08-04-2010, 12:46 AM
Multumesc pentru ca cititi si comentati fetelor. Ms muult:X:* Acum..hm, urmatorul capitol, acest gen de capitol va fi intanlit mai des, dar vor fi scurte, cum e si acesta:D Asa..next:
Privind superficial
Privea in ansamblu toate evenimentele banale si mai putin banale ce se intamplau in jurul lui, insa nimic nu parea cu adevarat interesant, cel putin nu pentru el. La o analizare mai profunda, subiectul ce se dezbadea in acea situatie era cu privire la propia lui persoana, dar tot neinteresant i se parea. Avea chef sa faca ceva anume, se saturase sa faca diferite reclame, sau sa filmeze alte idiotenii. Macar pentru ziua aceea se putea sa fie lasat in pace? Spera ca da.
Isi lua telefonul din buzunar si se cufanda si mai mult in scaunul din piele pe care statea. Avea de gand sa faca ceva nu tocmai dragut. Intrase in meniu telefonului, la mesaje. Incepuse sa scrie un text , ce il facea sa ranjeasca din ce in ce mai mult. Era sigur ca avea sa il enerveze, foarte mult chiar, pe acea persoana, insa nu se putea oprii din tentatia de a il enerva. Deja si-l imagina..Ah, ce imagine. Numai bun de papat, insa , stia ca mai trebuia sa il " reeduce" putin pana atunci, sa fie mai gustos. Desi, acea persoana, nu il putea suferii, pastra legatura cu el. Nu era oare asta, o dovada ca exista ceva? Adica, daca nu suporti o persoana, nu vorbesti cu ea, o ignori, nu?Adica, asa gandea el. Daca , acum, era gresit! soarta, nu avea oricum nimic de pierdut. Oricum, avantajele erau de partea lui, prietenii victimei lui, erau de partea sa, deci, se putea bucura.
Deja se astepta la un raspuns de genu "Du'te dracu'!. Dar lui ii placeau astfel de raspunsuri, il facea sa il doreasca si mai mult, ah , si dorinta de a il reeduca crestea din ce in ce mai mult. Dar trebuia sa se abtina, oricum un premiu castigat greu, va fi savurat pe deplin. Se ridica de pe scaun cand fotograful ii facut semn sa se aseze pe una din canapele. Ii indeplini cererea, asezandu-se foarte senzual pe canapea, sprijindu-se de spatarul acesteia, si privind undeva sus spre tavan. Parul ii era plin de fixativ, astfel frizura sa ii stea pentru o durata de timp destul de mare si sa arate perfect. Hainele erau perfecte pe corpul lui lucrat . Facuse cateva fotografi excelente, de restul nu era asa de mandru, insa chiar nu voia sa se streseze cu asa ceva.
Uitandu-se la telefon, observase ca primise un mesaj.
-Asa rapid?
Se intreba el. Se gandea ca poate mica fiara se calma, insa nu sperantele erau ca sa fie spulberate.
Incepuse sa rada zgomotos, atragand privirile asupra sa. Iesise din studio, ducandu-se spre baie. Si apela acel numar.
Raspunsul nu dura mult sa apara. Asa cum se si astepta. Ce dulce era....( de fapt, ce era asta? a, da, nu stia) senzatie, cred ca asa ar putea numii acel sentiment.
-Ce scula mea vrei si tu acum?
-Calmeaza-te iubire, nu asa se saluta o persoana.
-Spune, ce vrei?
Vocea ii era mai potolita acum, dar oricum se putea simtii repugnanta din ea, nu putea sa ii inchida sau sa il ignore, deoarece asa era acea persoana, avea anumite princiipi pe care nu le incalca .
-Daca esti asa curios, de ce nu vii sa iti arat ce vreau.
Spuse usor plictisit. Dar numai plictisit nu era el. De partea cealalta a telefonului , ultima propozitie a acelei persoane se auzi.
-Daca mai suna ca sa ma enervez, sorry babe, cineva a facut-o inaintea ta. Hai , mars!
Si telefonul se inchisese. Hm, deci era deja nervos. Pacat, se simtea putin dezamagit insa ce sa faca? Ii trimisese un ultim mesaj pe acea zi, oricum in curand avea sa se vada cu acea persoana.
Doar, inca o lovitura, una mica.
Se gandea Yuzuki apasand pe acceleratia masinii sale ce urma sa il duca spre tinta sa.
M-am intors putin in trecut, stiti cu cine a vorbit Yuzuki , nu? Daca nu, o sa va dati seama in curand..:))
Privind superficial
Privea in ansamblu toate evenimentele banale si mai putin banale ce se intamplau in jurul lui, insa nimic nu parea cu adevarat interesant, cel putin nu pentru el. La o analizare mai profunda, subiectul ce se dezbadea in acea situatie era cu privire la propia lui persoana, dar tot neinteresant i se parea. Avea chef sa faca ceva anume, se saturase sa faca diferite reclame, sau sa filmeze alte idiotenii. Macar pentru ziua aceea se putea sa fie lasat in pace? Spera ca da.
