Totul sau nimic

[Acadea']

Imi pare rau pentru absenta.Am revenit cu un nou capitol,din nou scurt :( Sper sa va placa,comentariile inseamna mult pentru mine,indiferent ce ar fi:critici,pareri etc.Enjoy!

Personaje noi:
Jake

El e fratele Annei.Are 26 de ani si e pianist.A copilarit impreuna cu Alice si Anna si a fost indragostit de Alice.A avut multe relatii esuate de cand Alice a plecat la New York iar el nu a reusit niciodata sa-i spuan ce simnte,asa ca a incercat sa o uite.

Paris

Culorile apusului disparusera déjà de mult de pe cer.Afara era intuneric iar nori de ninsoare acopereau intreg vazduhul.Trenul spre Paris calatorea in noapte,iar umbrele trecutului meu ma urmareau in drumul meu spre o noua viata.Am inchis ochi si mi-am amintit de tot ce s-a intamplat inainte sa plec.Furia si lacrimile Annei,tristetea mamei ,momentul decisiv cand am renuntat la cariera mea.In scurt timp am adormit cu imaginea lui Marc in minte.
Cand am deschis ochi,lipiti de lacrimile uscate, peste tot erau lumini,muzica,oameni.Trenul oprise in gara agitata.Mi-am luat valiza,ametita si am coborat.Cu toti venira sa-si astepte persoanele iubite la gara.Pe mine nu ma astepta nimeni.Tragandu-mi valiza pe peronul acum aproape pustiu si rece,simteam ca facusem o greseala.Era déjà ora zece si afara incepuse sa ninga cu fulgi mari,facand totul usor usor sa para inghetat.Ma simteam straina,rece fata de locurile acestea,fata de orasul meu natal.Imi aminteam de copilaria mea,alaturi de anna,in gradina imensa de trandafiri.Aveam pe atunci 7 ani si visam sa devenim balerine.Traiam intr-o casa mare,luminoasa iar tatal meu era pianist.Inca tineam minte noaptea aceea cand m-am strecurat afara din dormitorul meu si,pasind tiptil,am coborat scarile si am auzit strigatele mamei si vocea tatei spunand ceva despre cum el “s-a saturat” si ca “numai poate sa traiasca in aceasta casa,dupa tot ce s-a intamplat”Apoi am auzit usi trantite si l-am vazut pe tatal meu iesind pe usa de la intrare,iar mama mea fugind dupa el in ploaie,strigandu-l.Atunci a fost ultima oara cand l-am vazut.


Am auzit un glas chemandu-ma si am revenit inapoi la realitate.Cand m-am intors ochii albastri a unui necunoscut ma priveau.El mi-a zambit iar fata mi s-a luminat si i-am zambit inapoi.Era fratele Annei,Jake.Nu-l mai vazusem pe Jake de doi ani,de cand a plecat din New York inapoi la Paris,unde am crescut impreuna cu el si cu Anna.El si Anna semanau foarte mult.Avea parul blond ca spicele de grau si ochi albastri,senini.Veni spre mine si ma imbratisa.
-Alice!Ce cauti in Paris?ma intreba el,luandu-mi valiza.Am auzit de pierderea ta.Imi pare rau.Marc a fost un om extraordinary.Cum a murit?
-A avut o tumoare pe creier.Ar fi trebuit sa mai aiba cel mult un an,dar a murit subit dupa 2 saptamni.Ochii lui jake imi aminteau de Marc.Asa de limpezi,ca o apa netulburata de nimic….
-Si ce cauti in Paris?intreba Jake.
-Sincera sa fiu,nici eu nu stiu.El a inceput sa rada si zambi,privindu-ma foarte atent.Si unde o sa stai in noaptea asta?
-Nici asta nu stiu.Probabil la un hotel,am zis eu privind la fulgi albi care pluteau spre pamant.
-Nu se poate!Vino la mine,poti dormi in camera de oaspeti!


