Totul sau nimic

[Acadea']

Hewwo.

M-am gandit sa incep si eu un fic.Am mai avut o tentativa,dar nu mi-a reusit,asa ca pot zice ca sunt incepatoare.Imi pare rau ca primul capitol e asa scurt.Oricum,comentariile sunt foarte importante pentru mine,asa ca astept cat mai multe critici,sfaturi,pareri etc.Enjoy!

Personaje

1.Alice

Alice e personajul principal.Ea are 24 de ani si face parte din baletul operei din New York.A muncit foarte mult cand era adolescenta ca sa ajunga unde e acum.Tatal i-a parasit cand era mica.Are parul lung,brunet si ochii verzi.E serioasa la munca si lucreaza din greu,dar in rest e copilaroasa si de asemenea stie sa cante la pian.S-a casatorit la 20 de ani cu iubirea vietii ei,marc

2.Anna

Ea e prietena ce amai buna a lui alice si lucreaza de asemenea in baletul operei din new york.Locuieste intr-un mic apartament in centrul new yorkului de una singura si daca nu danseaza balet,picteaza.Parinti ei sunt morti si mai are doar un frate mai mare,jake,care o viziteaza des.

Pe parcurs o sa mai apara:D

Capitolul I-. La mort n'a pas de raison.

Pentru o clipa mi s-a parut totul ireal.Bliturile aparatelor ma orbeau.Toti in jurul meu vroiau o poza,un comentariu,o declaratie.
-E adevarat ca a l-ati omorat pe sotul dumneavoastra?
-Ce parere aveti de atacurile adresate voua de catre mama domnului Nightgale?

Simteam ca din moment in moment o sa explodez.Vroiam sa ma evapor din acea multime.Toti cu ochi spre mine,judecandu-ma,punandu-mi intrebari,fotografiindu-ma.M-am simtit trasa de mana prin multime.Am privit,si am zarit-o pe Anna facandu-si loc printre multimea de jurnalisti si fotografi.Nu stiam ce se intampla,simteam ca lesin si totul se invartea cu mine.Fara sa-mi dau seama,am ajuns in cabina mea.

M-am intins pe canapeaua tare si am inchis ochi,incercand sa uit.Dar nu puteam.Stergandu-mi cu coltul maneci lacrimile din coltul ochilor,am luat un trandafir din vaza de cristal si am inceput sa-i rup petalele rosii ca sangele.Fiecare petala era o parte din sufletul meu.Una pentru sufletul lui,care e acum in ceruri,una pentru sufletul meu,care e acum intr-un loc mai ingrozitor ca iadul:pamantul fara el.

Anna isi dete la o parte cateva suvite din frumosul ei par auriu de pe frunte si isi aprinse o tigara.Ofta prelung,iar eu urmarii fumul tigarii cum disparea in aerul rece al nopti.
-A murit,am zis eu ca si prima oara si cum o sa mai zic de multe ori.
-Stiu draga mea,stiu.Anna se aseza langa mine si ma mangaie pe par,ca pe un copil mic.Ochii mei verzi erau acum inconjurati de cearcane violete de la insomnie,iar parul meu lung,brunet era lasat liber pe spate.Nu reuseam sa-mi aduc aminte cand am pasit ultima oara in sala de balet in ultima saptamana.Incetul cu incetul,totul se naruia…
Am rabufnit in lacrimi si am inceput sa bat cu pumni in perna,plangand si mai tare.
-A murit,anna,a murit si eu n-o sa-l vad niciodata!Niciodata!am zis eu printre hohote de plans.

Anna ma imbratisa,eu continuand sa plang.Am stat asa o vreme,pana m-am oprit din plans.Vroiam sa urlu,sa plec si poate sa uit.M-am ridicat si am luat in mana cutia muzicala care statea pe birou.Am deschis-o iar melodia ei rasuna in linistea noptii,facandu-mi lacrimile sa revina si sa-mi aminteasca acelasi dureros pe care il stiam déjà.
-Ce o sa faci?intreba anna,aprinzandu-si alta tigara.
-O sa renunt.Vorbele mele sunau de parca as fi anuntat sentinta la moarte a cuiva.
-E imposibil Alice,nu poti renunta!
-Nimic nu mai e imposibil.Nimic,Anna,nimic!Am crezut ca el sa moara e imposibil,ca fericirea noastra sa se sfarseasca e imposibil!Dar viata mi-a dovedit contrariul.
-Si cum ramane cu cariera ta?Cu viata ta de aici?Ai muncit asa mult sa ajungi in baletul operei din new York,sacrificii,ore de repetitii!
-Nimic nu mai conteaza acum,anna. La vie continue,dar eu nu pot uita.
Ceasul batu miezul nopti iar eu imi stersem lacrimile,realizand ca oricat as plange, nu se v-a mai intoarce,eu nu-l voi mai vedea iar viata va merge mai departe.

