14-05-2009, 09:55 PM
Mai era un singur lucru de facut inainte sa imi parasesc amintirile, inainte sa parasec Venetia. Am incendiat catedrala. Un sentiment placut ma cuprinse ma simteam bine, simteam cum placerea imi curge prin vene. Alungasem ura, iubirea si regretul din mintea mea. Venise timpul sa renunt la minciuni, intr-un fel este mai bine ca sa intamplat asa. Trecusera deja patru ani de cand eram in acest oras, in scurt timp lumea ar fi inceput sa banuiasca. Nu mai puteam pretinde ca am treizeci si cinci de ani. A fost prostesc din partea mea sa ma indragostesc de o muritoare, anii ar fi trecut si ea ar fi imbatranit, in timp ce eu as fi ramas tanar. Asa cum sunt de doua mii de ani. Am crezut ca am reusit sa imi suprim aceasta parte slaba din mine.
Asta nu a fost o dragoste, a fost o obsesie. O obsesie cauzata de mirosul ei puternic, refuz sa cred ca a fost iubire. Am renuntat sa cred in iubire acum mult timp. Am renuntat sa mai cred ca ea exista atunci cand prima mea iubire a murit in bratele mele. Eram vampir de putin timp cand ea a murit, si nu am avut forta sa o salvez. As fi putut sa ii ofer cel mai frumos dar, as fi putut sa ii ofer viata vesnica,dar am fost prea slab. Ani buni dupa acest incident m-am invinuit pentru moartea ei. Anais, iarta-ma, stiu ca nu ti-ar fi placut sa fac acest lucru, insa urasc, urasc din tot sufletul sa fiu provocat. Acum te las, las in urma mea toate amintirile si imagiea ta, si neg iubirea ce iti spuneam ca ti-o purtam candva.
Auzisem ca astazi un grup de negustori pleca din port spre Mestre pentru a face negot acolo. Era o cale mai umana de a parasi orasul. Avea sa fie o calatorie scurta de de doua zile si doua nopti. Odata ajuns acolo urma sa parasesc Italia si sa ajung in Marea Britanie, tara din care venisem acum patru ani. In ciuda faptului ca in urmatoarele doua zile aveau sa fie petrecute in largul marii foarte aproape de oameni nu ma simteam deloc ciudat. Fapta mea din dimineata aceasta m-a ajutat.
Acum sunt plin, si nu oricum ci cu sange uman. Ah, ce gust divin, este atat de fin si cald spre deosebire de cel animal.
Aceste doua zile au trecut repede, seara eram pe puntea vasului iar dimineata in cabina mea. Trebuia sa evit soarele acest lucru m-ar da de gol. Ajuns in Mestre m-am indreptat spre cel mai apropiat han. Insa atunci cand esti un vampir, viata ti se poate parea putin ciudata atunci cand vezi ca majoritatea celor asemenea tie se retrag spre orase mici. Nu multi au curajul sa se stabileasca in orase mari. Mestre avea sa imi demonstreze ca teoria mea era adevarata.
Atunci cand am intrat in han am inceput sa aud fara sa vreau conversatiile dintre cei prezenti acolo. Se pare ca un sir de crime speria de cateva zile localnicii. Trupurile victimelor erau gasite la marginea orasului aparent din cate speculau localnicii pareau sa aibe pielea foarte alba. Pielea alba pentru ei nu parea nimic interesant, insa puntru un cunoscator acest lucru era un indiciu foarte bun. Prin zona era un vampir ce nu isi putea stapanii setea.
Aceasta discutie pe care am auzit-o mi s-a parut interesanta, trebuia sa stau in Mestre doua zile pana gaseam un cal cu care sa pornesc la drum, as fi putut alerga era mult mai sor si mult mai rapid decat orice cal. Hranit bine as fi putut alerga aproape doisprezce ore, insa acest lucru era foarte riscant. Of, trebuie sa astept pana gasesc un cal destul de rapid. In orice caz acum era seara nu puteam pleca, asa ca am decis ca o mica vanatore de vampiri nu ar strica. Un barbat de la o masa din spatele incaperii hanului ii spunea unui altuia ca era cel ce descoperise ultima victima, si ca asta se intamplase in dimineata asta. Asta insemna ca mirosul amicului meu inca mai persista pe hainele si mainile barbatului.
