12-02-2011, 08:05 PM
in sfarsit vin si eu cu nextul. multumesc pentru commuri!!! :-*
@~MusicxD~: mdeah mai vedem... oricum nu renunt la faza cu suspansul dar depinde de capitol...vezi u ce se intampla noaptea asta, sper ca nu te-am suparat ca nu e cum te asteptai tu...
@K.OG: hehe merci beaucop. si mai ales multumesc ca ai postat la Doi printi, imi pare rau ca deocamdata nu e prea popular, insa macar are fani care nu's pe zup :D vezi u acuma ce se intampla cand dorm Sonia si Andreas impreuna... >:)
@‡Whisky~Fără~Gheață‡: mersi de comm :d nu stiam ca te intereseaza, scuze ca nu ti-am spus :"> imi pare bine ca iti plac ficurile mele, for others check my log ;)
@MiraA: lol toata lumea se intreaba ce vor face Andreas si Sonia in acelasi pat :D :)) plzzz Mira chi knd ai timp posteaza si u la Doi printi, un singur tron...
@*ILY Yaoi Maniac*: welcome around my dear :D ma bucur ca-ti place ficul chiar daca nu e yaoi :D
@Biuuux: mersiii :x ma bucur ca adun din ce in ce mai multi fani la Fake Love :D ma bucur ca va place, ador sa va citesc commurile!!!
ok, here I come!!!
Capitolul VIII
Noapte, intuneric bezna, ma aflam in bratele moi si pufoase ale paturii mele...si in bratele lui Andreas, care dormea bustean, fara sa-i pese ca invadeaza teritoriul sacru al dormitorului meu. Ii simteam mainile pe talia mea ca pe o arsura. Credeam ca ma obisnuisem deja cu asta, dar m-am inselat. In ultima vreme Andreas ma face sa simt ceva ce nu am mai simtit de cand...nu mai stiu. Nici nu cred ca cineva, oricine altcineva m-a mai facut sa simt asta vreodata...E un sentiment strain mie, pe care imi bat capul ca sa-l explic. E ceva pe de o parte profund, pe de alta parte suparator. SI NU AM IDEE CE NAIBA E!
Andreas statea cu gura intredeschisa si ochii inchisi, pe o parte, cu fata la mine. Mana sa stanga era, dupa cum spuneam, pe abdomenul meu, iar mana dreapta ii era indoita sub cap. Parea atat de linistit si atat de zambitor...Ma intrebam la ce o visa...
[center]***[/center]
Nici nu stiu cand am adormit, dar cand m-am trezit un val de lumina orbitoare mi-a invadat campul vizual. Iar sursa era fix deasupra capului meu: fereastra.
Andreas nu mai era langa mine, dar imi era prea lene sa ma ridic din pat si sa vad pe unde e.
Dar era un lucru care ma putea trezi...iar acel lucru nu a intarziat sa apara. Am simtit imediat mirosul de oua prajite care s-a strecurat prin usa intredeschisa si am plutit pe un norisor pufos spre bucatarie, de unde venea mirosul divin. Si chestia cu norisorul e mai mult la propriu decat la figurat, pentru ca habar nu am cand si cum m-au purtat picioarele mele inca adormite pana in bucatarie. Tot ce stiu e ca am ajuns acolo intr-un fel sau altul si m-am asezat la masa rotunda de patru persoane.
Andreas statea in picioare in fata aragazului si mi-a zambit. De-abia putandu-mi mentine ochii deschisi, i-am intors zambetul, aproape salivand dupa ouale care sfaraiau in tigaie. Din fericire, nu a trebuit sa indur mult, ca Andreas mi-a si pus in fata o farfurie cu doua ochiuri, o tavita cu sare si doua pahare cu suc de portocale si s-a asezat la masa, langa mine, cu portia lui in fata.
Am murmurat un "multumesc" somnoros si am inceput sa infulec lacoma.
-Mama si unchiul tau au plecat acum zece minute, a spus Andreas, mestecandu-si si savurandu-si din plin portia de oua prajite, nu ca mine, care am halit tot in mai putin de doua minute, sorbind apoi cu nesat din sucul de portocale.
-Nu am spus nimic, doar ma uitam la el cum mananca.
-Ah, si eu voi pleca mai devreme astazi, ma vad cu...aaa...cineva, a adaugat el.
-Hmm...Andreas, de ce am impresia ca imi ascunzi ceva? am spus, privindu-l drept in ochi.
-Aaa...a murmurat el, ferindu-si privirea.
Cum si-a putut imagina ca ar putea ascunde ceva de mine?
-Oh, bine, s-a lasat el pagubas, dupa ce privirea mea insistenta l-a ajuns. E o...fata.
