28-05-2009, 11:47 PM
[center]Disclaimer :
Nu detin nici un personaj al animeului Naruto , creat de Masashi Kishimoto .[/center]
[center][/center]
Capitolul I : O viata chinuita ...
Acum ... privesc in gol si ma gandesc cum ar fi fost viata mea , daca nu l-as fi cunoscut pe el ... Ar fi fost oare la fel de monotona cum sunt eu de obicei sau poate ca , poate ca ... ar fi fost altfel ... De cand l-am intalnit am ramas practic fara cuvinte , caci absolut totul la el ma atragea si ma atrage si acum .
Dar inainte sa va povestesc totul , ar fi bine sa ma prezint ... Ma numesc Sakura ... Sakura Haruno si am cincisprezece ani ... O fata timida , visatoare , mereu cu zambetul pe buze si foarte credula . Asa eram eu inainte de intamplarea ce mi-a marcat viata si mi-a schimbat-o radical , incat nici acum nu stiu daca in bine sau in rau ...
Totul s-a petrecut pe la sfarsitul clasei a opta , adica acum un an ... Nu era greu de ghicit ca sunt o fire mai retrasa si poate chiar prea timida caci mai tot timpul ma vedeai la biblioteca , cufundata in lectura . Nici macar nu ieseam in pauza ! Imi placea la scoala , mai ales in timpul orelor de curs .Numai acolo ma simteam in largul meu , ma rog poate si pentru ca eram favorita profesorilor ... Acasa insa , ma simteam ca ultimul om , ca un gunoi si nu pot sa spun ca s-a schimbat mare lucru .Parintii mei se certau non-stop , iar bunica mea , care se purtase precum un inger cu mine pana atunci , isi dadu in sfarsit arama pe fata .Devenise rece , de neinteles si foarte nervoasa . Vroia doar banii pe care urma sa ii dobandesc la optsprezece ani . Bani ... asta urmareste toata lumea . Niste afurisiti de bani , iar eu trebuia sa indur ocarile primite din partea lor pentru ca nu erau “ binedispusi” in acel moment . In acel moment ? Pardon ! Vroiam sa zic pe tot parcursul zilei ...
Din cauza tuturor certurilor , aveam ceva probleme de sanatate si asta doar pentru ca nu isi puteau permite pierderi financiare ...Viata alaturi de ei era un adevarat calvar , ca si cum as fi calcat pe carbuni incinsi de cate ori incercam sa le adresez cateva cuvinte ! Dar de ce eu trebuia sa sufar mereu ? Atat de mult am pacatuit si Dumnezeu trebuie acum sa ma pedepseasca ? Ca sa fiu sincera , uneori ma gandeam ca moartea va fi cea mai placuta experienta . Va fi precum mierea ... Dulce chiar prea dulce ...Gandul ca voi scapa de lumea asta mizerabila imi alimenta pe zi ce trece dorinta ce imi rascolea mintea .
Dar ... aveam si motive sa ii multumesc lui Dumnezeu . Poate nu ma credeti , dar aveam ! Pentru mine era o onoare sa fiu mereu cea mai inteligenta din clasa , fata cu cele mai multe premii ... Cu toate ca , eram privita cu invidie de colegi , lucru care ma durea profund . Oare de ce nu ma puteam integra ? Am stat si am reflectat mult timp asupra acestui fapt , insa a fost “munca” in zadar ... Pe la varsta de paisprezece ani , toate colegele mele aveau cate un iubit cu care , normal ca se laudau , iar eu , normal ca nu aveam .
Insa cum as putea eu sa imi fac un iubit , cand nu am nici macar un prieten ?Asta era o intrebare fara raspuns pentru mine ! Cred ca , pe atunci am plans cat pentru toata viata mea .Lacrimi amare imi inundau chipul angelic , de fiecare data cand , colegele mele se uitau la mine cu dispret si apoi , ma intrebau cu nerusinare : “Hei ! Sakura ... Unde- ti e iubitul ? L-a mancat lupul sau vreo alta creatura din cartile pe care tu le citesti ? “ ,si in final radeau in hohote , de parca nu era de ajuns cat ma umilisera ...
