Fetelor va multumesc a mia oara pentru comm-rile voastre. Sper sa va placa in continuare si scuzati-ma pentru acest capitol care nu prea are dialog.
Stateau imbratisati de jumatate de ora. Trupurile lor au inceput sa tremure, nu existau nici ceruri, nici pamant, nici Rai, nici Iad, existau doar ei doi si suferintele ce li se atenuau. Isi ridica intunecatii ochi incarcati de cristale de lacrimi si-i privi pe cei ai ingerului in care vazu tot cerul pe care in copilarie ii placea sa-l priveasca. Privirea ii cazu apoi pe buzele frumos conturate, rosii, fine ale ingerului. Acesta isi dadu seama de locul care il privea demonul si isi apropie buzele de cele ale lui Inferno.
-Nu, nu ma saruta, sunt demon. Nu iti intina sufletul pur cu sarutarea mea, ii zise Inferno cu capul in pamant.
Rafael il privi zambind si il saruta incet, scurt, apoi ii saruta colturile gurii, obrajii, gatul si reveni asupra buzelor. Il intinse in pat si isi zdrobi trupul de al lui. Bataile inimii parca le spargeau piepturile, fiorii iubirii si placerii se transmiteau din corpul ingerului in cel al demonului, respiratile fierbinti le incalzea pielea.
Inferno tremurand il imbratisa si se lasa purtat in tornada pasiunii. Afara natura era intrigata de pasiunea lor: cerul isi trimitea tunetele si fulgerele sa le distraga atentia, vantul isi manifesta socul sufland furios rupand crengile copacilor, care plangeau destinul ce il astepta pe inger si demon, dar dragostea ce le inlantuia inimile era prea puternica.
Un sentiment ce a stagnat in inimile lor ca radacina unei flori ce nu a inflorit niciodata, acum isi deschidea petalele frumos mirositoare ce atrageau in jurul lor fluturasii iubirii.
-Esti demon in imparatia lui Mamon, dar in inima mea, in sufletul meu, in viata mea esti un inger. Esti ingerul meu cu aripi negre, ii spuse Rafael sarutandu-i pieptul, purificandu-l cu iubirea lui.
Se imbratisara puternic, buzele lor se dezmierdau punand in sarut toata intensitatea si profunzimea pentru care s-au sacrificat si dupa care au tanjit. Se doreau reciproc, sufletele lor ardeau de dorinta de a deveni unul. Aripile lor ii duceau in acelasi loc, in locul in care placerea devine suferinta, in care dorinta se transforma in flacara mistuitoare.
Intre iubire si ura este hotarul pasiunii, intre placere si suferinta este lacasul dorintei, intre doua trupuri se afla altarul afrodisiaticei satisfactii, dar intre doua inimii este templul iubirii.
Iubirea alimenteaza pasiunea, placerea, iubirea face inimile sa bata mai puternic, iubirea a unit doi dusmani si lumile acestora: lumea spirituala, religioasa, pura si lumea rautatii, demonica, pacatoasa.
Inger sau demon, doua fiinte care s-au nascut din iubire, s-au sacrificat din iubire, au suferit din iubire si acum iubesc din iubire.
Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea si singuratatea lui Rafael. Dragostei nu-i ajunge nimic, daca are fericirea vrea raiul, daca are raiul vrea tot cerul, daca are cerul vrea doua inimi, daca are inimile vrea intreaga fiinta. Exact ca iubirea se doreau si ei reciproc, dar le era teama sa nu distruga magia dintre ei. Dorinta lor de a atinge absolutul in iubire era prea mare asa ca ei se dezbracara incet, privindu-se in ochi.
