Sarutul vampirului

[βεκi]

Te iubesc:>
Ma bucur ca ai pus atat de repede continuarea si in primul rand ma bucur ca m-ai anuntat. So, thanks. Imi place la nebunie noul capitol si nu glumesc. Chiar ma atrage intr-un mod foarte placut. Sunt al naibii de curioasa sa vad ce se va intampla in continuare, cum se va desfasura lupta dintre cele doua fete. Sunt nerabdatoare sa vad cine va castiga si ce va face Nate. Am fost si eu putin surprinsa cand am aflat ce facea Nate in acele tufisuri >.< Pervers mic. Nu inteleg de ce i-a ascuns Alexei lucrul acesta, mie nu mi se pare un lucru atat de important incat sa fie tinut secret. Si deasemenea nu inteleg de ce baiatul a chemat-o pe Alexa la petrecere si nu pe iubita lui O__O Sunt complet in ceata, sper ca in urmatorul capitol sa ma lamuresti xD
Nu am nimic de comentat sau de criticat, totul a fost ok, deci te felicit ^.^ Chiar ai facut o alegere corecta de a posta acest fic pe forum. Se vede ca muncesti mult, lucru care il admir la tine.

Spor la scris si succes in continuare.

[Camelie.]

@Beki - si eu te iubesc >:D< Ma bucur ca iti place felul in care scriu si referitor la Nate, ei bine, nu e tocmai ceea ce crezi, e complicat.Oricum o sa vezi in urmatorul capitol, nu in acesta.

Cap.4 - Let's play a little

-Puteti incepe fetelor, spune lovind gongul care anunta inceperea meciului.
Si atat aveam nevoie de la profesor, sa loveasca gongul care anunta inceperea meciului.
Marianna se uita speriata la mine vazand in ochii mei o furie dezlantuita care ar fi putut-o ucide daca ar fi vrut.Da, ea era un vampir sange pur, insa eu aveam atat puteri de vampir, cat si reflexe ale oamenilor care combinate ma faceau al naibii de rezistenta, cel putin asa credeau ea si ceilalti elevi care vizionau lupta.

Nu am atacat-o, ci pur si simplu am stat si am analizat-o.Aveam de gand sa astept sa ma atace ea prima, creandu-mi astfel o bresa ca sa o pot scoate mai repede din lupta, desi vroiam sa o lovesc, sa matur ringul cu ea pe jos.Imi tot aminteam de ceea ce vazusem in gradina si ma gandeam de ce naiba nu putuse sa-mi spuna.

Ma simteam tradata de cel mai bun prieten al meu si ma simteam ingrozitor.Nu avusese suficienta incredere in mine incat sa-mi spuna acest lucru si asta ma facea sa ma simt in ultimul hal.Insa, nu stiam de ce, de ce imi pasa atat de mult despre asta, tocmai mie.O fire care trate multe lucruri cu nepasare si care ierta multe lucruri, desi nu le uita niciodata.De ce nu puteam sa fac asta si acum?Adica, intodeauna facusem astfel chiar si cu fratele meu, insa acum ceva din mine parca ma impiedica sa fac asta.

Vazand ca sunt putin pierduta printre ganduri , ceea ce era doar pe jumatate adevarat, a decis sa ma atace.A facut o fenta, una la care nu ma asteptasem, reusind astfel sa-mi dea un pumn in umar.Era destul de puternic, insa nu a reusit decat sa ma dezechilibreze putin.Ea parea si mai infricosata intalnindu-mi ochii, decat atunci cand am provitat de acea bresa, dandu-i un croseu de dreapta drept in nas.Sangele nu a asteptat prea mult, incepand sa curga repede.Din cauza sperieturii, fata a si lesinat.
In ring a urcat profesorul si s-a uitat putin la Marianna.A constatat ca lesinase asa ca a chemat doi vampiri care sa o duca la infirmerie deoarece nu vroia sa piarda prea mult sange.Acestia l-au ascultat, luand-o pe fata in brate dupa care s-au indreptat spre locul indicat de profesor.