-Iti place de ea, am dedus eu din modul in care spusese "e o fata".
Nu stiu de ce, dar ideea asta nu imi placea deloc. Andreas mai avusese iubite inainte, iar eu nu avusesem nici o problema cu ele. Dar acum...Sa fi fost din cauza ca el se dadea drept iubitul meu? Asta o fi fost si motivul pentru care ezitase sa-mi spuna? Nu aveam idee, dar o parte ascunsa si infima a mintii mele imi spunea ca e mai mult de atat.
-Aham...a murmurat el, rusinat ca imi dadusem seama.
-Cine...e? am intrebat.
-Nu o cunosti.
-Dar as putea.
-O cheama...Sabrina.
-Sa inteleg ca micul Andreas e indragostit?
-Nu, nu sunt. Am zis ca imi place de ea, nu ca sunt indragostit.
-Si care-i diferenta?
-Pai nu stii diferenta dintre a place si a iubi?
-Nu tocmai.
-A place e...pai, nu ti s-a intamplat niciodata sa te uiti dupa un tip la scoala pentru ca arata bine sau pentru ca ti-a deschis o usa?...
-Aha...
-Si a iubi e...Ei bine, a iubi. Nu exista cuvinte potrivite pentru asta, si, sincer sa fiu, urasc acest cuvant. Cred ca e numai din cauza ca e un cuvant micut care incearca sa exprime un sentiment mult mai mare. Apropo, tu il iubesti sau il placi pe Albert?
-Presupun ca doar il plac.
-Si pe cine iubesti cel mai mult pe lume?
-La ce te referi? Pentru ca exista mai multe tipuri de iubire: pentru iubit, pentru familie, prieteni...
-In general.
-Hmm...imi iubesc parintii...Pe Julio...Pe Natascha...Si pe tine.
Andreas a zambit.
-Dar tu? am intrebat.
-La mine e mai complicat. Parintii mei sunt...ei bine, stii cum sunt ei. Presupun ca ii iubesc si pe ei, dar nu prea stiu. Ii consider totusi pe parintii tai mama si tatal meu de suflet. Sper sa nu te deranjeze. Cred ca si eu ii iubesc pe Prischila si pe Ricardo mult...si pe tine, desigur, a spus el, intinzandu-se ca sa ma pupe pe obraz.
deci, asta a fost. scuze ca e putin cam scurt >.< de-abia astept comentariile voastre :D
@~MusicxD~: mdeah mai vedem... oricum nu renunt la faza cu suspansul dar depinde de capitol...vezi u ce se intampla noaptea asta, sper ca nu te-am suparat ca nu e cum te asteptai tu...
@K.OG: hehe merci beaucop. si mai ales multumesc ca ai postat la Doi printi, imi pare rau ca deocamdata nu e prea popular, insa macar are fani care nu's pe zup :D vezi u acuma ce se intampla cand dorm Sonia si Andreas impreuna... >:)
@‡Whisky~Fără~Gheață‡: mersi de comm :d nu stiam ca te intereseaza, scuze ca nu ti-am spus :"> imi pare bine ca iti plac ficurile mele, for others check my log ;)
@MiraA: lol toata lumea se intreaba ce vor face Andreas si Sonia in acelasi pat :D :)) plzzz Mira chi knd ai timp posteaza si u la Doi printi, un singur tron...
@*ILY Yaoi Maniac*: welcome around my dear :D ma bucur ca-ti place ficul chiar daca nu e yaoi :D
@Biuuux: mersiii :x ma bucur ca adun din ce in ce mai multi fani la Fake Love :D ma bucur ca va place, ador sa va citesc commurile!!!
ok, here I come!!!
Capitolul VIII
Noapte, intuneric bezna, ma aflam in bratele moi si pufoase ale paturii mele...si in bratele lui Andreas, care dormea bustean, fara sa-i pese ca invadeaza teritoriul sacru al dormitorului meu. Ii simteam mainile pe talia mea ca pe o arsura. Credeam ca ma obisnuisem deja cu asta, dar m-am inselat. In ultima vreme Andreas ma face sa simt ceva ce nu am mai simtit de cand...nu mai stiu. Nici nu cred ca cineva, oricine altcineva m-a mai facut sa simt asta vreodata...E un sentiment strain mie, pe care imi bat capul ca sa-l explic. E ceva pe de o parte profund, pe de alta parte suparator. SI NU AM IDEE CE NAIBA E!
Andreas statea cu gura intredeschisa si ochii inchisi, pe o parte, cu fata la mine. Mana sa stanga era, dupa cum spuneam, pe abdomenul meu, iar mana dreapta ii era indoita sub cap. Parea atat de linistit si atat de zambitor...Ma intrebam la ce o visa...
