26-04-2011, 08:56 PM
Uhhh, mersi pentru comentarii >:D< sunteti minunate si imi pare rau ca nu am adus nextu' mai devreme, imi cam pierdusem inspiratia.Anyway, fara atatea lucruri lipsite de importanta, aici este ceea ce asteptati ^^ Lectura placuta.
Deja nu mai suportam sa stau si sa astept.Ce mare chestie daca erau impreuna?Nu erau nici primul si nici ultimul cuplu din scoala.Si totusi, expresia de pe fata lui Nate indica altceva.Parca... parca era ranit de cuvintele mele.Ce am spus oare de s-a suparat asa?Oare m-am inselat in privinta lor?Nu, scena din gradina era clara, sau nu?
-Alexa, ea e sora mea, a adaugat la cuvintele anterioare.Si-a lasat privirea sa strabata patul pe care statea bruneta in timp ce astepta replica mea.
Mda, replica mea, insa ce as putea spune?Inca eram socata dupa ceea ce spusese.Adica nu cu mult timp in urma ii vazusem imbratisati in gradina, iar ea ii marturisea iubirea.Sau sa nu fi auzit eu bine?Poate m-am inselat?Nu, nu se poate sa ma fi inselat, auzul meu e impecabil.Si totusi, asta schimba tot.Inca socata, am facut cativa pasi marunti in spate.
-Cum se poate asa ceva?Pentru numele a tot ce e sfant, aveti aproape aceasi varsta si nu-mi amintesc sa-mi fii spus ca ai o sora geamana sau ceva de genul.Defapt nici macar nu semanati, nu, asa ceva nu se poate.Nici macar nu am realizat ca tonul vocii mele a crescut, aproape ca tipam.Mi-am astupat urechile cu mainile, nevenindu-mi sa cred ceea ce tocmai mi-a spus.Cum sa fie sora lui?Nu, nu e posibil asa ceva.De ce...de ce nu mi-ai spus de la inceput?am murmurat in cele din urma.
-Pentru ca nu am aflat nici eu decat acum cateva zile.Tata a avut o aventura cu cateva zile dupa ce mama a ramas insarcinata.Din tonul vocii lui mi-am dat seama ca nu ii era usor sa vorbeasca despre asta.Am vrut sa-i spun ca nu mai conteaza acum, insa ceva din mine astepta ca el sa continue sa-mi explice, inca nu-mi raspunsese la intrebare si nu spusese ce se petrecuse defapt in gradina.Era egoista, stiam cat il doare sa vorbeasca despre asta si eu tot insistam asupra subiectului.
Si-a ridicat privirea si a intalnit-o pe a mea.Probabil si-a dat seama la ce ma gandeam.Cu el nu aveam acea legatura ca si cu Andrew, insa de multe ori, nici nu aveam nevoie cu Nate.De multe ori stiam ce gandeste celalalt fara sa spuna ceva, insa nu intelegeam cum se poate asa ceva.Era ciudat, insa asa era prietenia noastra, nimic nu era normal la ea.
Apoi, cu toata durerea exprimata prin tonul vocii, a continuat povestea.Se pare ca dupa o saptamana dupa ce mama lui a ramana insarcinata, tatal lui, un barbat solid, brunet, cu ochii verzi si nasul carn, a cunoscut o femeia.Aceasta, pe numele ei Rebecca, era mama Mariannei.S-au intalnit intr-un bar.Michael, tatal lui Nathan, era acolo pentru a uita de moartea celui care i-a dat viata si era extrem de mahnit ca tatal lui a fost ucis de acea boala atat de rara, insa fatala pentru vampiri.Rebecca, care era dansatoare in acel bar, l-a vazut si i-a parut rau ca era atat de abatut.A decis sa se apropie de el si sa incerce sa-l binedispuna putin, insa nu vroia sa se intample ceea ce a urmat.Barbatul, care deja isi inecase tot amarul in bautura si nu mai judeca cum trebuie, i-a facut avansuri.Desi la inceput femeia nu era de acord cu asta, vazandu-l atat de trist, o tristete care se afla in antiteza cu aspectul lui la vremea aceea, a decis sa-l faca sa uite macar putin de probleme.A urmat apoi o noapte de pasiune care a avut o urmare: nasterea Mariannei peste noua luni.Dansatoare nu vroia banii lui sau ca el macar sa o recunoasca pe fata, desi el stia de existenta ei.Asa ca, anii au trecut, iar tanara fiica a lui Michael a crescut.Avea nevoie de raspunsuri la intrebarile ei ocolite intodeauna cu precizie de mama acesteia.Insa in ziua cand femeia roscata, cu ochii patrunzatori, dar blanzi, a suferit un accident, a decis sa-i marturiseasca fetei cine este adevaratul ei tata.Fusese un soc pentru ea avand in vedere faptul ca dupa acele vorbe, mama ei isi daduse duhul.Era socata si nu stia ce sa faca.In cele din urma a decis ca vrea sa-l cunoasca pe tatal ei astfel ca a facut cateva cercetari pentru a afla unde statea in prezent.La inceput, el nu vroia sa o accepte, insa cand a aflat ca a ramas singura pe lume, a decis ca o sa faca tot ce poate ca sa o ajute.Nate si Emily, mama baiatului, au fost socati la inceput, insa au acceptat-o ca fiind parte din familie, desi nu vroiau ca totul sa fie public, Michael fiind o persoana importanta.
