26-04-2011, 11:16 PM
Helau, helau. tre sa anunt ca am schimbat un pic ideea, si ca ficul a luat o intorsatura...yep,cititi ca sa aflati. THX de comentarii
Ajunsa acasa, a oftat usurata intinzandu-se pe covorul moale de la intrare. Isi tinea picioarele inafara lui, caci nu voia sa il murdareasca. Chiar nu avea chef sa stea sa il spele.
S-a hotarat sa se descalte si sa se clinteasca, totusi. A pasit usor spre baie. Imbracata in pijamaua sa, a adormit.
A doua zi, fata s-a trezit, matinala, ca de obicei, cu gandul sa mai leneveasca putin. Afara era atat de frumos, ca nu putea sa plece la servici atat de devreme. Motiv? Nici ea nu stia. Chiar nu avea chef de galerie. Nimeni nu mai venea, oricum. Isi daduse seama ca defapt ea era mahnita, dar se mintea pe sine insasi. O mica pauza din partea clientilor si deja se suparase. Avea impresia ca nu mai face nimic bine, si ca lumea s-a plictisit de ea. Sa stea patronul la galerie, nu ii pasa!
A inaintat ciufulita spre bucatarie cu gandul sa isi faca o cafea. Dupa ce a luat micul dejun, s-a grabit sa se imbrace si sa se aranjeze. In scurt timp se plimba deja pe strazi. Statea pe ganduri. Parea ca nu mai e ea. Acea fata silitoare, care nu ar fi renuntat la tablouri si la galerie pentru nimic in lume?! Unde era?
Dupa cateva ore, parea ca se indrepta spre serviciu. Cand a ajuns, nu a putut decat sa scape un sunet de uimire. Galeria arata altfel. Geamurile ii erau sparte, iar usa data de perete. Ceilalti pereti aratau groaznic, ca si cum ceva ar fi ars acolo. Cioburi erau peste tot, si totul arata groaznic. Fata a fugit cautand tablourile. Nici ea nu putea descrie sentimentul care o cuprinse. Ii era frica, dar in acelasi timp ii parea rau. Se simtea vinovata. Si-a dat parul buclat de pe fata, si cu o expresie disperata s-a napustit asupra lucrurilor aruncate, incercand sa salveze ceva.
Oamenii care treceau, pareau ca nu au habar de ce se intampla. In scurt timp, politia a ajuns la fata locului. Multi dintre ei o acuzau pe Yuna pentru ce se intamplase. Ei nu stiau nimic despre cele intamplate. Cu un urlet, fata incerca din rasputeri sa ii contrazica. Dar politia o privea deja cu dispret.
Seful sau nu a ezitat sa ajunga. Cand l-a vazut, si-a pus mainile in cap. Nu, nu el! El o acuza incontinuu pe fata, care era doar pe o parte vinovata. Renuntase. Statea plictisita, suportand injuraturile si acuzatiile care i se aruncau. Parca veneau in valuri.
Capitolul II
Ajunsa acasa, a oftat usurata intinzandu-se pe covorul moale de la intrare. Isi tinea picioarele inafara lui, caci nu voia sa il murdareasca. Chiar nu avea chef sa stea sa il spele.
S-a hotarat sa se descalte si sa se clinteasca, totusi. A pasit usor spre baie. Imbracata in pijamaua sa, a adormit.
***
A doua zi, fata s-a trezit, matinala, ca de obicei, cu gandul sa mai leneveasca putin. Afara era atat de frumos, ca nu putea sa plece la servici atat de devreme. Motiv? Nici ea nu stia. Chiar nu avea chef de galerie. Nimeni nu mai venea, oricum. Isi daduse seama ca defapt ea era mahnita, dar se mintea pe sine insasi. O mica pauza din partea clientilor si deja se suparase. Avea impresia ca nu mai face nimic bine, si ca lumea s-a plictisit de ea. Sa stea patronul la galerie, nu ii pasa!
A inaintat ciufulita spre bucatarie cu gandul sa isi faca o cafea. Dupa ce a luat micul dejun, s-a grabit sa se imbrace si sa se aranjeze. In scurt timp se plimba deja pe strazi. Statea pe ganduri. Parea ca nu mai e ea. Acea fata silitoare, care nu ar fi renuntat la tablouri si la galerie pentru nimic in lume?! Unde era?
Dupa cateva ore, parea ca se indrepta spre serviciu. Cand a ajuns, nu a putut decat sa scape un sunet de uimire. Galeria arata altfel. Geamurile ii erau sparte, iar usa data de perete. Ceilalti pereti aratau groaznic, ca si cum ceva ar fi ars acolo. Cioburi erau peste tot, si totul arata groaznic. Fata a fugit cautand tablourile. Nici ea nu putea descrie sentimentul care o cuprinse. Ii era frica, dar in acelasi timp ii parea rau. Se simtea vinovata. Si-a dat parul buclat de pe fata, si cu o expresie disperata s-a napustit asupra lucrurilor aruncate, incercand sa salveze ceva.
Oamenii care treceau, pareau ca nu au habar de ce se intampla. In scurt timp, politia a ajuns la fata locului. Multi dintre ei o acuzau pe Yuna pentru ce se intamplase. Ei nu stiau nimic despre cele intamplate. Cu un urlet, fata incerca din rasputeri sa ii contrazica. Dar politia o privea deja cu dispret.
Seful sau nu a ezitat sa ajunga. Cand l-a vazut, si-a pus mainile in cap. Nu, nu el! El o acuza incontinuu pe fata, care era doar pe o parte vinovata. Renuntase. Statea plictisita, suportand injuraturile si acuzatiile care i se aruncau. Parca veneau in valuri.
Cea mai reuşită semnătură.