Ingerul Negru si Trandafirul Mortii

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Acesta este primul meu fic scris vreo data, deci vreau pareri atat bune cat si rele pentru a ma perfectiona. Sper sa va placa! :)


Capitolul 1- Inceputul (Daniel)

“Totul arde. Din toate partile ma asalteaza intunericul, din toate partile ma ataca focul, iar urletele de disperare ale oamenilor se aud din lacasul intunericului. Dar eu nu aud nimic. Eu sunt cu gandul la el. Sunt in mijlocul dezastrului si nu fac nimic. Stau neclintit si ma simt pierdut. Ochii mei de un albastru ca al cerului de vara se uita de colo-colo sa-l caute pe el, dar el nu e aici. A plecat!”

Un zgomot puternic ma trezeste, iar eu ma uit buimac in incaperea in care ma aflu. Incetul cu incetul ochii mei se obisnuiesc cu lumina puternica ce domina camera.Eram acasa.
<A fost doar un vis.>
Ma ridic incet din patul moale si ma duc in fata oglinzii si ma uit in ea, parca findu-mi frica sa-mi zaresc chipul. Parul meu blond ca aurul atarna in toate partile, acoperindu-mi fata. Stiu ca trebuia sa merg la scoala, dar nu aveam nici un chef. As dori sa merg in pat, sa adorm si sa-l visez pe el, dar stiu ca nu mai pot. Ma uit pe fereastrasi vad soarele ca incearca sa domine totul cu razele sale aurii, dar inca nu reuseste. Fara sa mai stau pe ganduri ma duc la baie, imi fac toaleta, apoi imi i-au ceva pe mine, imi i-au ghiozdanul, o salut pe mama si plec spre scoala. Nu merg mult, iar in fata mea zaresc o cladire mare si galbena cu o gradina plina de flori. Scoala. Ma indrept spre usa , rugandu-ma ca orele sa se termine repede. Intru in clasa si nu vad pe nimeni; doar banicile goale. Ma pun in banca mea si incep sa ma gandesc la el, dar nu pentru mult timp deoarece incep sa aud pasi. In clasa intra un baiat brunet cu ochii verzi ca smaraldul, dar acestia erau stinsi la culoare.
-Salut, Daniel! aud vocea colegului meu.
-Neata’ si tie, Victor! Ce s-a intamplat? Ce-i cu fata asta? spun eu amuzat de situatia in care era el acum.
-Sincer nici eu nu stiu, doar ca nu am dormit prea bine. Dupa un weekend bine meritat adormi mai greu.
-Da ce ai facut? intreb eu curios.
Imi zambeste apoi zice:
-Vei afla cat de curand se poate.
Dau din umeri nepasator, nevrand sa-l bat la cap. Orele au trecut repede, iar eu nu stiam nimic ce facusem azi la scoala. Mi-am luat ghiozdanul, dar nu aveam chef sa merg acasa, asa ca am hotarat sa merg sa ma plimb. Am mers in orasul aglomerat, dar din cauza caldurii m-am plictisit si am hotarat sa merg in parc. Copacii isi aratau coranele lor verzi spre mine, dar eu nu le bagam in seama. Eu vroiam doar sa imi linistesc gandurile. Imi doream sa nu ma mai gandesc la el, dar nu puteam. Gandurile si imagine cu el imi zburau prin minte facand un talmes-balmes in capul meu. Nestind ce se intampla cu mine nu am observat cat de repede a trecut timpul. Se facuse noapte. Hotarasc sa merg acasa, dar cum ies din parc imi dau seama ca sunt urmarit. Incercasem sa-mi pastrez cumpatul, dar n-am reusit si am luat-o la fuga printre blocuri. Dar iar ma pierdusem din nou in ganduri. Vroiam ca el sa fie langa mine, dar nu era. Cand mi-am revenit cu picioarele pe pamant mi-am dat seama unde eram. O fundatura. M-am intors vrand sa o i-au la fug, dar am simtit un pumn in stomac si am cazut la pamant.Lacrimile au inceput sa-mi inunde fata. Imi indrept privirea spre persoana care ma lovise sa vad cine era., dar nu mai vedeam clar. Totul era in ceata, totul era vag…



Daniel- 17 ani

http://media.photobucket.com/image/blond...-boy-1.jpg