Disclaimer: Nu deţin niciun personaj din animeul Naruto/Naruto Shippuden şi nu fac profit de pe urma acestora toate aparţinând lui Masashi Kishimoto.
Hello>:d<
După cum vedeţi acest fic este o colaborare ȋntre mine şi andrra. Sper să vă placă, sincer eu am fost foare entuziasmată de idee.;;)
Acesta este doar un prolog, nu ştiu cât de reuşit e dar vă las pe voi să decideţi.
Eu voi povesti din perspectiva băiatului iar andrra din perspectiva fetei, deci să nu o mai lungim vorba.. vă urez lectură plăcută!:*
"Univers plin de forme şi fiinţe
Univers ce te creezi,
In infinite universuri
Finite, definite… si infinite,
Formele ce le cuprinzi sunt esenţa din sursa propulsată ȋn cosmos spre propria evoluţie necunoscandu-se, căutând fără de ȋncetare printre noi, rezultatul final e..
Unul zambind in oglinda.
Contopindu-mă ȋn tine, am uitat că exist..
Ca şi parte individuală..
Dar văzându-mă prin ochii tăi, infinitul m-a cuprins şi ȋn tine m-am regăsit complet
Tu eşti eu şi eu sunt tu, căci sunt şi ceilalţi, drept este…dar ceilalţi nu sunt alţii decât tu, sau eu
Încă nu există ȋntrebări, răspunsul e clar ..eu-rile pier atunci când tu eşti revelat
Existenţa ta m-a cuprins, şi m-a contopit, transformându-mă
Nu mai simt …fata plină de vise, şi nici partea mea masculină
Mă mişc prin spaţiu şi timp, dincolo de toate aşteptările
E un singur moment acum ÅŸi un singur loc aici...
Unde domneăşte pacea, neştiind să o pot defini decât cu tine…
Iar bucuria este de necuprins , doar ȋmpărtăşirea celui ce eşti văzut prin ochii mei
Unicul!
Câte nume ţi-aş da, tu eşti cel fără de nume..pe cari ȋl caut ȋn lumină..
Dar acum ÅŸi dintotdeauna ai fost ÅŸi vei fi, doar lumina ÅŸi iubirea mea.
Viaţa este un labirint al durerii, care n-are decât o singură călăuză: nădejdea, o singură mângâiere: iubirea şi o singură ieşire: moartea.
Dragostea este veninul dulce al vieţii. Uneori simţi că ai fluturaşi în stomac, alteori că.. îţi vine să plângi de tristeţe.
Nimeni nu înţelege adevăratul sens al acestui sentiment. Este ca o licoare o bei, e dulce dar după îţi face rău. Întotdeauna va exista tristeţe. Simţi cum respiraţia dispare încetul cu încetul şi îţi pierzi minţile. Ai dorii să o faci să dispară, să te lase în pace. Niciodată nu va înceta să te chinuie, să-ti sfăşie sufletul în bucăţi şi să te lase gol pe dinăuntru. Unde e acel dulce-acrişor al dragostei? Nu ştim, e ascuns undeva ȋn adâncul inimii. Trebuie să sapi adânc ca să îl găseşti, să îl guşti si să-ţi recâstigi respiraţia şi sufletul.
Iubirea şi ura sunt cele mai puternice condiţii emoţionale resimţite de fiinţa omenească. Dar ura este mai puternică decât iubirea deoarece ea ruinează şi distruge iubirea adevărată.
Sentimentele unui om sunt aşezate sub formă de U. Pe o latură se află dragostea şi pe cealaltă ura. De la dragoste la ură şi înapoi nu este decât un singur pas.
Şi sufletul omulu este întocmai ca pâraiele şi plantele, are nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva!"
Un singur lucru ne poate lipsi sufletul de la dezamăgiri, de la tristeţe şi suferintă. Moartea e rece şi caldă în acelaşi timp. Pentru cei mai mulţi oameni moartea este numai un pretext de dispariţie, pentru foarte puţini moartea ţine de textul vieţii, ca un punct pe "i".
De câte ori merg pe stradă văd acelaşi lucru ce ȋmi macină mintea de fiecare dată. Văd oameni ce au zâmbetul pe faţă mereu intact. De ce? Un zâmbet nu costa nimic...dar oferă multe. Câteodată nu ȋnteleg rostul acestuia... el e ȋn strânsă legătură cu corpul, mintea şi sentimentele ce le ascundem ȋnăuntul nostru."
