29-03-2010, 02:19 PM
am promis ca voi veni cu o continuare mai lunga, asa ca uite-ma aici:) sper sa primesc mai multe comenturi decat ultima data:|
Here it is:
Incaperea lui Yuri
Stia ca somniferele nu isi vor face efectul, dar mai vroia o seara cu Ikusa. Il iubise de cand il vazuse, il iubise si atunci cand soarta il pedepsise, transformandu-l intr-un FallenAngel. Stia ca nu era bine ceea ce simtea, ca incalcase legea lui Dumnezeu de a iubi pe cineva asa cum o fac oameni, chiar daca nu intelegea de ce Dumnezeu le-ar interzice acest lucru, ea nu se simtea prea bine stiind ca o incalca. Numai ca atunci cand se afla in bratele lui Ikusa uita ca este mai presus de ceilalti, ca ea are puterea suprema si o data cu ea enorma responsabilitate de a-i conduce pe ceilalti. Trebuise sa se trezeasca intr-un corp uman pentru a-si da seama cat de mare era dragostea dintre ea si Narkangel, il iubise fara sa stie ca ceea ce simtea este dragoste, atatia ani de zile. O enerva acest fapt, dar o enerva si ca a fost nevoie sa se trezeasca in acest corp muritor pentru a-si aminti aproape tot ce se intamplase in prima ei domnie. Lucifer avea dreptate. Nu isi amintea tot, de aceea nu renascuse complet, dar isi va aminti. Se hotari dintr-o data ca le va spune cine este, le va arata semnul care statea ca dovada a identitatii ei a doua zi. A doua zi avea sa recunoasca totul. Pentru restul de zi care ramasese vroia sa se simta iubita si sa iubeasca, vroia sa se bucure de acest timp impreuna cu Ikusa. Apoi nu mai conta daca el mai vroia sa continuie sa se intalneasca cu ea sau daca o va adora de la distanta asa cum facuse pana in acea clipa.
-Te va adora de la distanta..., auzi ea pe cineva soptind in intunericul camerei.
-Cine este acolo? Intreba putin speriata.
O silueta se contura in intunericul camerei, insa nu indeajuns pentru a-si da seama cine este.
-O sa te urasca.
-Nu este adevarat!
-O sa te dispretuiasca. Tu nu esti Yuri, nu ai fost niciodata si nu vei fi niciodata Yuri. Esti Ayame, conducatoarea cherubimilor, tu, maret Sanct Angel, din casta ingerilor celesti, nu vei fi niciodata iubita ca Yuri.
-Nu!!!... spuse ea disperata incepand sa planga.
-Nimeni dintre ei nu te va iubi asa cum el o iubeste pe Yuri. Dar exista cineva...
-Cine? Cine poate trece de bariera pusa de Dumnezeu intre mine si ceilalti?
-Doar o singura fiinta.
-Cine? Cine? Spune-mi, te rog!
Silueta disparuse deja in intunericul incaperei, lasand in urma ei doar o atmosfera incarcata de dorinta puternica de a fi iubita a lui Ayame. Era constienta de adevarul spuselor acelei umbre, ceea ce nu provoca decat mai multa durere in inima ei decat liniste.
Sirul gandurilor ii fu intrerupt cand il simti pe Ikusa pe hol cum se indreapta spre camera ei. Simti cum mana lui ezita pentru cateva secunde pe maner si presupunea ca ceva la facut atent la atmosfera din camera. Din pacate nu putea sa faca nimic pentru ca el avea o sarcina de indeplinit, si chiar daca stia ca nu va functiona, nu putea sa se impotriveasca altfel el avea sa isi dea seama ca intr-adevar ceva nu era in regula.
Il auzi cand intra. Incerca sa stea cat mai linistita, sa nu se dea de gol. El trebuia sa creada ca ea doarme, altfel ii va mai da un sombifer si nu dorea sa se prefaca restul de noapte ca doarme. Asa ca statu calma, nemiscandu-se cand mana lui calda ii atinse fruntea. Pentru oameni, ingerii aveau maini calde, dar adevarul era ca ei erau reci, aproape de gheata. Simti cum ii sustragea memoriile despre Steph cu mainile acelea reci, cel putin el credea ca i le sustrage. De fapt, ea il pacalea lasandu-l sa aleaga memoriile despre Steph si inainte ca acesta sa le sustraga, Ayame le ascundea undeva unde nu putea sa le gaseasca. Nu dura mult acest proces, cand termina mai astepta zece minute si apoi se prefacu ca se trezeste, cautandu=l pe Ikusa langa ea, speriindu-se cand nu il gaseste.
-Sunt aici, scumpo. Sunt aici. Nu am plecat nicaieri.
-Ce s-a intamplat? Cum am ajuns aici?
