Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~

[I hate maths.]

Cred că glumeşti:?? Eşti aşa de...de...de rea! Nu l-ai putut face mai lung T^T

Bun, a fost un capitol superb! Mi-a plăcut fiecare propoziţie din el. Sunt de acord cu Giulian, nu aş asista niciodată la o naştere[şi de aia nu o să fac copii never]
Au fost nişte faze la care am râs ca nebuna:))

Dragutul de tine, ce ti-as sparge botul ala.

Penal=)) Când am citit m-a bufnit râsul, se uita fratemeu` la mine ca la maşini straine.
Şi ajungem la persoana misterioasă din aeroport. Sincer, eu cred ca e fratele lui Mark. A fost primul la care m-am gândit când am citit.
Păcat că nu i-ai torturat din prima[nu, nu sunt sadică] Ce aş mai fi vrut să îl văd pe Axel cu nervii întinşi la maxim ^____^
Mai e ceva ce mi-a atras atenţia. Zen a spus că nu ar omora o persoană niciodată, Mark işi spusese în gând că pe Axel probabil l-a durut acea replică. Deci Axel a omorât pe cineva, si mă întreb daca nu cumva pe taicasu` . Mă rog, nu contează aşă mult.

În final iţi urez mult noroc in continuare şi spor la scris[nu ştiu ce iţi fac dacă mai spui că scrii varza, sau că un capitolul nu ţi-a ieşit bine] Ja-ne!:bye:

[Yaku-chin]

Multumesc mult ca cititi! Si multumesc de comenturi:X Sincer! Ma bucur ca imi citit bazaconiile;)))care is vai si amar de ele.Vreau sa imi cer scuze pt dialog, e cam mult , stiu:o3
Kissu:*

Diferente de dorinte

Fiecare lucru are un inceput si un sfarsit, la fel cum si omenirea a avut un inceput va avea si un final .

A asteptat pana la sosirea prietenului sau, bineinteles ca presupunea ce se intampla, dar era deja prea plictisit ca sa mai se bucure de micile torturi pe care le primea si Axel din cand in cand, credea , ca poate, chiar le merita. Se invartea in jurul masini in asteptare, dar asa zisa asteptare parca se transforma in ore, cel putin acele doua minute ii se paruse doua ore. Desi era catalogat ca un individ cu nervi de otel, numai de otel nu ii avea el, si ca asa zisa calmitate era de partea lui , numai calm nu avea el in minte in acel moment. Visa la patul confortabil si cald cu perne moi si mari ce il asteapta si la orele ce avea sa le doarma, plus ca maine aveau scoala. Cuvantul : S-C-O-A-L-A era printre acele cuvinte care nu ar fi vrut sa le auda nici macar in cele mai groaznice cosmaruri, iar cuvantul ce urma dupa scoala, ( si nu, nu era vorba despre examente, lucrari, ascultari, etc, ci altceva cu mult mai rau) si anume : P-R-A-C-T-I-C-A. Ura scoala, dar ura si mai mult practica. Practica era ceva ce pur si simplu detesta, trebuia sa vina dupa-amiaza la scoala, sa stea in picioare, sa asculte de asa zisul " maestru" sau "profesor"( un tampit oricum) care le indica sa faca asa si asa si tot asa si pe partea cealalta si pe ailalta, si tot asa. Care il storcea efectiv de toti gagauni. Capitolul scoala, si tot ce detinea de ea, era clar ca ii repugna. Apoi pe lista de " neplaceri" mai era si ora de engleza, ce o facea cu o idioata mondiala, da, ura engleza, apoi dupa engleza urma geografia, si nu era vorba ca ura georgafia fiindca era predata de iubitul lui Axel, asta in niciun caz, ehh, poate partial de asta ura geografia , dar nu conta. Apoi, urma tot o lunga lista cu neplaceri. Oricum, cine poate spune ca scoala era ceva placut? Numai un dement,dar nici macar ala.
Ochi incepeau sa ii se inchida si simtea ca in curand, daca Axel nu va veni, se va culca in masina, dar prefera sa il sune, ce Dumnezeu ii lua atat de mult ?
Poate l-a inghitit W. C. sau poate invers?
Chicoti usor, lasand la invala un zambet dulce ce pur si simplu ar fi innebunit pe oricine, buzele ii se arcuiau intr-o forma atat de naturala, senzuala si eleganta, incat parea neomenesc.
Intre timp, in partea nordica a orasului Tokio, desi era miezul noptii agitatia era in toi, un tanar cam de vreo douazeci si ceva de ani isi fuma linistit o tigara , stand rezemat de pervazul geamului privind afara, spre cerul instelat si intunecat . Aducandu-si aminte de prostiile facute in tinerete, desi nu putea spune ca e batran, se simtea ca unul, inca nu stia ce cauta acolo, de ce venise, poate din gelozie? Da...sau poate. Era destul de greu incat sa recunoasca ca a venit din iubire. "Iubire" ce e aia? Ar vrea sa intrebe, insa constiinta ii spunea ca stie prea bine, asa ca se conforma sa mai traga inca o data din filtru tigari inhaland acel gust ce ii facea rau dar il si alina. Uneori era chiar foarte greu sa recunoastem adevarul, un adevar ce am vrea sa il renegam, dar nu puteam, si poate cu adevarat nu vrem. Intotdeauna a stiu ce a vrut.
L-am vrut pe el
Insa, constientiza ca nu va fi asa usor incat sa ii recastige increderea, dar nu venise numai pentru a il avea pe el, nu pentru a ii reda viata pe care o furase, ci poate, venise chiar sa il distruga, mai mult decat era, sa ii distruga si ultima particula de fericire si de putere, sa o sfarame, sa o elimine. Era genul acela de masochis si sadic, doar se asemanau prea bine unul cu celalat. Ii placea sa ofere durere, si o facea. Iar asta nu il transforma intr-un nenorocit ? Un ticalos fara suflet? Dar, oare, avea el suflet? Defapt nu, nu avea, il vandu-se, sau poate il daruise? Cui? Diavololului. Caci asa arata, ca un mesager trimis din infern, ce a venit numai sa distruga, sau sa salveze.