M-am plimbat usor prin incapere strecurandu-ma printre mese, uitandu-ma la peretii goi de caramida , pana cand am ajuns in spatele barbatului . Atunci am tras aer in piept, inhaland imediat trei mirosuri: unul era al barbatului ce statea la masa si mirosea foarte urat, era un miros de sange amestecat cu rom ieftin, iz si un miros ce m-ar fi facut sa vomit daca as fi fost uman, mirosea a pisica, uram pisicile. Al doilea miros era al victimei mirosea a mort si era foarte slab. Al treilea era inconfundabil era un miros fin, dulce si in acelasi timp rece, era mirosul unui vampir. Insa avea ceva special nu era un vampir batran, in mirosul lui inca se mai putea simti mirosul sangelui, era un vampir tanar, un nou nascut.
Acest lucru ma facu si mai curios, si mai dornic de a il ucide, nou nascutii sunt imprevizibili, feroce si foarte puternici. Nu sunt multi cei ce indrasnesc sa incerce sa se opuna de unui vampir tanar. Insa experianta si varsta si mai ales faptul ca este proaspat hranit imi va usura munca. Am iesit imediat din han, miscandu-ma foarte repede aproape ca nu m-a vazut nimeni iesind. Am inceput sa alerg pe strazile orasului, ma miscam atat de repede incat caladirile devenisera doar o linie continua de negru, si din loc in loc cate un punct galben ce venea de la felinarele ce iluminau strazile. Mirosul ma-a dus undeva spre iesirea nordica a orasului. Am incetinit pentru a putea gasi cu exactitate ascuzantoarea vampirului, insa nu a mai fost nevoie caci cateva secunde mai tarziu acesta era in fata mea gata sa ma atace.
Am pasit in lumina pentru ca el sa ma poata vedea, incat sa isi dea seama ca sunt unul de-al lui. Imediat ce fata mea fu expusa in lumina ramase impietrit, nu ii intelegam reactia. Ma cunostea, cine era creatorul lui, ii spusese despre mine, ii spusese regulile?
-Buna seara domnule... am spus eu putin socat de reactia sa, ne cunoastem de undeva? Nu imi pareti familiar, ironia se simtea in vocea mea.
- A a a... Bruno!
-Ce, nu am inteles? A te numesti Bruno, am continuat eu inca pe un ton ironic, deci spune-mi, ne cunostem de undeva, in caz ca ma cunosti cred ca intelegi si prezenta mea aici.
- Edan Eratti, spuse el plin de teama, vocea tremurandu-i pe ultimele silabe.
-Ce ai spus, de unde sti numele acela, am ridicat tonul, din voce disparandu-mi ironia . Acum tonul imi era mirat si privirea imi era salbatica dar inca fixata pe individul din fata mea.
- Ttt-u , tu est Edan Eratti, zis si Paolo Eratti, fost Edan Rossi, parea sa stie destule de multe despre mine asa ca l-am lasat sa vad cat de multe stie, ai parasit familia Rossi in urma cu zece ani, continua el inca temandu-se ca nu cumva sa il atac, deoarece nu erai de acord cu planurile lui Dario de a porni un razboi. Doreai pace printe cei ca noi, si nu doreai expunerea noastra. Dario dorea suprematie peste intreaga Italie. Ati avut un duel in urma caruia ai iesit invingator, si astfel l-ai ucis. Cativa ani de zile nimeni nu mai auzise nimic de tine pana cand ai ajuns in Venetia si ai devenit doge. Asta l-a suparat pe creatorul meu si a vrut sa se razbune. Planuia sa atace zilele acestea insa acum este mort. L-am omorat din gresala, spuse el pe un ton usor temandu-se sa nu fac vreun gest brusc.