Rafael ii inchise ochii cu sarutari fine pe pleoape, apoi revarsa pe gatul si pieptul demonului cascade de sarutari, il trase peste el mangaindu-i spatele. Inferno se lasa mangaiat si incerca sa-i aplice si ingerului acelasi tratament imbalsamatic. Se rostogolira de cateva ori in pat, apoi nemaiputand sa suporte dulcea agonie il patrunse pe demon, conectandu-se cu acesta. Il patrundea incet si adanc depunand un sarut la fiecare atingere dorind sa-l faca pe demon sa nu simta durerea. Nu suporta sa stie ca ingerul lui pacatos sufera. Atingerea si sarutul lui erau tratamentul celei mai adanci rani suferite de demon. Inferno se daruia cu intreaga fiinta, fiecare celula si fibra a corpului sau se deschidea sa le primeasca pe cele ale ingerului. Il iubea pe inger mai presus de obsesie si nebunie, mai presus de adoratie si veneratie, mai presus de Dumnezeu si Satana. Auzea ingerii cantand in timp ce se iubea cu Rafael. Ingerul plangea, era constient ca Inferno stia cat va suferi pentru aceste clipe de iubire si cu toate acestea i s-a daruit. Se iubeau, se imbratisau strangandu-se puternic in brate, plangeau de fericire, plangeau pentru iubirea lor si pentru ce ii va astepta.
Răspunsuri: 205
Subiecte: 11
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
24
Zupi: 2.083 z
:(( EMOTIONANT>>>...
Ai spus ca nu o sa-mi placa... Nu mi-a placut... SUNT DE_A DREPTUL INCANTATA... Este cel mai bun capitol de pana acum . Nu conteaza ca nu are dialog, descrierea i-a luat locul intr-un mod placut...
Actiunea ... :X Ei bine, actiunea m-a incantat :X> Cu toate ca ma asteptam ca demonul sa faca treaba. Sincer, nu mi l-as fi imaginat pe inger in postura aceea , parea prea cuminte, daca as putea sa spun asta. Ai fost foarte explicita...
-Esti demon in imparatia lui Mamon, dar in inima mea, in sufletul meu, in viata mea esti un inger. Esti ingerul meu cu aripi negre, ii spuse Rafael sarutandu-i pieptul, purificandu-l cu iubirea lui. . Ai facut fraza sa sune intr-un mod foarte placut... "Ingerul lui cu aripi negre"...
Cam atat cu laudele... Te rog sa pui cat mai repede continuarea...
Multa inspiratie
CHU!
Răspunsuri: 65
Subiecte: 3
Data înregistrării: May 2009
Reputație:
100
Zupi: 498 z
Sunt clar de acord cu Chrissta. De obicei prefer o proportionare in care sa nu existe o foarte mare discrepanta dialog - descriere si asta pentru ca rar intalnesc capitole-descrieri care sa-mi placa. Ei bine, am citit capitolul tau pe nerasuflate si descrierea a fost atat de buna incat am putut sa-mi imaginez fiecare detaliu si sa "aud" fiecare sunet si sa simt fiecare emotie. A fost pur si simplu superb.
Ma gandeam sa aleg un pasaj pe care sa-l evidentiez, dar nu ma pot hotari. Ar trebui sa copiez tot textul cap-coada!
Spor la scris si next cat se poate de repede! :)
I wish people would stop telling me what to do. I can make mistakes on my own too!
Genius by birth, lazy by choice. Mendokusai...
My anime wallpapers blog: http://animefact.wordpress.com/
Multumesc fetelor. Acest capitol este cadoul meu pentru fidelitatea voastra. Scuzati-ma ca nu este asa de frumos ca precedentul, dar sper sa va placa. :* x1000.