-Ai stat prea mult in soare si ai lesinat.
-Da?
-Da, scumpo. M-ai speriat putin sa stii. Bine, recunosc, putin mai mult, zise el daruindu-i cel mai dulce zambet din lume.
-Nu am vrut.
-Stiu, spuse mangaindu-i parul.
-Ma iubesti? Intreba ea din senin.
-Da, normal ca te iubesc. Nici nu stii cat de mult te iubesc.
-Si eu te iubesc.
-Mi-am dat seama de acest lucru, dragoste mica.
-Atunci vrei sa ma iubesti?
-Poftim? Intreba Ikusa uimit.
-Ce ai auzit. Vreau sa fac dragoste cu tine.
-Sigur este ceea ce vrei? Adica, mai poti astepta, nu este ca si cum maine ar fi sfarsitul lumii. Avem tot timpul din lume.
-Nu mai vreau sa astept. Am asteptat destul. Plus, nu stii ce va fi maine, poate chiar va fi sfarsitul lumii, mai stii?
-Daca acest lucru este ceea ce iti doresti...
I se paru ciudat ca tocmai ea spunea acel lucru. Avea tot timpul din lume, nimeni nu putea sa i-l fure, dar pana la urma cine era el sa o schimbe.
-Da, este. Imi doresc foarte mult.
-Atunci bine, dar imi spui daca te ranesc. Esti atat de micuta si fragila...
-Stai linistit, nu ma invinetesc atat de usor... poti pune mana linistit.
Se aseza langa ea in pat si fu uimit cand isi dadu seama ca pentru prima data in viata lui are emotii. Nu il deranja sa o sarute sau sa o mangaie, dar il deranja faptul ca el este primul ei iubit. Nu stia daca va putea sa se comporte exemplar, dar va incerca. Daca ea vroia ca el sa fie primul ei iubit, acesta avea sa o faca cea mai fericita fata de pe planeta. Isi facu curaj si o saruta, la inceput nesigur, asteptand sa auda cum se razgandeste, dar cu cat timpul trecea, iar ea nu spunea nimic cu atat devenea mai sigur si insistent. O saruta pe buze, apoi incepu sa coboare incet spre gat, coborand pana acolo unde se termina tricoul. Uitandu-se in ochii ei pentru a primi aprobarea de a-i da tricoul jos. Aceasta incuvinta, asa ca o dezbraca, incepand din nou sa ii sarute fiecare milimetru de piele. O dezbraca incet, in timp ce o umplea de sarutari si mangaieri. Numai ca pentru a fi sigur, se uita la ea cerandu-i aprobarea de fiecare data cand vroia sa se simta bine, vroia sa o faca sa simt ceea ce simtea el de fiecare daca cand se afla in preajma ei. Dupa ce o dezbraca de tot, vru sa se dea jos sa se dezbrace si el, dar fu uimit cand Yuri il prinse de bluza si asa cum statea, cu spatele, ea il imbratisa, sarutandu-l sub ureche si coborand spre gat. Cu mainile tremurand il apuca de tricoul si ajutata il dadu jos. Se intoarse cu fata spre ea si o saruta, mangaindu-i si jucandu-se cu sanii ei in timp ce ii desfacea fermoarul blugilor.
A reusit sa fie bland si atent pana la sfarsot. Ramase surprins la valul de sentimente pe care i le-a provocat acest act. S-a simtit nemaipomenit de bine si spera ca si pentru Yuri a fost la fel de bine. Numai ca el era inger si nu stia cu siguranta daca este bine sau rau sa simta lucrurile pe care Yuri il facea sa le simta. Ingerii nu aveau voie sa se indragosteasca sau sa iubeasca, nu stia de ce deoarece oamenii erau incredibil de fericiti cand iubeau, nici nu se mai punea problema de a exista interactiuni de acest gen intre ei, de aceea nu stia daca era bine ceea ce tocmai infaptuise. Avea cateva indoieli, dar dupa ce statu putin pe ganduri hotari ca nu conteaza, asa ca o imbratisa pe roscata si ii depuse un mic pupic pe frunte.
-Nu o sa te mai las sa pleci niciodata, sa stii, sopti in urechea roscatei.
-Sigur? O sa ma tii langa tine intotdeauna, orice s-ar intampla in viitor?
Se intorsese cu fata spre el pentru a se uita in ochii lui si Ikusa vazu in ai ei speranta pentru un raspuns pozitiv. Ura sa o minta si ura ca isi daduse drumul la gura lui, dar o data ce a afirmat ceva nu putea sa dea inapoi. Nu in acel moment cel putin.
-Da. Isi promit, spunand acest lucrur o stranse mai tare si o mai pupa o data pe frunte.