-Cine a fost cel ce te-a creat, am spus eu rastit , in secunda urmatoare fiind in spatele lui, ridicandu-l in aer intr-o mana. Spune cine, am uralat eu.
-Mm-atteo, vocea ii era astupata si cuvantul ii iesi cu greu.
La auzul numelui, am simtit cum mana ce il tinea pe nou nascut in aer se stranse tot mai tare in gatul acestuia, puteam sa ii simt eforturile de a se elibera, insa nu aveau sa ii fie de nici un folos, oricat de tanar ar fi, nu se pune cu forta si experienta dobandita de mine in doua mii de ani.
-Si mai exact cum ai reusit tu sa il omori pe Matteo, imi este greu sa ma gandesc ca te-ai fi putut apropia indeajuns de mult de el incat sa ii poti face ceva, in vocea mea era prezent dispretul dar si amuzamentul, nu imi venea sa cred ca Matteo a fost ucid de un nou nascut prost si neinvatat. Vorbeste!
-In timpul unui antrenament, eram mult prea insetat si am pierdut controlul, si
l-am secat, spuse el cu jumate de gura inghitind in sec ochii findu-i infricosati.
-Si ma rog cum de aveai tu control, de cand au nou nascutii control? Si mai presus de toate cum ai reusit sa eviti paraliza lui Matteo, presupun ca stiai ca asta e abilitatea lui? Eram foarte intrigat, nu imi venea sa cred ca Matteo chiar era mort. Spune odata nu am toata noaptea la dispozitie, vocea imi era neregulata din pieptul meu iesind un marait puternic.
-A-a-aam invins datorita abilitati mele, in timpul transformarii nu am simtit nici o durere ba chiar puteam merge si face tot ce faceam inainte, doar atunci cand il auzeam pe Matteo sunand cuvantul durere, durerile ma acaparau. Dupa cele doua zile cat a durat transformarea am observat ca aveam abilitatea de a anula efectele puterilor celorlalti asupra mea. Matteo s-a decis sa ma pastreze, vezi tu eu nu am fost primul, am fost defapt al douazecelea, ceilalti, spunea Matteo au fost inutili si nu puteau concura cu tine asa ca i-a ucis. Parea increzator in puterea lui si disperarea din voce incepuse sa ii dispara, era prea increzator.
-Oh, deci tu si nenorocitul ala chiar credeati ca ma puteti dobora pe mine atat de usor? Daca era asa de increzator de ce avea nevoie de tine, a uitat ca scumpul lui fratior Dario desi avea aceiasi abilitate ca si a lui nu a putut sa ma invinga? Ce il facea sa creada ca negarea puterii mele avea sa ma incetineasca. Sunteti de-a dreptul amuzanti un vampir tanar si unul de doua sute cincizeci de ani, oh, pardon un fost vampir de doua sute cincizeci de ani chiar credeati ca puteti invinge unul cu o experenta ca a mea? Nu ti-a spus Matteo care era ocupatia mea inainte sa fiu transformat? Eram un asasin dragul meu , Bruno. Vocea fiindu-mi dura si ironica. Uite hai sa jucam un joc, mi e pare amuzant, ironia inca era prezenta in vocea mea desi aceasta nu mai era dura ci foarte copilaroasa si plina entuziasm. Ne vom duela daca tu reusesti sa imi anulezi puterea mea si sa ma imobilizezi...eu te voi lasa sa ma ucizi si vei fi liber sa faci ce vrei. Insa, vocea mi se schimba devenind serioasa si foarte impunatoare fiind plina de ostilitate, daca eu reusesc sa te imobilizez fara ca tu sa imi anulezi mie puterea va trebui sa imi juri credinta si sa faci toata existenta ta cea ce zic eu. Pentru a nu te rani pe tine vom folosi sangele femei din spatele acelui tufis...presupun ca i-ai lasat catusi de putin sange in corp. Sper ca Matteo ti-a explicat cum sta treaba cu hranitul, nu o sa te dadacesc acum.