Dupa un sarut dulce din care nu vroiau sa se intrerupa Inferno pleca in tenebrele intunericului. Beat de fericire cu inima cantand trecu pe langa Mamon si nu il vazu. Acesta a stat in intuneric si a privit ritualul iubirii lor, dezgustat si cu multe planuri de distrugere in minte. Ramas singur Rafael ii evoca amintirea iubitului sau: Imi amintesc cum miroseai, cum gura ta avea gust proaspat de fructe exotice, imi amintesc senzatia pielii tale de culoarea sidefului marmorat lipita de mine si sunetul soaptelor tale in timp ce te iubeam. Ma plimb printre amintiri sub lumina ochilor tai, in dreptul respiratiei gurii tale, acum cateva ore eram impreuna, te tineam in bratele mele. Iti amintesti iubitule, cum am devenit un singur trup, o singura inima batea in doua piepturi, zburam pe aripile pasiunii atingand extazul intr-o frenezie a dorintei de nedescris?
E o noapte blandasi calda, aud arborele de sub fereastra mea trosnind sub vant si cand ridic ochii vad luna reflectandu-se in apa raului de culoarea ochilor tai care sunt pentru mine calea spre paradis.
Amorul meu sper ca iubirea mea ti-a oferit alinarea care sa-ti cladeasca tacuta un rai in valtoarea disperarii din iad. Ai observat ca din toate locurile din castelul meu, aici in solitudinea particulara a patului meu m-am indreptat catre tine? Aud trezindu-se in mine toata seria nesfarsita de pasiuni ce se avanta inainte ca valurile marii. Imi amintesc suferintele de la primele noastre intalniri, dorintele, spasmele in rafala care suierau ca vantul in panzele visarii.
Inferno mergea spre calvarul din care planuia sa evadeze cu ingerul sau, strangandu-se bratele pe langa corp incercand sa simta fiorii provocati de atingerea iubirii sale, cum ii inlantuiesc trupul. Fluturii isi incepeau pasionalul si lascivul tango in interiorul sau de fiecare data cand isi amintea senzatia limbii ingerului in interiorul gurii sale, bataile inimii se inteteau intr-un ritm haotic si frenetic ca atunci cand trupurile lor erau conectate. Brusc gandurile i-au fost intrerupte de o senzatie bizara. In aer plutea o mireasma innecacioasa de om decedat. Ii era cunoscut mirosul... simti in ceafa o racoare, se intoarse sa depisteze ce anume o cauza si vazu... intuneric total. Toate simturile ii erau paralizate. Era purtat de cineva pe care nu putea sa-l vada spre o zona rece si foarte intunecata. Incerca sa vorbeasca dar si simplul fapt de a respira i se parea dificil de executat, vru sa se ridice, dar ceva mai presus de puterea lui il tinea imobilizat. Apoi vazu alinarea sufletului sau, antidotul dotorita caruia rezista in iad, adoratul sau iubit, universul existentei sale, dulcele lui inger, dar bucuria fu de scurta durata.
Cineva care ii lua infatisarea se apropie de Rafael.
Ii trecu mana prin razele de soare ale parului sau, ii saruta chipul inocent si dureros de frumos, isi apropie buzele pale si reci de cele rosii, dulci si catifelate ale ingerului. Il impinse in pat si se tranti asupra lui. Fiecare articol de imbracaminte ce ii acoperea trupul era inlaturat si cate un sarut ii tinea de cald.
Ii lua mainile in palmele sale si isi unira degetele. Dupa cateva minute in care s-au sarutat, falsul Inferno il patrunse violent.
Inferno plangea si interiorul sau se sfarama in milioane de bucati ce se pietrificau. Fiecare particica a inimii sale sale se dizolva in suferinta.
-Rafael, dragul si iubitul meu Rafael, nu deosebesti raceala si violenta acestui act sexual dezgustator cu iubirea si pasiunea cu care m-am daruit tie?
Sufletul sau atarna intr-un univers agonizant, inima sa si-a incetinit bataile, dar nu destul ca sa moara.
Privea ingrozit filmul de groaza ce i se derula inaintea ochilor, filmul propriei vieti.
-Mamon... Mamon poate lua orice infatisare.
Am scris la final cine i-a luat infatisarea lui Inferno deoarece pana postez urmatorul capitol banuiti toti demonii.