In aceea seara,cand am ajuns acasa am inceput sa impachetez totul.Am inchis intr-o cutie toate amintirile,toate fotografiile si tot ce imi amintea de noi. Cand m-am trezit, .Cearsaful inca era ud din cauza lacrimilor varsate in acea noapte.Nu mai aveam putere,vlaga sa mai plang.Lacrimile neplanse se transformau in pietre.Pietre grele care imi apasau sufletul.De ce a murit?Nimeni nu stie. La mort n'a pas de raison.

Edit:Sorry pentru inactivitaste,o sa revin foarte curand cu capitolul 2.Mai astept comentarii:D

La vie continue-Viata continua
La mort n'a pas de raison-Moartea nu are un motiv

[Abbeh.]

Saluut.
Încep cu ce nu mi-a plăcut: "Vroiam" - Voiam; e verbul a voi, nu a vroi.
"M-am simtit trasa de mana prin multime.Am privit,si am zarit-o pe Anna facandu-si loc printre multimea de jurnalisti si fotografi." - Pe mine m-a cam deranjat când am citit mulţime şi apoi mulţimea aproape consecutiv, puteai folosi un alt cuvânt.
Am observat şi ceva dezacorduri: "Anna isi dete la o parte cateva suvite din frumosul ei par auriu de pe frunte si isi aprinse o tigara.Ofta prelung,iar eu urmarii fumul tigarii cum disparea in aerul rece al nopti." - A cam scârţâit exprimarea pe acolo, nu crezi?
Ai scris numele Annei de vreo două ori cu literă mică. o.o. Ai mai multă grijă.
Capitolul a fost într-adevăr scurt, dar apreciez că ai pus o mică descriere despre personaje alături de poze, acolo sus. Btw, şi New York se scrie cu litere mari.
Descriere nu ai prea avut, iar acţiunea a fost uşor grăbită după părerea mea. Dialogul a fost destul şi nu m-a încântat.
Îmi place ideea, nu cred s-o mai fi întâlnit până acum. Aştept următorul capitol.
Baftă!

[Acadea']

Imi pare rau pentru absenta.Am revenit cu un nou capitol,din nou scurt :( Sper sa va placa,comentariile inseamna mult pentru mine,indiferent ce ar fi:critici,pareri etc.Enjoy!

Personaje noi:
Jake

El e fratele Annei.Are 26 de ani si e pianist.A copilarit impreuna cu Alice si Anna si a fost indragostit de Alice.A avut multe relatii esuate de cand Alice a plecat la New York iar el nu a reusit niciodata sa-i spuan ce simnte,asa ca a incercat sa o uite.

Paris

Culorile apusului disparusera déjà de mult de pe cer.Afara era intuneric iar nori de ninsoare acopereau intreg vazduhul.Trenul spre Paris calatorea in noapte,iar umbrele trecutului meu ma urmareau in drumul meu spre o noua viata.Am inchis ochi si mi-am amintit de tot ce s-a intamplat inainte sa plec.Furia si lacrimile Annei,tristetea mamei ,momentul decisiv cand am renuntat la cariera mea.In scurt timp am adormit cu imaginea lui Marc in minte.
Cand am deschis ochi,lipiti de lacrimile uscate, peste tot erau lumini,muzica,oameni.Trenul oprise in gara agitata.Mi-am luat valiza,ametita si am coborat.Cu toti venira sa-si astepte persoanele iubite la gara.Pe mine nu ma astepta nimeni.Tragandu-mi valiza pe peronul acum aproape pustiu si rece,simteam ca facusem o greseala.Era déjà ora zece si afara incepuse sa ninga cu fulgi mari,facand totul usor usor sa para inghetat.Ma simteam straina,rece fata de locurile acestea,fata de orasul meu natal.Imi aminteam de copilaria mea,alaturi de anna,in gradina imensa de trandafiri.Aveam pe atunci 7 ani si visam sa devenim balerine.Traiam intr-o casa mare,luminoasa iar tatal meu era pianist.Inca tineam minte noaptea aceea cand m-am strecurat afara din dormitorul meu si,pasind tiptil,am coborat scarile si am auzit strigatele mamei si vocea tatei spunand ceva despre cum el “s-a saturat” si ca “numai poate sa traiasca in aceasta casa,dupa tot ce s-a intamplat”Apoi am auzit usi trantite si l-am vazut pe tatal meu iesind pe usa de la intrare,iar mama mea fugind dupa el in ploaie,strigandu-l.Atunci a fost ultima oara cand l-am vazut.