Bruno fu de acord cu ideea mea fiindu-mi foarte recunoscator ca l-am slabit din stransoare si l-am lasat cu picioarele pe pamant. Lua cadavrul femeii din spatele unui tufisi din dreapta mea si ii smulse capul lasand sangele care ii mai ramasese inca in corp sa curga pe pamant si trasa cu el un cerc in jurul nostru. In scurt timp eram fata in fata. In momentul cand am spus " Sa incepem" incerca sa faca vesnica miscare si greseala pe care orice tanar o face lupta corp la corp fara a se folosi catusi de putin de creier.
-Prea incet am spus eu, in momentl cand am ajuns in spatele lui imobilizandu-l si lasandu-mi respiratia sa ii sufle in urechi, in secunda urmatoare in jurul nostru cercul trasat cu sange se aprinse. L-am eliberat! Acum esti al meu si vei face cea ce voi spune in caz contrar...vei sfarsi ca si femeia aceea am spus uitandu-ma spre corpul femeii care se aprinsese.
-Dar...cum ai facut asta? Cum ai evitat abilitatea mea?Era foarte uimit, si tonul lui era foarte curios si nedumerit, era foarte amuzant ma facuse sa rad.
- E foarte simplu, am spus eu cu o oarecare ironie in glas dupa care vocea imi deveni normala, ei bine totul se rezuma la viteza, pentru un vampir normal e destul de greu sa evite o abilitate insa pentru unul ca mine si cu experenta mea este foarte usor. Sunt foarte rapid mai rapid decat majoritatea. Sunt doar doua persoane defapt care pot tine pasul cu mine. Se pare ca Matteo nu te-a invatat prea multe, voi avea destul de multe de explicat si o groaza de lucruri sa te invat pe tine si pe viitorul tau camarad.
-Ce? Despre ce vorbesti?
-Toate la timpul lor, figlio*!
Cand un om moare, un capitol nu este sters din carte,ci tradus într-o alta
___________________________________
*it=fiule
you know the story leave comments and stuff like thyat:)...sper sa nu mai fie greseli am incercat sa corectez insa rabdarea mea e foaaaaarte limitata:)) :-"
Asta nu a fost o dragoste, a fost o obsesie. O obsesie cauzata de mirosul ei puternic, refuz sa cred ca a fost iubire. Am renuntat sa cred in iubire acum mult timp. Am renuntat sa mai cred ca ea exista atunci cand prima mea iubire a murit in bratele mele. Eram vampir de putin timp cand ea a murit, si nu am avut forta sa o salvez. As fi putut sa ii ofer cel mai frumos dar, as fi putut sa ii ofer viata vesnica,dar am fost prea slab. Ani buni dupa acest incident m-am invinuit pentru moartea ei. Anais, iarta-ma, stiu ca nu ti-ar fi placut sa fac acest lucru, insa urasc, urasc din tot sufletul sa fiu provocat. Acum te las, las in urma mea toate amintirile si imagiea ta, si neg iubirea ce iti spuneam ca ti-o purtam candva.
Auzisem ca astazi un grup de negustori pleca din port spre Mestre pentru a face negot acolo. Era o cale mai umana de a parasi orasul. Avea sa fie o calatorie scurta de de doua zile si doua nopti. Odata ajuns acolo urma sa parasesc Italia si sa ajung in Marea Britanie, tara din care venisem acum patru ani. In ciuda faptului ca in urmatoarele doua zile aveau sa fie petrecute in largul marii foarte aproape de oameni nu ma simteam deloc ciudat. Fapta mea din dimineata aceasta m-a ajutat.
Acum sunt plin, si nu oricum ci cu sange uman. Ah, ce gust divin, este atat de fin si cald spre deosebire de cel animal.
