Lacatul unui inger razbunator

[RinMi♫♪]

Capitolul VII

Caroline:
Au trecut deja trei zile de cand a disparut Niky si fratele ei. Nu inteleg de ce a plecat. Ea nu e genul care sa fuga de acasa intr-o astfel de situatie. Oare ei doi sunt impreuna? Si Leon de ce s-a imbolnavit asa brusc in cat sa nu poata veni la scoala? Atatea intrebari... prea putine raspunsuri. Ma gandeam eu in timp ce ma plimbam prin parcul de pe Deadul Ingerilor.
-Caroline esti bine? Ma intrebase Tom care era la fel de ingrijorat ca si mine.
-Mi-e asa dor de Niky, totul este atat de deprimant acum de parca ea era sursa noastra de fericire.
-Stiu la ce te referi.
Dar atentia noastra fu atrasa de doamna Saya, prezentatoarea de la stiri. Ne-am apropiat de ea pentru a afla despre ce era vorba.
-...Avem informatii despre fata disparuta ai carei familie a murit in accidentul de acum trei zile din centrul orasului. Este adevarat ca ai vazut-o aruncandure in lac? Spuse ea indreptand microfonul si o paza cu Niky spre doi baieti de vreo 11 ani.
-Da este adevarat. Am vazut-o acum trei zile... Atunci nu m-am putut abtine:
-Nu te cred! Niky nu este genul de fata care s-ar sinucide astfel!
-Sa lasam politia sa decida asta fetito. Zise prezentatoarea Saya accentuind ultimul cuvant.

Dupa ce Tom m-a convins sa plecam am mers acasa, unde ma gandesc chiar si acum ce -sa putut intampla si ce as putea face in legatura cu asta. M-am decis sa plec in cautarea ei dar habar nu aveam de unde sa incep. Asa ca m-am gandit sa il intreb pe Tom. El m-a sfatuit ca ar trebui sa ii pun cateva intrebari lui Leon deoarece el era cel mai suspect. Cel putin acum aveam un punct de reper. Dar nu puteam sa intru pur si simplu in casa omului si sa ii spun "Zi-mi tot ce stii despre Niky", m-ar crede nebuna. Dar tocmai mi-a venit o idee geniala.

-Ei bine am ajuns.
Bat la usa, aud niste pasi, se apropia o femeie deoarece mi-am putud da seama ca sunetul provine de la tocutile unor pantofi. Se deschise usa si in fata mea aparuse o femeie inalta cu parul blond si care purta o rochie eleganta.
-Te pot ajuta cu ceva micuto. Ma intrebat ea fiind foarte amabila.
-D-Da. Avand in vedera ca Leon nu a mai trecut pe la scoala de trei zile i-am adus temele.
-Bine intra. spuse ea dupa care imi aratase unde se afla primul suspect. Urci scarile dupa care intri in a doua camera pe stanga.
"Trrrr Trrrr"
-Oh! Scuza-ma putin imi suna telefonul.
"-Ce cauta ea aici?!" se auji o voce de la celalalt fir. Atunci doamna mi-a zis simplu "Afaceri" in timp ce a pus mana pe difuzor pentru ca eu sa nu m-ai pot auzi ce spunea persoana respectiva. Era foarte ciudat, dar eu aveam alte treburi, cum ar fi interogarea lui Leon.
Bat la usa dupa care intru in camera lui unde il vad ca sta pe pat imbracat in pijamale albastre cu termometrul in gura si jucand jocuri video. Asa se comporta si Niky cand nu avea chef de mers la scoala.
-Salut! Ma intampinase el find foarte vesel.
-Nu e frumos din partea ta sa te prefaci bolnav pentru a chiuli de la scoala. Atunci el m-a apucat de mena si a lipit-o de fruntea lui. Era fierbinte.
-Aparentele insala. Deci de ce ai venit? Iti era dor de mine?
Imi e dor de Niky tampitule.
-Ti-am adus temele. Ii spuneu eu afisand un zambet fals pe fata.
-Multumesc poti pleca!
Scurt si la subiect, nu era de loc convenabil.
-Nu vrei sa te ajut?
Trebuia sa incerc ceva daca vroiam sa aflu mai multe.
-Bine daca insisti sa ramai langa mine.
Devine din ce in ce mai enervant. Ce e cu el? Cu Niky se comporta mult mai diferit. O fi efectul febrei.
-Tu ai stat cu Niky cand a mers la locul accidentului. Stii unde a plecat dupa aceea?
-Care accident?
-Nu-ti amintesti nimic?
-Stiu doar ca am fost la scoala, am stat acolo o ora, am plecat cu Niky la cofetarie dupa care m-am trezit la spital cu o febra de patru zeci.
Era inutil. Leon nu-si amintea nimic. Totul a fost in zadar.


Stiu la ce va ganditi: dialog dialog si iar dialog dar nu il pute-am face altfel.