Am auzit un glas chemandu-ma si am revenit inapoi la realitate.Cand m-am intors ochii albastri a unui necunoscut ma priveau.El mi-a zambit iar fata mi s-a luminat si i-am zambit inapoi.Era fratele Annei,Jake.Nu-l mai vazusem pe Jake de doi ani,de cand a plecat din New York inapoi la Paris,unde am crescut impreuna cu el si cu Anna.El si Anna semanau foarte mult.Avea parul blond ca spicele de grau si ochi albastri,senini.Veni spre mine si ma imbratisa.
-Alice!Ce cauti in Paris?ma intreba el,luandu-mi valiza.Am auzit de pierderea ta.Imi pare rau.Marc a fost un om extraordinary.Cum a murit?
-A avut o tumoare pe creier.Ar fi trebuit sa mai aiba cel mult un an,dar a murit subit dupa 2 saptamni.Ochii lui jake imi aminteau de Marc.Asa de limpezi,ca o apa netulburata de nimic….
-Si ce cauti in Paris?intreba Jake.
-Sincera sa fiu,nici eu nu stiu.El a inceput sa rada si zambi,privindu-ma foarte atent.Si unde o sa stai in noaptea asta?
-Nici asta nu stiu.Probabil la un hotel,am zis eu privind la fulgi albi care pluteau spre pamant.
-Nu se poate!Vino la mine,poti dormi in camera de oaspeti!


Am incercat sa protestez dar Jake m-a oprit,si intr-un final,am acceptat.Am urcat in masina lui,unde am vorbit si m-a intrebat mai multe despre viata mea la New York si despre Marc,iar dupa putina vreme am ajuns in fata unei case cu ferestre imense si o gradina de trandafiri,care semana cu cea din copilaria mea.Casa avea doua etaje si era din caramida si sticla.Am intrat in casa si am ramas o clipa in prag,privind livingul imens,cu canapele de piele,bine luminat si foarte frumos decorat cu obiecte de arta.M-am apropiat de un tablou ce se afla langa fereastra.Taboul reprezenta doua fetite,stand una langa alta,una cu parul brunet si ochii verzi si una cu parul brunet si ochii caprui,purtand funde in par si tinandu-se de mana.Mi s-a parut foarte familiar aceasta imagine.Pentru cateva clipe m-am oprit holbandu-ma la acel tablou.Imi facea inima sa-mi bata mai tare si credeam ca fata cea mica si bruneta cu ochii albastri eram eu,la varsta de 7 ani..dar cine era cealalta fetita?
-Esti bine?Jake isi puse o mana pe umarul meu si ma privi ingrijorat.
-Da..sunt bine dar..cine e in tabloul acesta?Jake imi evita privirea iar asta ma facu si mai curioasa.Ceva se declansase in mine.Ca o amintire pierduta.
-Masa e aproape gata.Am pregatit spaghete.Iti plac spaghetele nu?Si ti-am pregatit camera de oaspeti,sper sa…
-Jake!De ce nu-mi spui cine e in tablou?
-Nu conteaza,Alice.E doar un tablou vechi.Vino,ti-am pregatit un capucino cu iti place tie,cu mult lapte.
M-am asezat langa el pe canapea si am continuat sa studiez tabloul.
-Acum spune-mi Alice…ce cauti in Paris de fapt?
-Nu stiu,nu stiu Jake.Caut o viata noua,amintiri noi,caut acel acasa.Fara Marc,new York nu mai e acasa pentru mine.
-Si cum ramane cu sora mea?Cu cariera ta,cu mama ta?Ai lasat toate astea in urma?
-Poate o sa revin intr-o zi inapoi.Acum vreau doar sa…am facut o pauza si mi-am intors privirea spre fereastra,de unde se vedeau casutele mici,incarcate de istorie din acel renumit cartier.Mi-am pierdut sirul cuvintelor iar in minte imi veneau alte si alte amintiri din zlele cand Marc traia.