Am incercat sa protestez dar Jake m-a oprit,si intr-un final,am acceptat.Am urcat in masina lui,unde am vorbit si m-a intrebat mai multe despre viata mea la New York si despre Marc,iar dupa putina vreme am ajuns in fata unei case cu ferestre imense si o gradina de trandafiri,care semana cu cea din copilaria mea.Casa avea doua etaje si era din caramida si sticla.Am intrat in casa si am ramas o clipa in prag,privind livingul imens,cu canapele de piele,bine luminat si foarte frumos decorat cu obiecte de arta.M-am apropiat de un tablou ce se afla langa fereastra.Taboul reprezenta doua fetite,stand una langa alta,una cu parul brunet si ochii verzi si una cu parul brunet si ochii caprui,purtand funde in par si tinandu-se de mana.Mi s-a parut foarte familiar aceasta imagine.Pentru cateva clipe m-am oprit holbandu-ma la acel tablou.Imi facea inima sa-mi bata mai tare si credeam ca fata cea mica si bruneta cu ochii albastri eram eu,la varsta de 7 ani..dar cine era cealalta fetita?
-Esti bine?Jake isi puse o mana pe umarul meu si ma privi ingrijorat.
-Da..sunt bine dar..cine e in tabloul acesta?Jake imi evita privirea iar asta ma facu si mai curioasa.Ceva se declansase in mine.Ca o amintire pierduta.
-Masa e aproape gata.Am pregatit spaghete.Iti plac spaghetele nu?Si ti-am pregatit camera de oaspeti,sper sa…
-Jake!De ce nu-mi spui cine e in tablou?
-Nu conteaza,Alice.E doar un tablou vechi.Vino,ti-am pregatit un capucino cu iti place tie,cu mult lapte.
M-am asezat langa el pe canapea si am continuat sa studiez tabloul.
-Acum spune-mi Alice…ce cauti in Paris de fapt?
-Nu stiu,nu stiu Jake.Caut o viata noua,amintiri noi,caut acel acasa.Fara Marc,new York nu mai e acasa pentru mine.
-Si cum ramane cu sora mea?Cu cariera ta,cu mama ta?Ai lasat toate astea in urma?
-Poate o sa revin intr-o zi inapoi.Acum vreau doar sa…am facut o pauza si mi-am intors privirea spre fereastra,de unde se vedeau casutele mici,incarcate de istorie din acel renumit cartier.Mi-am pierdut sirul cuvintelor iar in minte imi veneau alte si alte amintiri din zlele cand Marc traia.


Cand am revenit la realitate,Marc era tot acolo,privindu-ma atent.Pentru un moment m-am simtit stanjenita,dar apoi am inceput sa-l privesc si eu.Nu mi-am dat seama cat de mult se schimbase.Parul lui era la fel de frumos,blond,tuns modern.Ochii lui erau blanzi,buzele subtiri si tenul deschis.Era suplu si bine facut.Niciodata n-am realizat ce mult mi-a lipsit.
Simtindu-ma stanjenita,i-am evitat privirea si am inceput sa admir casa.
-Unde e capuccionul meu?
-Ah,da..uite,zise el,parca trezit din visare.Vino cu mine sus,sa-ti arat ceva.
L-am urmat la etaj,in biblioteca unde se afla si pianul,un semineu in care ardea focul si multe obiecte de arta,combinate cu mult bun gust cu mobila inchisa la culoare.A deschis un album vechi si mi-a aratat multe fotografii de cand eram mici.Am luat una ingalbenita de timp,am sters-o de praf,apoi am privit-o mult timp.In ea eram eu,intr-o rochie de matase rosie,cu maneci bufante si cu o pamblica neagra in par.Langa mine era Anna,imbracata cu o rochie cu dantela alba.Amandoua aveam 7 ani.In dreapta mea era Jake iar in spatele nostru,tatal meu.
Am gasit printre fotografii un medallion in care apareau 2 fotgrafii ale mele,identice de cand aveam 4 ani.Ca atunci cand am privit acel tablou,ceva s-a declansat in mine.In coltul ochilor mi-au aparut lacrimi,dar am inchis medalionul.Nu vroiam sa plang din nou,plansesem destul in ultima saptamana,cat pentru toata viata.


M-am ridicat si mi-am trecut degetele peste clapele pianului.M-am asezat si am inceput sa cant “Fur Elise”.Nu-mi venea sa cred ca inca mai stiam cateva note.Cu cata pasiune imi preda Jake pianul,in anii dinaintea plecarii mele la New York!El m-a ascultat in liniste,apoi a venit langa mine si a inceput sa cante un vechi cantec parizian.L-am acompaniat si eu,si,dupa ce am terminat cantecul,el mi-a luat mainile intr-ale lui si am ramas asa o clipa.In adancul meu simteam ceva,o tulburare.
-Cred ca o sa ma culc,am soptit apoi am fugit in camera mea,tulburata. Qu'est-ce qui se passe?

*Qu'est-ce qui se passe?=ce se intampla?