Aceste doua zile au trecut repede, seara eram pe puntea vasului iar dimineata in cabina mea. Trebuia sa evit soarele acest lucru m-ar da de gol. Ajuns in Mestre m-am indreptat spre cel mai apropiat han. Insa atunci cand esti un vampir, viata ti se poate parea putin ciudata atunci cand vezi ca majoritatea celor asemenea tie se retrag spre orase mici. Nu multi au curajul sa se stabileasca in orase mari. Mestre avea sa imi demonstreze ca teoria mea era adevarata.
Atunci cand am intrat in han am inceput sa aud fara sa vreau conversatiile dintre cei prezenti acolo. Se pare ca un sir de crime speria de cateva zile localnicii. Trupurile victimelor erau gasite la marginea orasului aparent din cate speculau localnicii pareau sa aibe pielea foarte alba. Pielea alba pentru ei nu parea nimic interesant, insa puntru un cunoscator acest lucru era un indiciu foarte bun. Prin zona era un vampir ce nu isi putea stapanii setea.
Aceasta discutie pe care am auzit-o mi s-a parut interesanta, trebuia sa stau in Mestre doua zile pana gaseam un cal cu care sa pornesc la drum, as fi putut alerga era mult mai sor si mult mai rapid decat orice cal. Hranit bine as fi putut alerga aproape doisprezce ore, insa acest lucru era foarte riscant. Of, trebuie sa astept pana gasesc un cal destul de rapid. In orice caz acum era seara nu puteam pleca, asa ca am decis ca o mica vanatore de vampiri nu ar strica. Un barbat de la o masa din spatele incaperii hanului ii spunea unui altuia ca era cel ce descoperise ultima victima, si ca asta se intamplase in dimineata asta. Asta insemna ca mirosul amicului meu inca mai persista pe hainele si mainile barbatului.
M-am plimbat usor prin incapere strecurandu-ma printre mese, uitandu-ma la peretii goi de caramida , pana cand am ajuns in spatele barbatului . Atunci am tras aer in piept, inhaland imediat trei mirosuri: unul era al barbatului ce statea la masa si mirosea foarte urat, era un miros de sange amestecat cu rom ieftin, iz si un miros ce m-ar fi facut sa vomit daca as fi fost uman, mirosea a pisica, uram pisicile. Al doilea miros era al victimei mirosea a mort si era foarte slab. Al treilea era inconfundabil era un miros fin, dulce si in acelasi timp rece, era mirosul unui vampir. Insa avea ceva special nu era un vampir batran, in mirosul lui inca se mai putea simti mirosul sangelui, era un vampir tanar, un nou nascut.
Acest lucru ma facu si mai curios, si mai dornic de a il ucide, nou nascutii sunt imprevizibili, feroce si foarte puternici. Nu sunt multi cei ce indrasnesc sa incerce sa se opuna de unui vampir tanar. Insa experianta si varsta si mai ales faptul ca este proaspat hranit imi va usura munca. Am iesit imediat din han, miscandu-ma foarte repede aproape ca nu m-a vazut nimeni iesind. Am inceput sa alerg pe strazile orasului, ma miscam atat de repede incat caladirile devenisera doar o linie continua de negru, si din loc in loc cate un punct galben ce venea de la felinarele ce iluminau strazile. Mirosul ma-a dus undeva spre iesirea nordica a orasului. Am incetinit pentru a putea gasi cu exactitate ascuzantoarea vampirului, insa nu a mai fost nevoie caci cateva secunde mai tarziu acesta era in fata mea gata sa ma atace.
Am pasit in lumina pentru ca el sa ma poata vedea, incat sa isi dea seama ca sunt unul de-al lui. Imediat ce fata mea fu expusa in lumina ramase impietrit, nu ii intelegam reactia. Ma cunostea, cine era creatorul lui, ii spusese despre mine, ii spusese regulile?