Dupa cateva secunde de tacere, vocea puternica si groasa a barbatului din fata lui, se auzi:
-Uite!
Arata catre mainile sale care se aflau acum in ale lui. Ar fi vrut sa le retraga, dar puterea cu care barbatul il tinea, era destul de mare, asa ca renunta repede.
-Esti patat de sange.Si nu te poti curata. Vezi-spuse ranjind dispretuitor. Nu incerci iar sa ma omori? Hai, fa-o!
Si ii duse mainile catre gatul sau.
-Atinge-ma! Continua vocea barbatului.
Zambetul malefic ce se aflau pe buzele lui il infiora. Era nebun. Avalansa de amintiri, de fapte, ce le facuse ii veneau in minte. Ii invenina mintea cu acele pacate facute pe care le constientiza mult prea bine, iar el, le intarea prezenta mai mult si mai mult.
-De ce nu ma omori? Nu iti doresti , vezi...
Era slab in prezenta sa, prea slab. Ochii i se umezise.
Niciodata!
Isi spuse in gand, si lacrimile disparura imediat dupa ce clipi de cateva ori. Si incepu sa rada.
-Asa mult iti doresti sa mori , sau mai bine spuse, sa te omor? As face-o. Fiind nu te sufar, prezenta ta imi provoaca scarba. Dar, sunt constient ca ti-as face un favor trimitandu-te naibi, asa ca , asa cum rezist eu in lumea asta infecta, rezista si tu.
Si il impinse indreptandu-se spre usa! Isi intoarse putin capul peste umar , adresandu-i-se:
-Daca mai incerci ceva, data viitoare, crede-ma, va fi o placere sa te expediez prietenului meu de pe lumea cealalta, ii va face mare placere, si mie de asemenea!
-Si eu te iubesc.
Raspunse Yuzuki cu un zambet infiorator pe chip. Ii transmise un sarut , iar Axel se stramba!
Pasi sai erau rapizi, si se lovi de cateva persoane pe care le injurase . Era destul de agitat. Daca ar fi renuntat pentru o secunda la ceea ce devenise, la ceea ce voia sa para, poate putea sa se elibereze de toate acele emoti ce puneau mana pe el. Disperare. Frustrare.Frica. Regret. Furie. Si multe altele. Viata intradevar era rea . Ajunse in sfarsit afara, simti cum vantul usor rece si infiorator alaturi de mirosul noptii si intunericul patrunzator se izbeau de el . Aproape fugi catre Mark ce era in interiorul decapotabilei rosi, intra inauntru neadresandu-i nimic, iar masina porni .
-Si?
Intreba Mark fara alta introducere . Axel se uita la el ciudat si poate, daca ar fi fost fumator, deja ar fi inceput sa fumeze.
-Nimic.
Raspunse sec. Ce era sa ii spuna? Ca Yuzuki stia ca el defapt era un criminal? Ca omorase ? Mai conta? El credea ca nu.
-E stresant.
Spuse Axel, convins de ceea ce spune. Insa Mark incepu sa rada atat de tare incat isi lua mainile de pe volan tinadu-se de burta. Masina deja incepea sa o ia pe banda cealata si atunci tanarul brunet reveni cu mainile pe volan.
-Esti prea ipocrit .
Spuse tot razand. Nu il deranja prea mult acea latura a prietenului sau, chiar ii placea faptul ca se ascundea, ii oferea o aura misterioasa care in loc sa alunge oameni ii atragea.
-Poate .
Raspunse si Axel uitandu-se la cerul instelat.
-Eu cred ca intradevar te place, de ce nu ii dai o sansa?
Intreba Mark pana la urma.
-Nu vrei sa ma parasesti? Intreba mai in gluma( mai in serios).
-Neah, eu cred doar ca ii s-a pus pata pe mine. Nu stiu de unde stie atatea despre mine, asta ma exaspereaza. Si in plus e prea arogant pentru gustul meu. Si Taki inca e prezent in viata mea.
-Nu pentru mult timp. Spuse Mark zambind catre Axel.
-Nu i s-a dat niciun ordin sa plece de acolo.
-O va face in curand. continua Mark sa ii reaminteasca adevarul.
Taki Matsumo era agent sub acoperire in liceul in care ei invatau, se dadea drept profesor de geografie, venise in semestrul al doilea cand Axel era intr-a zecea, iar Mark a unsprea. La inceput fusese o joaca pentru Axel fiindca descoperise micul secret al asa zisului profesor " Yaten" , nu putea spune ca il " iubea" fiindca nu o facea, dar existenta acelui barbat ii era necesara intr-un fel sau altul. Mark insa nu il suferea, il citise pe Taki dinainte ca acesta sa inceapa relatia cu Axel, si nu era un tip potrivit pentru prietenul sau, stia prea bine, iar Axel intelesese si el.
-Stiu.
Confirma , insa in vocea sa nu era nici regret si nici altceva .Doar normalitate, ceva firesc, normal.
-Sti? Eu cred ca Yuzuki e potrivit sa fie cu tine.
-Si eu cred ca Hiroto e potrivit pentru tine . Ii replica Axel zambind rautacios.
-Hm! Multumesc. Spuse imbufnat Mark. Dar aici nu vorbim despre mine, sau ..., altcineva, ci despre tine. De ce nu il place? Nu arata rau deloc? Plus ca are niste ochi superbi.
-Hei, hei, ai grija.
Spuse Axel putin iritat.
-Ce-i mai? Nu spunei ca nu iti place? Continua Mark. Si cand te gandesti la ce corp are, serios, nu m-ar deranja sa o fac macar o data cu tipu ala.
-Si Hiroto ?
Intre Axel incercand sa ii taie " bucuria" .
-Ce dracu cauta el in discutia asta?
Rabufni Mark intr-un final. El nu ii aducea aminte de Devon, sau cine dracului stie, iar el ce facea, numai Hiroto scotea pe gura aia. Ar fi vrut sa ii bage un mar, sau poate o banana, sau chiar si altceva numai sa nu mai spuna asemenea idioteni , dar realiza ca asa ceva nu ar fi fost posibil, nu acum.
-Calm, calm. Hai nu te supara, ce vrei sa fac ca sa ma ierti? Vrei sa ti-o trag sau sa te las sa mi-o tragi? Incepu sa rada Axel datorita tonului copilaros cu care spuse verbul " a trage" si datorita ofertei pe care i-o propuse. Iar Mark incepu si el sa rada.
-Oh, frate . Nu ma tenta!
Au inceput amandoi sa rada ca doi descreierati, insa dupa cateva minute cand s-au oprit la un semafor isi reluau discutia.
-Deci, care e treaba cu Yuzuki?
-Ma enerveaza nespus de mult. Plus ca stie.
Spuse enervat peste masura .
-Stie..despre ah..aa...?
-Mdea.Raspuse.
-Cum dracului? Adica , cum?
Axel dadu din umeri si isi inchise ochi pentru moment . De unde era el sa stie ce relati ar fi avut Yuzuki. Oricum nici nu il interesa, sau da? Intre timp telefonul aflat pe bord a lui Mark incepu sa sune. Obseva ca nu era telefonul lui, si daca statea sa isi aminteasca bine, era unul dintre telefoanele tatalui sau , insa lasand detaliile acelea minore de o parte se uita la numarul ce nu era trecut in agenda, dar pe care si el cat si Mark il cunosteau.
-Cine-i? Intre brunetul uitandu-se inspre prietenul sau.
-Aa....
Daca iar fi spus lui Mark cine e asta ar fi insemna ca brunetul avea sa respinga apelul. Asa ca mai bine raspundea el.
-Da? Oh, Hiroto , nu ti-am cunoscut vocea . Spuse Axel "mirat" si totodata " fericit". De parca nu mai vorbise cu fratele vitreg a lui Mark de o vesnicie , si acea vesnicie insemna cu o zi in urma.
Mark in schimb cand ii auzi numele se albi la fata, iar ochii ii se marise. Axel il privea si ii analiza toate miscarile si reactiile. Dar dupa un minut Mark reveni la normal, nemai bagand in seama ca Axel discuta cu acea persoana.
-Aa..serios?
Intreba fals Axel . Desi stia ca e un actor foarte bun, ii cam displacea sa isi minta prietenul.
-Ti-l dau imediat. Ii intinse micul aparat lui Mark , iar ochi brunetului atinti telefonul , iar apoi pe Axel. Avea sa i-o plateasca. Lua aparatul si, ar fi vrut sa il arunce, dar a preferat sa il inchida.
-Oare de ce nu ma mira?Oricum cica Hiroto va veni in Tokio.
-Am vaga impresie ca ma tragi pe sfoara. Si s-ar putea sa ti-o trag eu in altceva.
Spuse deodata Mark. Ochi sai parca se inrosise, asemeni unui vampir cand vede sange, asa negrul irisilor era invadat de un stacojiu ciudat de "rece" asa ar fi putut defini Axel acea imagine din fata ochilor sai. Noroc ca nu credea in " transformari" si chesti de genu , fiindca daca ar fi crezut ar fi fost sigur ca Mark in acea secunda se transforma in...in ceva mai putin omenesc.
Mark sesiza ca era mintit nu fiindca Axel ar fi jucat prost rolul de "surprins" sau chesti de genu, stia ca e foarte bun la asta, doar ca nu se uitase la el cand vorbise cu Hiroto. Si stia prea bine ca nici lui Axel nu ii place sa il minta si de aceea ii evita privirea.