Răspunsuri: 65
Subiecte: 3
Data înregistrării: May 2009
Reputație:
100
Zupi: 498 z
Weeeee continuarea! Atat de frumos si totusi atat de trist... Ma gandesc ca poate nu e asa, ca poate a fost doar o viziune menita sa-l indeparteze pe Inferno de Rafael, ca poate Mamon chiar a incercat, dar Rafael si-a dat seama sau ... Uffff! Imi trec o groaza de scenarii posibile prin minte, abia astept sa vad ce varianta este de fapt cea corecta! :D
"Amorul meu sper ca iubirea mea ti-a oferit alinarea care sa-ti cladeasca tacuta un rai in valtoarea disperarii din iad." - pasajul asta a fost de nota 20 pe o scara de la 1 la 10; mi-era imposibil sa nu-l evidentiez.
Spor la scris in continuare si next la fel de repede! :)
I wish people would stop telling me what to do. I can make mistakes on my own too!
Genius by birth, lazy by choice. Mendokusai...
My anime wallpapers blog: http://animefact.wordpress.com/
Yoko ma bucur ca ti-a placut si vreau sa iti spun ca din pacate totul a fost cat se poate de adevarat. Sper sa-ti placa in continuare.
Trecuse o saptamana de la acel incident nefericit. Rafael ingrijorat nu dormea noptile, se zbatea ca un leu in cusca. Intrebandu-se de ce anume Inferno nu a mai venit, ce i s-a intamplat si multe alte intrebari, se hotara sa plece dupa el, avea sa-l caute in fiecare loc, sub fiecare piatra si o sa-l gaseasca. Palida roseata a amurgului, care insufletise vreme de o clipa cerul acoperit in intregime se si stinse si peste natura domnea acea stare de trecere decolorata, neinsufletita si trista ce precede caderea definitiva a noptii. Se indrepta spre cimitirul din padure, acel loc sumbru care ii dadea fiori. Zari pe un mormant o silueta imbracata in negru pe care o banui a fi Inferno.
-Samuel, de ce stai aici. Vino cu mine!
Inferno tresari, ochii umplandui-se de lacrimi la auzul numelui Samuel. Nimeni nu-i mai spusese pana acum pe adevaratul nume. Rafael se apropie de el si il cuprinse in brate. Spre surprinderea si dezamagirea lui demonul se desprinse din imbratisare.
-Ce s-a intamplat? De ce nu ai venit la mine? Am facut dragoste si m-ai parasit.
-Tu ai facut, eu nu.
-Ce vrei sa spui? intreba ingerul
-Mamon mi-a luat infatisarea si pe mine m-a fortat sa privesc tot.
Peste Rafael s-a daramat cerul, pamatul se despica sa-l inghita, aerul devenea greu de respirat. Culorile fetei i se schimbau ca semaforul, cruda durere punea stapanire pe el. Ce i-am facut persoanei iubite? Nu am deosebit sarutul lui incarcat de iubire, buzele lui fine si moi, imbratisarea lui tremuranda, sunetele provocate de placere. Nu am recunoscut nimic din ce ii apartine.
Devastat se intoarse spre castelul sau. Credea ca nu mai are dreptul sa stea langa Inferno, credea ca fiinta sa, aparitia sa ii provoca durere si dezgust demonului. Inferno il privea plecand, stiind in ce stare l-au adus cuvintele sale si totusi era incapabil sa se duca dupa el si sa-i spuna ca inca il iubeste.
Aceasi noapte din sicrie de la inceput era instaurata in inima ingerului . Durerea si-a infipt spinii adanc in trupul Rafael, rastignandu-i inima, sfaramandu-i sufletul in sageti otravite. Fapta sa nu are scuza, tot asa cum el nu are motiv de a exista fara iubirea demonului, a caror aripi negre i-au mangaiat sufletul umplandu-l cu iubire.