-Pai cred ca totul e clar.Alexa a castigat meciul, spune oarecum pe un ton fericit.Nu era prea incantat ca am adus-o in acea stare pe brunenta, insa stia ca asa ceva era posibil sa se intample inca de cand a inceput meciul.Se uita la ceas si vede ca inca era devreme.Deci...azi o sa mai aiba loc o lupta.Campioana, in cazul acesta eu, decide cu cine sa lupte in urmatorul meci.
Am stat putin pe ganduri si apoi am rostit sigura pe mine.
-Il aleg pe Devilness Logan Nathan.Aparent, aveam un ton linistit si calm,poate chiar arogant credeau unii, insa in realitate ma simteam al naibii de rau, aveam sa lupt cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei si mi-o facusem cu mana mea.Nu mai puteam da inapoi, nu acum.
-Esti...esti sigura?ma intreaba barbatul care statea langa mine mirat.Adica, stiu ca o ciudata senzatie te-a cuprins chiar acum datorita faptului ca ai invins-o pe Marianna, insa cu el este cu totul altceva.Si stii prea bine ca este cel mai bun din clasa la box.
-Ati terminat?Daca da, as dorii sa incepem odata meciul.

Toti s-au uitat stupefiati cand la mine, cand la el.Nu-i venea sa creada nici lui insusi ca l-am ales tocmai pe el, insa daca ar sta putin si s-ar gandii la cele intamplate ar fi perfect logic.Langa el, Andrew ma privea ingrijorat.Desi Natasha incerca sa-i straga atentia nu reusea.Am tras adanc aer in piept si mi-am inchis putin ochii.Gandurile lui au ajuns pana la mine. "Asta e o nebunie Alexa si o stii prea bine.Nu poti face asta, o sa te invinga.Daca ne-ai lasa macar sa-ti explicam cum sta treaba totul ar fi...". Nu l-am mai lasat sa continue.Mi-am deschis ochii si m-am indreptat spre partea mea de ring.

Nate s-a schimbat intre timp, iar acum inaltul vampir i-a pus manusile, iesind apoi din ring.Inca credea ca e o idee proasta, si sincer, asta credeam si eu, insa vroiam sa il infrunt, vroiam sa stiu de ce nu avusese incredere in mine.
-Sa ne jucam putin, am spus cu un mic zambet pe fata.
-Alexa... lasa-ma sa-ti explic macar.
-Daca o sa castigi - si probabilitatea ca va castiga era mare - o sa ai posibilitatea, insa daca nu, promite-mi ca nu vei mai incerca sa vorbesti cu mine niciodata.A vrut sa spuna ceva, insa nu l-am lasat.Promite-mi.
A inclinat capul in semn de aprobare.Probabil am innebunit.Nu, nu probabil, ci mai mult decat sigur.De ce l-am facut sa promita asta cand e clar ca el va invinge?Da, ma pricep eu la box, insa el face de la varsta de zece ani si are cam multa experienta fata de mine care nu fac de cat de doi.Insa felul acesta intortocheat al meu de a face lucrurile intr-un mod anume, ma impiedica sa gandesc rational.

Si apoi se auzi gongul care anunta inceperea meciului.

De data asta nu mai era ca in lupta precedenta.Vedeam in ochii lui, doi ochi verzi ca jadul, hotararea.Vroia sa castige lupta, avand astfel posibiliatea de a-mi explica ceea ce am vazut, desi eu nu-i faceam misiunea usora.Vroia sa termine repede si sa nu ma raneasca prea tare, insa i-am soptit ca daca nu se lupta cu adevarat, ar putea la fel de bine sa abandoneze meciul.
Multe crosee si upercut-uri se imparteau intre noi, fiecare lasand in urma lor o mica vanataie.Meciul se prelungise si el deja incepea sa oboseasca caci nu avea acea rezistenta ca mine.Tocmai cand credeam ca l-am invins, pumnul lui a fost varat cu putere in umarul meu facandu-ma sa ma dezechilibrez.O serie de alte lovituri a urmat cauzandu-mi astfel infrangerea.
Colegii il ovationau pe Nate, insa el nu parea sa observe, era atent la altceva.Atent la mine.