[I hate maths.]

Mă da sadic e fratele lui Mark. Serios, acuma, ori îl iubeşte ori vrea să îl facă să sufere? Nici el nu ştie...bietu` om:-j Abia aştept să văd ce faţa va face Mark când îl va vedea.

Cât despre Axel...mie mi-ar plăcea să rămâna cu Yaten...sau Taki...sau cum îl cheamă. Yuzuki mi se pare un încrezut prea mare(asta nu înseamnă că nu îmi place intr-un fel mai ciudat)

De parca nu mai vorbise cu fratele vitreg a lui Mark de o vesnicie , si acea vesnicie insemna cu o zi in urma.

Nu aş vrea să fiu în locul lui Axel când Mark va afla că l-a minţit.

Calm, calm. Hai nu te supara, ce vrei sa fac ca sa ma ierti? Vrei sa ti-o trag sau sa te las sa mi-o tragi?

Asta a fost cea mai tare replică din tot capitolul, si logic că numai o minte ca a lui Axel putea să spună aşa ceva:)) Dacă aş fi în locul lui Mark aş alege să i-o trag. Numa` aşa să îi fac în ciudă.
Ah, da, încă ceva: sunt total de acord cu Mark(mă, in postu` ăsta numai pe săracu` l-am pomenit)tot ce ţine de şcoală e un dezastru. Nu îl acuz că s-a săturat.
Îmi e lene să iţi zic greşelile pe care le-am observat. Poate se îndură Teh să ţi le zică.

Cam atât, nu o mai lungesc. Sper să vii repede cu next-ul pentru că sunt foarte curioasa să văd ce se va întâmpla mai departe. Mult noroc la scris! Ja-ne!:bye:

[Yaku-chin]

Ms de comm Mousy , da fratele lui Mark e sadic ,plus ca Mark trebuia sa mosteneasca sadismul din el de la cineva nu? Faptul ca Axel la mintit pe Mark, Mark se astepta la una ca asta, si am sa si explic intr-un capitol de ce, Ms muult ca citesti. Sper sa iti placa si acest cap, insa eu mereu is cam varza:))sti doar:D kissu

Da sau ba?