Stand asa cu ea in brate, simtind-o langa el, avu din nou o viziune. Era in camera aceea ciudata, in patul cu baldachin, tinand-o in brate pe Ayame. O tinea in brate la fel cum o tine pe Yuri in acel moment si avea aceeasi conversatie pe care o avuse cu roscata cu cateva minute mai devreme. Cand viziunea lua sfarsit isi dadu seama cu groaza. Yuri era Ayame. Viziunile incepusera exact dupa ce ea fusese atacata. Probabil ea deja incepuse sa isi aminteasca si proiecta fara sa isi dea seama amintirile ei spre el. Le proiecta spre el deoarece era cel mai apropiat de ea dintre toti cei care se aflau in casa. Era sigur ca aceasta nici nu isi daduse seama ca trimitea amintirile ei in mintea sa, dar daca isi aducea aminte de vietile ei anterioare, de cine era cu adevarata, de ce nu ii spusese. Era sigur ca ea putea sa vada ca el este de fapt un inger, deci nu avea de ce sa nu ii spuna adevarul. Ce il deranja cel mai rau era faptul ca il lasase sa faca toate acele lucruri, sa puna mana pe pielea ei goala. Nici nu vroia sa se gandeasca unde mai pusese mana si cum. O murdarise, o patase si acea pata avea sa ramana si pe mainile lui pentru totdeauna.
Ikusa nu constientiza ca in timp ce rationa ii daduse drumul lui Yuri si devenise rece si rigid, fapt ce ii atrase atentia fetei, intristand-o finalul visului sau frumos. Citindu-i gandurile, Yuri ii raspunse la intrebarile e se insirau pe fata lui, glasul ei fiind putin amar si trist.
-Pentru ca nu as fi trait aceasta experienta atat de placuta daca ai fi stiut cine sunt.
-Normal ca nu. Esti conducatoarea mea. Nu te pot pata in acest fel. Esti cea mai pura dintre toti, in plus acest lucru este total interzis. Tu trebuie sa fi un exemplu pentru noi.
-Dar ai facut-o doar o data. A existat un moment in trecut cand ai facut toate aceste lucruri, chiar mai multe, daca imi amintesc eu bine. Dupa care eu am fost ucisa si cel care m-a ucis mi-a sters amintirile despre acel incident. Chiar nu iti dai seama? Noi doi suntem facuti unul pentru celalalt. Chiar si dupa prima mea moarte, noi doi am simtit ceva unul pentru altul. Este ceva intre noi ce nu ar trebui sa fie, dar este si nu poti da cu piciorul la asa ceva.
-Da, dar niciodata nu am dovedit acea dragoste. Amandoi am pus distanta intre noi. Stiam ce este bine si ce este rau, acum se pare ca nu mai stii.
-Pentru ca am crezut si cred ca este bine.
-Nu este bine, este gresit ceea ce crezi.
-Ba nu. Este bine. Este cel mai minunat lucrur sa iubesti. De ce sa ti acest fapt ascuns?
-Stii ce s-a intamplat ultima oara. Daca iti amintesti de prima ta domnie, de tot ce s-a intamplat, atunci trebuie sa iti amintesti si cine sunt FallenAngeli.
-Da, dar de aceasta data va fi altfel.
-Nu va fi. Noi am fost trimisi sa te gasim si sa te aducem in Eden. Ranpu a gasit o profetie de-a ta in care scriai ca vor fi cateva semne care vor anunta venirea FallenAngelilor si imediat dupa ei, Apocalipsa.
-Imi amintesc ca am avut aceasta viziune numai ca stiu sigur ca nu am scris-o. Doar o singura persoana stia in afara mea.
-Cine?
-Nu imi amintesc.
-Oricum nu conteaza. Esti constienta ca ei nu trebuie sa apara.
-Da, sunt constienta de ce credeti ca nu trebuie sa apara, dar ei trebuie sa isi faca aparitia, orice ati crede voi si mai sunt constienta si de faptul ca trebuie sa o gasim cu orice pret pe Raphael.
-Exista cu adevarat?
-Da.
-Noi nu stiam sigur daca ea exista, dar banuiesc ca ingerul Seraphim este Ran.
-Ai dovezi?
-Initial eu si Hissori am crezut ca tu esti ingerul Sephim, pentru ca asa au spus cei doi demoni care te-au rapit. Te-au rapit din cauza ca ei credeau ca tu esti Ayame, dar cumva au aflat ca s-au inselat. De aici am dedus ca Ran este Ayame care te-a atras pe tine, dar acum ca stiu ca tu esti conducatoarea mea, este posibil sa fie invers. Ca tu sa fi fost atrasa de Raphael, ingerul Seraphim. Dar de ce?
-Pentru ca face parte din casta ingerilor celesti, la fel ca si mine. Imi aduc aminte de inca o casta in afara de a voastra, a cherubimilor, casta... ingerilor universali.