Se gandea la minutul care trebuia sa vina. Ce avea sa faca? Sa planga de durere, dar in orele ce o sa vina? Sa-l strige in noapte si el sa nu vina, dar maine, maine ce o sa faca? O sa sufere ca si azi, dar oare viitorul lui cum vafi, daca va mai fi?
Inferno, demonul nespus de iubit de inger, ratiunea acestuia de atrai se afla langa usa si-si privea ingerul, privea suferinta ce ii consuma sufletul.
Rafael il iubeste asa mult incat chinul durerii ii provoca fericire. Era bucuros ca sufera pentru demon, ca plange pentru el. Inferno merita tot, merita iubirea mea, lacrimile mele, suferinta mea. Iubesc aerul din jurul lui, iubesc vorbele sale, iubesc tot ce iubeste si il iubesc pe el. Acesta mi-e destinul si dorinta: sa-l iubesc.
Dar cum va putea sa se apropie de el, sa il atinga cu mainile blestemate de trupul lui Mamon. Gandindu-se la faptul ca s-a lasat sarutat si toate acelea de Mamon, sangele incepea sa-i fiarba in vene ajungand la furie si furia la nebunie. Cu gandul ca trupul i-a fost atins de Mamon, inconstient a luat cutitul si si-a taiat pielea de pe maini, acele maini care purtau pacatul de a-l fi atins pe maleficul demon, si-a taiat chipul atins de buzele morbide ale acestuia, si-a taiat pieptul in zona inimii, inima ce a batut cu putere si emotie in bratele Satanei.
Inferno suferea mai mult, suferea pentru suferinta ingerului sau, durerea ranilor de pe corpul acestuia era simtita mai adanc de demon, decat de inger.
-Iubitul meu, iarta-ma. Nu trebuia sa-ti spun, nici sa ma ascund, spuse Inferno printre hohotele de plans.
Rafael isi lasa capul pe pieptul iubitului sau, lacrimile amestecate cu sangele taieturilor de pe chip cadeau langa ei.
-Tu sa ma ierti. Daca ai stii cat ma urasc ca te-am facut sa suferi...
-Mi-ai schimbat viata, m-ai invatat sa te iubesc, tu m-ai iubit si m-ai numit ingerul tau. Tie iti datorez si faptul ca traiesc. Iubitul meu nu te invinovatesc. Stand acolo si privind nu doar ca m-a durut, deasemenea m-a facut sa vad cat de mult ma iubesti. Mamon ne-a facut rau, dar fara sa vrea si un mare bine: am realizat iubirea ta de care nu o sa mai indoiesc niciodata, dar si eu am realizat ca daca nu esti tu aerul nu poate fi respirabil. Te iubesc.
Se apropie si-l saruta incet, luand de pe buzele ingerului gustul lacrimilor sale.
Daca acum nu v-am despartit, data viitoare sigur o voi face, zbiera un nebun in noapte, dar ingerul si demonul erau prea absorbiti unul de celalalt ca sa mai auda vorbele nebunului Mamon.
Răspunsuri: 65
Subiecte: 3
Data înregistrării: May 2009
Reputație:
100
Zupi: 498 z
Ei bine am ajuns intr-un final acasa si am putut sa citesc in liniste. Frumooos! Totusi... atat de scurt... :((
Ma bucur ca a avut loc intorsatura asta la care Mamon nu se astepta. Asadar, prin ceea ce a facut el, nu numai ca nu a reusit sa-i desparta, ba mai mult, a intarit legatura dintre cei doi. Si totusi, mi-e frica de ce planuieste in continuare avand in vedere exclmarea de la sfarsit.
Spor la scris in continuare si cat mai repede next! :)
I wish people would stop telling me what to do. I can make mistakes on my own too!
Genius by birth, lazy by choice. Mendokusai...
My anime wallpapers blog: http://animefact.wordpress.com/
Răspunsuri: 195
Subiecte: 0
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
161
Zupi: 950 z
Hey love am trecut si eu pe aici.M-a impresionat mult povestea iar idea pare originala:iubirea dintre un inger si un demon.Bravo tie pentru ficul asta foarte frumos.