Nu poti spune intotdeuna " nu" atunci cand vrei, deoarece ceva sau cineva te va impiedica. Nu poti spune "stop" cand te-ai saturat de toate situatiile si dificultatile. Nu poti sterge nimic din ce s-a intamplat si nu poti uita.
Ramane doar sa mergi inainte, cu capul sus, sa spui ca esti " bine" , sa fi " bine" , sa incerci sa te resemnezi si sa nu regreti, sa fi cineva nou, sa fi altul decat ai fost.
Dar poti? Sau doar incerci sa te prefaci? Nu sti, vrei, sau poate nu. Te resemnezi sau te revolti. Ce vrei? Nu sti. Si daca tu nu sti, atunci cine? Nimeni.
Vrei sa fi altcineva, sa fi puternic, iar astfel accepti ca esti slab. Mult prea slab si suferi si vrei ca suferinta sa dispara, dar ea persista, e acolo , prezenta.
*
A spus stop. Odata si pentru totdeauna, a hotarat ca el sa decida propriul destin. Sa il modeleze dupa bunul plac, sa il domine, sa il stapaneasca. Cine si-ar fi inchipuit ca in acea zi se vor intampla atatea, el nu. Si cand se gandea ca se trezise atat de bine, si ca la scoala totul fusese atat de linistit si placut, acum ce se intampla? Sfarsitul lumi? Pe aproape. Cuvintele menajerei ii rasunau intr-una si intr-una. O mai ruga sa repete odata si aceasta se supuse.
-V-am intrebat daca doriti sa luati masa impreuna cu tanarul stapan Hiroto?
Se dezmetici imediat din transa in care intrase, iar zambetul servitoare ii repugna. Ar fi vrut sa intrebe: cum? ce?de ce? . Dar atatea intrebari si constatari ii furase glasul. Ar fi vrut sa inceapa sa rada isteric, sa planga, sa strige, sa zbiare si sa rupa orice ii statea in cale. Scapase un raset jucaus si ironic si se indrepta spre salon , unde ii dadu cheile masinii unei menajere apoi urca scarile pana la primul etaj in fuga. Se opri pe coridorul luminat de razele soarelui si inspira si expira zgomotos. Observase usa propiei camere deschisa si cum o umbra se plimba isi stranse palma in pumn si incerca sa zambeasca calm. Nu putea sa dea frau emotiile doar era el, Mark. Pasii inauntru incet si ii observa corpul de la spate. Bratele puternice, umeri lati acoperiti de un tricou verde , iar in jos purta o pereche de blugi inchisi la culoare. Il observa ca tine in mana fotografia lui si a unei fete, cu parul saten, lung si cret ce purta doar un costum de baie. Poza sugera ca el o admira si ea ar vrea sa il sarute, dar asta era doar o aparenta. Insa un zambet sincer ii aparu pe chip. Hiroto trecu la alta fotografie aflata pe masuta joasa de langa pat, in care era Mark si Axel imbarcati doar in boxeri. Era o poza in care ei defilasera pentru o reclama. Mark observase si propiile sale schite imprastiate in pat. Si constientiza ca Hirota era foarte absorbil de munca sa, asa ca hotarase sa il intrerupa.
-E foarte urat sa umbli prin lucrurile altora! Spuse cu o voce calma. Chipul sau nu trada nicio emotie si se tranti zgomotos pe canapeaua din incapere.
Hiroto se intoarse si il analiza zambind. Nu spuse nimic doar se indreptase spre el si se apleca vrand sa il sarute , insa Mark se feri , punand o expresie amuzata. Si incepu sa rada. Se ridica de pe canapea impingandu-l incet pe saten . Se duse spre sifoner si il deschise cautand un tricou. Era destul de emotionat , insa nu lasa asta sa se arate. Hiroto se dezvoltase mult, oare si el la fel? Nu stia, dar presupunea ca da. Isi lua un tricou la intamplare si il dezbraca pe cel ce il avea , punandu-si-l pe cel nou. Stia ca este urmarit, dar incerca sa se comporte cat mai normal. Dar nu stia ca acea normalitate era chiar ciudata in acea situtie. Dupa ce arunca tricoul purtat in acea zi in cosul de rufe , se indrepta " spre musafirul" sau si ii se adresa:
-Si cat timp ai de gand sa stai in camera mea? Nu ai treaba?
Hiroto pufni vizibil iritat si incepea sa se enerveze. Ce se credea pustiul ala? Adica, hallo, se intorsese. Nu era ceva absolut normal. Adica, nici macar un buna, ce mai faci, nici macar un sarut, nimic, nimic. Si acum practic il izgonea din camera sa? Era al dracului de stupid, ca sa zica asa. Ok, intelegea, era suparat, era ranit si toate chestiile de genu. Dar, totusi.
-Cat timp mai rezisti ?
Intreba Hiroto.
-Haide , Mark. Spune, ce gandesti, ce vrei, ti-e frica? Nu iti fac nimic, cel putin voi incerca.
Mark incepu sa rada. Cum dracului sa ii spuna ce gandea, cum sa ii spuna ce vrea, si cum sa nu ii fie frica. Se uita la el si simtea cum ochii incepeau sa ii se umezeasca, se musca de buza inferioara, vrand sa stapaneasca suspinele acelea dureroasa. Dar nu putea, lacrimile incepeau sa se scurga, sa alunece si durerea reinvia , persista. Nu, nu era bine. Dar cum sa nu inceapa sa planga, cand el era acolo, in fata sa. Prezent, viu, in acea incapere cu el. Ii simtea parfumul, acel parfum , acelasi parfum, dupa care tanjise atata . Acea savoare, acea prezenta ce il innebunea.
-Ce vrei? De ce faci asta?
Vocea sa era ragusita, nu tipa, nici nu era nervos. Dar voia o explicatie. Dupa aproape trei ani, sa il vada acolo, era ceva absolut ciudat. Nu mai intelegea nimic, el plecase, il uitase, il ranise, il injunghiase, il omorase si acum ce mai voia , sa ii distruga viata mai mult decat era distrusa ?
-Mark sunt aici pentru tine. Fiindca mi-a fost dor de tine.
Vocea lui era prea falsa incat sa il creada. Mereu fusese asa, fals, un fals pe care il iubise atat de mult si pe care il iubea. Durea, durea ingrozitor. Fiindca ar fi vrut sa il creada, ar fi vrut sa il creada cu adevarat.
-Vorbesc serios.
Vocea ii se schimba, era mai baritonala, era perfecta.
-Pleaca. Vreau sa pleci, pentru mine nu mai esti decat fratele meu pleacat in Antalia, actualmente intors. Uite-te la mine Hiroto, nu te vreau in viata mea.
Era atat de greu sa spuna cuvintele acelea din cauza intamplarilor care se petrecusera intre ei.Primul sarut, prima noapte impreuna, prima declaratie, prima iubire. Era acolo in fata sa. Prima dezamagire, prima persoana ce l-a facut sa se simta viu si mort. Si durea, ingrozitor de tare. Ii simtea bratele ce ii inconjura corpul, il simtea aproape, ii auzea respiratia, inima ce batea ca o nebuna.
-Te vreau!
Acestea erau singurele cuvinte pe care Hiroto ii le spuse in acea secunda. Incepuse sa ii desfaca pantaloni, iar el , nu mai reactiona, era purtat in brate catre patul plin de foile ce fusese aruncate pe jos. Saruturile pline de savoare pe care le simtea il faceau si mai mult sa planga, lacrimile continuau sa curca, chiar si atunci cand il ajutase sa se dezbrace ele continuau sa se prelinga pe obraji in jos, il voia si el, macar pentru o singura data,si poate, ar fi putut renunta la el, dupa acea singura data. Pantaloni lor erau deja pe jos, la fel si tricourile. Hiroto il saruta in continuu, incepea sa il muste incet lasandu-i mici semne pe abdoment si pe gat. Ii musca incet buza inferioara, apoi o linse si o sarutase. Greutatea corpului lui Hiroto il facea pe Mark sa respire mai greu, dar se simtea bine, acolo cu el,dupa atata timp. Ii prinse suvitele parului incepand sa traga de ele. Mainile sale il atingeau intr-un mod atat de pervers si placut incat il faceau sa planga si mai tare. Era fericit si poate si trist. Acelasi lucru pe care il simtea si Hiroto. Insa nu isi mai adresau niciun cuvant, lasandu-si propiile trupuri sa vorbeasca in locul lor. Boxeri lor zburase pe holul, deoarece usa inca era deschisa, se oprise amandoi uitandu-se atenti spre acea directie, apoi incepuse sa rada. Atingerea fina a buzelor satenului ii lasau o senzatie plina de bucurie, de dorinta si de teroare. Schimbase incet locurile, acum Mark fiind cel ce statea deasupra. Se apleca usor sarutandu-i buzele, apoi lingadu-i incet gatul, apoi tracand la abdomnet. Nu il deranja sa ii ofere o partida de sex oral. Doar asa se intampla si in " tinerete" . Zambi gandindu-se la asta. Si apoi buzele sale atinsese organul satenului . Hiroto incerca sa il opreasca , insa Mark dadu negativ din cap. Incepu sa se plimbe cu buzele pe organul propiului frate, provocandu-i fiori in tot corpul. Satenul incerca sa se abtina insa il trase pe Mark de par , punandu-l " la locul sau" . Ii indeparta usor picioarele si il penetra lent , inchizandu-si amandoi ochi. Se apleca sa ii ofere inca un sarut plin de sentimente . Insa numai Hiroto putea intelege acele momente ce ii le oferea lui Mark, si se simtea multumit ca Mark inca nu il uitase. Poate stiuse intotdeauna ca brunetul nu va fi in stare sa il uite. Inainta incet in corpul acela pe care il iubise din totdeauna , si pe care inca il iubea, dar ceva din interiorul sau nu il lasa sa faca mereu lucrurile " bine" . Miscarile deveneau din ce in ce mai brutale si mai repezi, dar asta nu deranja pe niciunul dintre ei. Mark se bucura sa il simta din plin pe saten, ii fusese doar de acele miscari ferme, de acele buze posesive si pasionale, de acea persoana ce il devora complet.
Bataile inimilor lor incepeau sa se auda din ce in ce mai tare. Dupa doua ore petrecute impreuna, acestea incepeau sa revina la normal. Hiroto se ridica din pat adunand hainele imprastiate din camere si din afara camerei, se bucura ca nimeni nu trecuse pe acel hol, putea presupune ca fusese doar noroc, si inchisese usa si se tranti din nou in pat, langa brunet.
Acesta se intoarse spre saten, spunadu-i cu o voce ragusita si inceata.
-Asta, nu inseamna nimic, sa sti si tu. Nimic nu s-a schimbat.
Spuse si isi inchisese ochi.Ii simti din nou buzele moi deasupra alor sale si participa la sarut. Hiroto il mangaia incet pe spate si zambea. Intelegea ca Mark nu mai voia sa sufere , si intelegea ca el inca nu era pregatit sa alunge suferinta din sufletul brunetului, poate nici nu dorea. Nu stia.
Niciunul dintre ei nu stia defapt ce voiau cu adevarat . Totul ramanea sub semnul intrebari , asta momentan.

P. S: Vreau sa imi cer scuze pentru acea scena , inca sunt incepatoare deci nu ma prea pricep in ale descrierilor , mai ales in asemenea evenimente:D Sorry , A da si imi cer scuze si pentru greseli , presupun ca is cu tonele;)):D

[I hate maths.]

Însă tu mereu ai o părere proastă în legătură cu modul în care scrii. Într-o zi îmi vei mulţumi că te bat atâta la cap, ai să vezi:))

Nesimţit Hiroto ăsta, nu glumă. Săracu` Mark, ce-a făcut să merite aşa un frate? Chiar îmi e mila de el.

Dar poti? Sau doar incerci sa te prefaci? Nu sti, vrei, sau poate nu. Te resemnezi sau te revolti. Ce vrei? Nu sti. Si daca tu nu sti, atunci cine? Nimeni.

