19-02-2011, 04:18 PM
multumesc pentru ca cititi si impartasiti parerile voastre cu mine>:D<
inseamna foarte mult pentru mine asta;) THX!
Prin univers
Undeva în adâncul înghetat al universului, Metradon se uita cu tristete la o sfera din lumina ce înfatisa lumea îngerilor. Ar fi vrut sa îl opreasca pe Ikusa, sa îi închida gura, însa trebuia sa se întâmple. Trebuia sa îl lase pe acesta sa o raneasca pentru ca tot el sa îsi dea seama cât de mult se înseala si sa se întoarca înapoi la conducatoare. Alta cale nu exista, altfel nu avea sa constientizeze acel adevar pe care cu atâta încapatânarea îl nega. Nu avea nici o îndoiala ca Ayame nu îl va primi înapoi, îl iubea mult prea mult si orice ar fi zis, nu putea sa arunce atât de usor o asemenea dragoste. Pâna la urma, erau facuti unul pentru altul.
Simti o perturbare în univers provocata de sufletele pierdute ale îngerilor, care erau închise peste tot prin univers în diferite planete si comete. Îsi îndrepta atentia spre sufletul care provoca acel dezechilibru si atentia îi cazu pe satelitul natural al Pamântului, Luna. Metradon se îndrepta spre aceasta cu curiozitate sa vada peste ce suflet blestemat avea sa dea. Ramase uimit când patrunzând în miezul planetei dadu peste sufletul lui Alexiel care era constienta. Toata aceasta întâmplare îl lua pe nepregatite si nu stiu cum sa se comporte, asa ca statea acolo fara sa faca nimic. La un moment dat întinse mâna spre chipul ei pentru a o atinge, însa nu putu. Mâna lui trecu prin chipul ei, facând-o pe aceasta sa zâmbeasca într-un mod care i-ar fi încalzit inima, asta daca ar fi avut una.
- Alexiel, esti treaza, zise Metradon uitându-se uimit la proiectia astrala a îngerului.
- Metradon? ÃŽntreba ea confuza.
- Da. Stii unde esti?
Alexiel a închis ochii pentru câteva secunde si largindu-si aura a încercat sa îsi dea seama de împrejurimile locatiei sale.
- Luna? Spuse într-un sfârsit dupa câteva secunde de concentrare.
- Ce îti amintesti? O întreba curios.
- Nu multe. Eram cu Lucifer, cu jumatatea mea, apoi a început sa se comporte ciudat... ne-am certat si apoi nimic. Totul este învaluit în întuneric si ceata. Ce s-a întâmplat, Metradon? De ce ma aflu închisa în luna?
- Nu pot sa îti spun, îmi pare rau Alexiel.
- De ce?
- Pentru ca tu te vei renaste, dar ca sa o faci o sa trebuiasca sa îi furi energia astrala lui Sanct Angel.
- Dar asta nu înseamna ca o voi omorî?
- Ba da. Ca tu sa traiesti trebuie sa o omori pe ea, raspunse Metradon întorcându-si spatele nu a nu o lasa sa vada tristetea ce îi invadase chipul.
- Sanct Angel... vrei sa spui Ayame?
- Da. Ayame. Lucifer a decazut si acum încearca sa te aduca înapoi în lumea lor. Singura modalitate în care poate sa faca asta este doar daca o va obliga pe Ayame sa treaca pragul, sa devina Sacred Wings. Sunt multe lucruri care s-au schimbat de când ai murit, printre care si acest lucru. Ayame poate sa devina Sacred Wings, de vreme ce tu esti închisa aici. Dar o data ce îti va lua locul, Lucifer poate face un ritual prin care tu vei fi fortata sa revii pe Pamânt iar ea va fi fortata sa îti i-a locul.
- Deci faptul ca sunt treaza acum este doar o consecinta a acelui ritual care a început?
- Da. Si vreau ca tu sa ma ajuti sa îl opresc pe Lucifer.
- De ce nu o ajuti tu? De ce nu opresti ritualul? Ai puterea sa o faci! Spuse ea înfuriindu-se.
Cuvintele ei erau pline de acuzari nerostite, dar pe care Metradon le stia mult prea bine pentru ca le auzise de foarte multe ori din diferite guri. Si fu fortat astfel sa repete acelasi raspuns care îl distrugea pe dinauntru.