Dupa ce mai-inaintatul-in-varsta a atuntat ca el castigase lupta, noutate stiuta de toata lumea, m-a ajutat sa ma ridic.Nu am vrut sa-l ascult la inceput, insa ii promisesem.Iar eu ma tin de promisiuni intodeauna, desi asta nu insemna ca nu ma simteam rau.
Nu erau loviturile de vina, ci faptul ca el se afla in fata mea.Pe chipul lui puteai recunoaste urmele meciului, insa mai era ceva.Ceva care parca iti frangea inima.Era vinovatie. Frustrare. Dezamagire. Dezamagire?De ce sa fii fost dezamagit?Ca m-a ranit?Ca nu mi-a spus adevarul?Sa fie asta motivul?

-Vin-o cu mine, trebuie sa vorbim, imi spune mergand in fata mea.
Nu prea m-am uitat unde mergeam, insa in momentul in care mi-a spus ca am ajuns m-am uitat in jur.Eram la infirmerie.Ce naiba?De ce ma dusese acolo?Apoi mi-am dat seama, acolo e Marianna.Mi-am lasat privirea in jos in timp ce intram in salonul care ii fusese repatizat.

-Nathan, spune cu zambetul pe buze.Insa cand ma vede, ii cam piere stralucirea.De ce ai adus-o pe ea aici?
-Fiindca trebuie sa afle adevarul.
-Nu, nu se poate.Nu ea, dintre toti cei de aici.Ma simteam exclusa din discutia lor astfel ca replica mea i-a facut sa fie iar atenti la mine.
-Imi explica si mie cineva despre ce e vorba?
-Alexa, a inceput Nate, Marianna e ...



Stiu ca e cam scurt, but promit sa ma revansez data viitoare.For now, sper ca v-a placut si ca nu v-am dezamagit asteptarile.

[βεκi]

Capitol nou :3 Ma bucur ca ai postat, chiar azi dimineata ma gandeam cand mai pui si tu continuarea :]] Deci pot sa spun ca imi place foarte mult, ai un stil simplu de a scrie, dar unul foarte captivant, iar povestea ta este foarte interesanta.
O sa incep mai intai cu greselile de tastare, deoarece dupa le uit si mi-e lene sa le caut din nou :]]

"ma facea sa ma simt(ca)in ultimul hal"-> ai mancat acolo "ca-ul" xD
"O fire care trate multe lucruri cu nepasare"-> trata
"brunenta"-> bruneta
"s-ar gandii"-> cu un singur "i"
"inrte noi" -> intre
Parca mai erau vreo doua, dar nu mai stiu care :]] In fine, nu mai conteaza. Capitolul a fost unul bun, imi place cum s-au desfasurat lucrurile. M-ai lasat complet in ceata, de ce te-ai oprit tocmai acum? Tocmai cand aflam si noi adevarul...chiar ma intreb cine e fata asta? Ce e atat de grav incat sa nu afle Alexa O__O Chiar sunt foarte, foarte curioasa.
Nu am nimic de comentat, totul este ok. Astept urmatorul capitol ^-^ Spor la scris si bafta in continuare.

[Eclair.]

Heya! Eclair's here.
Sincer mie îmi place foarte mult! Gomen că nu am putut posta mai devreme :(, cred că am uitat, uituca de mine xD.
Dya! Vreau să te felicit din răspunteri şi să îţi zic să te faci scriitoare fetiţo! În comparaţie cu mine, ai multă răbdare să scri ditamai fic'ul şi să faci şi dialog şi descriere, eu nu am nimic de criticat pentru că nu sunt expertă în aşa ceva, dar chiar dacă aş fi nu cred că aş avea. Succes în continuare!!
Pupici.