-De unde stii toate aceste informatii?
-Nu stiu. Pur si simplu mi-am adus aminte. Poate sufletul meu este mult mai vechi decat cred eu, decat credeti si stiti voi. Imi apar tot felul de cuvinte pana acum necunoscute si fapte si intamplari. Lucifer mi-a zis ca nu-mi amintesc tot, iar atunci cand imi voi aminti trecutul, voi cunoaste viitorul.
Nu isi dadu seama de greseala facuta decat dupa ce a facut-o. Ii paru rau ca ii rostise numele lui Lucifer in fata lui Ikusa, dar asta facuse asa ca acum trebuia sa dea explicatii. Dupa Ashi, Lucifer era a doua persoana pe care Narkangelul o ura cel mai mult, cel putin asa era situatia in prima ei domnie, iar dupa expresia lui, resentimentele fata de cei doi demoni ii revenisera odata cu amintirile.
-Lucifer?!?
Ikusa aproape ca o darama din pat cand auzi acel nume, din fericire pentru ea, acesta avea reflexe foarte bune si o prinse inainte sa atinga podeaua. O puse in pat si se departa de ea. Se simtea ciudat. Cand o prinse ii simtise pielea ei cum se lipeste de a lui. Erau amandoi goi sub cearceaf si nu putea sa nu se gandeasca la trupul ei gol si perfect. La curbele ei atat de minunate, la gustul ei. Isi scutura capul, alungand acele ganduri.
-Este o poveste lunga.
-Avem timp.
-M-a salvat de Steph dupa care a vrut sa vorbeasca putin cu mine.
-Altceva nu ati mai facut? Intreba putin furios si gelos.
-Nu.
-Sigur?
-Ikusa!!
Ayame observa cu bucurie gelozia pe care o emana Narkangelul. Gelozie ce ii demonstra dragostea lui pentru ea.
-Bine, bine. Ce mai trebuie sa iti amintesti? Stii ce s-a intamplat in prima ta domnie? Cine te-a ucis?
-Nu chiar. Imi amintesc ca era Ashi si inca cineva. Ashi era gelos pe tine, ma vroia numai pentru el, dar nu cred ca m-a ucis atunci cand si-a dat seama ca nu poate sa ma aibe, dar stiu sigur ca el a fost cel care a facut acea vraja. Numai ca simt ca mai este ceva, ca nu suntem singuri ingeri facuti de Dumnezeu.
-Vom afla totul. Acum trebuie sa dormi.
-Vei sta cu mine? Te rog, tine-ma in brate asa cum ma tineai cand credeai ca sunt o simpla muritoare.
-Ayame...
Era prima data cand ii rostea numele ei adevarat, ceea ce facea totul sa fie adevarat. Se ferise sa ii rosteasca numele stiind efectul pe care avea sa il aibe, dar acum trebuia sa il spuna cu voce tare, altfel nu putea sa se abtina sa o sarute sau sa o mangaie.
-Nu este numele meu acesta! Spuse Ayame incepand sa planga.
Nu se astepta la acea reactie, asa ca se vazu nevoit sa o stranga in brate pentru a o linisti.
-Ba da, scumpa mea regina. Stiu ca ne-am amestecat si ti-am distrus sansa la fericire, dragoste dar...
-Nu mi-ai distrus nimic. Mi-ai oferit sansa de a iubit iar acum iti iei dragostea inapoi. Nu astea sunt regulile! Te izolezi intr-o cutie si te vei indeparta de mine, crezand ca asa este cel mai bine.
-Ayame.
-Nu! Nu mai vreau sa te aud! Tipa ea dand cu pumni in pieptul lui lipsit de par si plin de muschi, stiind ca nu facea nimic, ca nu il ranea in nici un fel.
-Ayame, te rog. Aceasta nu esti tu. Inca nu ai renascut complet, asa ca mai ai sentimentele lui Yuri.
-De ce pe ea o poti iubi si pe mine, nu?
-Pentru ca esti conducatoarea mea.
-Erai gata sa renunti la scumpa ta conducatoare pentru cateva clipe petrecute cu Yuri. De ce nu poti ignora bariera aceea pusa de tine? Yuri te iubea din cauza mea. Eu te iubesc, mereu te-am iubit. Nu poti intelege?
-Nu am ce sa inteleg. Este interzisa legatura pe care o doresti, asa ca este imposibil ceea ce imi ceri.
-Vrei sa nu pleci in seara aceasta de langa mine? Atat iti cer. O ultima noapte.
-Voi sta cu tine acum, dar maine ma voi mai gandi la ceea ce voi face.
-Multumesc.
O lua in brate si adormi, asa tinand-o strans langa el, bucurandu-se de ultimele clipe impreuna pentru ca de maine totul avea sa se schimbe. Cel putin asa credea el. Adevarul era ca Ayame nu avea de gand sa renunte atat de usor la el.