Dupa ce a incheiat, baiatul m-a privit.Reactia mea fusese identica cu cea a lui Andrew cand a aflat.Si-a dat seama ca acum eram si mai mult in ceata deoarece nu intelegem ce se petrecuse in gradina.A deshis gura si a inceput sa vorbeasca despre cele intamplate.
Se pare ca Marianna fusese fugarita de cativa elevi mai mari ai scolii, iar el o salvase.Ei stateau langa acea tufa de trandafiri, imbratisati, deoarece in timp ce il asteptau pe Andrew fetei i se facuse frig.In semn de multumire, pentru ambele situatii, ea ii spusese ca il iubeste, moment in care ajunsesem eu.Vroia sa-mi explice ce am vazut, insa nu i-am dat ocazia fugind inspre camin.
-Nu inteleg de ce i-ai spus.Probabil o sa dea fuga sa le spuna celorlalti despre tot, bombane mahnita fata catre tanarul ce se afla la doi pasi de ea.
-Nu, nu as face asta niciodata.Nate e prietenul meu si, desi mi-a ascuns acest adevar, o sa incerc sa uit acest lucru.
-Imi pare rau Lex, chiar imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme.Facuse un pas in fata inspre mine.
-E in regula, inteleg ca nu puteai vorbi cu oricine despre asta.Acum, acest oricine trebuie sa plece, spun facand o intoarcere de o suta optzeci de grade, ajungand cu fata inspre usa.
Am pasit inspre ea, auzind cativa pasi in urma.In clipa in care am pus mana pe clanta, am simtit cum doua brate ma cuprind, nelasandu-ma sa mai fac un pas.Inima parca imi statuse in loc in momentul in care Nathan si-a apropiat gura de urechea mea si mi-a soptit:
-Tu nu esti oricine, esti unica, speciala, minunata, facu o pauza de cateva secunde apoi continua, iar eu te iubesc.Isi lasa apoi capul sa se spijine de al meu, stiind ca informatia pe care tocmai mi-o daduse, ma socase de-a dreptul.El era sigur ca il iubesc pe Andrew, insa nu reusise sa se mai stapaneasca impulsului de a-si marturisii sentimentele pe care le are la adresa mea.
In momentul in care am analizat mai bine cuvintele lui, am simtit cum inima imi batea atat de tare incat parca vroia sa-mi sara din piept.Eram uimita, de-a dreptul socata, insa totusi, intr-un sens bun.Cand crezusem ca e ceva intre el si fata care pierduse mai devreme meciul impotriva mea, ma simteam groaznic, iar cand am aflat ca nu era asa, parca mi s-ar fi luat o piatra de pe inima.Insa acum, acum inima mea batea atat de tare incat nu stiam ce sa fac ca sa o domolesc.
Cand am simtit ca si-a luat bratele care ma inconjurau, m-am intristat.Imi placea sa fiu imbratisata de el si vroiam sa raman asa pentru todeauna.Acum ma simteam neajutorata, vroiam ca bratele lui sa ma cuprinda intr-o imbratisare calda ca mai devreme.Ma simteam de parca ceva drag mie imi fusese smuls din brate si nu-mi placea sentimentul acela.Atunci am realizat.El nu imi fusese indiferent niciodata, il considerasem intodeauna prietenul meu.Dar acum, acum situatia s-a schimbat.M-am intors cu fata spre el si l-am privit in ochi, avand pe fata o expresie serioasa.