[Dragonz Eyez]

Heya ^^
Scuze ca nu am postat la celalalt capitol, dar nu prea am avut timp. Desi, credeam ca stii ca trebuie sa ma anunti cand pui orice capitol, si n-ai facut-o [-( Dar pentru ca ai avut un capitol asa minunat, am sa te iert :)).
Si apoi se auzi.Gongul care anunta inceperea meciului s-a auzit. Fraza asta nu mi-a placut. Repetitia aia e deranjatoare.
Vezi ca la unele semne de punctuatie ai uitat sa pui spatiu dupa ele.
Pai cam atat a fost cu reprosurile.
Imi place mult povestea. Sa vedem cine e Marianna asta...
Si sa stii ca eu tot raman la ideea mea, cum ca Alexa s-ar combina cu Nate, care apropo are un nume frumos : D Devilness Logan Nathan, misto.
Pai ce sa zic, astept continuarea, si sa ma anunti, chiar daca nu las com :D
Cya ^^

[σχуgєη]

Uh, am ajuns ÅŸi eu pe-aici. :]]
Personalitatea Alexei e aşa de complicată. Uh, deşi mă aşteptam ca printr-o minune să câştige Alexa, cred că era clar că e cam imposibil. :]]
De ce am impresia că Alexa se va combina cu Adrew? o.o
Åži cine e Marianna asta?! Åži de ce are numele mamei? =]]
Nu mi-a plăcut niciodată numele ăsta...:-" Aşa...
Păi, acum m-ai lăsat complet în ceaţă.
Aşteptăm următorul capitol şi să mă anunţi şi pe mine. :D
Spor la scris!

[Ciufulitaa!Băă]

Hey little cookie! I.m here.Vezi veziii?Mi.am facut timp sa trec pe aici...for youu, my little cookie.Ah ce as musca din tine:]
Lasand la o parte prostiile sa ne intoarcem la...comentariu:D
Ideea e originala, interesanta si atragatoare, desi m.ai cam lasat in ceata.
Ai avut si tu ceva greseli p.acolo, dar ceea ce mi.a atras atentia este repetitia "Al naibi".Ai putea sa o inlocuesti cu ceva...altceva decat "al naibi".Chiar e dureros urechii-a mele;nu stiu daca si al celorlalti-
In rest mi.a placut.E foarte ok!
Spor la scris si sa ma anunti cand postezi urmatorul capitol.

[Camelie.]

Uhhh, mersi pentru comentarii >:D< sunteti minunate si imi pare rau ca nu am adus nextu' mai devreme, imi cam pierdusem inspiratia.Anyway, fara atatea lucruri lipsite de importanta, aici este ceea ce asteptati ^^ Lectura placuta.

Cap.5 - O veste socanta

Deja nu mai suportam sa stau si sa astept.Ce mare chestie daca erau impreuna?Nu erau nici primul si nici ultimul cuplu din scoala.Si totusi, expresia de pe fata lui Nate indica altceva.Parca... parca era ranit de cuvintele mele.Ce am spus oare de s-a suparat asa?Oare m-am inselat in privinta lor?Nu, scena din gradina era clara, sau nu?

-Alexa, ea e sora mea, a adaugat la cuvintele anterioare.Si-a lasat privirea sa strabata patul pe care statea bruneta in timp ce astepta replica mea.
Mda, replica mea, insa ce as putea spune?Inca eram socata dupa ceea ce spusese.Adica nu cu mult timp in urma ii vazusem imbratisati in gradina, iar ea ii marturisea iubirea.Sau sa nu fi auzit eu bine?Poate m-am inselat?Nu, nu se poate sa ma fi inselat, auzul meu e impecabil.Si totusi, asta schimba tot.Inca socata, am facut cativa pasi marunti in spate.

-Cum se poate asa ceva?Pentru numele a tot ce e sfant, aveti aproape aceasi varsta si nu-mi amintesc sa-mi fii spus ca ai o sora geamana sau ceva de genul.Defapt nici macar nu semanati, nu, asa ceva nu se poate.Nici macar nu am realizat ca tonul vocii mele a crescut, aproape ca tipam.Mi-am astupat urechile cu mainile, nevenindu-mi sa cred ceea ce tocmai mi-a spus.Cum sa fie sora lui?Nu, nu e posibil asa ceva.De ce...de ce nu mi-ai spus de la inceput?am murmurat in cele din urma.
-Pentru ca nu am aflat nici eu decat acum cateva zile.Tata a avut o aventura cu cateva zile dupa ce mama a ramas insarcinata.Din tonul vocii lui mi-am dat seama ca nu ii era usor sa vorbeasca despre asta.Am vrut sa-i spun ca nu mai conteaza acum, insa ceva din mine astepta ca el sa continue sa-mi explice, inca nu-mi raspunsese la intrebare si nu spusese ce se petrecuse defapt in gradina.Era egoista, stiam cat il doare sa vorbeasca despre asta si eu tot insistam asupra subiectului.