Un iubit ... Dragoste ... afectiune . Cuvinte prea scumpe , ca eu sa le pot cumpara ! Cu mult mai scumpe pentru a le putea avea ... nimeni nu mi-a fost aproape , asa ca de ce sa ma mai zbat singura ? M-am resemnat , recunosc , destul de dificil , cu gandul ca voi fi singura ... singura ca pasarea cerului , dar nu si la fel de fericita . Pana si unicul meu prieten a murit si chiar inainte de acele evenimente neplacute ... Prietenul meu cel mai bun , adica MeW , pisoiasul pe care l-am gasit pe strada , inainte de a implini doisprezece ani . Hmmm ... era asa de dragut . Un mic smoc de blana gri care mieuna de zor , poate cineva il aude . MeW , avea ceva special ... cel putin eu credeam asta . Mama insa , nici nu mai stiu de cate ori a vrut sa il arunce . Chiar si acum mai am banuieli cu privire la moartea micului meu prieten ...
Lasand la o parte capitolul “love” , am tinut sa ma concentrez pe scoala , prietenul dar si dusmanul meu momentan . In ciuda faptului ca anul era pe sfarsite , m-am gandit ca nu ar strica sa mai particip la cateva concursuri ... nu de alta , dar imi aduceau cate o nota de zece , un cuvant melodios in urechile mele !
Era luni de dimineata . M-am trezit buimaca , cu parul ciufulit si cu cearcane la ochi ... Subiectul “love” , era la ordinea zilei , sau mai bine zis a noptii , pentru mine , cu toate ca imi propusesem sa il ignor ! .Dupa o scurta vizita la oglinda , care de fapt nu a fost prea scurta , deoarece imi lua ore pana imi pieptanam parul , am facut un dus revigorant , care mi-a reamintit ca inca sunt vie ... M-am schimbat in ceva comod , numai bun pentru un concurs de matematica , si am coborat la micul dejun .
- Buna dimineata mama , tata ! le spuneam eu in fiecare dimineata pe un ton vesel sperand ca azi va fi o alt fel de zi .
- Hmmm... Buna dimineata ... imi raspundeau ei pe acelasi ton rece si aspru ca de fiecare data ...
Erau prea ocupati ca sa imi acorde putina atentie ... Aveau lucruri mai importante de facut ... Tata citea cu interes un ziar de acum vreo cateva zile , in timp ce savura cu placere o ceasca de cafea , dintre cele mai scumpe , iar mama , ei bine ea ... rasfoia o gramada de reviste de moda in acelasi timp . De ce ? Pentru ca ea avea voie sa fie la moda , nu ca mine ... Eu inca mai purtam hainele de acum doi ani pe care le reconditionase bunica sau in cel mai rau caz , haine mai vechi ale mamei mele .Deh , sa fiu multumita ca am cu ce sa ma imbrac ! Am cautat in frigider ceva care sa imi placa si mie , si m-am asezat la masa .
- Mama ? Sti , azi particip la un concurs de matematica , care este ... aaaa... pai unul pentru copii isteti ! m-am trezit eu scotand cuvintele unul dupa altul , intru-un fel cat se poate de aiurea .
- A da ? Ei bine sper ca nu cer bani pentru inscriere ... Nu am de gand sa risipesc banii pe concursuri stupide si lipsite de sens ! imi raspunse rapid tatal meu .
- Nu ! Nu va faceti griji ...
- Foarte bine ! Atunci poti sa te duci linistita ! imi raspunse mama , pe un ton ironic .
NIci un cuvant de incurajare . Absolut nimic . Isi faceau griji numai din cauza banilor ... In sfarsit , eram obisnuita cu comportamentul lor nepasator , dar ... dar inca mai speram ca intr-o buna zi se vor schimba .
Am terminat de mancat in doar cateva minute , pentru ca nu obisnuiam sa mananc prea mult , si imediat dupa , am urcat in camera mea , pentru a-mi lua rucsacul ... Eram gata de concurs . A da ... si ca sa nu mor de foame , mi-am scos si portofelul la plimbare , nu de alta , dar , daca am calculat eu corect , as fi petrecut patru ore la concurs si nu aveam de gand sa mai pierd inca cateva kilograme !