- Pentru ca nu pot.
- Pentru ca nu vrei! Tipa acuzatoare.
- De ce toata lumea este atât de pornita sa îmi reproseze ca nu vreau! Izbucni el. Stii macar ce înseamna o zi pentru mine? Nimic! Este la fel ca o clipa sau o era. Stii cât pot sa ma oftic si sa sufar pentru ca sunt obligat, da obligat, sa stau si sa ma uit? Sa vad cum lucrurile îsi urmeaza cursul natural si sa nu pot face nimic. Însa acum fac, acum ma implic. Chiar daca nu ajut fizic, schimb drumul lucrurilor, dar tu si ceilalti nu aveti de unde sa stiti, voi nu aveti cum întelege. Vreau sa ma asculti, termina acesta.
Alexiel nu mai rosti un singur cuvânt ci doar îl asculta cu atentie pe Metradon si încerca sa retina fiecare cuvintel din indicatiile si planul sau. Nu îi convenea ceea ce trebuia sa faca, dar pentru binele suprem avea sa se supuna. De data aceasta nu va mai fi învinsa asa de usor, de data aceasta avea dragostea de partea ei. Va face o diferenta în lupta care avea sa vina, era sigura de acest fapt.
Metradon în schimb era putin îngrijorat de modul în care ea a acceptat lucrurile. Îi ceruse, practic, sa renunte la viata sa, la independenta sa si aceasta acceptase cu o seninatate demna de o martira si care îl lasa fara cuvinte. Nu putea sa ignore asa ceva oricât si-ar fi zis ca Alexiel este bunatatea întruchipata. Se întreba încercând sa gaseasca un raspuns, o alta cale de a o ajuta pe Ayame sa îsi îndeplineasca destinul, însa nici o alta cale nu i se dezvalui. Era singura. Alexiel trebuia sa devina un fel de înger protector al lui Ayame si sa foloseasca cât de putin putea din puterea astrala a conducatoarei pentru a o ajuta sa îsi aminteasca. Îi oferi o privire calda care sa linisteasca furtuna din sufletul ei si disparu la locul lui pentru a se uita la cum se desfasurau lucrurile în Eden si Chaos.
ÃŽn sala de Consiliu
Ayame îi saluta pe cei douazeci si patru de consilieri si iesi din încapere împreuna cu garda sa, care o urmau toti cu chipurile contorsionate de a-i fi crezut ca au fost torturati nu ca au asistat la un simplu schimb de replici. Dar asta facea tristetea, durerea pe care o simteau în acea clipa. Conducatoarea, însa, nu parea deloc afectata de cele ce urmau sa se întâmple. Cuvintele care o descriau cel mai perfect în acele momente erau rece, dura, de gheata. Nu mai era aceeasi persoana care intrase pe usa salii. Nu mai era persoana calda, dulce si prietenoasa pe care toti o stiau si o îndrageau, era cu totul o alta persoana.
Linistea acapara camera consiliului dupa ce Ayame disparu din aceasta. Fiecare se gândea la pedeapsa care trebuia sa o dea si la justetea acesteia. Unii chiar se întrebau daca trebuia sa îi dea o pedeapsa, daca nu cumva ar putea sa închida ochii si sa o lase nepedepsita, pâna la urma crima fusese comisa cu doua mii si ceva de ani în urma. Era tânara si naiva, era de abia la începutul domniei sale. Era si normal sa faca greseli. Hageshi fu cel care nemaisuportând linistea mortuara vorbi.
- Amândoi sunt vinovati, zise el privindu-i în ochi pe fiecare dintre cei prezenti, pe rând.
- Maiestatea Sa si Ikusa? Întreba un Arkangel care nu era singur despre cine vorbea înteleptul.
- Da. Maiestatea Sa este vinovata ca a acceptat iubirea Narkangelului, iar Narkangelul Ikusa este vinovat pentru ca a dus lucrurile pâna la capat, zise Tetsujin.
- Daca amândoi sunt vinovati, atunci amândoi trebuie pedepsiti, afirma un alt Narkangel.