F.e.n.o.m.e.n.a.l. Cum să spui că scrii varză? Tu citeşti ce scrii? E pură magie ce scrii tu aici.
Ştii, o fi Hiroto un dezertor, dar dacă simte ceva pentru Mark, sunt dispusă să îl iert, să zicem. Dar dacă îl lasă iar cu ochii în soare pe adorabilul brunet, fac urât. Scena a fost interesantă, nu ştiu dacă a fost şi hot că nu am fost prea atentă când am citit, l-am înjurat pe Hiroto.
Greseli, am văzut câteva, nu multe.Îmi e lene să ţi le înşir:))

Cam atât. Sper să vi repede cu next-ul. Mult noroc în continuare şi spor la scris. Ja-ne!:bye:

[angeliqueVampire]

Nu te uita aşa mirată când vezi nick-ul celei ce scrie acum, că e totul injust de fair-play şi ciudat de logic.
Îţi citesc de mult ficul, şi vreau să spun că se vede o îmbunătăţire mare faţă de începutul ficului. Nu, nu o să mă mai vezi pe aici, căci n-am de gând să mă cert iar cu toată lumea, dar sper că vei ţine cont de sfaturile mele, căci merită.

Nu poti spune intotdeuna " nu" atunci cand vrei, deoarece ceva sau cineva te va impiedica. Nu poti spune "stop" cand te-ai saturat de toate situatiile si dificultatile. Nu poti sterge nimic din ce s-a intamplat si nu poti uita.
Ramane doar sa mergi inainte, cu capul sus, sa spui ca esti " bine" , sa fi " bine" , sa incerci sa te resemnezi si sa nu regreti, sa fi (forma corectă a verbului a fi la conjunctiv timp prezent este "să fii") cineva nou, sa fi (aceeaşi greşeală ca mai înainte) altul decat ai fost.
Dar poti? Sau doar incerci sa te prefaci? Nu sti (verbul a şti la persoana a doua timpul prezent se scrie "ştii", cu doi "i"), vrei, sau poate nu. Te resemnezi sau te revolti. Ce vrei? Nu sti (din nou, fi atentă la "i"). Si daca tu nu sti (again...), atunci cine? Nimeni.
Vrei sa fi (fii) altcineva, sa fi (fii) puternic, iar astfel accepti ca esti slab. Mult prea slab si suferi si vrei ca suferinta sa dispara, dar ea persista, e acolo , prezenta.
*
A spus stop. Odata si pentru totdeauna, a hotarat ca el sa decida propriul destin. Sa il modeleze dupa bunul plac, sa il domine, sa il stapaneasca. Cine si-ar fi inchipuit ca in acea zi se vor intampla atatea,(?) El nu. Si cand se gandea ca se trezise atat de bine, si ca la scoala totul fusese atat de linistit si placut, acum ce se intampla? Sfarsitul lumi? Pe aproape. Cuvintele menajerei ii rasunau intr-una si intr-una (unde?). O mai ruga sa repete odata si aceasta se supuse.
-V-am intrebat daca doriti sa luati masa impreuna cu tanarul stapan Hiroto?
Se dezmetici imediat din transa in care intrase, iar zambetul servitoare ii repugna. Ar fi vrut sa intrebe: cum? ce?de ce? . Dar atatea intrebari si constatari ii furase(ra) glasul. Ar fi vrut sa inceapa sa rada isteric, sa planga, sa strige, sa zbiare si sa rupa orice ii statea in cale. Scapase un raset jucaus si ironic si se indrepta(ai două timpuri diferite în aceeaşi propoziţie, care exprimă două acţiuni derulate aprope în acelaţi timp, sau la o distanţă scurtă - foloseşte doar un timp) spre salon , unde ii dadu cheile masinii unei menajere apoi urca scarile pana la primul etaj in fuga. Se opri pe coridorul luminat de razele soarelui si inspira si expira zgomotos. Observase usa propiei camere deschisa si cum o umbra se plimba isi stranse palma in pumn si incerca sa zambeasca calm. Nu putea sa dea frau emotiile doar era el, Mark. Pasii inauntru incet si ii observa corpul de la spate. Bratele puternice, umeri lati acoperiti de un tricou verde , iar in jos purta o pereche de blugi inchisi la culoare. Il observa ca tine in mana fotografia lui si a unei fete, cu parul saten, lung si cret ce purta doar un costum de baie. Poza sugera ca el o admira si ea ar vrea sa il sarute, dar asta era doar o aparenta. Insa un zambet sincer ii aparu pe chip. Hiroto trecu la alta fotografie aflata pe masuta joasa de langa pat, in care era Mark si Axel imbarcati doar in boxeri. Era o poza in care ei defilasera pentru o reclama. Mark observase si propiile sale schite imprastiate in pat. Si constientiza ca Hirota era foarte absorbil (absorbit) de munca sa, asa ca hotarase sa il intrerupa.
-E foarte urat sa umbli prin lucrurile altora! Spuse cu o voce calma. Chipul sau nu trada nicio emotie si se tranti zgomotos pe canapeaua din incapere (chipul se trânti? n-are logică).
Hiroto se intoarse si il analiza zambind. Nu spuse nimic doar se indreptase spre el si se apleca vrand sa il sarute , insa Mark se feri , punand o expresie amuzata. Si incepu sa rada. Se ridica de pe canapea impingandu-l incet pe saten . Se duse spre sifoner si il deschise cautand un tricou. Era destul de emotionat , insa nu lasa asta sa se arate. Hiroto se dezvoltase mult, oare si el la fel? Nu stia, dar presupunea ca da. Isi lua un tricou la intamplare si il dezbraca pe cel ce il avea , punandu-si-l pe cel nou. Stia ca este urmarit, dar incerca sa se comporte cat mai normal. Dar nu stia ca acea normalitate era chiar ciudata in acea situtie. Dupa ce arunca tricoul purtat in acea zi in cosul de rufe , se indrepta " spre musafirul" sau si ii se adresa:
-Si cat timp ai de gand sa stai in camera mea? Nu ai treaba?
Hiroto pufni vizibil iritat si incepea sa se enerveze. Ce se credea pustiul ala? Adica, hallo, se intorsese. Nu era ceva absolut normal. Adica, nici macar un buna, ce mai faci, nici macar un sarut, nimic, nimic. Si acum practic il izgonea din camera sa? Era al dracului de stupid, ca sa zica asa. Ok, intelegea, era suparat, era ranit si toate chestiile de genu. Dar, totusi.
-Cat timp mai rezisti ?
Intreba Hiroto.
-Haide , Mark. Spune, ce gandesti, ce vrei, ti-e frica? Nu iti fac nimic, cel putin voi incerca.
Mark incepu sa rada. Cum dracului sa ii spuna ce gandea, cum sa ii spuna ce vrea, si cum sa nu ii fie frica. Se uita la el si simtea cum ochii incepeau sa ii se umezeasca, se musca de buza inferioara, vrand sa stapaneasca suspinele acelea dureroasa. Dar nu putea, lacrimile incepeau sa se scurga, sa alunece si durerea reinvia , persista. Nu, nu era bine. Dar cum sa nu inceapa sa planga, cand el era acolo, in fata sa. Prezent, viu, in acea incapere cu el. Ii simtea parfumul, acel parfum , acelasi parfum, dupa care tanjise atata . Acea savoare, acea prezenta ce il innebunea.
-Ce vrei? De ce faci asta?
Vocea sa era ragusita, nu tipa, nici nu era nervos. Dar voia o explicatie. Dupa aproape trei ani, sa il vada acolo, era ceva absolut ciudat. Nu mai intelegea nimic, el plecase, il uitase, il ranise, il injunghiase, il omorase si acum ce mai voia , sa ii distruga viata mai mult decat era distrusa ?
-Mark sunt aici pentru tine. Fiindca mi-a fost dor de tine.
Vocea lui era prea falsa incat sa il creada. Mereu fusese asa, fals, un fals pe care il iubise atat de mult si pe care il iubea. Durea, durea ingrozitor. Fiindca ar fi vrut sa il creada, ar fi vrut sa il creada cu adevarat.
-Vorbesc serios.
Vocea ii se schimba, era mai baritonala, era perfecta.
-Pleaca. Vreau sa pleci, pentru mine nu mai esti decat fratele meu pleacat in Antalia, actualmente intors. Uite-te la mine Hiroto, nu te vreau in viata mea.
Era atat de greu sa spuna cuvintele acelea din cauza intamplarilor care se petrecusera intre ei.Primul sarut, prima noapte impreuna, prima declaratie, prima iubire. Era acolo in fata sa. Prima dezamagire, prima persoana ce l-a facut sa se simta viu si mort. Si durea, ingrozitor de tare. Ii simtea bratele ce ii inconjura(u) corpul, il simtea aproape, ii auzea respiratia, inima ce batea ca o nebuna.
-Te vreau!
Acestea erau singurele cuvinte pe care Hiroto ii le spuse in acea secunda. Incepuse sa ii desfaca pantaloni, iar el , nu mai reactiona, era purtat in brate catre patul plin de foile ce fusese aruncate pe jos. Saruturile pline de savoare pe care le simtea il faceau si mai mult sa planga, lacrimile continuau sa curca(curgă), chiar si atunci cand il ajutase sa se dezbrace ele continuau sa se prelinga pe obraji in jos, il voia si el, macar pentru o singura data,si poate, ar fi putut renunta la el, dupa acea singura data. Pantaloni lor erau deja pe jos, la fel si tricourile. Hiroto il saruta in continuu, incepea sa il muste incet lasandu-i mici semne pe abdoment si pe gat. Ii musca incet buza inferioara, apoi o linse si o sarutase (din salata ta de timpuri nu mai înţeleg nimic, practic, tu spui aici că i-a lins buza înainte să o muşte, dar apare acel apoi care îmi dă peste cap logica...). Greutatea corpului lui Hiroto il facea pe Mark sa respire mai greu, dar se simtea bine, acolo cu el,dupa atata timp. Ii prinse suvitele parului incepand sa traga de ele. Mainile sale il atingeau intr-un mod atat de pervers si placut incat il faceau sa planga si mai tare. Era fericit si poate si trist. Acelasi lucru pe care il simtea si Hiroto. Insa nu isi mai adresau niciun cuvant, lasandu-si propiile trupuri sa vorbeasca in locul lor. Boxeri lor zburase pe holul, deoarece usa inca era deschisa, se oprise amandoi uitandu-se atenti spre acea directie, apoi incepuse sa rada. Atingerea fina a buzelor satenului ii lasau o senzatie plina de bucurie, de dorinta si de teroare. Schimbase incet locurile, acum Mark fiind cel ce statea deasupra. Se apleca usor sarutandu-i buzele, apoi lingadu-i incet gatul, apoi tracand la abdomnet. Nu il deranja sa ii ofere o partida de sex oral. Doar asa se intampla si in " tinerete" . Zambi gandindu-se la asta. Si apoi buzele sale atinsese organul satenului . Hiroto incerca sa il opreasca , insa Mark dadu negativ din cap. Incepu sa se plimbe cu buzele pe organul propiului frate, provocandu-i fiori in tot corpul. Satenul incerca sa se abtina insa il trase pe Mark de par , punandu-l " la locul sau" . Ii indeparta usor picioarele si il penetra lent , inchizandu-si amandoi ochi. Se apleca sa ii ofere inca un sarut plin de sentimente . Insa numai Hiroto putea intelege acele momente ce ii le oferea lui Mark, si se simtea multumit ca Mark inca nu il uitase. Poate stiuse intotdeauna ca brunetul nu va fi in stare sa il uite. Inainta incet in corpul acela pe care il iubise din totdeauna , si pe care inca il iubea, dar ceva din interiorul sau nu il lasa sa faca mereu lucrurile " bine" . Miscarile deveneau din ce in ce mai brutale si mai repezi, dar asta nu deranja pe niciunul dintre ei. Mark se bucura sa il simta din plin pe saten, ii fusese doar de acele miscari ferme, de acele buze posesive si pasionale, de acea persoana ce il devora complet.
Bataile inimilor lor incepeau sa se auda din ce in ce mai tare. Dupa doua ore petrecute impreuna, acestea incepeau sa revina la normal. Hiroto se ridica din pat adunand hainele imprastiate din camere si din afara camerei, se bucura ca nimeni nu trecuse pe acel hol, putea presupune ca fusese doar noroc, si inchisese usa si se tranti din nou in pat, langa brunet.
Acesta se intoarse spre saten, spunadu-i cu o voce ragusita si inceata.
-Asta, nu inseamna nimic, sa sti si tu. Nimic nu s-a schimbat.
Spuse si isi inchisese ochi.Ii simti din nou buzele moi deasupra alor sale si participa la sarut. Hiroto il mangaia incet pe spate si zambea. Intelegea ca Mark nu mai voia sa sufere , si intelegea ca el inca nu era pregatit sa alunge suferinta din sufletul brunetului, poate nici nu dorea. Nu stia.
Niciunul dintre ei nu stia defapt ce voiau(niciunul nu ÅŸtia ce voia) cu adevarat . Totul ramanea sub semnul intrebari , asta momentan.

