O urma de vis, fara lacrimi in paradis ♥ !

[Fifilina]

Scuze pentru intarziere si pentru asezarea in pagina, dar nu am word`ul ! Este scurt, nu am timp de mai mult, sper sa va placa !

Capitolul III

Si-aleg, cu grija drumul pe care-alerg
In jurul lumii pentru libertate
Si merg, pe drumul meu inainte si cred
Ca zile bune vin nu sunt departe

Ma trezesc brusc din visare, neintelegand ce naiba se intampla in jurul meu, prea multa agitatie, freamatul continuu imi provoaca dureri de cap. Deschid ochii mai bine si realizez ca prietenele mele, sunt asezate in sir indian cu bagajele facute. Nu credeam ca deja s-au hotarat, pentru mine este prea din timp. Am nevoie de un ragaz sa ma despart de lumea mea. Drumul pe care alerg trebuie cu grija ales. Dar ideiile se amesteca precum sentimentele nesfarsite.
-Sakura, spuse Hinata zambind, la fel ca intotdeuna nu esti gata. Oare te vei schimba vreodata? Arunca cu o perna in mine sperand ca ma voi trezi.
Dar nu a fost asa. Am patruns mai mult in sufletul meu sperand sa gasesc un raspuns, dar ma invart untr-un labirint fara sfarsit. Ochii lila ai brunetei ma privesc confuzi. Doresc o rasuflare din partea mea..
-Nu merg nicaieri, spun asta izbucnind in lacrimi.
Fetele sunt bulversate, dar ar trebuii sa inteleaga ca nu pot pleca nicaieri. Nu vreau, defapt nu ma lasa inima, sperantele si tot ce tine de amintiri.
- Dar cum, nu inteleg, de ce? De ce acum?
- Nu pot , nu vreau, nu pot pleca de unde apartin. Lacrimile se rasfrang pe chipurile noastre, poate ca nicuna nu era gata pentru pasul asta.
O sun pe matusa Tsunade si o anunt ca numai plecam. Aceasta mustaceste putin, ar fi vrut sa plec sa uit de toate, dar cred ca asa este cel mai bine pentru mine, ele, el...
- Oare cat voi mai putea traii din amintiri? Spun asta incepand sa mananc din pizza pe care am comandat-o cu fetele. Realizez ca am ajuns sa vorebesc singura. Intrebarile astea retorice, nu fac bine.
O urma de vis, fara lacrimi in paradis rafrange amintirea pustiita, provocandu-mi un zambet de mult ascuns. Am hotarat ca de astazi inainte sa iau viata in piept si sa merg mai departe.

** A doua zi **
Imi fac siseta gata pregatita pentru ultimele zile de scoala, imi iau geanta cu un caiet in ea. Ma intalnesc cu Hina pentru a merge la cafenea. Am inceput sa povestim ca deobicei. Inca imi amintesc cum a putut ea sa cada cu banca in primul an de liceu. Iar eu binevoitoare sa o ajut m-am impiedicat de scaun si am ajuns in bratele lui Sasuke. Asa a inceput sa se infiripe ceva intre noi. Gurile rele si anturajele nepotrivite au ajuns sa ne desparta da asta este.
Nici bine nu pasesc in curte scolii ca lumea deja a inceput sa se uite ciudat. Ma intreb de ce, inteleg ca este cam ciudat, dar nici chiar asa. Ajung in clasa, imi las geanta pe scaun si pornesc agale pe holurile liceului. Din biroul directoarei, iese un brunet in graba. Imi pare atat de cunoscut. Doar nu e? Imposibil, nu l-am mai vazut de atunci, cred ca ochii imi joaca feste. Dar, nu, la iesire din scoala Sasuke, discuta cu dirigentele, oare nu se intoarce la scoala..
Iubesc ce vad si ce ascunde, iubesc ce arata si ce insinueaza, iubesc ce este nu ce imi imaginez, ol iubesc chiar daca acum imi este un strain, iubesc ca este al meu. Il iubesc chiar daca nu l-as putea iubi.
Reazlizez ca mi-a facut bine sa il vad chiar daca mi-a frant inima, chia daca mi-a fost greu sa nu vorbesc cu el, chiar daca m-am nascut pentru a-l iubi.
Miile de flori ma imbata, pajistea de un verde pur ma indeamna spre visare, cerul de un albastru pur ma face sa visez ca zbor, pana la stele, aproape de visele mele.
- Se pare ca nu te-ai schibat prea mult, ai ramas la fel aceeasi copila fara glas.
- Cred ca te inseli, spun zambind, nu ai de unde sa sti ce iti rezerva viata.
Isi da o suvita de par intr-o parte, patrunzadu-mi privirea pana in adancul secretelor, dar nu il voi lasa sa faca ce doreste, sa obtina ceea ce il satisface.. Ca inca il mai iubesc.
- Dar, de cand iti faci tu veacul pe aici, nu erai tu Brucee Lee, ca nu te mai intorci? spun asta privindul cu o oarecare urma de sictir.
- Brucee Lee sau nu, uite-ma aici, in fata ta, cerandu-mi iertare ca am plecat fara sa spun nimic.
- Nu crezi ca este prea tarziu?
Tacerea lui imi ofera raspunsul mult dorit, linistindu-ma astfel ca si-a cerut iertare, dar nu intelg regretele acum numai au rost.
- Stii.. o urma de ezitare se subintelege.. Vreau.. facand o pauza, trage aer adanc in piet.. As vrea sa iti demontrez odata si odata , ca nu sunt Sasuke care l-ai cunoscut tu, acum cativa ani, dar niciodata nu ai avut incredere in mine.
- Bun, daca tu vrei asta, atunci asa sa fie. Ii fac cu ochiul si ma intreb spre casa, deja numai am chef de scoala, s-au intamplat prea multe astazi. Am nevoie de timp pentru a-mi limpezi gandurile.
Timpul se scurge.. In miez de noapte telefonul suna, raspund fara ezitare, de la capatul firului aud cu o voce tremuranda : Iesi te rog putin la balcon !
- Doar tu iei si dai viata unui sarut ce l-am pierdut prin lacrimi de iubire ! Te iubesc ! Pe nerasuflate aud aceste cuvinte si inca nu realizez este vis, realitate sau minciuni nebanuite !
In gandurile mele ma trezes cu un trandafir de cel mai pur rosu in brate. Parfumul sau imbatator imi aduce aminte ca pentru fiecare clipa de fericire trita impreuna, fiecare moment in care ma face fericita, platesc in lacrimi scumpe.
- Iarta-maaa, spune rupandu-si plamani. Te rog iarta-ma!
- Daca ma vei face fericita, te voi ierta !
Intru in casa, ma asez in mislocul patului si incep sa plang, de fericire. Am asteptat atat de mult pentru fericire, sper sa nu o distruga nimeni. Doar el pleaca nevazut, nestiuit, ranindu-mi si ultimul colt de rai.
E o poveste ce arde durerea mea, m-am saturat sa doara obsesia mea, mor de dor si doare de mor, dupa o masca de fier, e o poveste cu tine iubire mea. Nori de iubire ploua peste noi, timpul trebuia sa stearga tot ce simt acum. Visele te vor si te aduc inapoi, povestea doare pentru amandoi ! Zile intregi te-am cautat, nu stiu daca te ascunzi.
Te rog sa numai pleci.. imi spun in gand si ma las prada viselor.