26-11-2011, 11:51 PM
Deci după mult timp vin şi eu cu nextul pe aici, nu pot să spun ca e un capitol grovaz, ȋnsă vă las pe voi să decideţi, eu nu sunt prea mulţumită de el dar nu am mai avut rabdare. Și da ştiu foarte mult dialog, sper să nu vă zgârie pe ureche. Lectura placută şi scuze pentru eventualele greşeli.
Și acum parcă ȋncă mai tânjesc dupa acele clipe. Arde ȋn mine o ciudată dorinţă de a te revedea din nou. Mi-e dor de chipul tău angelic, de ochii tăi sticloşi asemea celui mai preţios porţelan, de zâmbetul tău spontan şi dulce. De ce continui să mă gândesc la tine? De ce trecutul meu de plin de imagini cu tine? Probabil că ulima noastră "ȋntâlnire" m-a făcut să imi amintesc de toate acele momente când ea era ȋn viaţă. Mii de gânduri ce ȋmi creează o stare neplăcută, ȋmi ȋnvăluie mintea iar nervii pătrund instantaneu nelăsându-mă să ripostez.
Încerc să scap de tot ceea ce ȋnseamnă trecut şi ȋncep să-mi ȋndrept atenţia către orice ȋmi poate schimba starea de spirit. Amuzant, nu? Acum mult timp puteam să râd fără să mă chinui, râdeam la orice ȋntâmplare care nu avea nici o noimă, ȋnsă dabea acum realizez cât de copilăros eram. Sufletul unui om se poate schimba extrem de repede, ȋnfăţişarea lasă de dorit, comportamentul se modifică şi el, poţi deveni ȋntr-o secundă o persoană de nerecunoscut. Dar totuşi există ceva ce nu se poate schimba atât de mult, incât să spui că ai renăscut, că eşti o persoană cu totul alta faţă de cea de ieri. Ceva rămâne ȋncă ȋmbibat ȋn adâncul inimii tale şi te trezeşti ȋntr-o zi că ele nu au dispărut niciodată, că sentimentele sunt ȋncă acolo lafel de puternice şi intense.După ȋncerci din nou să scapi de ele, dar fără rost, totul este ȋn zadar...
Dintr-o dată liniştea mortuală din casă ȋncepe să se spargă ȋn mii de bucăţi, totul din cauza unui singur sunet ce pătrunde instantaneu ȋn mintea mea. Toată atenţia ȋmi este fixată către sursa sunetului ce ȋncepea uşor să-şi piardă din tonalitate. Imediat ce vechea atomosferă revine preţ de câteva secunde ȋmi adun gândurile şi mă ȋndrept spre uşă fără nici o tragere de inimă.
Imediat ce am deschis complet uşa, am putut observa cum ȋn faţa mea apare un chip foarte familiar şi cunoscut. Mă uit surpins la ea.. ȋn timp ce ȋmi trec fulgerător prin minte mii şi mii de ȋntrebări ce nu ȋşi au rostul.
- Cum poti fi atât orgolios? Aşa ai fost mereu, oare o să te poţi schimba vreo dată? mă ȋntreabă bruneta cu o voce ce ȋşi pierdea uşor din tonalitate.
- Nu ȋnţeleg ce vrei să spui.
- Ba nu! Nu vrei să mă ȋnţelegi. Nu mai vreau să fug de adevăr, şi poate că nici tu nu ar trebui să faci asta.
- Ce te face să crezi că fac asta? o ȋntreb eu uşor iritat de cele spuse, chiar dacă ştiu că are dreptate nu-i pot spune adevărul.. nu-i pot spune de ce m-am distanţat atât de mult de ea. Asta e cel mai bine pentru ea acum, să răman departe de ea, nu vreau sa ȋi creez vreo problemă, nu vreau să o rănesc, nu vreau săo pierd şi pe ea.