Here it is:
Incaperea lui Yuri
Stia ca somniferele nu isi vor face efectul, dar mai vroia o seara cu Ikusa. Il iubise de cand il vazuse, il iubise si atunci cand soarta il pedepsise, transformandu-l intr-un FallenAngel. Stia ca nu era bine ceea ce simtea, ca incalcase legea lui Dumnezeu de a iubi pe cineva asa cum o fac oameni, chiar daca nu intelegea de ce Dumnezeu le-ar interzice acest lucru, ea nu se simtea prea bine stiind ca o incalca. Numai ca atunci cand se afla in bratele lui Ikusa uita ca este mai presus de ceilalti, ca ea are puterea suprema si o data cu ea enorma responsabilitate de a-i conduce pe ceilalti. Trebuise sa se trezeasca intr-un corp uman pentru a-si da seama cat de mare era dragostea dintre ea si Narkangel, il iubise fara sa stie ca ceea ce simtea este dragoste, atatia ani de zile. O enerva acest fapt, dar o enerva si ca a fost nevoie sa se trezeasca in acest corp muritor pentru a-si aminti aproape tot ce se intamplase in prima ei domnie. Lucifer avea dreptate. Nu isi amintea tot, de aceea nu renascuse complet, dar isi va aminti. Se hotari dintr-o data ca le va spune cine este, le va arata semnul care statea ca dovada a identitatii ei a doua zi. A doua zi avea sa recunoasca totul. Pentru restul de zi care ramasese vroia sa se simta iubita si sa iubeasca, vroia sa se bucure de acest timp impreuna cu Ikusa. Apoi nu mai conta daca el mai vroia sa continuie sa se intalneasca cu ea sau daca o va adora de la distanta asa cum facuse pana in acea clipa.
-Te va adora de la distanta..., auzi ea pe cineva soptind in intunericul camerei.
-Cine este acolo? Intreba putin speriata.
O silueta se contura in intunericul camerei, insa nu indeajuns pentru a-si da seama cine este.
-O sa te urasca.
-Nu este adevarat!
-O sa te dispretuiasca. Tu nu esti Yuri, nu ai fost niciodata si nu vei fi niciodata Yuri. Esti Ayame, conducatoarea cherubimilor, tu, maret Sanct Angel, din casta ingerilor celesti, nu vei fi niciodata iubita ca Yuri.
-Nu!!!... spuse ea disperata incepand sa planga.
-Nimeni dintre ei nu te va iubi asa cum el o iubeste pe Yuri. Dar exista cineva...
-Cine? Cine poate trece de bariera pusa de Dumnezeu intre mine si ceilalti?
-Doar o singura fiinta.
-Cine? Cine? Spune-mi, te rog!
Silueta disparuse deja in intunericul incaperei, lasand in urma ei doar o atmosfera incarcata de dorinta puternica de a fi iubita a lui Ayame. Era constienta de adevarul spuselor acelei umbre, ceea ce nu provoca decat mai multa durere in inima ei decat liniste.
Sirul gandurilor ii fu intrerupt cand il simti pe Ikusa pe hol cum se indreapta spre camera ei. Simti cum mana lui ezita pentru cateva secunde pe maner si presupunea ca ceva la facut atent la atmosfera din camera. Din pacate nu putea sa faca nimic pentru ca el avea o sarcina de indeplinit, si chiar daca stia ca nu va functiona, nu putea sa se impotriveasca altfel el avea sa isi dea seama ca intr-adevar ceva nu era in regula.
Il auzi cand intra. Incerca sa stea cat mai linistita, sa nu se dea de gol. El trebuia sa creada ca ea doarme, altfel ii va mai da un sombifer si nu dorea sa se prefaca restul de noapte ca doarme. Asa ca statu calma, nemiscandu-se cand mana lui calda ii atinse fruntea. Pentru oameni, ingerii aveau maini calde, dar adevarul era ca ei erau reci, aproape de gheata. Simti cum ii sustragea memoriile despre Steph cu mainile acelea reci, cel putin el credea ca i le sustrage. De fapt, ea il pacalea lasandu-l sa aleaga memoriile despre Steph si inainte ca acesta sa le sustraga, Ayame le ascundea undeva unde nu putea sa le gaseasca. Nu dura mult acest proces, cand termina mai astepta zece minute si apoi se prefacu ca se trezeste, cautandu=l pe Ikusa langa ea, speriindu-se cand nu il gaseste.
-Sunt aici, scumpo. Sunt aici. Nu am plecat nicaieri.
-Ce s-a intamplat? Cum am ajuns aici?
-Ai stat prea mult in soare si ai lesinat.
-Da?