Si-a ridicat privirea si a intalnit-o pe a mea.Probabil si-a dat seama la ce ma gandeam.Cu el nu aveam acea legatura ca si cu Andrew, insa de multe ori, nici nu aveam nevoie cu Nate.De multe ori stiam ce gandeste celalalt fara sa spuna ceva, insa nu intelegeam cum se poate asa ceva.Era ciudat, insa asa era prietenia noastra, nimic nu era normal la ea.

Apoi, cu toata durerea exprimata prin tonul vocii, a continuat povestea.Se pare ca dupa o saptamana dupa ce mama lui a ramana insarcinata, tatal lui, un barbat solid, brunet, cu ochii verzi si nasul carn, a cunoscut o femeia.Aceasta, pe numele ei Rebecca, era mama Mariannei.S-au intalnit intr-un bar.Michael, tatal lui Nathan, era acolo pentru a uita de moartea celui care i-a dat viata si era extrem de mahnit ca tatal lui a fost ucis de acea boala atat de rara, insa fatala pentru vampiri.Rebecca, care era dansatoare in acel bar, l-a vazut si i-a parut rau ca era atat de abatut.A decis sa se apropie de el si sa incerce sa-l binedispuna putin, insa nu vroia sa se intample ceea ce a urmat.Barbatul, care deja isi inecase tot amarul in bautura si nu mai judeca cum trebuie, i-a facut avansuri.Desi la inceput femeia nu era de acord cu asta, vazandu-l atat de trist, o tristete care se afla in antiteza cu aspectul lui la vremea aceea, a decis sa-l faca sa uite macar putin de probleme.A urmat apoi o noapte de pasiune care a avut o urmare: nasterea Mariannei peste noua luni.Dansatoare nu vroia banii lui sau ca el macar sa o recunoasca pe fata, desi el stia de existenta ei.Asa ca, anii au trecut, iar tanara fiica a lui Michael a crescut.Avea nevoie de raspunsuri la intrebarile ei ocolite intodeauna cu precizie de mama acesteia.Insa in ziua cand femeia roscata, cu ochii patrunzatori, dar blanzi, a suferit un accident, a decis sa-i marturiseasca fetei cine este adevaratul ei tata.Fusese un soc pentru ea avand in vedere faptul ca dupa acele vorbe, mama ei isi daduse duhul.Era socata si nu stia ce sa faca.In cele din urma a decis ca vrea sa-l cunoasca pe tatal ei astfel ca a facut cateva cercetari pentru a afla unde statea in prezent.La inceput, el nu vroia sa o accepte, insa cand a aflat ca a ramas singura pe lume, a decis ca o sa faca tot ce poate ca sa o ajute.Nate si Emily, mama baiatului, au fost socati la inceput, insa au acceptat-o ca fiind parte din familie, desi nu vroiau ca totul sa fie public, Michael fiind o persoana importanta.

Dupa ce a incheiat, baiatul m-a privit.Reactia mea fusese identica cu cea a lui Andrew cand a aflat.Si-a dat seama ca acum eram si mai mult in ceata deoarece nu intelegem ce se petrecuse in gradina.A deshis gura si a inceput sa vorbeasca despre cele intamplate.
Se pare ca Marianna fusese fugarita de cativa elevi mai mari ai scolii, iar el o salvase.Ei stateau langa acea tufa de trandafiri, imbratisati, deoarece in timp ce il asteptau pe Andrew fetei i se facuse frig.In semn de multumire, pentru ambele situatii, ea ii spusese ca il iubeste, moment in care ajunsesem eu.Vroia sa-mi explice ce am vazut, insa nu i-am dat ocazia fugind inspre camin.