Dupa cateva minute , eram deja pe drumul ce ducea catre locatia concursului . Era la cateva strazi de casa mea , asa ca am luat-o pe jos ... Asa mai admiram si eu peisajul si mediul inconjurator .Ajunsa la scoala gazda , m-am grabit sa gasesc sala unde trebuia sa ajung . Sala zece ? Un numar norocos am gandit eu .
Sala zece , nu era deloc cum imi imaginasem eu ... Era o sala intunecoasa , si in ciuda faptului ca vara se facuse simtita de mult timp , era si foarte racoroasa . Aproape ca incepusem sa tremur , cand m-am asezat in banca ce ramasese goala . Toti ceilalti tineri , aproximativ cincisprezece , discutau de zor , despre ce subiecte se vor da si chestii de genul asta . Ma si miram ! Era prima data cand s-au vazut si totusi se intelegeau ...asta imi aducea aminte de mine si Cleo , prietena mea cea mai buna de la gradinita . Pacat ca parintii nu m-au lasat sa stau mai mult de trei luni ... Poate asa imi faceam si eu mai multi prieteni . La gradinita , totul era asa de simplu . De cum ne zaream unii pe altii , eram deja buni prieteni .Recunosc , Cleo nu m-a mai cautat dupa ce am fost despartite , probabil si ea credea ca sunt o ratata ... Dar sa lasam trecutul sa se odihneasca in pace .
Dupa vreo cinci minute , profesorul cu subiectele a ajuns in sala . Era un barbat inalt , recunosc ca destul de chipes , dar cu o privire ce facea sa iti inghete sangele in vene ! Ca de obicei , a inceput prin a striga numele participantilor .
- Sasuke Uchiha ? Este prezent Sasuke Uchiha ? repeta profesorul pana ce noi ceilalti i-am raspuns negativ .
”Sasuke Uchiha” ... Ce nume interesant ! Pacat ca nu e prezent . Mi-ar fi placut sa-i vad fata ! Ma intreb daca e la fel de chipes , pe cat numele sau ?Gandeam eu in taina .
Concursul incepu in cateva minute , dar eu nici nu mi-am dat seama cat de rau am facut , venid la acolo ...
Nu detin nici un personaj al animeului Naruto , creat de Masashi Kishimoto .[/center]
[center][/center]
Capitolul I : O viata chinuita ...
Acum ... privesc in gol si ma gandesc cum ar fi fost viata mea , daca nu l-as fi cunoscut pe el ... Ar fi fost oare la fel de monotona cum sunt eu de obicei sau poate ca , poate ca ... ar fi fost altfel ... De cand l-am intalnit am ramas practic fara cuvinte , caci absolut totul la el ma atragea si ma atrage si acum .
Dar inainte sa va povestesc totul , ar fi bine sa ma prezint ... Ma numesc Sakura ... Sakura Haruno si am cincisprezece ani ... O fata timida , visatoare , mereu cu zambetul pe buze si foarte credula . Asa eram eu inainte de intamplarea ce mi-a marcat viata si mi-a schimbat-o radical , incat nici acum nu stiu daca in bine sau in rau ...
Totul s-a petrecut pe la sfarsitul clasei a opta , adica acum un an ... Nu era greu de ghicit ca sunt o fire mai retrasa si poate chiar prea timida caci mai tot timpul ma vedeai la biblioteca , cufundata in lectura . Nici macar nu ieseam in pauza ! Imi placea la scoala , mai ales in timpul orelor de curs .Numai acolo ma simteam in largul meu , ma rog poate si pentru ca eram favorita profesorilor ... Acasa insa , ma simteam ca ultimul om , ca un gunoi si nu pot sa spun ca s-a schimbat mare lucru .Parintii mei se certau non-stop , iar bunica mea , care se purtase precum un inger cu mine pana atunci , isi dadu in sfarsit arama pe fata .Devenise rece , de neinteles si foarte nervoasa . Vroia doar banii pe care urma sa ii dobandesc la optsprezece ani . Bani ... asta urmareste toata lumea . Niste afurisiti de bani , iar eu trebuia sa indur ocarile primite din partea lor pentru ca nu erau “ binedispusi” in acel moment . In acel moment ? Pardon ! Vroiam sa zic pe tot parcursul zilei ...