-Da, scumpo. M-ai speriat putin sa stii. Bine, recunosc, putin mai mult, zise el daruindu-i cel mai dulce zambet din lume.
-Nu am vrut.
-Stiu, spuse mangaindu-i parul.
-Ma iubesti? Intreba ea din senin.
-Da, normal ca te iubesc. Nici nu stii cat de mult te iubesc.
-Si eu te iubesc.
-Mi-am dat seama de acest lucru, dragoste mica.
-Atunci vrei sa ma iubesti?
-Poftim? Intreba Ikusa uimit.
-Ce ai auzit. Vreau sa fac dragoste cu tine.
-Sigur este ceea ce vrei? Adica, mai poti astepta, nu este ca si cum maine ar fi sfarsitul lumii. Avem tot timpul din lume.
-Nu mai vreau sa astept. Am asteptat destul. Plus, nu stii ce va fi maine, poate chiar va fi sfarsitul lumii, mai stii?
-Daca acest lucru este ceea ce iti doresti...
I se paru ciudat ca tocmai ea spunea acel lucru. Avea tot timpul din lume, nimeni nu putea sa i-l fure, dar pana la urma cine era el sa o schimbe.
-Da, este. Imi doresc foarte mult.
-Atunci bine, dar imi spui daca te ranesc. Esti atat de micuta si fragila...
-Stai linistit, nu ma invinetesc atat de usor... poti pune mana linistit.
Se aseza langa ea in pat si fu uimit cand isi dadu seama ca pentru prima data in viata lui are emotii. Nu il deranja sa o sarute sau sa o mangaie, dar il deranja faptul ca el este primul ei iubit. Nu stia daca va putea sa se comporte exemplar, dar va incerca. Daca ea vroia ca el sa fie primul ei iubit, acesta avea sa o faca cea mai fericita fata de pe planeta. Isi facu curaj si o saruta, la inceput nesigur, asteptand sa auda cum se razgandeste, dar cu cat timpul trecea, iar ea nu spunea nimic cu atat devenea mai sigur si insistent. O saruta pe buze, apoi incepu sa coboare incet spre gat, coborand pana acolo unde se termina tricoul. Uitandu-se in ochii ei pentru a primi aprobarea de a-i da tricoul jos. Aceasta incuvinta, asa ca o dezbraca, incepand din nou sa ii sarute fiecare milimetru de piele. O dezbraca incet, in timp ce o umplea de sarutari si mangaieri. Numai ca pentru a fi sigur, se uita la ea cerandu-i aprobarea de fiecare data cand vroia sa se simta bine, vroia sa o faca sa simt ceea ce simtea el de fiecare daca cand se afla in preajma ei. Dupa ce o dezbraca de tot, vru sa se dea jos sa se dezbrace si el, dar fu uimit cand Yuri il prinse de bluza si asa cum statea, cu spatele, ea il imbratisa, sarutandu-l sub ureche si coborand spre gat. Cu mainile tremurand il apuca de tricoul si ajutata il dadu jos. Se intoarse cu fata spre ea si o saruta, mangaindu-i si jucandu-se cu sanii ei in timp ce ii desfacea fermoarul blugilor.
A reusit sa fie bland si atent pana la sfarsot. Ramase surprins la valul de sentimente pe care i le-a provocat acest act. S-a simtit nemaipomenit de bine si spera ca si pentru Yuri a fost la fel de bine. Numai ca el era inger si nu stia cu siguranta daca este bine sau rau sa simta lucrurile pe care Yuri il facea sa le simta. Ingerii nu aveau voie sa se indragosteasca sau sa iubeasca, nu stia de ce deoarece oamenii erau incredibil de fericiti cand iubeau, nici nu se mai punea problema de a exista interactiuni de acest gen intre ei, de aceea nu stia daca era bine ceea ce tocmai infaptuise. Avea cateva indoieli, dar dupa ce statu putin pe ganduri hotari ca nu conteaza, asa ca o imbratisa pe roscata si ii depuse un mic pupic pe frunte.
-Nu o sa te mai las sa pleci niciodata, sa stii, sopti in urechea roscatei.
-Sigur? O sa ma tii langa tine intotdeauna, orice s-ar intampla in viitor?
Se intorsese cu fata spre el pentru a se uita in ochii lui si Ikusa vazu in ai ei speranta pentru un raspuns pozitiv. Ura sa o minta si ura ca isi daduse drumul la gura lui, dar o data ce a afirmat ceva nu putea sa dea inapoi. Nu in acel moment cel putin.
-Da. Isi promit, spunand acest lucrur o stranse mai tare si o mai pupa o data pe frunte.
