09-05-2011, 04:58 PM
Capitolul IX
Biblioteca blestemata
Si iatama in aceasta minunata zi insorita stand si cotrobaind printe cartile din imansa biblioteca a case mele, incercand sa gasesc informatii despre trecutul meu.
Aceasta incapere este cat terenul de baschet. Norocul meu ca aceasta era bine organizata iar cartile de pe rafturi erau asezate in ordine alfabetica, asa ca incep de la litera "I" de la "informatii", desi mi-e greu sa cred ca voi gasi o una intitulata "Informatii despre familia Shiro".
In timp ce cautam am gasit tot felul de carti cu titluri ciudate cum ar fi "Nuferii negrii" sau "Iscoadele" dar cel mai mult imi atrase atentia una ce se numea "Portal". Cand am luato in mana, un fior rece imi cuprinse intreg corpul. Incep sa cred ca legendele legate de biblioteci sunt adevarate. O rasfoiesc putin si observ ca toate paginile sunt goale. Cand o inchid vad ca in jurul meu se asternuse o ceata deasa. Ceata intr-o biblioteca? Mi-e clar; acele legende sunt adevarate.
Din spatele meu se auzea cum fosneau niste pagini, ma intorc avand o oarecare ezitare. Atunci vad niste carti care zbutau miscandusi copertile si paginile precum aripile unor fluturi. Dintrodata acestea incepu sa se izbeasca de mine:
-Au! Hei! Incetati!
Vazand ca nu se opresc incep sa o iau la fuga printre rafturi dar ele ma urmareau. Ma simt ca intr-un labirint. Imi indrept privirea catre acea carte "Portal" si incep sa tip la ea:
-Tu m-ai bagat in asta, acum scoate-ma de aici!
Cred ca am luato razna, acum vorbesc cu o carte. Dar ma opresc. In fata mea aparuse un desert in care in loc de nisip erau pagini. Era clar ca nu ma mai aflam in casa, dar oare unde sunt? Din cauza ca m-am oprit cartile care ma urmareau m-au ajuns din urma si incepu sa ma loveasca iar:
-Opriti-va! Va ordon sa va opriti! Cenusa fac din voi! Atunci toate cartile cazu pe jos, iar acestea imi daduse o idee. Ma pun jos si apuc una din cele cazute cu scopul de ai rupe paginile pentru a aprinde un foc ca sa pot vedea ce scrie in cartea "Portalul". Poate ca paginile acesteia nu erau goale ci scrise cu cerneala invizibila care, din cate stiu eu, se poate vedea la caldura si ultraviolete.
Cand am vrut sa le rup, pe acestea aparuse scris cu majuscule "oprestete sau te lovesc iar!". Atunci speriata spun:
-Poti sa vorbesti, scrii, stii tu ce vreau sa spun?
-"Normal ca pot! Ce credeai? "
-Vrei sa-i spui prietenei tale "Portal" sa ma scoate de aici?
-"Nu."
-Nu? L-as ca vezi tu carte nenorocita!
Atunci ma intorc in "labirint" alergand dupa ea. Dar in fata mea aparuse Leon care parea cam prost dispus. El ma luase la intrebari si nu se opri pana cand nu am ajuns intr-un loc ce semana cu o intersectie. Mi-a spus sa inchid ochii si asa am facut, iar cand i-am deschis eram din nou acasa si in fata mea se afla o fata cu parul roz si ochii albastri care m-a luat la rost.
-Cum ai ajuns in biblioteca blestemata? Cine ti-a dat voie acolo? Ai idee ce greu ne-a fost sa te gasim avand in vedere ca eu nu pot intra acolo?
-Nu stiu, eu si nu.
-Cum am ajuns eu ce-l mai bun nufar negru sa o apar pe ticaloasa asta mica?
Isi plangea ea de mila. Probabil ea este Gina. Nu cred ca suntem prea bune prietene avand in vedere ca m-a facut ticaloasa. Ma uit prin jur si observ ca Leon plecase, poate a vrut sa ne lase sa discutam. Am sa-i onorez decizia.
-Si ai de gand sa-ti plangi de mila toata ziua sau vrei sa-mi spui si mie ceva?
-Mi-am irosit paisprezece ani din viata avand grija de tine si tu asa ma rasplatesti? Ceea ce mie mi se paru un lucru imposibil.
-Cati ani zice-ai ca ai?
-Trei sute! Asa ca mie sa mi te adresezi cu... Atunci ii tai moralul zicand:
-Babo.
-Se pare ca nu am ce discuta cu tine, la revedere printeso! Zise aceasta accentuind ultimul cuvant.
Sincer vroiam doar sa scap de gura ei. Ce voce iritanta are. Se pare ca totusi am descoperit ceva astazi, faptul ca nu-mi suport "badigardul". Si cum e posibil sa aiba trei sute de ani si de ce am nevoie de ea? Ce rau ar putea sa mi se intample fiind printesa a iadului? doar nu sunt o criminala o criminala urmarita de politie sau ceva de genul. Atunci imi venise in minte un cuvant legat de pozitia mea, ci anime "tronul".
Hai ca am reusit sa ies din criza de idei si am reusit sa scriu si acest capitol.
Ca tot veni vorba am un anunt in legatura cu fic-ul meu, urmatorul capitol va fi scris de catre Venus-Roseta (daca v-a avea timp), am decis sa colaborez cu ea de acum inainte si astept comentarii.
Biblioteca blestemata
Si iatama in aceasta minunata zi insorita stand si cotrobaind printe cartile din imansa biblioteca a case mele, incercand sa gasesc informatii despre trecutul meu.