Isi lua telefonul din buzunar si se cufanda si mai mult in scaunul din piele pe care statea. Avea de gand sa faca ceva nu tocmai dragut. Intrase in meniu telefonului, la mesaje. Incepuse sa scrie un text , ce il facea sa ranjeasca din ce in ce mai mult. Era sigur ca avea sa il enerveze, foarte mult chiar, pe acea persoana, insa nu se putea oprii din tentatia de a il enerva. Deja si-l imagina..Ah, ce imagine. Numai bun de papat, insa , stia ca mai trebuia sa il " reeduce" putin pana atunci, sa fie mai gustos. Desi, acea persoana, nu il putea suferii, pastra legatura cu el. Nu era oare asta, o dovada ca exista ceva? Adica, daca nu suporti o persoana, nu vorbesti cu ea, o ignori, nu?Adica, asa gandea el. Daca , acum, era gresit! soarta, nu avea oricum nimic de pierdut. Oricum, avantajele erau de partea lui, prietenii victimei lui, erau de partea sa, deci, se putea bucura.
Dulceata, te-ai trezit bine azi dimineata?
Deja se astepta la un raspuns de genu "Du'te dracu'!. Dar lui ii placeau astfel de raspunsuri, il facea sa il doreasca si mai mult, ah , si dorinta de a il reeduca crestea din ce in ce mai mult. Dar trebuia sa se abtina, oricum un premiu castigat greu, va fi savurat pe deplin. Se ridica de pe scaun cand fotograful ii facut semn sa se aseze pe una din canapele. Ii indeplini cererea, asezandu-se foarte senzual pe canapea, sprijindu-se de spatarul acesteia, si privind undeva sus spre tavan. Parul ii era plin de fixativ, astfel frizura sa ii stea pentru o durata de timp destul de mare si sa arate perfect. Hainele erau perfecte pe corpul lui lucrat . Facuse cateva fotografi excelente, de restul nu era asa de mandru, insa chiar nu voia sa se streseze cu asa ceva.
Uitandu-se la telefon, observase ca primise un mesaj.
-Asa rapid?
Se intreba el. Se gandea ca poate mica fiara se calma, insa nu sperantele erau ca sa fie spulberate.
Ce te freaca grijile, javra?
Incepuse sa rada zgomotos, atragand privirile asupra sa. Iesise din studio, ducandu-se spre baie. Si apela acel numar.
Raspunsul nu dura mult sa apara. Asa cum se si astepta. Ce dulce era....( de fapt, ce era asta? a, da, nu stia) senzatie, cred ca asa ar putea numii acel sentiment.
-Ce scula mea vrei si tu acum?
-Calmeaza-te iubire, nu asa se saluta o persoana.
-Spune, ce vrei?
Vocea ii era mai potolita acum, dar oricum se putea simtii repugnanta din ea, nu putea sa ii inchida sau sa il ignore, deoarece asa era acea persoana, avea anumite princiipi pe care nu le incalca .
-Daca esti asa curios, de ce nu vii sa iti arat ce vreau.
Spuse usor plictisit. Dar numai plictisit nu era el. De partea cealalta a telefonului , ultima propozitie a acelei persoane se auzi.
-Daca mai suna ca sa ma enervez, sorry babe, cineva a facut-o inaintea ta. Hai , mars!
Si telefonul se inchisese. Hm, deci era deja nervos. Pacat, se simtea putin dezamagit insa ce sa faca? Ii trimisese un ultim mesaj pe acea zi, oricum in curand avea sa se vada cu acea persoana.
Te pot calma usor, trebuie doar sa imi dai voie. Pana si tigrii au stapanii lor, si tu l-ai intanlit pe al tau, dar doar te revolti. Fi linistit, ne vom revolta amandoi in fata camerelor de filmat, daca vrei putem face asta in mai multe sensuri. Dar, sunt curios, eu o sa fiu activ, sau tu pasiv, ori inves? Ce zici , incercam, sa vedem ? Ne vedem, mai pe seara.
Scrise mesajul, insa nu apucase sa il trimita. Iesi din baie, repede, deoarece observase ora tarzie. Ii salutase pe toti din studiou si iesise afara din cladirea in care se afla. Mai avea de rezolvat inca ceva, cu o persoana.Doar, inca o lovitura, una mica.
Se gandea Yuzuki apasand pe acceleratia masinii sale ce urma sa il duca spre tinta sa.
M-am intors putin in trecut, stiti cu cine a vorbit Yuzuki , nu? Daca nu, o sa va dati seama in curand..:))
"Only I know your pain…
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
Your uncertainty…
Your loneliness…
If only we could be toghether forever.
I’ll say it as many times as you wish.
I will not betray you!"
— Luka Crosszeria