-Cred ca si eu te iubesc.
well, stiu ca nici acesta nu este prea lung >.< sorry 'bout that.Anyway, sper sa va placa ... si astept critici ^^
Cap.5 - O veste socanta
Deja nu mai suportam sa stau si sa astept.Ce mare chestie daca erau impreuna?Nu erau nici primul si nici ultimul cuplu din scoala.Si totusi, expresia de pe fata lui Nate indica altceva.Parca... parca era ranit de cuvintele mele.Ce am spus oare de s-a suparat asa?Oare m-am inselat in privinta lor?Nu, scena din gradina era clara, sau nu?
-Alexa, ea e sora mea, a adaugat la cuvintele anterioare.Si-a lasat privirea sa strabata patul pe care statea bruneta in timp ce astepta replica mea.
Mda, replica mea, insa ce as putea spune?Inca eram socata dupa ceea ce spusese.Adica nu cu mult timp in urma ii vazusem imbratisati in gradina, iar ea ii marturisea iubirea.Sau sa nu fi auzit eu bine?Poate m-am inselat?Nu, nu se poate sa ma fi inselat, auzul meu e impecabil.Si totusi, asta schimba tot.Inca socata, am facut cativa pasi marunti in spate.
-Cum se poate asa ceva?Pentru numele a tot ce e sfant, aveti aproape aceasi varsta si nu-mi amintesc sa-mi fii spus ca ai o sora geamana sau ceva de genul.Defapt nici macar nu semanati, nu, asa ceva nu se poate.Nici macar nu am realizat ca tonul vocii mele a crescut, aproape ca tipam.Mi-am astupat urechile cu mainile, nevenindu-mi sa cred ceea ce tocmai mi-a spus.Cum sa fie sora lui?Nu, nu e posibil asa ceva.De ce...de ce nu mi-ai spus de la inceput?am murmurat in cele din urma.
-Pentru ca nu am aflat nici eu decat acum cateva zile.Tata a avut o aventura cu cateva zile dupa ce mama a ramas insarcinata.Din tonul vocii lui mi-am dat seama ca nu ii era usor sa vorbeasca despre asta.Am vrut sa-i spun ca nu mai conteaza acum, insa ceva din mine astepta ca el sa continue sa-mi explice, inca nu-mi raspunsese la intrebare si nu spusese ce se petrecuse defapt in gradina.Era egoista, stiam cat il doare sa vorbeasca despre asta si eu tot insistam asupra subiectului.
Si-a ridicat privirea si a intalnit-o pe a mea.Probabil si-a dat seama la ce ma gandeam.Cu el nu aveam acea legatura ca si cu Andrew, insa de multe ori, nici nu aveam nevoie cu Nate.De multe ori stiam ce gandeste celalalt fara sa spuna ceva, insa nu intelegeam cum se poate asa ceva.Era ciudat, insa asa era prietenia noastra, nimic nu era normal la ea.
Apoi, cu toata durerea exprimata prin tonul vocii, a continuat povestea.Se pare ca dupa o saptamana dupa ce mama lui a ramana insarcinata, tatal lui, un barbat solid, brunet, cu ochii verzi si nasul carn, a cunoscut o femeia.Aceasta, pe numele ei Rebecca, era mama Mariannei.S-au intalnit intr-un bar.Michael, tatal lui Nathan, era acolo pentru a uita de moartea celui care i-a dat viata si era extrem de mahnit ca tatal lui a fost ucis de acea boala atat de rara, insa fatala pentru vampiri.Rebecca, care era dansatoare in acel bar, l-a vazut si i-a parut rau ca era atat de abatut.A decis sa se apropie de el si sa incerce sa-l binedispuna putin, insa nu vroia sa se intample ceea ce a urmat.Barbatul, care deja isi inecase tot amarul in bautura si nu mai judeca cum trebuie, i-a facut avansuri.Desi la inceput femeia nu era de acord cu asta, vazandu-l atat de trist, o tristete care se afla in antiteza cu aspectul lui la vremea aceea, a decis sa-l faca sa uite macar putin de probleme.A urmat apoi o noapte de pasiune care a avut o urmare: nasterea Mariannei peste noua luni.Dansatoare nu vroia banii lui sau ca el macar sa o recunoasca pe fata, desi el stia de existenta ei.Asa ca, anii au trecut, iar tanara fiica a lui Michael a crescut.Avea nevoie de raspunsuri la intrebarile ei ocolite intodeauna cu precizie de mama acesteia.Insa in ziua cand femeia roscata, cu ochii patrunzatori, dar blanzi, a suferit un accident, a decis sa-i marturiseasca fetei cine este adevaratul ei tata.Fusese un soc pentru ea avand in vedere faptul ca dupa acele vorbe, mama ei isi daduse duhul.Era socata si nu stia ce sa faca.In cele din urma a decis ca vrea sa-l cunoasca pe tatal ei astfel ca a facut cateva cercetari pentru a afla unde statea in prezent.La inceput, el nu vroia sa o accepte, insa cand a aflat ca a ramas singura pe lume, a decis ca o sa faca tot ce poate ca sa o ajute.Nate si Emily, mama baiatului, au fost socati la inceput, insa au acceptat-o ca fiind parte din familie, desi nu vroiau ca totul sa fie public, Michael fiind o persoana importanta.