-Nu inteleg de ce i-ai spus.Probabil o sa dea fuga sa le spuna celorlalti despre tot, bombane mahnita fata catre tanarul ce se afla la doi pasi de ea.
-Nu, nu as face asta niciodata.Nate e prietenul meu si, desi mi-a ascuns acest adevar, o sa incerc sa uit acest lucru.
-Imi pare rau Lex, chiar imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme.Facuse un pas in fata inspre mine.
-E in regula, inteleg ca nu puteai vorbi cu oricine despre asta.Acum, acest oricine trebuie sa plece, spun facand o intoarcere de o suta optzeci de grade, ajungand cu fata inspre usa.

Am pasit inspre ea, auzind cativa pasi in urma.In clipa in care am pus mana pe clanta, am simtit cum doua brate ma cuprind, nelasandu-ma sa mai fac un pas.Inima parca imi statuse in loc in momentul in care Nathan si-a apropiat gura de urechea mea si mi-a soptit:
-Tu nu esti oricine, esti unica, speciala, minunata, facu o pauza de cateva secunde apoi continua, iar eu te iubesc.Isi lasa apoi capul sa se spijine de al meu, stiind ca informatia pe care tocmai mi-o daduse, ma socase de-a dreptul.El era sigur ca il iubesc pe Andrew, insa nu reusise sa se mai stapaneasca impulsului de a-si marturisii sentimentele pe care le are la adresa mea.

In momentul in care am analizat mai bine cuvintele lui, am simtit cum inima imi batea atat de tare incat parca vroia sa-mi sara din piept.Eram uimita, de-a dreptul socata, insa totusi, intr-un sens bun.Cand crezusem ca e ceva intre el si fata care pierduse mai devreme meciul impotriva mea, ma simteam groaznic, iar cand am aflat ca nu era asa, parca mi s-ar fi luat o piatra de pe inima.Insa acum, acum inima mea batea atat de tare incat nu stiam ce sa fac ca sa o domolesc.

Cand am simtit ca si-a luat bratele care ma inconjurau, m-am intristat.Imi placea sa fiu imbratisata de el si vroiam sa raman asa pentru todeauna.Acum ma simteam neajutorata, vroiam ca bratele lui sa ma cuprinda intr-o imbratisare calda ca mai devreme.Ma simteam de parca ceva drag mie imi fusese smuls din brate si nu-mi placea sentimentul acela.Atunci am realizat.El nu imi fusese indiferent niciodata, il considerasem intodeauna prietenul meu.Dar acum, acum situatia s-a schimbat.M-am intors cu fata spre el si l-am privit in ochi, avand pe fata o expresie serioasa.

-Cred ca si eu te iubesc.


well, stiu ca nici acesta nu este prea lung >.< sorry 'bout that.Anyway, sper sa va placa ... si astept critici ^^

[σχуgєη]

Oh, frate, sora lui?! Really?!
Am rămas ceva gen `Wtf?!` cam pentru...bine, 2 secunde. :]]
Totuşi, nu m-a convins din prima. Am crezut că o minte. XD
Se iubesc. ;X Şi eu îi iubesc. ;X Şi te iubesc şi pe tine. Şi pe toţi. :]]
Soo, o să devină un cuplu, nu?
Mise pare cam repede, dar nah...e ficul tău, tu faci regulile.:]]
Well, greşeli nu am văzut.
De-abea acum observ şi eu că tu dai nume capitolelor. Uh, eu n-am reuşit niciodată. Pur şi simplu...încerc, dar ba uit, ba nu ştiu ce nume să dau...aşa că mă las păgubaşă. :]]
Sunt curioasă ce o să se întâmple.
Îi va cere Nate prietenia lui Alexa? Oare Alexa Va accepta? Ce se va întmpla cu Marianna? Voi înceta vreodată să mai vorbesc aşa? Toate în următorul capitol! b-) :]]

Take careee! >:D<

[Ame]

Okay, voi trece direct la ce doresc sa spun. Sunt si eu putin socata de marturisirea lui Nate, dar si de 'raspunsul' pe care i la dat Alexa lui. Oricum, mi-a placut cum ai descris sentimentele prin care trecea Alexa. Naratiunea este superba , la fel si dialogul
Nu am ce comenta. Totul este perfect!
Spor la scris in continuare!:zuppy02:
BYE!