Hmm, prima dată greşelile:
Salata de timpuri mă scoate din sărite! Nu spun, e o îmbunătăţire vizibilă de la primele capitole, şi te felicit pentru asta, dar mai lucrează un pic şi la combinarea timpurilor. De asemenea, fi atentă şi la modul de scriere al verbelor la diferite persoane, şi încearcă să nu foloseşti timpuri cu o rezonanţă aşa de dură în descrierei. În descrieri se foloseşte imperfectul sau prezentul.
Urmează greşelile de scriere, care pot fi bineînţeles evitate, aşa că ar trebui să lucrezi puţin şi la asta.

Totuşi, unele fragmente şi pasaje, deşi scrise gramatical cu greşeli, sunt superbe şi merită lăudate. Se vede o îmbunătăţire faţă de primele capitole în ce priveşte descierea. Partea mai zaoi e ok din punctul meu de vedere, puţin cam rigidă exprimarea, dar în concluzie e bine.

So, lăsând la o parte certurile noastre, îţi doresc mult succes la scrisul ficului, deoarece eu spun că merită continuat.

[Aliss_anime]

Hello!:) Pf tin mai intai sa`mi cer scuze ca am aparut asa tarziu cu un comm.La inceput,sa fiu sincera,nu am prea inteles de ce in fiecare capitol povesteai din perspectiva altor personaje.Apoi mi`am dat seama ca toti au o legatura stransa intre ei.Il adoor Axel mi se pare genult de tip foarte tare si are niste replici de te dau pe spate.

Pf nu mi`ar place ca Axel si profesorul sa se desparta,nush dar eu chiar cred ca fac o pereche frumoasa! Mi`ar place totodata sa te axezi mai mult pe povestea lor deoarece ei sunt cuplul meu preferat.
Mono nu ma gandeam ca Mark e asa sensibil si Hiroto,imm e dragut intr`un fel anume mi`a placut reactia lui iritanta atunci cand fratele lui l`a respins.