Dupa ce a incheiat, baiatul m-a privit.Reactia mea fusese identica cu cea a lui Andrew cand a aflat.Si-a dat seama ca acum eram si mai mult in ceata deoarece nu intelegem ce se petrecuse in gradina.A deshis gura si a inceput sa vorbeasca despre cele intamplate.
Se pare ca Marianna fusese fugarita de cativa elevi mai mari ai scolii, iar el o salvase.Ei stateau langa acea tufa de trandafiri, imbratisati, deoarece in timp ce il asteptau pe Andrew fetei i se facuse frig.In semn de multumire, pentru ambele situatii, ea ii spusese ca il iubeste, moment in care ajunsesem eu.Vroia sa-mi explice ce am vazut, insa nu i-am dat ocazia fugind inspre camin.
-Nu inteleg de ce i-ai spus.Probabil o sa dea fuga sa le spuna celorlalti despre tot, bombane mahnita fata catre tanarul ce se afla la doi pasi de ea.
-Nu, nu as face asta niciodata.Nate e prietenul meu si, desi mi-a ascuns acest adevar, o sa incerc sa uit acest lucru.
-Imi pare rau Lex, chiar imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme.Facuse un pas in fata inspre mine.
-E in regula, inteleg ca nu puteai vorbi cu oricine despre asta.Acum, acest oricine trebuie sa plece, spun facand o intoarcere de o suta optzeci de grade, ajungand cu fata inspre usa.
Am pasit inspre ea, auzind cativa pasi in urma.In clipa in care am pus mana pe clanta, am simtit cum doua brate ma cuprind, nelasandu-ma sa mai fac un pas.Inima parca imi statuse in loc in momentul in care Nathan si-a apropiat gura de urechea mea si mi-a soptit:
-Tu nu esti oricine, esti unica, speciala, minunata, facu o pauza de cateva secunde apoi continua, iar eu te iubesc.Isi lasa apoi capul sa se spijine de al meu, stiind ca informatia pe care tocmai mi-o daduse, ma socase de-a dreptul.El era sigur ca il iubesc pe Andrew, insa nu reusise sa se mai stapaneasca impulsului de a-si marturisii sentimentele pe care le are la adresa mea.
In momentul in care am analizat mai bine cuvintele lui, am simtit cum inima imi batea atat de tare incat parca vroia sa-mi sara din piept.Eram uimita, de-a dreptul socata, insa totusi, intr-un sens bun.Cand crezusem ca e ceva intre el si fata care pierduse mai devreme meciul impotriva mea, ma simteam groaznic, iar cand am aflat ca nu era asa, parca mi s-ar fi luat o piatra de pe inima.Insa acum, acum inima mea batea atat de tare incat nu stiam ce sa fac ca sa o domolesc.
Cand am simtit ca si-a luat bratele care ma inconjurau, m-am intristat.Imi placea sa fiu imbratisata de el si vroiam sa raman asa pentru todeauna.Acum ma simteam neajutorata, vroiam ca bratele lui sa ma cuprinda intr-o imbratisare calda ca mai devreme.Ma simteam de parca ceva drag mie imi fusese smuls din brate si nu-mi placea sentimentul acela.Atunci am realizat.El nu imi fusese indiferent niciodata, il considerasem intodeauna prietenul meu.Dar acum, acum situatia s-a schimbat.M-am intors cu fata spre el si l-am privit in ochi, avand pe fata o expresie serioasa.
-Cred ca si eu te iubesc.
well, stiu ca nici acesta nu este prea lung >.< sorry 'bout that.Anyway, sper sa va placa ... si astept critici ^^
Time you enjoy wasting, was not wasted.