Stand asa cu ea in brate, simtind-o langa el, avu din nou o viziune. Era in camera aceea ciudata, in patul cu baldachin, tinand-o in brate pe Ayame. O tinea in brate la fel cum o tine pe Yuri in acel moment si avea aceeasi conversatie pe care o avuse cu roscata cu cateva minute mai devreme. Cand viziunea lua sfarsit isi dadu seama cu groaza. Yuri era Ayame. Viziunile incepusera exact dupa ce ea fusese atacata. Probabil ea deja incepuse sa isi aminteasca si proiecta fara sa isi dea seama amintirile ei spre el. Le proiecta spre el deoarece era cel mai apropiat de ea dintre toti cei care se aflau in casa. Era sigur ca aceasta nici nu isi daduse seama ca trimitea amintirile ei in mintea sa, dar daca isi aducea aminte de vietile ei anterioare, de cine era cu adevarata, de ce nu ii spusese. Era sigur ca ea putea sa vada ca el este de fapt un inger, deci nu avea de ce sa nu ii spuna adevarul. Ce il deranja cel mai rau era faptul ca il lasase sa faca toate acele lucruri, sa puna mana pe pielea ei goala. Nici nu vroia sa se gandeasca unde mai pusese mana si cum. O murdarise, o patase si acea pata avea sa ramana si pe mainile lui pentru totdeauna.
Ikusa nu constientiza ca in timp ce rationa ii daduse drumul lui Yuri si devenise rece si rigid, fapt ce ii atrase atentia fetei, intristand-o finalul visului sau frumos. Citindu-i gandurile, Yuri ii raspunse la intrebarile e se insirau pe fata lui, glasul ei fiind putin amar si trist.
-Pentru ca nu as fi trait aceasta experienta atat de placuta daca ai fi stiut cine sunt.
-Normal ca nu. Esti conducatoarea mea. Nu te pot pata in acest fel. Esti cea mai pura dintre toti, in plus acest lucru este total interzis. Tu trebuie sa fi un exemplu pentru noi.
-Dar ai facut-o doar o data. A existat un moment in trecut cand ai facut toate aceste lucruri, chiar mai multe, daca imi amintesc eu bine. Dupa care eu am fost ucisa si cel care m-a ucis mi-a sters amintirile despre acel incident. Chiar nu iti dai seama? Noi doi suntem facuti unul pentru celalalt. Chiar si dupa prima mea moarte, noi doi am simtit ceva unul pentru altul. Este ceva intre noi ce nu ar trebui sa fie, dar este si nu poti da cu piciorul la asa ceva.
-Da, dar niciodata nu am dovedit acea dragoste. Amandoi am pus distanta intre noi. Stiam ce este bine si ce este rau, acum se pare ca nu mai stii.
-Pentru ca am crezut si cred ca este bine.
-Nu este bine, este gresit ceea ce crezi.
-Ba nu. Este bine. Este cel mai minunat lucrur sa iubesti. De ce sa ti acest fapt ascuns?
-Stii ce s-a intamplat ultima oara. Daca iti amintesti de prima ta domnie, de tot ce s-a intamplat, atunci trebuie sa iti amintesti si cine sunt FallenAngeli.
-Da, dar de aceasta data va fi altfel.
-Nu va fi. Noi am fost trimisi sa te gasim si sa te aducem in Eden. Ranpu a gasit o profetie de-a ta in care scriai ca vor fi cateva semne care vor anunta venirea FallenAngelilor si imediat dupa ei, Apocalipsa.
-Imi amintesc ca am avut aceasta viziune numai ca stiu sigur ca nu am scris-o. Doar o singura persoana stia in afara mea.
-Cine?
-Nu imi amintesc.
-Oricum nu conteaza. Esti constienta ca ei nu trebuie sa apara.
-Da, sunt constienta de ce credeti ca nu trebuie sa apara, dar ei trebuie sa isi faca aparitia, orice ati crede voi si mai sunt constienta si de faptul ca trebuie sa o gasim cu orice pret pe Raphael.
-Exista cu adevarat?
-Da.
-Noi nu stiam sigur daca ea exista, dar banuiesc ca ingerul Seraphim este Ran.
-Ai dovezi?
-Initial eu si Hissori am crezut ca tu esti ingerul Sephim, pentru ca asa au spus cei doi demoni care te-au rapit. Te-au rapit din cauza ca ei credeau ca tu esti Ayame, dar cumva au aflat ca s-au inselat. De aici am dedus ca Ran este Ayame care te-a atras pe tine, dar acum ca stiu ca tu esti conducatoarea mea, este posibil sa fie invers. Ca tu sa fi fost atrasa de Raphael, ingerul Seraphim. Dar de ce?
-Pentru ca face parte din casta ingerilor celesti, la fel ca si mine. Imi aduc aminte de inca o casta in afara de a voastra, a cherubimilor, casta... ingerilor universali.
-De unde stii toate aceste informatii?