-Buna seara domnule... am spus eu putin socat de reactia sa, ne cunoastem de undeva? Nu imi pareti familiar, ironia se simtea in vocea mea.
- A a a... Bruno!
-Ce, nu am inteles? A te numesti Bruno, am continuat eu inca pe un ton ironic, deci spune-mi, ne cunostem de undeva, in caz ca ma cunosti cred ca intelegi si prezenta mea aici.
- Edan Eratti, spuse el plin de teama, vocea tremurandu-i pe ultimele silabe.
-Ce ai spus, de unde sti numele acela, am ridicat tonul, din voce disparandu-mi ironia . Acum tonul imi era mirat si privirea imi era salbatica dar inca fixata pe individul din fata mea.
- Ttt-u , tu est Edan Eratti, zis si Paolo Eratti, fost Edan Rossi, parea sa stie destule de multe despre mine asa ca l-am lasat sa vad cat de multe stie, ai parasit familia Rossi in urma cu zece ani, continua el inca temandu-se ca nu cumva sa il atac, deoarece nu erai de acord cu planurile lui Dario de a porni un razboi. Doreai pace printe cei ca noi, si nu doreai expunerea noastra. Dario dorea suprematie peste intreaga Italie. Ati avut un duel in urma caruia ai iesit invingator, si astfel l-ai ucis. Cativa ani de zile nimeni nu mai auzise nimic de tine pana cand ai ajuns in Venetia si ai devenit doge. Asta l-a suparat pe creatorul meu si a vrut sa se razbune. Planuia sa atace zilele acestea insa acum este mort. L-am omorat din gresala, spuse el pe un ton usor temandu-se sa nu fac vreun gest brusc.
-Cine a fost cel ce te-a creat, am spus eu rastit , in secunda urmatoare fiind in spatele lui, ridicandu-l in aer intr-o mana. Spune cine, am uralat eu.
-Mm-atteo, vocea ii era astupata si cuvantul ii iesi cu greu.
La auzul numelui, am simtit cum mana ce il tinea pe nou nascut in aer se stranse tot mai tare in gatul acestuia, puteam sa ii simt eforturile de a se elibera, insa nu aveau sa ii fie de nici un folos, oricat de tanar ar fi, nu se pune cu forta si experienta dobandita de mine in doua mii de ani.
-Si mai exact cum ai reusit tu sa il omori pe Matteo, imi este greu sa ma gandesc ca te-ai fi putut apropia indeajuns de mult de el incat sa ii poti face ceva, in vocea mea era prezent dispretul dar si amuzamentul, nu imi venea sa cred ca Matteo a fost ucid de un nou nascut prost si neinvatat. Vorbeste!
-In timpul unui antrenament, eram mult prea insetat si am pierdut controlul, si
l-am secat, spuse el cu jumate de gura inghitind in sec ochii findu-i infricosati.
-Si ma rog cum de aveai tu control, de cand au nou nascutii control? Si mai presus de toate cum ai reusit sa eviti paraliza lui Matteo, presupun ca stiai ca asta e abilitatea lui? Eram foarte intrigat, nu imi venea sa cred ca Matteo chiar era mort. Spune odata nu am toata noaptea la dispozitie, vocea imi era neregulata din pieptul meu iesind un marait puternic.
-A-a-aam invins datorita abilitati mele, in timpul transformarii nu am simtit nici o durere ba chiar puteam merge si face tot ce faceam inainte, doar atunci cand il auzeam pe Matteo sunand cuvantul durere, durerile ma acaparau. Dupa cele doua zile cat a durat transformarea am observat ca aveam abilitatea de a anula efectele puterilor celorlalti asupra mea. Matteo s-a decis sa ma pastreze, vezi tu eu nu am fost primul, am fost defapt al douazecelea, ceilalti, spunea Matteo au fost inutili si nu puteau concura cu tine asa ca i-a ucis. Parea increzator in puterea lui si disperarea din voce incepuse sa ii dispara, era prea increzator.