- Eu ma întreb cât de bine, cât de drept este sa îi pedepsim. Adica nu credeti ca este ciudat ca tocmai Dumnezeu, Cel care reprezinta iubire, dreptate, întelegere sa ne interzica sa iubim? Nu este normal. Eu votez sa nu îi pedepsim, deasemenea votez sa anulam acea lege.
- Asta este blasfemie, Aoshy! Exclama un Narkangel.
- Nu, nu este. Este logica pura.
- Sa anulam o lege data de ÃŽnsusi Dumnezeu?
Aoshy nu facu decât sa deschida o discutie în contradictoriu între aproape toti membri consiliului. Singuri care se abtineau de la comentarii erau Tetsujin si Hageshi, care se uitau nerabdatori la ceilalti. Lasara haosul sa domneasca pentru câteva minute, apoi vazând ca nu au de gând sa se potoleasca si ca discutia degenera în altceva, Tetsujin îi readuse la tacere.
- Aoshy are dreptate. Trebuie sa ne ajutam conducatoarea sa afle adevarul, nu sa o pedepsim si sa îi facem mai multe probleme, continua Tetsujin.
- Mai ales acum când trebuie sa gasim o cale de a afla cum putem sa o aducem pe Raphael înapoi. Nu o putem lasa acolo, zise un Arkangel care era de acord cu Aoshy.
- Suntem cu toti de acord sa nu îi pedepsim? Întreba Hageshi.
Toti raspunsera „da†cu mai multa sau mai putina pasiune, dar au fost de acord sa nu o pedepseasca nici pe Ayame, nici pe Ikusa. Adevarul era ca nu merita. Orice lege ar fi încalcat nu merita pedepsita. Nici nu stiau ei cât de multe piedici trebuia sa înlature ea pentru a scoate adevarul la iveala.
Aoshy a fost trimis sa îl înstiinteze pe Ikusa de hotarârea consiliului, cazând pe umerii Fallen Angelului sa o anunte pe conducatoare. Acesta a fost nespus de bucuros la aflarea vestii, dar nu atât de fericit cât a fost Metradon. Planul initial al lui Ayame a fost pus în miscare si nimic nu mai putea sa îl opreasca acum. De trei persoane depindea sfârsitul acestui plan. Trei persoane care puteau salva sau distruge lumea.
inseamna foarte mult pentru mine asta;) THX!
Prin univers
Undeva în adâncul înghetat al universului, Metradon se uita cu tristete la o sfera din lumina ce înfatisa lumea îngerilor. Ar fi vrut sa îl opreasca pe Ikusa, sa îi închida gura, însa trebuia sa se întâmple. Trebuia sa îl lase pe acesta sa o raneasca pentru ca tot el sa îsi dea seama cât de mult se înseala si sa se întoarca înapoi la conducatoare. Alta cale nu exista, altfel nu avea sa constientizeze acel adevar pe care cu atâta încapatânarea îl nega. Nu avea nici o îndoiala ca Ayame nu îl va primi înapoi, îl iubea mult prea mult si orice ar fi zis, nu putea sa arunce atât de usor o asemenea dragoste. Pâna la urma, erau facuti unul pentru altul.
Simti o perturbare în univers provocata de sufletele pierdute ale îngerilor, care erau închise peste tot prin univers în diferite planete si comete. Îsi îndrepta atentia spre sufletul care provoca acel dezechilibru si atentia îi cazu pe satelitul natural al Pamântului, Luna. Metradon se îndrepta spre aceasta cu curiozitate sa vada peste ce suflet blestemat avea sa dea. Ramase uimit când patrunzând în miezul planetei dadu peste sufletul lui Alexiel care era constienta. Toata aceasta întâmplare îl lua pe nepregatite si nu stiu cum sa se comporte, asa ca statea acolo fara sa faca nimic. La un moment dat întinse mâna spre chipul ei pentru a o atinge, însa nu putu. Mâna lui trecu prin chipul ei, facând-o pe aceasta sa zâmbeasca într-un mod care i-ar fi încalzit inima, asta daca ar fi avut una.
- Alexiel, esti treaza, zise Metradon uitându-se uimit la proiectia astrala a îngerului.
- Metradon? ÃŽntreba ea confuza.
- Da. Stii unde esti?
Alexiel a închis ochii pentru câteva secunde si largindu-si aura a încercat sa îsi dea seama de împrejurimile locatiei sale.