Din cauza tuturor certurilor , aveam ceva probleme de sanatate si asta doar pentru ca nu isi puteau permite pierderi financiare ...Viata alaturi de ei era un adevarat calvar , ca si cum as fi calcat pe carbuni incinsi de cate ori incercam sa le adresez cateva cuvinte ! Dar de ce eu trebuia sa sufar mereu ? Atat de mult am pacatuit si Dumnezeu trebuie acum sa ma pedepseasca ? Ca sa fiu sincera , uneori ma gandeam ca moartea va fi cea mai placuta experienta . Va fi precum mierea ... Dulce chiar prea dulce ...Gandul ca voi scapa de lumea asta mizerabila imi alimenta pe zi ce trece dorinta ce imi rascolea mintea .
Dar ... aveam si motive sa ii multumesc lui Dumnezeu . Poate nu ma credeti , dar aveam ! Pentru mine era o onoare sa fiu mereu cea mai inteligenta din clasa , fata cu cele mai multe premii ... Cu toate ca , eram privita cu invidie de colegi , lucru care ma durea profund . Oare de ce nu ma puteam integra ? Am stat si am reflectat mult timp asupra acestui fapt , insa a fost “munca” in zadar ... Pe la varsta de paisprezece ani , toate colegele mele aveau cate un iubit cu care , normal ca se laudau , iar eu , normal ca nu aveam .
Insa cum as putea eu sa imi fac un iubit , cand nu am nici macar un prieten ?Asta era o intrebare fara raspuns pentru mine ! Cred ca , pe atunci am plans cat pentru toata viata mea .Lacrimi amare imi inundau chipul angelic , de fiecare data cand , colegele mele se uitau la mine cu dispret si apoi , ma intrebau cu nerusinare : “Hei ! Sakura ... Unde- ti e iubitul ? L-a mancat lupul sau vreo alta creatura din cartile pe care tu le citesti ? “ ,si in final radeau in hohote , de parca nu era de ajuns cat ma umilisera ...
Un iubit ... Dragoste ... afectiune . Cuvinte prea scumpe , ca eu sa le pot cumpara ! Cu mult mai scumpe pentru a le putea avea ... nimeni nu mi-a fost aproape , asa ca de ce sa ma mai zbat singura ? M-am resemnat , recunosc , destul de dificil , cu gandul ca voi fi singura ... singura ca pasarea cerului , dar nu si la fel de fericita . Pana si unicul meu prieten a murit si chiar inainte de acele evenimente neplacute ... Prietenul meu cel mai bun , adica MeW , pisoiasul pe care l-am gasit pe strada , inainte de a implini doisprezece ani . Hmmm ... era asa de dragut . Un mic smoc de blana gri care mieuna de zor , poate cineva il aude . MeW , avea ceva special ... cel putin eu credeam asta . Mama insa , nici nu mai stiu de cate ori a vrut sa il arunce . Chiar si acum mai am banuieli cu privire la moartea micului meu prieten ...
Lasand la o parte capitolul “love” , am tinut sa ma concentrez pe scoala , prietenul dar si dusmanul meu momentan . In ciuda faptului ca anul era pe sfarsite , m-am gandit ca nu ar strica sa mai particip la cateva concursuri ... nu de alta , dar imi aduceau cate o nota de zece , un cuvant melodios in urechile mele !
Era luni de dimineata . M-am trezit buimaca , cu parul ciufulit si cu cearcane la ochi ... Subiectul “love” , era la ordinea zilei , sau mai bine zis a noptii , pentru mine , cu toate ca imi propusesem sa il ignor ! .Dupa o scurta vizita la oglinda , care de fapt nu a fost prea scurta , deoarece imi lua ore pana imi pieptanam parul , am facut un dus revigorant , care mi-a reamintit ca inca sunt vie ... M-am schimbat in ceva comod , numai bun pentru un concurs de matematica , si am coborat la micul dejun .
- Buna dimineata mama , tata ! le spuneam eu in fiecare dimineata pe un ton vesel sperand ca azi va fi o alt fel de zi .
- Hmmm... Buna dimineata ... imi raspundeau ei pe acelasi ton rece si aspru ca de fiecare data ...