Scuze pentru greseli:-s
Hello>:d<
După cum vedeţi acest fic este o colaborare ȋntre mine şi andrra. Sper să vă placă, sincer eu am fost foare entuziasmată de idee.;;)
Acesta este doar un prolog, nu ştiu cât de reuşit e dar vă las pe voi să decideţi.
Eu voi povesti din perspectiva băiatului iar andrra din perspectiva fetei, deci să nu o mai lungim vorba.. vă urez lectură plăcută!:*
-Prolog-
"Univers plin de forme şi fiinţe
Univers ce te creezi,
In infinite universuri
Finite, definite… si infinite,
Formele ce le cuprinzi sunt esenţa din sursa propulsată ȋn cosmos spre propria evoluţie necunoscandu-se, căutând fără de ȋncetare printre noi, rezultatul final e..
Unul zambind in oglinda.
Contopindu-mă ȋn tine, am uitat că exist..
Ca şi parte individuală..
Dar văzându-mă prin ochii tăi, infinitul m-a cuprins şi ȋn tine m-am regăsit complet
Tu eşti eu şi eu sunt tu, căci sunt şi ceilalţi, drept este…dar ceilalţi nu sunt alţii decât tu, sau eu
Încă nu există ȋntrebări, răspunsul e clar ..eu-rile pier atunci când tu eşti revelat
Existenţa ta m-a cuprins, şi m-a contopit, transformându-mă
Nu mai simt …fata plină de vise, şi nici partea mea masculină
Mă mişc prin spaţiu şi timp, dincolo de toate aşteptările
E un singur moment acum ÅŸi un singur loc aici...
Unde domneăşte pacea, neştiind să o pot defini decât cu tine…
Iar bucuria este de necuprins , doar ȋmpărtăşirea celui ce eşti văzut prin ochii mei
Unicul!
Câte nume ţi-aş da, tu eşti cel fără de nume..pe cari ȋl caut ȋn lumină..
Dar acum ÅŸi dintotdeauna ai fost ÅŸi vei fi, doar lumina ÅŸi iubirea mea.
Viaţa este un labirint al durerii, care n-are decât o singură călăuză: nădejdea, o singură mângâiere: iubirea şi o singură ieşire: moartea.
Dragostea este veninul dulce al vieţii. Uneori simţi că ai fluturaşi în stomac, alteori că.. îţi vine să plângi de tristeţe.
Nimeni nu înţelege adevăratul sens al acestui sentiment. Este ca o licoare o bei, e dulce dar după îţi face rău. Întotdeauna va exista tristeţe. Simţi cum respiraţia dispare încetul cu încetul şi îţi pierzi minţile. Ai dorii să o faci să dispară, să te lase în pace. Niciodată nu va înceta să te chinuie, să-ti sfăşie sufletul în bucăţi şi să te lase gol pe dinăuntru. Unde e acel dulce-acrişor al dragostei? Nu ştim, e ascuns undeva ȋn adâncul inimii. Trebuie să sapi adânc ca să îl găseşti, să îl guşti si să-ţi recâstigi respiraţia şi sufletul.
Iubirea şi ura sunt cele mai puternice condiţii emoţionale resimţite de fiinţa omenească. Dar ura este mai puternică decât iubirea deoarece ea ruinează şi distruge iubirea adevărată.
Sentimentele unui om sunt aşezate sub formă de U. Pe o latură se află dragostea şi pe cealaltă ura. De la dragoste la ură şi înapoi nu este decât un singur pas.
Şi sufletul omulu este întocmai ca pâraiele şi plantele, are nevoie de un soi de ploaie: speranţă, credinţă, raţiune de a fi. Când acestea lipsesc, sufletul moare, deşi sufletul continuă să trăiască. Oamenii ar putea spune atunci: "Ia te uită, în acest trup chiar a trăit cineva!"
Un singur lucru ne poate lipsi sufletul de la dezamăgiri, de la tristeţe şi suferintă. Moartea e rece şi caldă în acelaşi timp. Pentru cei mai mulţi oameni moartea este numai un pretext de dispariţie, pentru foarte puţini moartea ţine de textul vieţii, ca un punct pe "i".
De câte ori merg pe stradă văd acelaşi lucru ce ȋmi macină mintea de fiecare dată. Văd oameni ce au zâmbetul pe faţă mereu intact. De ce? Un zâmbet nu costa nimic...dar oferă multe. Câteodată nu ȋnteleg rostul acestuia... el e ȋn strânsă legătură cu corpul, mintea şi sentimentele ce le ascundem ȋnăuntul nostru."
Scuze pentru greseli:-s