Apropo te`ai descurcat de minune cu descrierea scenei fierbinti (ar trebuii sa o faci mai des :)) )
In rest nu pot decat sa`ti urez bafta cu nextul si grabeste`te!!!!plzzzzz

P.S.Imi place ca faci capitole tungi.Tine`o tot asa!
bye and kiss :-* :X

[Yaku-chin]

Am venit si eu cu urmatorul capitol:)) a durat ceva timp...dar nah. Multumesc ca ati citit si ca ati comentat. Multam' tuturor.
Angelique sa sti ca nu am fost mirata:)) sunt o fire agitata, dar nu ma surprind asa repede;) nu am de ce, dar lasam asta la o parte.
In asamblu despre capitolul ce va urma, am optat pentru ceva simplu, mi s-a parut ca am cam grabit actiunea pana acum( si acu mi se pare ca o cam incetinesc:)) of viata mea )

Conflicte din "familie"

In timp ce luna se plimba pe cerul intunecat si vantul dansa cu furie pe intreaga suprafata a orasului, stelele erau martore la dezlantuirea naturii. Tristetea ce era in ea se afla si in sufletul altcuiva. Norii incepeau sa planga incet, cu lacrimi mari si grele, pline cu amaraciune si durere, fierbinti si reci.Timpul se risipea fara nerusinare, fara sa dea socoteala nimanui. Fugea asemeni uni nebun, mult prea repede, dar nu indeajuns, alerga, insa prea incet, nici nu realizai cand trecea, dar era prea incet, mult prea incet pentru acea persoana ce astepta. Astepta ca timpul sa curga cat mai repede , insa parca pentru el statea in loc. In acel prezent ticalos.
Usa care ducea spre balcon era deschisa, iar in camera era un miros placut si proaspat. Intunericul era patruns de lumina stelelor si a lunii, desi era palida, se puteau distige lucrurile din camera destul de bine.
Statea cu capul pe una dintre cel doua perne din pat, invelit cu un cearceaf, avand pe el doar un tricou si o pereche de pantaloni scurti, era doar in ultima luna din primavara si era destul de cald. Ochii sai erau deschisi si privea spre libera natura ce se dezlantuia in voie, el nu putea. Nu avea nici motive, sau avea, dar nu le stia. Ceasul de pe biroul din camera indica ora 4:47 . Dimineata avea sa vina in curand, dar nu voia sa adoarma . Incerca sa isi aminteasca ce se intamplase in urma cu ceva timp, dar aceasi problema era mereu acolo. Nu isi amintea prea bine, decat lucruri in mare. Nu mai baga in seama aceste lucruri , insa uneori deveneau atat de suparatoare. Se ridica incet din pat, nevrand sa faca zgomot prea mare, deoarce cele patru camere de la etaj erau toate ocupate. Camera sa era langa a surori lui, Saory , si a lui Harue. Iar in saptamana aceea il aveau in vizita pe fratele lui Harue. Ura familia aia din tot sufletul. Cand tatal sau murise, mama sa deja avea pe altcineva, si ca sa termine repede cu amintirile lasate de sotul ei, adica cei doi copii ai sai, i-a trimis la unul din cumnatii ei, unul din fratii actualului sot. Nu putea spune ca tatal sau vitreg era o persoana rea, dar nu avea mari tangente cu acesta , era doar revoltat din cauza ca acel barbat ii furase locul tatalui sau adevarat. Era putin copilaresc , insa asa gandea.
Mergea incet spre baie. Deschisese usa, insa nu aprinse lumina. Dadu drumul la apa si se stropi putin pe chip, inviorandu-se. Se uita in oglinda si isi vazu figura cat de cat. Se intoarse inapoi in camera si isi lua laptopul in pat. Se uita la pozele acestuia. Erau pozele de la scoala, cu colegii sai, poze cu el si cu Dante si cu ceilalti. Pareau atat de fericiti in acele momente, ce pareau atat de indepartate. Macar cu acele poze nu putea uita, ramaneau amintirii pentru totdeauna.Timpul trecea prea greu, voia sa vina repede acea zi, insa cand arunca inca o data privirea spre ceas observa ca era 6:22.
Ce Dumnezeu se petrece cu timpul asta, ce am facut eu in atat timp? Doar am stat in pat si m-am dus pana la baie.
Lasase laptopul incet jos, pe parchet si se scufunda in pernele moi . Inchisese incet ochii, vrand macar sa se odihneasca daca nu putea sa doarma. Maine, de fapt, azi era vineri. Si nu avea chef sa se duca la scoala. Oricum stia prea bine ca erau ore usoare , deci daca se ducea la scoala avea sa adoarma, sau sa chiuleasca, asa ca mai bine ramanea acasa. Si gandindu-se la aceste banalitati adormii.
Era deja pranzul cand Zen se scula. Se intinse obosit si se ridica apoi din pat. Aranjase asternuturile, apoi isi facu toaleta de dimineata. Cand iesi din baie, infasurat intr-un prosop, isi alese hainele cu care avea sa se imbrace. Opta pentru un tricou mov pal si o pereche de blugi subtiri de o culoare inchisa. Isi puse lantul cu initiala sa la gat, si o bratara la mana. Isi lua o pereche de sosete albe si iesi din camera, nu inainte sa vada ca ceasul era 13: 12. Banuia ca Saory era la scoala, insa o vazuse pe mica bruneta coborand scarile la parter.
Cobora si el scarile, asemeni surorii lui si o saluta.
-Neata , Sao.
Si trecu pe langa ea, neasteptand raspuns la salutul sau. Se dusese in bucatarie si isi scoase din frigider ceva de baut. Isi turna intr-un pahar. Si se aseza pe un scaun sorbind din bautura racoritoare.
-Eu am plecat .
Spuse Saory si iesise pe usa. Nu ii ceru explicati , nu il interesa prea mult. Nu in astfel de perioade ale vietii sale cand nimic nu ii convenea. Realiza dupa un scurt timp ca ramasese singur, doar el si cu inca doi barbatii in casa. Se crispa o clipa. Isi lua paharul ducandu-se in sufragerie. Se tranti pe canapea si dadu drumul la televizor. Nimeri exact pe Canalul 6 si observa ceva foarte interesant:

In urma cu cateva zile, la emisiunea TokioVip, cei sapte tineri foarte cunoscuti in Japonia si anume: Dante , Axel, Mark, Zen, Yukio, Giulian si Daitaro, au avut cateva discutii aprinse. Insa cea mai importanta dintre aceastea a fost dialogul dintre Axel si invitatul din acea seara, Yuzuki Yuichiro. Tanarul Axel a raspuns la una dintre intrebari spunand ca nu s-ar culca niciodata cu o anumita persoana, si s-ar presupune ca facea referire la Yuzuki, si a fost o anumita altercatie pe discutia aceasta. Yuzuki raspunzand ca nu se stie niciodata. Oare este ceva intre cei doi? Sau acest dialog a fost doar o simpla discutie " inocenta" ? Actorul si fotomodelul Yuzuki spune doar ca se amuza pe seama tanarului, iar moment nu am primit niciun raspuns din partea tanarul Axel, se pare ca acesta va lasa subiectul in aer, asa cum a facut cu multe astfel de intamplari. Lasam la aprecierea publicului aceasta intamplare care.....