Acum am citit tot ficul de la primul capitol pana la ultimul pe care l-ai postat si credema la unele capitole m-a bufnit plansul.Mai ales la capitol acesta.
Rafael si Inferno par sa se iubeasca mult dar iubirea dintre un inger si un demon este interzisa, si mereu vor exista piedici in calea iubirii lor, precum Mamon.Dar vor reusii sa treaca toate obstacolele daca se iubesc.
Se pare ca Mamon nu va renunta prea usor la ideile lui.Si totusi...de ce lo fii salvat pe Rafael.Oare e indragostit de el?Sau...poate ne dai un indiciu in urmatorul capitol.
Ma bucur ca Rafael si Inferno se iubesc atat de mult...desi au suferit mult si-au gasit alinarea unu in bratele celuilalt.Foarte frumos.La ultimul capitol am plans mult nu gluma.Si acum mai am lacrimi in ochi.
Greselute ai cateva de tastare dar nu au importanta.
Idea ficului e originala si imi place mult.Sper sa il continui.
Ne, cam atat am avut de comentat.Ai inceput un fic foarte frumos si sper sa il continui.Eu iti urez mult noroc in continuare si sper sa pui repede nextu pe care abia il astept.Kiss si spor la scris.Ja-ne:bye:
Multumesc fetelor. Ma bucur ca v-a placut. Sper sa va placa si aceasta continuarea care este linistea dinaintea furtunii. In urmatoarea parte furia lui Mamon va prinde aripi.
Mamon nervos, spumega si tortura demonii, cel mai mult pe Mefisto, prietenul lui Inferno.
Va rezista Mefisto sau il va ajuta pe Mamon?
In castelul ingerului, demonul ii curata bland ranile, ii saruta incet fiecare taietura si in linistea noptii asculta respiratia regulata de somn a acestuia. Statu nemiscat cu trupul iubitului sau in brate si datorita faptului ca acesta doarme Inferno prinse curaj sa-l mangaie in voie, cum nu ar fi facut daca era treaz.
Ii privi si mangaie chipul atat de drag lui, buzele senzuale, pline si frumoase care i-au dezmierdat trupul, isi plimba degetul dupa conturul lor, apoi pe ele luand si ultima amprenta lasata de Mamon. Mangaie gatul si simti pulsul accelerat al ingerului, dar demonul nu baga de seama asa ca Rafael se putea preface in continuare, mangaieri blande cursera ca un izvor peste pieptul si abdomenul ingerului, care incepu sa tremure de placere si nemaisuportand deschise minunatii ochi mari, dulci si albastri ce reprezentau franturi de cer interzis demonilor, dar de care Inferno avea parte.
-Care este rezultatul acestui examen? intreba Rafael facandu-l pe Inferno sa tresara puternic.
-Nu... nu...nu, se opri din balbait simtindu-si gatul uscat si buzele deshidratate, peste care oricat isi trecea limba nu reusea sa le umezeasca suficient. Nu dormeai? reusi sa intrebe intr-un final.
-Nu am dormit deloc. Stiam ca daca ma prefac o sa ma mangai fara retineri, ii spuse Rafael trecandu-si limba peste buzele demonului, al carui efort de a-si umezi buzele nu scapase privirii patrunzatoare a ingerului.
-Pentru un inger esti chiar pervers, spuse Inferno facandu-l pe acesta sa rada.
-Nu mi-ai spus rezultatul indelungatului examen, ii spuse Rafael ca sa-l tachineze.
-Esti incredibil de atragator chiar si cu aceste rani, pielea ta catifelata o face pe a mea sa i-a foc, sunt dependent de tine si de ce este al tau, raspunse demonul mirandu-se de raspunsul dat, apoi se ridica si se indrepta spre fereastra urmat de inger, care il lua in brate.