- Luna? Spuse într-un sfârsit dupa câteva secunde de concentrare.
- Ce îti amintesti? O întreba curios.
- Nu multe. Eram cu Lucifer, cu jumatatea mea, apoi a început sa se comporte ciudat... ne-am certat si apoi nimic. Totul este învaluit în întuneric si ceata. Ce s-a întâmplat, Metradon? De ce ma aflu închisa în luna?
- Nu pot sa îti spun, îmi pare rau Alexiel.
- De ce?
- Pentru ca tu te vei renaste, dar ca sa o faci o sa trebuiasca sa îi furi energia astrala lui Sanct Angel.
- Dar asta nu înseamna ca o voi omorî?
- Ba da. Ca tu sa traiesti trebuie sa o omori pe ea, raspunse Metradon întorcându-si spatele nu a nu o lasa sa vada tristetea ce îi invadase chipul.
- Sanct Angel... vrei sa spui Ayame?
- Da. Ayame. Lucifer a decazut si acum încearca sa te aduca înapoi în lumea lor. Singura modalitate în care poate sa faca asta este doar daca o va obliga pe Ayame sa treaca pragul, sa devina Sacred Wings. Sunt multe lucruri care s-au schimbat de când ai murit, printre care si acest lucru. Ayame poate sa devina Sacred Wings, de vreme ce tu esti închisa aici. Dar o data ce îti va lua locul, Lucifer poate face un ritual prin care tu vei fi fortata sa revii pe Pamânt iar ea va fi fortata sa îti i-a locul.
- Deci faptul ca sunt treaza acum este doar o consecinta a acelui ritual care a început?
- Da. Si vreau ca tu sa ma ajuti sa îl opresc pe Lucifer.
- De ce nu o ajuti tu? De ce nu opresti ritualul? Ai puterea sa o faci! Spuse ea înfuriindu-se.
Cuvintele ei erau pline de acuzari nerostite, dar pe care Metradon le stia mult prea bine pentru ca le auzise de foarte multe ori din diferite guri. Si fu fortat astfel sa repete acelasi raspuns care îl distrugea pe dinauntru.
- Pentru ca nu pot.
- Pentru ca nu vrei! Tipa acuzatoare.
- De ce toata lumea este atât de pornita sa îmi reproseze ca nu vreau! Izbucni el. Stii macar ce înseamna o zi pentru mine? Nimic! Este la fel ca o clipa sau o era. Stii cât pot sa ma oftic si sa sufar pentru ca sunt obligat, da obligat, sa stau si sa ma uit? Sa vad cum lucrurile îsi urmeaza cursul natural si sa nu pot face nimic. Însa acum fac, acum ma implic. Chiar daca nu ajut fizic, schimb drumul lucrurilor, dar tu si ceilalti nu aveti de unde sa stiti, voi nu aveti cum întelege. Vreau sa ma asculti, termina acesta.
Alexiel nu mai rosti un singur cuvânt ci doar îl asculta cu atentie pe Metradon si încerca sa retina fiecare cuvintel din indicatiile si planul sau. Nu îi convenea ceea ce trebuia sa faca, dar pentru binele suprem avea sa se supuna. De data aceasta nu va mai fi învinsa asa de usor, de data aceasta avea dragostea de partea ei. Va face o diferenta în lupta care avea sa vina, era sigura de acest fapt.
Metradon în schimb era putin îngrijorat de modul în care ea a acceptat lucrurile. Îi ceruse, practic, sa renunte la viata sa, la independenta sa si aceasta acceptase cu o seninatate demna de o martira si care îl lasa fara cuvinte. Nu putea sa ignore asa ceva oricât si-ar fi zis ca Alexiel este bunatatea întruchipata. Se întreba încercând sa gaseasca un raspuns, o alta cale de a o ajuta pe Ayame sa îsi îndeplineasca destinul, însa nici o alta cale nu i se dezvalui. Era singura. Alexiel trebuia sa devina un fel de înger protector al lui Ayame si sa foloseasca cât de putin putea din puterea astrala a conducatoarei pentru a o ajuta sa îsi aminteasca. Îi oferi o privire calda care sa linisteasca furtuna din sufletul ei si disparu la locul lui pentru a se uita la cum se desfasurau lucrurile în Eden si Chaos.