-Nu stiu. Pur si simplu mi-am adus aminte. Poate sufletul meu este mult mai vechi decat cred eu, decat credeti si stiti voi. Imi apar tot felul de cuvinte pana acum necunoscute si fapte si intamplari. Lucifer mi-a zis ca nu-mi amintesc tot, iar atunci cand imi voi aminti trecutul, voi cunoaste viitorul.
Nu isi dadu seama de greseala facuta decat dupa ce a facut-o. Ii paru rau ca ii rostise numele lui Lucifer in fata lui Ikusa, dar asta facuse asa ca acum trebuia sa dea explicatii. Dupa Ashi, Lucifer era a doua persoana pe care Narkangelul o ura cel mai mult, cel putin asa era situatia in prima ei domnie, iar dupa expresia lui, resentimentele fata de cei doi demoni ii revenisera odata cu amintirile.
-Lucifer?!?
Ikusa aproape ca o darama din pat cand auzi acel nume, din fericire pentru ea, acesta avea reflexe foarte bune si o prinse inainte sa atinga podeaua. O puse in pat si se departa de ea. Se simtea ciudat. Cand o prinse ii simtise pielea ei cum se lipeste de a lui. Erau amandoi goi sub cearceaf si nu putea sa nu se gandeasca la trupul ei gol si perfect. La curbele ei atat de minunate, la gustul ei. Isi scutura capul, alungand acele ganduri.
-Este o poveste lunga.
-Avem timp.
-M-a salvat de Steph dupa care a vrut sa vorbeasca putin cu mine.
-Altceva nu ati mai facut? Intreba putin furios si gelos.
-Nu.
-Sigur?
-Ikusa!!
Ayame observa cu bucurie gelozia pe care o emana Narkangelul. Gelozie ce ii demonstra dragostea lui pentru ea.
-Bine, bine. Ce mai trebuie sa iti amintesti? Stii ce s-a intamplat in prima ta domnie? Cine te-a ucis?
-Nu chiar. Imi amintesc ca era Ashi si inca cineva. Ashi era gelos pe tine, ma vroia numai pentru el, dar nu cred ca m-a ucis atunci cand si-a dat seama ca nu poate sa ma aibe, dar stiu sigur ca el a fost cel care a facut acea vraja. Numai ca simt ca mai este ceva, ca nu suntem singuri ingeri facuti de Dumnezeu.
-Vom afla totul. Acum trebuie sa dormi.
-Vei sta cu mine? Te rog, tine-ma in brate asa cum ma tineai cand credeai ca sunt o simpla muritoare.
-Ayame...
Era prima data cand ii rostea numele ei adevarat, ceea ce facea totul sa fie adevarat. Se ferise sa ii rosteasca numele stiind efectul pe care avea sa il aibe, dar acum trebuia sa il spuna cu voce tare, altfel nu putea sa se abtina sa o sarute sau sa o mangaie.
-Nu este numele meu acesta! Spuse Ayame incepand sa planga.
Nu se astepta la acea reactie, asa ca se vazu nevoit sa o stranga in brate pentru a o linisti.
-Ba da, scumpa mea regina. Stiu ca ne-am amestecat si ti-am distrus sansa la fericire, dragoste dar...
-Nu mi-ai distrus nimic. Mi-ai oferit sansa de a iubit iar acum iti iei dragostea inapoi. Nu astea sunt regulile! Te izolezi intr-o cutie si te vei indeparta de mine, crezand ca asa este cel mai bine.
-Ayame.
-Nu! Nu mai vreau sa te aud! Tipa ea dand cu pumni in pieptul lui lipsit de par si plin de muschi, stiind ca nu facea nimic, ca nu il ranea in nici un fel.
-Ayame, te rog. Aceasta nu esti tu. Inca nu ai renascut complet, asa ca mai ai sentimentele lui Yuri.
-De ce pe ea o poti iubi si pe mine, nu?
-Pentru ca esti conducatoarea mea.
-Erai gata sa renunti la scumpa ta conducatoare pentru cateva clipe petrecute cu Yuri. De ce nu poti ignora bariera aceea pusa de tine? Yuri te iubea din cauza mea. Eu te iubesc, mereu te-am iubit. Nu poti intelege?
-Nu am ce sa inteleg. Este interzisa legatura pe care o doresti, asa ca este imposibil ceea ce imi ceri.
-Vrei sa nu pleci in seara aceasta de langa mine? Atat iti cer. O ultima noapte.
-Voi sta cu tine acum, dar maine ma voi mai gandi la ceea ce voi face.
-Multumesc.
O lua in brate si adormi, asa tinand-o strans langa el, bucurandu-se de ultimele clipe impreuna pentru ca de maine totul avea sa se schimbe. Cel putin asa credea el. Adevarul era ca Ayame nu avea de gand sa renunte atat de usor la el.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)