-Priveste stelele, caci in stralucirea lor te regasesc pe mine, viata mea, priveste cerul a carui dimensiune infinita nu este suficienta imensitatii iubirii noastre, asculta cantecul raului, cantec ce ma alina in momentele de singuratate dezolanta cand nu esti langa mine, simte mirosul brazilor arsi de arsita verii. Priveste, asculta si simte, ca toate dispar cand nu esti langa mine, ii spuse ingerul la ureche celui pe care il tinea in brate.
Inferno se intoarse spre iubitul sau cu ochii in lacrimi, il privi cateva clipe, apoi lacrimile s-au eliberat si curgeau in siroaie de fericire, iubire, frica si durere, pe obrajii sai albi de unde erau sterse de catifelarea buzelor rosii ale ingerului, ce se indreptau agale spre buzele demonului, prinzandu-se intr-un joc ce le facea sangele sa fiarba amandurora.
Mainile ingerului se plimbau prin parul lui Inferno, continua cu chipul si gatul acestuia, apoi s-au odihnit o clipa pe pieptul lui ca mai apoi sa tachineze zona intima a demonului, care se agata speriat de el.
-Ce te chinuie iubirea m,ea? il intreba Rafael bland simtindu-i disperarea.
-Mi-e frica de Mamon si de tot ce ar putea face. Ar putea sa ne desparta. Nu pot trai o eternitate fara factorul ce ma tine in viata si in iubire.
-Orice ne-ar face sa stii mereu ca te iubesc, ii raspunse ingerul sarutandu-l din nou.
Limba lui patrunse in moliciunea calda, umeda cu gust de lapte si miere a gurii demonului. In timpul sarutului se priveau adanc in ochi dorind sa soarba dulceata iubirii din adancul inimilor lor. Se intinse in pat si il trase pe demon deasupra lui.
Il dezbraca pe inger si ii trasa cerculete cu limba pe piept facandu-l pe acesta sa-si arcuiasca spatele de placere. Ii musca usor sfarcurile, le supse delicat si apoi din ce in ce mai asiduu. Nu se mai putea controla, savoarea ingerului era cel mai puternic afrodisiatic.
O ploaie pasionala si fierbinte de sarutari se revarsa pe chipul, buzele si trupul ingerului ducandu-l pe acesta la limita dorintei agonizante. Demonul la aceasi limita ca si el il patrunse incet si cand durerea deveni placere a grabit ritmul. Din nou trupurile lor firbinti au devenit unul, iubirea si pasiunea s-au contopit intr-o singura inima si apogeul extazului a fost atins de amandoi in acelasi timp, demonul adormind cu zambetul pe buze in bratele ingerului, care privea fascinat o raza a lunii ce a patruns prin fereastra si se odihnea pe trupul demonului facandu-i pielea sidefata sa straluceasca.
Se iubesc pana cand dorinta de ei si singuratatea ameninta sa ii cuprinda complet in ciuda elementelor naturii care il inconjoara pe Rafael si a demonilor pe Inferno, singuratatea este mereu acolo pentru ca in viata demonului doar ingerul conteaza si invers.
Răspunsuri: 195
Subiecte: 0
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
161
Zupi: 950 z
Ne sunt prima;;)
Dragutz noul capitol.Bravo tie(again)Cam scurt capitolu da se accepta si asa.Ma bucur ca Rafael si Inferno se iubesc in continuare.Stii ce...mi-a fulgerat ceva prin cap.De ce nu ii lasa Manom pe cei doi iubareti in pace sa se iubeasca...iar el sa se indragosteasca de Mefisto.Ne, mie asa mi-ar placea.Dar ramane la latitudinea ta.
Greseli...poate ca sunt dar nu le bag in seama.Imi place modul in care scrii....ai acel "ceva" ce ma atrage la orice fic.
Sper sa vii repede cu nextu.Mult noroc in continuare.Ja-ne:bye:
|