[center]***[/center]
Nici nu stiu cand am adormit, dar cand m-am trezit un val de lumina orbitoare mi-a invadat campul vizual. Iar sursa era fix deasupra capului meu: fereastra.
Andreas nu mai era langa mine, dar imi era prea lene sa ma ridic din pat si sa vad pe unde e.
Dar era un lucru care ma putea trezi...iar acel lucru nu a intarziat sa apara. Am simtit imediat mirosul de oua prajite care s-a strecurat prin usa intredeschisa si am plutit pe un norisor pufos spre bucatarie, de unde venea mirosul divin. Si chestia cu norisorul e mai mult la propriu decat la figurat, pentru ca habar nu am cand si cum m-au purtat picioarele mele inca adormite pana in bucatarie. Tot ce stiu e ca am ajuns acolo intr-un fel sau altul si m-am asezat la masa rotunda de patru persoane.
Andreas statea in picioare in fata aragazului si mi-a zambit. De-abia putandu-mi mentine ochii deschisi, i-am intors zambetul, aproape salivand dupa ouale care sfaraiau in tigaie. Din fericire, nu a trebuit sa indur mult, ca Andreas mi-a si pus in fata o farfurie cu doua ochiuri, o tavita cu sare si doua pahare cu suc de portocale si s-a asezat la masa, langa mine, cu portia lui in fata.
Am murmurat un "multumesc" somnoros si am inceput sa infulec lacoma.
-Mama si unchiul tau au plecat acum zece minute, a spus Andreas, mestecandu-si si savurandu-si din plin portia de oua prajite, nu ca mine, care am halit tot in mai putin de doua minute, sorbind apoi cu nesat din sucul de portocale.
-Nu am spus nimic, doar ma uitam la el cum mananca.
-Ah, si eu voi pleca mai devreme astazi, ma vad cu...aaa...cineva, a adaugat el.
-Hmm...Andreas, de ce am impresia ca imi ascunzi ceva? am spus, privindu-l drept in ochi.
-Aaa...a murmurat el, ferindu-si privirea.
Cum si-a putut imagina ca ar putea ascunde ceva de mine?
-Oh, bine, s-a lasat el pagubas, dupa ce privirea mea insistenta l-a ajuns. E o...fata.
-Iti place de ea, am dedus eu din modul in care spusese "e o fata".
Nu stiu de ce, dar ideea asta nu imi placea deloc. Andreas mai avusese iubite inainte, iar eu nu avusesem nici o problema cu ele. Dar acum...Sa fi fost din cauza ca el se dadea drept iubitul meu? Asta o fi fost si motivul pentru care ezitase sa-mi spuna? Nu aveam idee, dar o parte ascunsa si infima a mintii mele imi spunea ca e mai mult de atat.
-Aham...a murmurat el, rusinat ca imi dadusem seama.
-Cine...e? am intrebat.
-Nu o cunosti.
-Dar as putea.
-O cheama...Sabrina.
-Sa inteleg ca micul Andreas e indragostit?
-Nu, nu sunt. Am zis ca imi place de ea, nu ca sunt indragostit.
-Si care-i diferenta?
-Pai nu stii diferenta dintre a place si a iubi?
-Nu tocmai.
-A place e...pai, nu ti s-a intamplat niciodata sa te uiti dupa un tip la scoala pentru ca arata bine sau pentru ca ti-a deschis o usa?...
-Aha...
-Si a iubi e...Ei bine, a iubi. Nu exista cuvinte potrivite pentru asta, si, sincer sa fiu, urasc acest cuvant. Cred ca e numai din cauza ca e un cuvant micut care incearca sa exprime un sentiment mult mai mare. Apropo, tu il iubesti sau il placi pe Albert?
-Presupun ca doar il plac.
-Si pe cine iubesti cel mai mult pe lume?
-La ce te referi? Pentru ca exista mai multe tipuri de iubire: pentru iubit, pentru familie, prieteni...
-In general.
-Hmm...imi iubesc parintii...Pe Julio...Pe Natascha...Si pe tine.
Andreas a zambit.
-Dar tu? am intrebat.
-La mine e mai complicat. Parintii mei sunt...ei bine, stii cum sunt ei. Presupun ca ii iubesc si pe ei, dar nu prea stiu. Ii consider totusi pe parintii tai mama si tatal meu de suflet. Sper sa nu te deranjeze. Cred ca si eu ii iubesc pe Prischila si pe Ricardo mult...si pe tine, desigur, a spus el, intinzandu-se ca sa ma pupe pe obraz.
deci, asta a fost. scuze ca e putin cam scurt >.< de-abia astept comentariile voastre :D