- Faptul că mă eviţi când sunt ȋn faţa ta.. deci să ȋnţeleg că ăsta este modul prin care rezolvi tu lucrurile, faptul că ȋncerci să scapi de trecut şi să uiţi tot nu ȋţi va schimba cu nimic starea ȋn care eşti acum.
- Iar tu ai venit până aici ca să ȋmi spui doar atât? o ȋntreb eu nervos, vrând să scap de toate acele ȋntrebări.
-Nu. Am venit să ȋţi spun că de acum ȋn colo ȋmi voi ţine promisiunea făcută. Nu contează ce mi se va ȋntâmpla, voi face orice ȋmi stă ȋn putinţă, ignoranţa ta faţă de toate lucrurile importante a devenit exagerată!
- Huh? Încăpăţânaea ta mă surpinde dar chiar şi aşa cât de departe vrei să mergi, până unde vrei să ajungi? o ȋntreb eu ȋn timp ce mă aporpii de ea.
- Asta nu e ȋncăpăţânare, e doar ceva ce trebuia să fac ȋn urmă cu mult timp. Nu e din obligaţie, vreau doar să-ţi fiu alături, să-ţi fiu de ajutor. Dar probabil că acum nu ȋţi mai sunt la fel de apropiată ca ȋnainte. Ei bine să nu o mai lungim... ar trebui să plec, nu vreau să te enervez mai mult decat o fac acum, ȋmi spune ea ȋn timp ce se ȋntoarce.
Văzând că vrea să plece fără ca măcar să mă lase să ȋi răspund, o apuc repede de braţ, trăgând-o ȋn aşa fel ȋncat să revină cu faţa spre mine, cuprinzând-o ȋntr-o ȋmbrăţişare. Acum totul capătă o altă nuanţă, atmosfera tensionantă dintre noi se stinge iar faptul că ea nu ripostează deloc, ba chiar ȋmi răpunde, adâncind şi mai mult lucrul ȋnceput de mine, mă face să cred altceva.... Sau poate că nici ea nu ştie de ce a simţit să faca acest lucru.
Încă odată scuze pentru greşeli, ştiu că nu a fost un capitol reuşit dar promit că mă voi revanşa. : D
Capitolul VI
- Naruto -
- Naruto -
Și acum parcă ȋncă mai tânjesc dupa acele clipe. Arde ȋn mine o ciudată dorinţă de a te revedea din nou. Mi-e dor de chipul tău angelic, de ochii tăi sticloşi asemea celui mai preţios porţelan, de zâmbetul tău spontan şi dulce. De ce continui să mă gândesc la tine? De ce trecutul meu de plin de imagini cu tine? Probabil că ulima noastră "ȋntâlnire" m-a făcut să imi amintesc de toate acele momente când ea era ȋn viaţă. Mii de gânduri ce ȋmi creează o stare neplăcută, ȋmi ȋnvăluie mintea iar nervii pătrund instantaneu nelăsându-mă să ripostez.
Încerc să scap de tot ceea ce ȋnseamnă trecut şi ȋncep să-mi ȋndrept atenţia către orice ȋmi poate schimba starea de spirit. Amuzant, nu? Acum mult timp puteam să râd fără să mă chinui, râdeam la orice ȋntâmplare care nu avea nici o noimă, ȋnsă dabea acum realizez cât de copilăros eram. Sufletul unui om se poate schimba extrem de repede, ȋnfăţişarea lasă de dorit, comportamentul se modifică şi el, poţi deveni ȋntr-o secundă o persoană de nerecunoscut. Dar totuşi există ceva ce nu se poate schimba atât de mult, incât să spui că ai renăscut, că eşti o persoană cu totul alta faţă de cea de ieri. Ceva rămâne ȋncă ȋmbibat ȋn adâncul inimii tale şi te trezeşti ȋntr-o zi că ele nu au dispărut niciodată, că sentimentele sunt ȋncă acolo lafel de puternice şi intense.După ȋncerci din nou să scapi de ele, dar fără rost, totul este ȋn zadar...
