Dincolo de hartie si creion +18

[Nywa]

Acesta este primul meu fic in colaborare cu Klau. Buni, eu am postat primul capitol ^.^

Titlul original: Dincolo de hartie si creion
Varsta: +18
Gen: Romance, actiune, aventura,yaoi, drama si altele
Observatii cu privire la continut: vedeti voi
Critica : de oricare, asta daca ne vor lasa.
Alte observatii: cititi macar.

- Pe soacrata sa te cante! Marai nervos, apucand ceasul desteptator electronic si ii fac cunostinta pentru a patra oara cu peretele, iar cum se auzi, a fost si pentru ultima data, aceasta cunostinta dura.
Ma ridic cu greu din pat, cascand somnoros si intinzandu-ma ca o pisica sub soare. Uram cand trebuia sa ma trezesc de dimineata pentru a merge la Universitate pentru doua sau trei ore, care si asa sunt puse ca pierdere de vreme. Ce ma interesa pe mine geografia fiecarui tari din fiecare continent sau istoria tuturor popoarelor, ca nu sunt arheolog. Pufnesc usor in bajocora, in timp ce intram in baie, dand drumul la apa rece de la dus, pentru a ma trezi mai bine. Dusul reusi pe o parte sa ma trezeasca din mahmureala de dimineata, dar cealalta parte au fost nervi facuti in plus, fiindca apa era rece ca si gheata si nu calda.
- Yuri arati ca si cand ai baut toata saptamana si ti-ai tras-o ca un nesatul cu tot ce misca, mormai, cand imi vad ochii mei de un albastru de gheata, care acum pareau mai degraba drogati, s-au reflectat pe oblinda din baie, in timp ce ma barbieream.
Nu stiam de ce ma miram atata de felul cum imi arata fata, inainte sa beau o cana mare de cafea fara zahar. Ies din incapere, ducandu-ma in bucatarie, unde am inceput sa imi prepat niste sadviciuri pentru a le lua cu mine, in timp ce cafea se prepara in cafietiera. Am dat drumul la radio pentru a mai auzi ce melodi cam idioate au aparut peste noapte, in timp ce trageam pe mine o pereche de blugi mai larguti, de culoare neagra, cu o multime de buzunare si cu cateva lanturi legate de curea. Mormai o injuratura, cand aud sunetul cafetierei, ce il scoate, cand cafeaua e gata. Iau repede pe mine un tricou negru, cu o imagine din filmul Star Wars si ma grabesc in bucatarie, oprind aparatul. Imi torc intr-o cana, lichidul maroniu cu miros mirific si cu gust inovator, apoi incep sa beau inghitituri mici, ca sa nu ma frig la limba.
- Da? Raspund plictisit la telefonul meu, care era un Nokia N93, negru cu clapeta.
- Yuri Kurasabi! Unde mama dracu esti? Se auzi vocea celui mai bun prieten al meu din copilarie, care acum era ca un ghimpe in coasta.
- Dcjhfd, ii raspund cu gura plina de paine prajita, tinand mobilul intre umarul stang si ureche, in timp ce ma incaltam in niste adidasi negri.
- Vorbeste cu toata gura si in japoneza, ca sa inteleg si eu, ma astropofa Senji, putand sa ii simt prin undele radio sau satelit, cum era prin baia campusului, ocupandu-se de vreo boboaca.
- Acasa, ma rog, am fost, acum am iesit pe usa. Ajung in douazeci de minute, il reped, inchizand telefonul in nas, incui usa de la apartament si pornesc spre scara.
Aveam norocul sa am locuinta la etajul intai, fiindca astfel eram foarte comod coborand cu liftul. Imi dau ochii peste cap si ma opresc la magazinul de manga si reviste din incinta blocului, uitandu-ma sa vad daca a aparut urmatorul numar din manga-ul Koi ja nai. Nu puteam sa imi imaginez ca cel care a creat aceasta manga era de fapt o ea. Ai Mikazi, era creatoarea celei mai citite shounen ai din intreaga lume. Mi-ar placea sa o intalnesc, imi spun in gand, bagand in mapa, alergand spre metrou, fiindca eram in tarziere. Mda, mi-am inceput saptamana, cum nu se putea mai bine.

Incercam din rasputeri sa nu adorm cu creionul in mana, deasupra pagini, pe care era desenat proful de geografie, dar in varianta caricaturizata. Abia asteptam sa ajung acasa si sa citesc urmatorul numar din manga, ca pe urma sa sfarsesc prin baie, satisfacandu-ma.
- Kurasabi, unde este localizata pe harta India? Ma intreba babuinul batrand din fata, tigand batul aratator chiar pe tara respectiva.
- Arata-ti pe harta unde este India, ii raspund ironic, dandu-mi ochii peste cap.
Barbatul incepu sa tipe ca apucatu vreo cinci minute, ca pe urma sa observe ca unul dintre colegi mei de ora, dormea dus cu capul pe banca, chiar in fata lui, sforaind de zori, iar saliva formase deja baltoaca pe caietul sau. Pentru alte cinci minute, am auzit vocea sa pitigaiata, ce imi dadea ca cineva strangea de gat o mata in calduri. Niste colege de ale mele au inceput sa susoseasca intre ele, ca vocea nervoasa a profului era foarte excitanta. Cand mi-am dat seama ca vorbeau serios, am crezut ca in acel moment imi vomit tot ce am manancat inaintea orei.
- Yuri de ce esti alb la fata, zici ca am vazut o fantoma, imi atrase atentia una dintre colege, care mi-au facut asta.
- Sincer, nu stiu ce vedeti la Haku-sensei, dar tipul are acasa o sotie si fiul sau e plecat din Japonia din cauza lu' tasu, le informez pe fete, iar acestea oftara dezamagite.
Ridic perspicace o spranceana, dar o las balta, fiindca se suna de ultima ora de stat degeaba. Imi strang lucrurile din banca si ma indrept spre casa cu pasi grabiti, mai ales ca acum a inceput sa ploua. Ma opresc in statia de autobuz, fiindca am pierdut deja metroul spre apropierea blocului meu, ramandu-mi doar autobuzul si... alergatul printre stropi de ploaie. Trag aer in piept si scot din mapa manga, uitandu-ma la comperta, zambind superior numarului optsprezece, cea ce insemna, ca cei sub acea varsta, nu puteau sa o cumpere. Ce bine de mine ca am deja douazeci si trei de ani, imi spun in gand, ascuzand din nou manga prin mapa, fiindca veni autobuzul. Ma urc in transportul comun, pletesc biletul si ma asez pe scaun, privind plictisit afara. In Tokyo e cam naspa cand ploua...