ÃŽn sala de Consiliu
Ayame îi saluta pe cei douazeci si patru de consilieri si iesi din încapere împreuna cu garda sa, care o urmau toti cu chipurile contorsionate de a-i fi crezut ca au fost torturati nu ca au asistat la un simplu schimb de replici. Dar asta facea tristetea, durerea pe care o simteau în acea clipa. Conducatoarea, însa, nu parea deloc afectata de cele ce urmau sa se întâmple. Cuvintele care o descriau cel mai perfect în acele momente erau rece, dura, de gheata. Nu mai era aceeasi persoana care intrase pe usa salii. Nu mai era persoana calda, dulce si prietenoasa pe care toti o stiau si o îndrageau, era cu totul o alta persoana.
Linistea acapara camera consiliului dupa ce Ayame disparu din aceasta. Fiecare se gândea la pedeapsa care trebuia sa o dea si la justetea acesteia. Unii chiar se întrebau daca trebuia sa îi dea o pedeapsa, daca nu cumva ar putea sa închida ochii si sa o lase nepedepsita, pâna la urma crima fusese comisa cu doua mii si ceva de ani în urma. Era tânara si naiva, era de abia la începutul domniei sale. Era si normal sa faca greseli. Hageshi fu cel care nemaisuportând linistea mortuara vorbi.
- Amândoi sunt vinovati, zise el privindu-i în ochi pe fiecare dintre cei prezenti, pe rând.
- Maiestatea Sa si Ikusa? Întreba un Arkangel care nu era singur despre cine vorbea înteleptul.
- Da. Maiestatea Sa este vinovata ca a acceptat iubirea Narkangelului, iar Narkangelul Ikusa este vinovat pentru ca a dus lucrurile pâna la capat, zise Tetsujin.
- Daca amândoi sunt vinovati, atunci amândoi trebuie pedepsiti, afirma un alt Narkangel.
- Eu ma întreb cât de bine, cât de drept este sa îi pedepsim. Adica nu credeti ca este ciudat ca tocmai Dumnezeu, Cel care reprezinta iubire, dreptate, întelegere sa ne interzica sa iubim? Nu este normal. Eu votez sa nu îi pedepsim, deasemenea votez sa anulam acea lege.
- Asta este blasfemie, Aoshy! Exclama un Narkangel.
- Nu, nu este. Este logica pura.
- Sa anulam o lege data de ÃŽnsusi Dumnezeu?
Aoshy nu facu decât sa deschida o discutie în contradictoriu între aproape toti membri consiliului. Singuri care se abtineau de la comentarii erau Tetsujin si Hageshi, care se uitau nerabdatori la ceilalti. Lasara haosul sa domneasca pentru câteva minute, apoi vazând ca nu au de gând sa se potoleasca si ca discutia degenera în altceva, Tetsujin îi readuse la tacere.
- Aoshy are dreptate. Trebuie sa ne ajutam conducatoarea sa afle adevarul, nu sa o pedepsim si sa îi facem mai multe probleme, continua Tetsujin.
- Mai ales acum când trebuie sa gasim o cale de a afla cum putem sa o aducem pe Raphael înapoi. Nu o putem lasa acolo, zise un Arkangel care era de acord cu Aoshy.
- Suntem cu toti de acord sa nu îi pedepsim? Întreba Hageshi.
Toti raspunsera „da†cu mai multa sau mai putina pasiune, dar au fost de acord sa nu o pedepseasca nici pe Ayame, nici pe Ikusa. Adevarul era ca nu merita. Orice lege ar fi încalcat nu merita pedepsita. Nici nu stiau ei cât de multe piedici trebuia sa înlature ea pentru a scoate adevarul la iveala.
Aoshy a fost trimis sa îl înstiinteze pe Ikusa de hotarârea consiliului, cazând pe umerii Fallen Angelului sa o anunte pe conducatoare. Acesta a fost nespus de bucuros la aflarea vestii, dar nu atât de fericit cât a fost Metradon. Planul initial al lui Ayame a fost pus în miscare si nimic nu mai putea sa îl opreasca acum. De trei persoane depindea sfârsitul acestui plan. Trei persoane care puteau salva sau distruge lumea.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)