Cand am revenit la realitate,Marc era tot acolo,privindu-ma atent.Pentru un moment m-am simtit stanjenita,dar apoi am inceput sa-l privesc si eu.Nu mi-am dat seama cat de mult se schimbase.Parul lui era la fel de frumos,blond,tuns modern.Ochii lui erau blanzi,buzele subtiri si tenul deschis.Era suplu si bine facut.Niciodata n-am realizat ce mult mi-a lipsit.
Simtindu-ma stanjenita,i-am evitat privirea si am inceput sa admir casa.
-Unde e capuccionul meu?
-Ah,da..uite,zise el,parca trezit din visare.Vino cu mine sus,sa-ti arat ceva.
L-am urmat la etaj,in biblioteca unde se afla si pianul,un semineu in care ardea focul si multe obiecte de arta,combinate cu mult bun gust cu mobila inchisa la culoare.A deschis un album vechi si mi-a aratat multe fotografii de cand eram mici.Am luat una ingalbenita de timp,am sters-o de praf,apoi am privit-o mult timp.In ea eram eu,intr-o rochie de matase rosie,cu maneci bufante si cu o pamblica neagra in par.Langa mine era Anna,imbracata cu o rochie cu dantela alba.Amandoua aveam 7 ani.In dreapta mea era Jake iar in spatele nostru,tatal meu.
Am gasit printre fotografii un medallion in care apareau 2 fotgrafii ale mele,identice de cand aveam 4 ani.Ca atunci cand am privit acel tablou,ceva s-a declansat in mine.In coltul ochilor mi-au aparut lacrimi,dar am inchis medalionul.Nu vroiam sa plang din nou,plansesem destul in ultima saptamana,cat pentru toata viata.


M-am ridicat si mi-am trecut degetele peste clapele pianului.M-am asezat si am inceput sa cant “Fur Elise”.Nu-mi venea sa cred ca inca mai stiam cateva note.Cu cata pasiune imi preda Jake pianul,in anii dinaintea plecarii mele la New York!El m-a ascultat in liniste,apoi a venit langa mine si a inceput sa cante un vechi cantec parizian.L-am acompaniat si eu,si,dupa ce am terminat cantecul,el mi-a luat mainile intr-ale lui si am ramas asa o clipa.In adancul meu simteam ceva,o tulburare.
-Cred ca o sa ma culc,am soptit apoi am fugit in camera mea,tulburata. Qu'est-ce qui se passe?

*Qu'est-ce qui se passe?=ce se intampla?

[Mădălina]

Salut, salut ! Dragut fic, nu e reusit dar apreciez foarte mult ideea. Pai, sa incep cu greselile pe care le-am gasit :
Culorile apusului disparusera déjà de mult de pe cer. -> Ori deja ori de mult .
nori de ninsoare acopereau intreg vazduhul. -> hm...treaca, merge. Desi, nu prea imi place cum suna. Puteai spune ceva de genu " Norii prevestind ninsoare abundenta, acopereau intreg vazduhul" In fine...nu cred ca este corect cum ai zis tu, pentru ca norii nu aduc decat ploaie, acestia in contact cu aerul rece devin fulgii aia pufosi si draguti.
Am inchis ochi -> ochii
un capucino cu iti place tie -> cappuccino cum
new York -> New York . Observ ca ai greseala asta si in capitolul precedent. Fii atenta data viitoare.
Cand am revenit la realitate,Marc era ....-> Jake
Deci, acestea au fost odata. Celelalte greseli sunt , multe, de scriere. Nu pui virgulele unde trebuie, si cand nu trebuie le pui . Alta "chestie" ar fi ca dupa fiecare semn de punctuatie da un *space*. Asa arata mai estetic.
Descriere pe aici, pe acolo.... este una stearsa care nu prea ma inveseleste. Descrie mai mult sentimentele si asa va avea un adevarat succes povestea ta ;)
Actiunea pentru capitolul tau, nu este grabita. -> ca tot am spus ceva de capitol, te-as ruga sa-l faci mai lung. =_='
Naratiunea pai... pot spune ca-mi place cum desfasurezi actiunea. Nu este superb dar nici groaznic, de aceea mie mi se pare ok.
Ideea acestui fic nu am mai vazut-o pana acum (daca mai exista atunci imi cer scuze =_= ) si, nici nu mi se pare cine stie ce...dar esti la inceput, si n-am dreptul sa zic ca este plictisitoare. Cine stie , poate se intampla ceva intre Jake si Alice :> . Deja sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare. : - w Te astept cu nextu`. Suuu !!! = Pa !!! ( in limba mea :"> )