-Un prieten de al tau?
O voce impunatoare se auzi in spatele lui Zen si acesta se intoarse observandu-l pe unul din cumnatii mamei sale si anume pe Jiro.
-Jiro-san, nu ar trebui sa va furisati asa in spatele persoanelor.
Spuse plictisit Zen . Ura ca trebuia sa ii vorbeasca manierat, dar macar asa intelegea ca nu avea chef sa incalzeasca acea relatie dintre ei. Barbatul nu spusese nimic, si se aseza pe canapea repetand intrebare.
-E un prieten de al tau cel ce....
-Da.
Raspunse scurt si fara prea multa tregere de inima. Of, ce nu intelegeau aceste persoane din aceasta familie, el nu ii suferea. Le spusese asta si ei ce nu intelegeau din acest lucru?
-Harue e sus.
Nu am cerut informatii, idiotule!
-Daca nu e aici, e logic sa fie sus. Multumesc de informatie, dar nu ma intereseaza. Cred ca am sa plec pe afara.
Se ridica incet insa barbatul il prinse de incheietura fortandu-l sa se aseze din nou.
-Ce e?
Intreba frustrat baiatul. Barbatul insa doar ii zambi si nu spuse nimic mai mult.
E mai idiot decat credeam ca este. De fapt, cred ca e dus cu valu. Macar eu constientizez ca sunt dus cu valu, dar el nu prea cred .
-A, pot sa stiu de ce nu pot sa ies afara?
-Mama ta..
Incepu barbatul sa spuna cu prefacatorie in voce. Zen deja se incrunta, nu ii pasa de acea femeie prea mult, insa totusi era mama lui.
-Ah..pai sa vezi, inainte de asta...ah, hmp..
Incepu barbatul sa se fastaceasca. In acel timp pe scari aparu si Harue , cascand si bagandu-si mana prin parul roscat.Il atinti pe barbatul ce se fastacea si interveni in discutie.
-Jiro nu e problema ta sa ii spui asemenea lucruri , e dreptul mamei lui.
Zen il privi o clipa pe Harue si acesta la randul sau il privi si spuse simplu:
-Neata.
Barbatul continua sa il priveasca cu ochii aceia verzi intunecati si limpezi pana cand Zen raspunse si el.
-Neata. Si, Jiro, nu am intereseaza ce face femeia aia, ok? Si nici nu ma intereseaza ca voi doi stiti ceva ce eu nu stiu. E problema voastra.
-Zen, nu trebuie sa te superi pe noi ca..
Harue incerca sa ii explice ca nu avea motive sa supere si ca ei doi nu ar trebui sa se bage in asemenea probleme, ca era dreptul mamei lui daca voia sa ii spuna despre aceasta problema sau nu. Barbatul nu voia ca Zen sa se supere mai mult decat era pe el, si asa nu aveau o relatie formidabila, nu voia sa o inrautateasca.
-Nu am nevoie de explicatii.
Si isi intoarse privirea la televizor. Statea picior peste picior. Pe canalul 6 continua sa fie prezentate diferite barfe. Harue se aseza si el pe un fotoliu privind si el televizorul nu prea interesat.
-Pacat , eu chiar voiam sa iti spun. Nu esti nici macar putin curios? Intreba Jiro cu un zambet razlet pe chip.
-Chiar deloc. Raspunse acru si plin de sine Zen, chiar daca curiozitatea ii dadea tarcoale putin, nu voia sa afle nimic.
Jiro se ridica de pe canapea si isi lua la revedere de la cei doi si iesi pe usa spunand ca avea ceva treaba prin oras. In camera se lasase o liniste profunda ce fusese sparta de Harue.
-Esti homosexual?
In afara faptului ca intrebarea il luase prin surprindere asemeni unei palme peste fata, calmul si nromalitatea cu care Harue il intrebase ii se parea lipsita de ratiune. Pe chip i se contura o grimasa , insa imediat isi redresa expresia fetei.
-De ce intrebi asta asa de odata?
Intreba si in ochii i se citea putin teama.
-Urmarisem si eu emisiunea aceea , si te-am vazut ezitand la intrebarea ce ti se pus in legatura cu colegul tau..
-Aa..daca m-as culca cu el?
Isi aminti Zen intrebarea si rasufla usurat.
-Aha.
-Nu am nimic cu Axel, plus ca el e intr-o relatie. Am zis doar asa fiindca, daca Axel isi propune ceva sigur are, si arata destul de bine, iar curiozitatea e mare, insa nu ma vad facand-o cu el.
-Dar facand-o cu altcineva te vezi?
-A,da, de exemplu cu o fata?
Spuse Zen irionic.
-Ma refeream la cineva de sex masculin.
-Nu stiu, de ce, te-ai oferi voluntar?
Intreba in gluma.
-Mai stii?
Insa zambetul de pe chipul lui Zen disparu imediat si isi amintii de acel vis ce il tortura de ani de zile. Capul incepuse sa ii zvacneasca si in minte ii aparuse o imagine a lui Harue, insa neclara. Dispretul ce se afla in el reiesea la suprafata.
-Nici de as fi obsedat sexual, nu as face-o cu tine.
-Nu fi asa sigur.
Raspunse Harue zambind si se ridica plecand din camera , lasandu-l pe saten singur si nervos.
Era adevarat ca se simtea atras de Harue intr-un mod ciudat de placut. Ii placea aura aceea infumurata ce o detinea, acel chip ce mereu parea invingator. Acea personalitate a lui mereu calma indiferent de situatie, acel glas impunator si sigur pe el. Acei ochii de un verde inchis ce il facea sa se cutremure. Dar nu voia sa accepte asa ceva, nu ca ar fi avut vreo problema cu homosexualitatea. Deja a fi homosexual era ceva absolut normal si nimeni nu comenta cu privire la orietenarea altuia, dar exista un dar acolo, ce nu il lasa in pace. Nu voia sa fie homosexual, nu voia sa il placa pe Harue, nu voia sa tina la el. Refuza cu vehementa acest lucru.

[Aliss_anime]

Hello! Hm capitolul acesta a fost de`a dreptul fantastic. La inceput citeam si chiar nu imi dadeam seama despre cine este vorba apoi,SOC :Zen :))

Imi place de Harue pare un tip hot,insa ma intreb daca va reusi vreodata sa puna mana pe Zen (care e foarte incapatanat) . Oare ce vruia Jin sa`i spuna despre mama lui :-? pff nu`mi vine sa cred k Zen nu a vrut sa afle nici jumatate din acel secret. Imi vine sa`l bat pana isi lasa orgoliul laoparte.

Enjoy vreau mai repede nextul,sunt curioasa :D

pupik dulcik :*

[I hate maths.]

Yaku, sunt mândră de tine:)) Ai făcut un capitol cât de cât lung. Se putea şi mai bine, da` hai să zicem să te iert pentru că ieri a fost ziua de Paşti.

Ce îmi plac mie mofturile lui Zen ^.^ Nu că`i dulce? Păcat că nu prea îi merge şi cu Haru.
Îţi spun verde`n faţă că nu îmi place de Jiro ăla. Ce zici de un accident? Moarte sigură :))
Şi oare ce nor negru s-a abătut peste mama lui Zen? Dacă e vorba de moarte sau nu ştiu ce boală incurabilă, al nostru mic protagonist va fi în culmea fericirii. Deşi primul lucru la care m-am gândit când am citit a fost: "Mamă, asta sigur e gravidă".

-Esti homosexual?

Da` direct a fost flăcăul. Şi până la urmă, e sau nu gay:)) Hai că io`s curioasă. Şi s-a întâmplat ceva între el şi Harue în trecut? Prea multe întrebări, ar fi bine să ne lămureşti repede. Şti doar că eu am o imaginaţie colorată şi că pot să îmi închipui multe, ca mai apoi să îmi nărui tu visele.

Nu voia sa fie homosexual, nu voia sa il placa pe Harue, nu voia sa tina la el

Da` nu trebuie să vrei scumpete, vei ţine la Haru obligat-forţat dacă e nevoie ^____^

Aşa, am terminat. Cred că atât am avut de zis. Mult noroc la scris, să vi repede cu next-ul. Paşte Fericit :*