Aceasta incapere este cat terenul de baschet. Norocul meu ca aceasta era bine organizata iar cartile de pe rafturi erau asezate in ordine alfabetica, asa ca incep de la litera "I" de la "informatii", desi mi-e greu sa cred ca voi gasi o una intitulata "Informatii despre familia Shiro".
In timp ce cautam am gasit tot felul de carti cu titluri ciudate cum ar fi "Nuferii negrii" sau "Iscoadele" dar cel mai mult imi atrase atentia una ce se numea "Portal". Cand am luato in mana, un fior rece imi cuprinse intreg corpul. Incep sa cred ca legendele legate de biblioteci sunt adevarate. O rasfoiesc putin si observ ca toate paginile sunt goale. Cand o inchid vad ca in jurul meu se asternuse o ceata deasa. Ceata intr-o biblioteca? Mi-e clar; acele legende sunt adevarate.
Din spatele meu se auzea cum fosneau niste pagini, ma intorc avand o oarecare ezitare. Atunci vad niste carti care zbutau miscandusi copertile si paginile precum aripile unor fluturi. Dintrodata acestea incepu sa se izbeasca de mine:
-Au! Hei! Incetati!
Vazand ca nu se opresc incep sa o iau la fuga printre rafturi dar ele ma urmareau. Ma simt ca intr-un labirint. Imi indrept privirea catre acea carte "Portal" si incep sa tip la ea:
-Tu m-ai bagat in asta, acum scoate-ma de aici!
Cred ca am luato razna, acum vorbesc cu o carte. Dar ma opresc. In fata mea aparuse un desert in care in loc de nisip erau pagini. Era clar ca nu ma mai aflam in casa, dar oare unde sunt? Din cauza ca m-am oprit cartile care ma urmareau m-au ajuns din urma si incepu sa ma loveasca iar:
-Opriti-va! Va ordon sa va opriti! Cenusa fac din voi! Atunci toate cartile cazu pe jos, iar acestea imi daduse o idee. Ma pun jos si apuc una din cele cazute cu scopul de ai rupe paginile pentru a aprinde un foc ca sa pot vedea ce scrie in cartea "Portalul". Poate ca paginile acesteia nu erau goale ci scrise cu cerneala invizibila care, din cate stiu eu, se poate vedea la caldura si ultraviolete.
Cand am vrut sa le rup, pe acestea aparuse scris cu majuscule "oprestete sau te lovesc iar!". Atunci speriata spun:
-Poti sa vorbesti, scrii, stii tu ce vreau sa spun?
-"Normal ca pot! Ce credeai? "
-Vrei sa-i spui prietenei tale "Portal" sa ma scoate de aici?
-"Nu."
-Nu? L-as ca vezi tu carte nenorocita!
Atunci ma intorc in "labirint" alergand dupa ea. Dar in fata mea aparuse Leon care parea cam prost dispus. El ma luase la intrebari si nu se opri pana cand nu am ajuns intr-un loc ce semana cu o intersectie. Mi-a spus sa inchid ochii si asa am facut, iar cand i-am deschis eram din nou acasa si in fata mea se afla o fata cu parul roz si ochii albastri care m-a luat la rost.
-Cum ai ajuns in biblioteca blestemata? Cine ti-a dat voie acolo? Ai idee ce greu ne-a fost sa te gasim avand in vedere ca eu nu pot intra acolo?
-Nu stiu, eu si nu.
-Cum am ajuns eu ce-l mai bun nufar negru sa o apar pe ticaloasa asta mica?
Isi plangea ea de mila. Probabil ea este Gina. Nu cred ca suntem prea bune prietene avand in vedere ca m-a facut ticaloasa. Ma uit prin jur si observ ca Leon plecase, poate a vrut sa ne lase sa discutam. Am sa-i onorez decizia.
-Si ai de gand sa-ti plangi de mila toata ziua sau vrei sa-mi spui si mie ceva?
-Mi-am irosit paisprezece ani din viata avand grija de tine si tu asa ma rasplatesti? Ceea ce mie mi se paru un lucru imposibil.
-Cati ani zice-ai ca ai?
-Trei sute! Asa ca mie sa mi te adresezi cu... Atunci ii tai moralul zicand:
-Babo.
-Se pare ca nu am ce discuta cu tine, la revedere printeso! Zise aceasta accentuind ultimul cuvant.
Sincer vroiam doar sa scap de gura ei. Ce voce iritanta are. Se pare ca totusi am descoperit ceva astazi, faptul ca nu-mi suport "badigardul". Si cum e posibil sa aiba trei sute de ani si de ce am nevoie de ea? Ce rau ar putea sa mi se intample fiind printesa a iadului? doar nu sunt o criminala o criminala urmarita de politie sau ceva de genul. Atunci imi venise in minte un cuvant legat de pozitia mea, ci anime "tronul".
Hai ca am reusit sa ies din criza de idei si am reusit sa scriu si acest capitol.
Ca tot veni vorba am un anunt in legatura cu fic-ul meu, urmatorul capitol va fi scris de catre Venus-Roseta (daca v-a avea timp), am decis sa colaborez cu ea de acum inainte si astept comentarii.
[center]Timpul trece fara noi cu tot ce a fost
Ramane numai amintirea fara rost
Eu te iubesc cum te-am iubit, tu m-ai uitat
Din clipa in care...ai plecat.
http://www.dailymotion.com/video/xcmsqp_...-me_webcam[/center]
Ramane numai amintirea fara rost
Eu te iubesc cum te-am iubit, tu m-ai uitat
Din clipa in care...ai plecat.
http://www.dailymotion.com/video/xcmsqp_...-me_webcam[/center]