Dintr-o dată liniştea mortuală din casă ȋncepe să se spargă ȋn mii de bucăţi, totul din cauza unui singur sunet ce pătrunde instantaneu ȋn mintea mea. Toată atenţia ȋmi este fixată către sursa sunetului ce ȋncepea uşor să-şi piardă din tonalitate. Imediat ce vechea atomosferă revine preţ de câteva secunde ȋmi adun gândurile şi mă ȋndrept spre uşă fără nici o tragere de inimă.
Imediat ce am deschis complet uşa, am putut observa cum ȋn faţa mea apare un chip foarte familiar şi cunoscut. Mă uit surpins la ea.. ȋn timp ce ȋmi trec fulgerător prin minte mii şi mii de ȋntrebări ce nu ȋşi au rostul.
- Cum poti fi atât orgolios? Aşa ai fost mereu, oare o să te poţi schimba vreo dată? mă ȋntreabă bruneta cu o voce ce ȋşi pierdea uşor din tonalitate.
- Nu ȋnţeleg ce vrei să spui.
- Ba nu! Nu vrei să mă ȋnţelegi. Nu mai vreau să fug de adevăr, şi poate că nici tu nu ar trebui să faci asta.
- Ce te face să crezi că fac asta? o ȋntreb eu uşor iritat de cele spuse, chiar dacă ştiu că are dreptate nu-i pot spune adevărul.. nu-i pot spune de ce m-am distanţat atât de mult de ea. Asta e cel mai bine pentru ea acum, să răman departe de ea, nu vreau sa ȋi creez vreo problemă, nu vreau să o rănesc, nu vreau săo pierd şi pe ea.
- Faptul că mă eviţi când sunt ȋn faţa ta.. deci să ȋnţeleg că ăsta este modul prin care rezolvi tu lucrurile, faptul că ȋncerci să scapi de trecut şi să uiţi tot nu ȋţi va schimba cu nimic starea ȋn care eşti acum.
- Iar tu ai venit până aici ca să ȋmi spui doar atât? o ȋntreb eu nervos, vrând să scap de toate acele ȋntrebări.
-Nu. Am venit să ȋţi spun că de acum ȋn colo ȋmi voi ţine promisiunea făcută. Nu contează ce mi se va ȋntâmpla, voi face orice ȋmi stă ȋn putinţă, ignoranţa ta faţă de toate lucrurile importante a devenit exagerată!
- Huh? Încăpăţânaea ta mă surpinde dar chiar şi aşa cât de departe vrei să mergi, până unde vrei să ajungi? o ȋntreb eu ȋn timp ce mă aporpii de ea.
- Asta nu e ȋncăpăţânare, e doar ceva ce trebuia să fac ȋn urmă cu mult timp. Nu e din obligaţie, vreau doar să-ţi fiu alături, să-ţi fiu de ajutor. Dar probabil că acum nu ȋţi mai sunt la fel de apropiată ca ȋnainte. Ei bine să nu o mai lungim... ar trebui să plec, nu vreau să te enervez mai mult decat o fac acum, ȋmi spune ea ȋn timp ce se ȋntoarce.
Văzând că vrea să plece fără ca măcar să mă lase să ȋi răspund, o apuc repede de braţ, trăgând-o ȋn aşa fel ȋncat să revină cu faţa spre mine, cuprinzând-o ȋntr-o ȋmbrăţişare. Acum totul capătă o altă nuanţă, atmosfera tensionantă dintre noi se stinge iar faptul că ea nu ripostează deloc, ba chiar ȋmi răpunde, adâncind şi mai mult lucrul ȋnceput de mine, mă face să cred altceva.... Sau poate că nici ea nu ştie de ce a simţit să faca acest lucru.
Încă odată scuze pentru greşeli, ştiu că nu a fost un capitol reuşit dar promit că mă voi revanşa. : D