Erau prea ocupati ca sa imi acorde putina atentie ... Aveau lucruri mai importante de facut ... Tata citea cu interes un ziar de acum vreo cateva zile , in timp ce savura cu placere o ceasca de cafea , dintre cele mai scumpe , iar mama , ei bine ea ... rasfoia o gramada de reviste de moda in acelasi timp . De ce ? Pentru ca ea avea voie sa fie la moda , nu ca mine ... Eu inca mai purtam hainele de acum doi ani pe care le reconditionase bunica sau in cel mai rau caz , haine mai vechi ale mamei mele .Deh , sa fiu multumita ca am cu ce sa ma imbrac ! Am cautat in frigider ceva care sa imi placa si mie , si m-am asezat la masa .
- Mama ? Sti , azi particip la un concurs de matematica , care este ... aaaa... pai unul pentru copii isteti ! m-am trezit eu scotand cuvintele unul dupa altul , intru-un fel cat se poate de aiurea .
- A da ? Ei bine sper ca nu cer bani pentru inscriere ... Nu am de gand sa risipesc banii pe concursuri stupide si lipsite de sens ! imi raspunse rapid tatal meu .
- Nu ! Nu va faceti griji ...
- Foarte bine ! Atunci poti sa te duci linistita ! imi raspunse mama , pe un ton ironic .
NIci un cuvant de incurajare . Absolut nimic . Isi faceau griji numai din cauza banilor ... In sfarsit , eram obisnuita cu comportamentul lor nepasator , dar ... dar inca mai speram ca intr-o buna zi se vor schimba .
Am terminat de mancat in doar cateva minute , pentru ca nu obisnuiam sa mananc prea mult , si imediat dupa , am urcat in camera mea , pentru a-mi lua rucsacul ... Eram gata de concurs . A da ... si ca sa nu mor de foame , mi-am scos si portofelul la plimbare , nu de alta , dar , daca am calculat eu corect , as fi petrecut patru ore la concurs si nu aveam de gand sa mai pierd inca cateva kilograme !
Dupa cateva minute , eram deja pe drumul ce ducea catre locatia concursului . Era la cateva strazi de casa mea , asa ca am luat-o pe jos ... Asa mai admiram si eu peisajul si mediul inconjurator .Ajunsa la scoala gazda , m-am grabit sa gasesc sala unde trebuia sa ajung . Sala zece ? Un numar norocos am gandit eu .
Sala zece , nu era deloc cum imi imaginasem eu ... Era o sala intunecoasa , si in ciuda faptului ca vara se facuse simtita de mult timp , era si foarte racoroasa . Aproape ca incepusem sa tremur , cand m-am asezat in banca ce ramasese goala . Toti ceilalti tineri , aproximativ cincisprezece , discutau de zor , despre ce subiecte se vor da si chestii de genul asta . Ma si miram ! Era prima data cand s-au vazut si totusi se intelegeau ...asta imi aducea aminte de mine si Cleo , prietena mea cea mai buna de la gradinita . Pacat ca parintii nu m-au lasat sa stau mai mult de trei luni ... Poate asa imi faceam si eu mai multi prieteni . La gradinita , totul era asa de simplu . De cum ne zaream unii pe altii , eram deja buni prieteni .Recunosc , Cleo nu m-a mai cautat dupa ce am fost despartite , probabil si ea credea ca sunt o ratata ... Dar sa lasam trecutul sa se odihneasca in pace .
Dupa vreo cinci minute , profesorul cu subiectele a ajuns in sala . Era un barbat inalt , recunosc ca destul de chipes , dar cu o privire ce facea sa iti inghete sangele in vene ! Ca de obicei , a inceput prin a striga numele participantilor .
- Sasuke Uchiha ? Este prezent Sasuke Uchiha ? repeta profesorul pana ce noi ceilalti i-am raspuns negativ .
”Sasuke Uchiha” ... Ce nume interesant ! Pacat ca nu e prezent . Mi-ar fi placut sa-i vad fata ! Ma intreb daca e la fel de chipes , pe cat numele sau ?Gandeam eu in taina .
Concursul incepu in cateva minute , dar eu nici nu mi-am dat seama cat de rau am facut , venid la acolo ...