-Oh, deci tu si nenorocitul ala chiar credeati ca ma puteti dobora pe mine atat de usor? Daca era asa de increzator de ce avea nevoie de tine, a uitat ca scumpul lui fratior Dario desi avea aceiasi abilitate ca si a lui nu a putut sa ma invinga? Ce il facea sa creada ca negarea puterii mele avea sa ma incetineasca. Sunteti de-a dreptul amuzanti un vampir tanar si unul de doua sute cincizeci de ani, oh, pardon un fost vampir de doua sute cincizeci de ani chiar credeati ca puteti invinge unul cu o experenta ca a mea? Nu ti-a spus Matteo care era ocupatia mea inainte sa fiu transformat? Eram un asasin dragul meu , Bruno. Vocea fiindu-mi dura si ironica. Uite hai sa jucam un joc, mi e pare amuzant, ironia inca era prezenta in vocea mea desi aceasta nu mai era dura ci foarte copilaroasa si plina entuziasm. Ne vom duela daca tu reusesti sa imi anulezi puterea mea si sa ma imobilizezi...eu te voi lasa sa ma ucizi si vei fi liber sa faci ce vrei. Insa, vocea mi se schimba devenind serioasa si foarte impunatoare fiind plina de ostilitate, daca eu reusesc sa te imobilizez fara ca tu sa imi anulezi mie puterea va trebui sa imi juri credinta si sa faci toata existenta ta cea ce zic eu. Pentru a nu te rani pe tine vom folosi sangele femei din spatele acelui tufis...presupun ca i-ai lasat catusi de putin sange in corp. Sper ca Matteo ti-a explicat cum sta treaba cu hranitul, nu o sa te dadacesc acum.
Bruno fu de acord cu ideea mea fiindu-mi foarte recunoscator ca l-am slabit din stransoare si l-am lasat cu picioarele pe pamant. Lua cadavrul femeii din spatele unui tufisi din dreapta mea si ii smulse capul lasand sangele care ii mai ramasese inca in corp sa curga pe pamant si trasa cu el un cerc in jurul nostru. In scurt timp eram fata in fata. In momentul cand am spus " Sa incepem" incerca sa faca vesnica miscare si greseala pe care orice tanar o face lupta corp la corp fara a se folosi catusi de putin de creier.
-Prea incet am spus eu, in momentl cand am ajuns in spatele lui imobilizandu-l si lasandu-mi respiratia sa ii sufle in urechi, in secunda urmatoare in jurul nostru cercul trasat cu sange se aprinse. L-am eliberat! Acum esti al meu si vei face cea ce voi spune in caz contrar...vei sfarsi ca si femeia aceea am spus uitandu-ma spre corpul femeii care se aprinsese.
-Dar...cum ai facut asta? Cum ai evitat abilitatea mea?Era foarte uimit, si tonul lui era foarte curios si nedumerit, era foarte amuzant ma facuse sa rad.
- E foarte simplu, am spus eu cu o oarecare ironie in glas dupa care vocea imi deveni normala, ei bine totul se rezuma la viteza, pentru un vampir normal e destul de greu sa evite o abilitate insa pentru unul ca mine si cu experenta mea este foarte usor. Sunt foarte rapid mai rapid decat majoritatea. Sunt doar doua persoane defapt care pot tine pasul cu mine. Se pare ca Matteo nu te-a invatat prea multe, voi avea destul de multe de explicat si o groaza de lucruri sa te invat pe tine si pe viitorul tau camarad.
-Ce? Despre ce vorbesti?
-Toate la timpul lor, figlio*!
Cand un om moare, un capitol nu este sters din carte,ci tradus într-o alta
___________________________________
*it=fiule
you know the story leave comments and stuff like thyat:)...sper sa nu mai fie greseli am incercat sa corectez insa rabdarea mea e foaaaaarte limitata:)) :-"
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.
Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus