Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Care dintre personaje va place mai mult?
Brunetul misterios.
41.18%
7 41.18%
Ice
23.53%
4 23.53%
Dean
5.88%
1 5.88%
Dante
29.41%
5 29.41%
Total 17 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

[Yaoi] Impresarul mortii

#31
Buna!:*. Ma bucur ca nu te-a deranjat commul meu anterior si sper sa nu te supere nici asta:D. Si eu cred acest capitol este scris din perspectiva lui Ken. Dar am o nelamurire. Si-a omorat tatal pentru ca , banuiesc eu , a aflat ce i-a facut fratelui sau mai mic. Deci a facut-o din dragoste pentru fratiorul sau. Dar de ce spune atunci spre sfarsitul capitolului ca il uraste pe Dean? Sau am inteles eu gresit?:-/. Si cine l-a omorat si de ce? Ai descris bine sentimentele , mi-a placut , dar ai avut destule greselute:
-"dar in aceelasi timp gol"(acelasi)
-"Imi apar doi ochii cunoscuti"(ochi)
-"cu multa multa iubire"(multa , multa)
-"cand si le i-a inapoi"(ia)
-"priveam in treacat straziile impanzite"(strazile)
-"Aceelasi cu care l-am asasinat pe tatal meu"(Acelasi)
-"identica cu cea a ochiilor mei"(ochilor)
-"am sperat ca v-a pleca"(va pleca)
-"si nu stiam ce v-a urma"(va urma)
-"iar dinti mi-au sfasiat carnea"(dintii)
Ai rezolvat oarecum problema cu "aceea". Cel putin in acest capitol nu am mai vazut greseli cu acest cuvant. In schimb , au aparut probleme cu "acelasi". La masculin nu e ca la feminin , deci nu se scrie "acelasi" cu doi "e". Astea sunt formele: aceeasi , acelasi , aceleasi , aceiasi.
Mai ai probleme cu forma de viitor. Ai scris "va" dezlegat si n-ar fi trebuit. Se scrie dezlegat numai daca urmeaza o forma de trecut: v-a placut poezia?=> poezia a placut voua?. V=voua.
La fel si cu "ia". Se scrie dezlegat numai cand e urmat de un timp trecut: i-a cumparat bomboane?=> A cumparat bomboane lui?. I=lui. Legat se scrie cand este conjugat verbul "a lua": el ia.
Sper sa rezolvi aceste probleme. Astept capitolul urmator. Sunt curioasa ce se va intampla intre Ice si brunet:->. Kiss and bye!:*>:D<

#32
Multumesc de comentari girls. Ma bucur sa va vad din nou pe aici si acum funny bunny: Dupa cum ai spus si ai gandit-o bine, capitolul a fost din perspectiva lui Ken. Despre sentimentele lui o sa afli mai incolo, pe parcursul povesti, caci multe o sa se intample. Nu m-ai suparat cu comentariul anterior si nici cu acesta. Am cam facut greselute >.<' Pai, lectura placuta ^^ si va mai astept pe aici.



Capitolul 13



Sentimentele si placerile trupesti fusesera inca din timpurile vechi o problema pentru oameni. Precum si obsesia pentru bogatii, conduceri si altele. Totusi nimeni nu gasise vreo cale prin care aceasta slabiciune sa fie indepartata. Ba chiar unora le facea placere.
Cum poate un singuratic sa simta dupa atata vreme o asemenea dorinta nebuna ce-l termina pe interior? Raspunsul e simplu. Nu stie si nici nu voia sa fie constient de acest lucru, ci doar sa traiasca momentul alaturi de ,,salvatorul,, sau. Brunetul misterios al carui nume nu-i fusese dezvaluit si al carui chip si voce ii dadusera fiori inca de la inceput. Cuvintele indiferente si tonul nemilos de gheata cu care le contura mai mereu ii trezise interesul si inima la viata. Era destul de emotionat avand in vedere ca statea deasupra lui in acest moment, gustandu-i buzele moi si dulci. Si tot avea vaga impresie ca nu i-ar fi ajuns o eternitate sa dezlege acel mister ce plutea in jurul barbatului. Ii placea si intr-un fel nici nu dorea sa-l dezlege, gandindu-se ca in acel fel magia s-ar fi rupt si visul ar deveni ca un vas spart. Pierdut pentru totdeauna. Tanarul Ice emotionat si tremurand trecuse rapid de bariera textila si-i atinsese pielea incetisor. Atunci tremurul se intensificase si bataile inimi isi grabira ritmul. Pentru prima data era fericit, chiar daca dintr-un lucru atat de banal precum atingerea unei pieli. Se simtea bine si voia sa continue cu explorarea, insa fusese brusc oprit si trantit pe asternuturile moi si reci. Acum se afla sub stapanirea barbatului si nu putea misca nici un deget pentru a-l opri. Nici nu dorea. Fusese constient inca de la inceput ca absolut nimeni nu poate poseda un demon inrait, in adevaratul sens al cuvantului. Un specimen atat de rar, umplut cu ura, o masinarie de ucis. Simtindu-se privit isi indepartase pupilele si observase... doua abisuri, gauri negre gata sa-l ighita in orice moment. Nu dorea sa riposteze si nici nu o facuse. Ramasese pe loc uitandu-se pierdut in privirea pradatorului, dorindu-si sa guste inca odata buzele lui chiar si de ar primi moartea in schimb. Devenise dependent de prezenta celuilalt... atat de mult isi dorea macar...
- Ice. Tonul serios al brunetului ii trimisese un fior pe sirea spinarii, rece. Atunci isi simtise obraji actionand fara voia lui. Un rosu asemenea trandafirilor inflorise pe chipu-i alb daruindu-i doua pete de culoare adorabile. Isi acoperise fata cu palmele nedorind sa fie considerat un tip sensibil si le indepartase imediat cand isi amintise. Singura persoana in fata caruia nu este nevoie de o masca era barbatul de deasupra sa. El stia in mare parte despre tot ce tine de tanarul Ice.
- Ce este...? Intrebase pe un ton emotionat si rusinat, desi nu-i statea in fire sa faca asa ceva. Demonul ce se afla in aceasi incapere il schimba radical. Mai ales intr-o situatie asemanatoare cu cea in care se afla. Caldura ce i-o imprumuta trupului sau era imensa, ametitoare si placuta. Ar fi dorit sa nu se termine niciodata, sa fie posibil de mai mult, insa asta depasea puterile lui.
- Ti-am mai spus, noi doi suntem...
- Camarazi, asasini, prieteni. Stiu asta. I-o taiase atat de repede folosindu-se de forta pe care o prinsese. Nu-i placeau refuzurile inca de cand se nascuse, insa isi pastrase calmul. Daca se enerva si incepea sa ridice tonul nu avea nimic de rezolvat. Se simtea ca un...
- Daca sti nu mai insista cu asta. Nu suntem iubiti.
Iubiti un cuvant mult prea mare pentru intelegerea lui. Nu stiuse niciodata ce inseama o viata de cuplu sau cum te simti cand o persoana este alaturi de tine in orice moment, oferindu-ti alintare, dragoste, bunavointa si intelegere. Toate acestea ii erau straine si voia sa afle cum este cu orice pret.
- Atunci de ce nu incercam sa fim? Rostise ducandu-si un deget deasupra buzei inferioare si continuase apoi pe un ton provocator. Stiu ce iti place si ce nu.
Cand era pe punctul de a se ridica din pat brunetul ramasese nemiscat auzindu-i prostiile camaradului sau. Nu putea accepta o relatie cu el din motive personale, necunoscute. Adevarul gol golut era ca se incapatana sa n-o faca. Insa, nu stia de ce.
- Ce prosti vorbesti? Intrebase zambindu-i. Nu cred ca ti-ar placea sa...
- Te iubesc! Din nou il intrerupse prea repede, nereusind sa termine ceea ce avea de spus. Pentru moment barbatul se blocase neavand nici o reactie, si asta ii facuse curiozitatea lui Ice sa explodeze. Inima ii batea din ce in ce mai tare, insa totul revenise la normal cand cuvintele lui se facusera auzite tare si clar.
- Vad ca iti place sa consumi multe etnobotanice seara. Atunci nu am de ales. O sa vorbim maine despre urmatoarea tinta. Noapte buna. Spusese apoi parasise incaperea, lasandu-l pe tanar singur si nervos. Ice se suparase pentru ce ii zisese.
- Idiotule. Rostise trantindu-se pe perna moale si lasand o lacrima sa-i cada isi inchisese ochi, avand o speranta ca va putea dormi.
Dupa ce iesise din camera ramasese in pragul usi, urmarindu-l prin crapatura ce fusese lasata intentionat. Il vazuse pe camaradul sau necajit, il auzise si se simtise gol. Nu avea nici un regret pentru ce facuse asa ca plecase destul de repede, si pentru a nu fi descoperit. Ajuns in bucatarie se trantise pe-un scaun in apropierea mesei si-si aprinsese o tigare. Fumul cenusiu si dens ameninta sa-l ingita, precum si gandurile intortocheate ce le avea. In momentul de fata se gandea doar la femeia acea, Agnes. Nu putea sa ignore posibilitatea ca ea sa se afle in viata, insa o ucisese... sau asa isi amintea. Putea la fel de bine ca o dublura sa-i fi luat locul, stiind fapta pe care-o comisese cu mult timp in urma si dorind s-o protejeze. Un om e un gunoi, un demon e un asasin, fara pic de mila si dornic de noi prazi. Un diavol e raul iar un Dumnezeu e binele. Ingeri si ingeri decazuti sunt frati care se tradeaza in cele din urma. Atunci el se putea asemana foarte bine cu un demon si un inger cazut. Caci, la aspect fizic orice doamna sau domn i-ar fi cazut in plasa, si la mintea pe care-o are la dispozitie... un demon. Beneficia de strategi, era un geniu nedescoperit si-un asasin stralucit. Si totusi o femeie ii scapase. Asta nu putea suporta nicidecum. Avea s-o gaseasca, sa afle raspunsuri si... s-o ucida. In momentul acela un zambet malefic ii se asternuse pe chip, conturand o scena infricosatoare impreuna cu intunericul din bucatarie. Iesise pe balconul de care dispunea bucataria cand telefonul incepuse sa-i sune. Fara sa priveasca cine il deranjeaza raspunse.
- Alo? Sunt Joe.
- Banuiam. Ce vrei?
Vocea de la capatul firului avea oarecum o tenta de fericire in glas. Nimeni nu stia de ce...
- Am informatiile. Poti veni sa le iei cand vrei.
Fara sa mai spuna ceva brunetul inchisese telefonul si se dusese in sufragerie. Dupa ore bune in care se fataise pe-o canapea singur, fara nimic bun la TV, il apelase el pe piciul acela. Raspunsese destul de repede avand in vedere ora tarzie ce-o arata ceasul.
- Da? Intrebase pe-un ton somnoros si subtire.
- Hai la mine. Cu tot cu informatii.
Un moment de tacere se asternuse usor peste amandoi, brunetul asteptand confirmarea mucosului iar celalalt intrebandu-se daca viseasa. In sfarsit il anuntase ca o sa ajunga in vreo 15 minute si inchisese. Poate fusese egoist sa cheme un copil la el doar fiindca cineva il pornise prea mult. Ar fi fost destul de simplu sa-l abordeze pe vinovat si sa profite de el, dar nu voia sa cedeze. Asa ca isi gasise o alta jucarie ascultatoare ce era in drum spre stapanul de drept. Oricum ii facea un bine baiatului. Nici nu avusese timp sa termine cu gandurile ca soneria de la usa incepuse sa sune si sa-i deranjeze urechile. Se ridicase lenes de pe canapea, din diferite dorinte si ajuns in fata iesiri de la apartament deschisese. Acelasi copilas ce parea inofensiv aparuse in fata abisurilor sale nemiloase si reci asemeni ghetarilor.
- Am adus... Fara sa-si termine propozitia fusese tras inauntru si lipit de perete, cu brunetul aplecat deasupra lui. Ii capturase buzele intr-o fractiune de secunda, incepand sa le guste si sa-i exploreze cavitatea bucala. Nu era rau deloc...
Fara sa stie ca Ice urmarea scena in liniste actionase mai departe, lasand urme pe gatul sensibil si alb si soptindu-i.
- Te vreau, acum.
Zambetul de pe chipul lui Joe, satisfacut si intunecat disparuse atunci cand ii daduse replica, urmarindu-l pe Ice cu coada ochiului.
- Stiam eu ca va veni si ziua asta. Nimeni nu-mi rezista.
Amandoi continuau sa-si dezmierde trupurile cu atingeri interzise si excitante, doar unul fiind constient de prezenta celuilalt barbat ce locuia cu brunetul. Insa, totul se terminase atunci cand alesesera canapeaua din sufragerie.
Cerul facuse totul mai dureros pentru Ice cand auzise gemetele de placere si tipete. Pentru el fusese si era... oribil.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#33
Konnichiwa!:*. Se pare ca ai venit cu nextul mult asteptat. Dar de ce nu s-a inatamplat nimic intre ei?:o3. Brunetul a fost foarte rau cand l-a chemat pe Joe la el acasa cu acel scop , pe langa cel ala aducerii informatiilor. Eu credeam ca brunetul o cauta pe Agnes pentru ca ar fi fost ceva intre ei candva , ma gandeam ca a iubit si el , dar el o cauta s-o omoare. E incurabil...A fost un capitol bun , mi-a placut , dar a avut multe greseli:
-"bataile inimi isi grabira ritmul"(inimii)
-"precum atingerea unei pieli"(cred ca forma corecta ar fi "piei"-stiu ca suna ciudat)
-"nu putea misca nici un deget" , "Nu avea nici un regret"("niciun" in ambele cazuri)
-"isi simtise obraji actionand fara voia lui"(obrajii)
-"Singura persoana in fata caruia"(careia)-stiu ca te-ai referit la brunet , dar se acorda cu "persoana"
-"in aceasi incapere"(aceeasi)
-"Daca sti nu mai insista"(stii)
-"Ce prosti vorbesti?"(prostii)
-"neavand nici o reactie"(nicio)
-"ramasese in pragul usi"(usii)
-"si-si aprinsese o tigare"("tigara" e forma corecta)
-"la femeia acea"(aceea)-revenim la problema cu "aceea"?:-w
-"Ingeri si ingeri decazuti sunt frati care se tradeaza"("ingerii si ingerii decazuti")
-"Beneficia de strategi"(strategii)
-"un zambet malefic ii se asternuse pe chip"(i se asternuse)
-"ajuns in fata iesiri de la apartament"(iesirii)
Cele mai multe probleme in acest capitol au fost cele cu "i". Rontaie ceva inainte sa scrii pentru ca papi multi "i".
Ai grija ca "niciun" si "nicio" se scriu legat , numai daca nu te gandesti la ceve de genu': "nici o fata , dar nici doua n-au venit.". Stiu ca suna fortat , dar nu am gasit alt exemplu. La fel e si cu "nici un".
A fost o expresie la un moment dat pe care n-am inteles-o:"Simtindu-se privit isi indepartase pupilele si observase". Poate n-am inteles eu ce-ai vrut tu sa spui , dar cum sa-si indeparteze pupilele? Cred , totusi , ca ai vrut sa scrii "pleoapele".
In rest a fost un capitol bun , povestesti si descrii frumos. Vezi cum faci sa rezolvi cu acele greseli:). Astept next. Pupici!:*:*:*>:D<

#34
L-am citit in 5 minute dar n-am apucat sa comentez atunci :D
De ce-i faci asta la Ice? Mi-e mila de el, incepuse sa-mi placa de el. Si nu-l inteleg pe Mr. Sadism. Putea sa profite linistit de el, Ice nu s-ar fi impotrivit. Ma intreb daca s-ar fi oprit din a-l saruta pe Joe daca ar fi stiut ca Ice priveste. Sincer, am o parere destul de proasta despre Joe dupa acest capitol, asa ca sper sa-l aduci repede pe urmatorul, ca sa nu-mi mai imaginez ca-l decapitez pe nenorocit.
Spor la scris! :*
[Imagine: tumblr_mq6sbubRgR1stc76eo1_1280.jpg]
Are you surely not lying, little Biersack?

#35
Heyaaaa^^ guys. Am venit si eu cu next-ul. Multumesc mult de comentari, si sper ca si acest capitol plin de surprize sa va placa la fel de mult ca celelalte (sau mai mult). Meh. Ai_4ever. Joe e cam obsedat de brunet (cred ca ai observat si tu asta), dar eh, asta e. A prins si el o oportunitate:)). @ Funny bunny mersi de comentariu si te mai astept pe aici^^ Lectura placuta!!


-dialog mult- dar necesar ^^


Capitolul 14.


~

- Dante. Ii spusese numele, facandu-l pe celalalt sa se intoarca si sa-l priveasca. Pentru o secunda i se paruse ca in aceea privire vazuse tristete, compasiune, o mila profunda. Totul trecuse cand incuviintase din cap ca sa continue.
- Ma culc, cu tine, cu o conditie.
- Spune. Fusese tot ce zisese barbatul uimit de spusele celuilalt.
- Aceea de a-l vedea pe fratele meu, pe Ken.
Cuvintele lui Dean il ingrozisera de-a dreptul pe Dante, caci se albise la cand auzise de aceea persoana. Isi plecase capul intr-o parte incercand sa se prefaca, ca nu-i pasa si ca-i refuza oferta, dar baiatul se maturizase si nu era vreun nimeni ca sa-l poata minti. Asa ca trecuse direct la subiect. Chiar daca avea sa doara el se va refugia in propriile-i brate, convenabil. Fusese destul de... rautacios si nu se gandise decat la el.
- Nu.
- De ce?! Se razvratise brunetul fiind gata sa continue, sa nu se de-a batut.
- Pentru ca fratele tau e mort, Dean, de aia!
Liniste. O liniste mormantala se asternuse in birou. Se putea spune ca fusese linistea de dinaintea furtunii, caci dupa cateva momente exact asta se intamplase. Incepuse furtuna. Un hohot scapase printre buzele intredeschise ale baiatului, urmat de un altul, apoi de inca unul si tot asa. Aplaudandu-l pe Dante ii spusese:
- Caine, cred ca ti-ai gresit meseria. Ai fi un actor pe cinste, avand in vedere ca aproape m-ai dus de nas. Apoi facand doi pasi inspre barbat si prinzandu-l de gulerul camasi, se rastise la el. Data viitoare cand mai indraznesti sa afirmi ca fratelui meu i s-a intamplat ceva, te omor. Privirea-i rosie si patrunzatoare il ducea pe Dante intr-un taram necunoscut lui. Stia foarte bine ca nu era momentul pentru fantezi, asa ca mai spusese odata, atunci cand ii se daduse drumul la articolul vestimentar ce-i acoperea trupul.
- Dean, fratele tau chiar a... murit.
Cuvintele sale l-au oprit pe pusti din drumul sau. Simtise numai sinceritate in vorbele brunetului si asta il speria cel mai mult.
- Dean, fratele tau chiar a... murit. Auzise in ecou.
Sincer ar fi vrut sa rada in acel moment si sa-l jignesca, ca de obicei, insa o forta invizibila il impiedica sa faca asta. O forta ce nu o vedea si-o durere de suflet il bantuiau rapindu-i si ultima farama de judecata.
Isi auzeam constiinta cum repeta propozitia iesita din gura brunetului parca din dorinta de a-l inebunni de tot. Ducandu-si mainile pe cap si trantindu-se in genunchi, lacrimile si incepusera sa-i curga si sa-i parcurga chipul alb ca de lapte.
- De ce?!?! Strigase ca din gura de sarpe simtind privirea lui Dante cum ii urmareau fiecare miscare.
"- Dean, am o surpriza pentru tine!"
"- Aici erai? Hai la fratele Ken!"
"- O bicicleta noua, frate?! Serios? Multumesc!"
"- Daca o sa mai pleci de acasa o sa ma supar pe tine, da?"
"- Te iubesc, Dean."
"- Nu o sa te parasesc niciodata. Promit."

Plangea si privea intr-un punct mort, pe masura ce amintirile il invadau, pe masura ce il inlantuiau intr-o lume separata de cea pe care o stia, inconjurata doar de ura si melancolie. Inca de cand mama lor se stinsese, amandoi ramasesera cu idiotul acela caruia Ken ii spunea "tata", cu atata mandrie. L-a ingrijit si a avut grija sa nu ii lipseasca nimic niciodata chiar daca simtea si altceva decat sentimente frumoase pentru Dean. Pustiul continua sa-l iubesca din tot sufletul chiar daca nu era decat un mincinos in ochii lui. "Esti un mincinos, frate... M-ai mintit!" isi spusese in intimitatea gandurilor sale.
Simtind doua maini mari cum il cuprind intr-o imbratisare, se smucise, dandu-i-se drumul intr-un final. Dante il privea si-l studia indeaproape cautandu-si discursul pentru o astfel de "situatie". Nu se prea pregatise pentru reactia asta, desi fusese constient inca de cand il anuntase de nenorocirea ce se intamplase. Isi asezase o mana pe umarul pustiului, usor, si-i soptise bland ca o sa fie bine. In schimb primisese o palma peste obrazul drept, pielea inrosindu-i-se din pricina lovituri.
- Ce sa fie bine?! Spune-mi! Nimic nu e bine.
- Dean, chiar si asa, nu eu sunt vinovat pentru moartea fratelui tau. Asa ca inceteaza cu copilariile astea!
Auzindu-l baiatul isi marise ochii, apoi se ridicase alert de pe jos, continuandu-si drumul. Afara ploua iar lui ii placea ploaia. Intr-un fel parea ca si cerul plange impreuna cu tanarul si indureratul brunet. Acum ramasese singur. Fara fiinta pe care-o iubea din tot sufletul si se simtea distrus din toate punctele de vedere. Continuandu-si drumul si intampinand ploaia ce se revarsa pe trupu-i, lasandu-si vocea sa se dezlantuie impreuna cu sentimentele, clacase.
- KEN!!! De ce?!
Numai asta reusise sa scota printre buzele-i vanete, caci in urmatorul moment se afla prabusit la pamant, urmarind ploaia rece cum ii atinge fiecare particica din corp. Se scufunda din ce in ce mai mult in intuneric, cautand o sansa de a ajunge la Ken.
- Frate, inca...odata. Lasa-ma sa te vad... inca...odata. Soptise doar pentru el, incercand sa opreasca durerea ce-l chinuia atat de mult. Aceasta inceta, de indata ce aparuse fix in fata lui o pereche de ochii rosi, blanzi, si un chip atat de cunoscut lui. Era Ken cel care-l vizita fie si-n mintea lui, caci lesinase de ceva vreme.
- De ce? Intrebase, apoi continuand. Cine a fost? De ce nu te-ai tinut de cuvant? Frate? Era mai mult decat curios si dorea din tot sufletul sau sa afle raspunsul pentru fiecare intrebare in parte. Celalalt se intorsese cu spatele la fratele sau, gandindu-se ca ar trebui sa i se spuna adevarul ca sa poata sa se odihneasca in pace.
- Dean. Spusese Ken pe un ton bland, atingandu-i umarul usor. Am fost violat si ars de viu intr-un loc parasit de un barbat. Nu mai tin minte cum arata, si oricum ar trebui s-o lasi balta. Razbunarea nu e o solutie.
- Dar...
- Shh. Il oprise punandu-si un deget pe buzele-i moi. Te-am urat in trecut, chiar si in pragul mortii mele am facut-o. Tanarul brunet dorea sa intrebe, insa inainte s-o faca barbatul continuase. Mama ta e inca vie, probabil, acolo undeva. Mama mea a murit sa te protejeze pe tine. Asta a fost cauza.
- Cum... dar, e imposibil!
- Stiam pana si la ce erai supus cand plecam de acasa. Eram constient de absolut tot ce-ti facea tatal meu si l-am ucis chiar inainte sa mor.
Pe masura ce-l asculta, baiatul ramanea din ce in ce mai confuz, dar durea. Auzise de la propriul sau frate ca il uraste si-l durea. Lacrimi ii curgeau si asa inconstient cum era.
- Nu plange, frate. L-am dat in uitare pe omul ala fiindca am prins sentimente frumoase pentru tine. Acum nu te mai urasc si-mi realizez greselile. In fond, tu nu esti de vina pentru decizia mamei mele si nici nu ai fost vreodata. Am fost asa un copil... Iarta-ma. Imi pare rau... Adio, Dean.
- KEN!!!"

~
Tipase pe bune trezindu-l din visare pe barbatul ce veghea asupra lui. Dupa ce lesinase in curte Dante fugise ca un descreierat pana la el si-l purtase pe brate pana in vila, unde-l schimbase si-l imbracase cu haine uscate. Chiar daca-si spunea de multe ori ca voia doar ca pustiul sa-i cada in pat, se mintea, probabil. Pentru o persoana "semnificativa", nu te ingrijorezi in asemenea hal.
Brunetul se ridicase in sezut, apoi isi stransese genunchii la piept cu ajutorul bratelor. Nu voia si nu era capabil de a purta o discutie cu nimeni, mai ales cu dusmanul lui. Isi pierduse motivul pentru care continuase sa traiasca pana in prezent si asta durea. Discutia pe care-o purtase cu fratele lui vitreg asa cum afirmase, ii dadea tarcoale incontinuu. Fara sa-si dea seama ochii i se umezisera din nou iar de data aceasta nu-i mai pasa ca avea sa fie vazut. Simtea cum cedeaza din toate punctele de vedere. Fara nici o avertizare sarise in bratele lui Dante, care ramasese uimit de gestul pustiului. Il prinsese intr-o imbratisare calda, chiar dragastoasa intr-un fel ce voia sa-l consoleze.
- Esti... bine? Intrebase cu jumatate de gura. Bineinteles ca primise un raspuns negativ. Cine ar fi ok dupa o asemenea nenorocire? Nimeni. Se parea ca pustiul intrase pe un teren minat, caci multe pericole il pandeau din aceea clipa.
- Multumesc. Soptise usor in urechea dreapta a barbatului.
- Pentru?
- Tot.
Imediat dupa ce raspunsese adormise din nou. De data aceasta in bratele "dusmanului" cum obisnuia sa creada. Insa, in aceste circumstante se putea baza doar pe el. Erau doar ei doi in casa, Agnes fiind plecata cu Clay din ordinele lui Dante. Era trist, si se gandea la razbunare. Privea cum ura il consuma incetul cu incetul si nu-i mai pasa. Isi jurase ca cel care-l omorase pe Ken avea sa plateasca cu varf si indesat. Da... exact asa. Gasise un ceva pentru care sa-si continue viata. Razbunare. Jurase ca o sa-l razbune...
Barbatul vazandu-l adormit deja, il asezase cu grija pe suprafata moale si-i sarutase bland crestetul capului.
"Ce naiba fac?!" se intrebase pe sine cand parasise incaperea. S-ar parea ca durul plecase la plimbare si ramasese naivul in locul lui.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#36
Abia am asteptat sa pui acest capitol! Se pare ca m-am inselat si Ken nu a murit din cauza lui Dante. Vad ca Dante incepe sa se schimbe in bine, ceea ce ma bucura. Si ma mai bucura faptul ca Dean l-a imbratisat. Asta inseamna ca nu il mai vede ca pe un dusman sau doar avea nevoie sa simta pe cineva aproape? Sunt curioasa ce a vrut sa spuna prin 'tot'.
Am vazut cateva cuvinte scrise cu un 'i' in loc de doi, dar sunt convinsa ca neatentia e de vina.
Spor la scris! :*
[Imagine: tumblr_mq6sbubRgR1stc76eo1_1280.jpg]
Are you surely not lying, little Biersack?

#37
Hey!:*. Vad ca ai adus un capitol nou , interesant , cu reactii si informatii neasteptate. Nici eu nu ma asteptam ca Ken sa fi fost omorat de altcineva in loc de Dante si nici ca Dean sa-i sara in brate asa brunetului. Am inteles de ce isi ura Ken fratele si ma bucur ca si-a dat seama ca a gresit. In ultima parte , adica ultimul alineat , intelesesem ca Dante era trist si se gandea la razbunare si eram confuza pentru ca Dean era adormit si nu prea mai avea cum sa gandeasca. Dar am mai citit o data si am inteles pana la urma.
Ai avut mai putine greseli , deci te felicit:
-"prinzandu-l de gulerul camasi"(camasii)
-"nu era momentul pentru fantezi"(fantezii)
-"simtind privirea lui Dante cum ii urmareau fiecare miscare"(urmarea)-se acorda cu "privirea"
-"din pricina lovituri"(loviturii)
-"buzele-i vanete"(vinete)
-"o pereche de ochii rosi"(ochi rosii)
-"multe pericole il pandeau din aceea clipa"(acea)
In expresiile:"asa ca mai spusese odata" , "Frate, inca...odata. Lasa-ma sa te vad... inca...odata" se scrie "o data" , nu "odata" pentru ca "o" este numeral aici , adica doar o data i-a mai spus , nu de doua , nu de trei.
N-ai rontait nimic inainte sa scrii , nu? Tot ai mai mancat "i" , dar e mai bine ca in capitolul trecut.
Au fost greseli si la inceputul acestui capitol , dar le-am mentionat in comentariul despre capitolul de unde ai luat inceputul , asa ca nu le-am mai zis si acum. Parerea mea e ca ar fi trebuit sa le corectezi , chiar daca ai dat copy-paste.
In rest a fost ok , mi-a placut capitolul si il astept pe urmatorul. Pupici!:*>:D<

#38
Multumesc de comentarii fetelor!~ Apreciez ca treceti pe aici. Ermm, am adus next-ul. Lectura placuta^^ (Scuze daca e prea scurt)




Capitolul 15



Intr-o incapere in care mirosul de cafea proaspata domnea, un tanar incredibil de nervos statea asezat pe scaun asteptand. Noaptea precedenta nu reusise sa doarma mai deloc din cauza partenerului sau si a parazitului blond. Se foise si-si asezase perna pe cap, insa asta inrautatise lucrurile in loc sa le imbunatateasca. Chiar isi dorise din toata inima ca pustiul ala, Joe, sa moara in timpul actului sexual. Sa se stinga in bratele si asa patate ale frumosului brunet, dar dorinta nu-i fusese indeplinita, iar asta il deranja din ce in ce mai mult.
- De ce ma tot respinge? Rostise cu voce tare, sorbind din lichidul maroniu. Nu-i putea intelege intentiile barbatului mai deloc. Il dorea cu o asa ardoare... incat nu mai stia ce sa faca.
- Oare o face intentionat? Se intrebase, lasandu-si capul sa faca contact cu masa. Linistea domnea acum, in ora diminetii, asa ca Ice se lasase purtat de ea. Se lasase purtat ca alte ganduri sa nu-si faca loc in mintea lui.
In living o atmosfera fierbinte domnea. Brunetul statea intins pe canapea cu pustiul deasupra lui, tragand dintr-o tigara pe jumatate fumata. Fusese prea aprins din cauza camaradului sau, asa ca actionase fara ca macar sa gandeasca, ajungand sa-si petreaca noaptea in bratele pustiului blond. Trebuia sa recunoasca, insa, ca nu era deloc rau. Isi mai potolise foamea. Foamea de placere. Cu ploapele pe jumatate lasate si garda jos, nici nu observase cand tigarea ii fusese furata dintre degete si stinsa in scrumiera.
- Fumatul dauneaza, frumosule. Il auzise pe baiat, apoi ii analizase trupul inca odata. Din orice punct ar fi putut sa-l priveasca, se asemana cu o femeie. Ochii mari si albastri ca de fecioara, parul blond si catifelat, lungut... trupul subtire. Se mira ca se mai putea misca dupa asa partida.
- Si ce propui? Intrebase arcuindu-si o spranceana, mai apoi ridicandu-se in sezut. Si acum in tonalitate i se simtise aerul superior ca de conducator.
- Nimic interesant. Raspunsese blondul pe un ton inocent ridicandu-si umeri dezgoliti. Mai important, continuase prinzandu-l pe barbat de barbie, vrei informatiile nu-i asa? Intrebase pe un ton provocator dandu-i un pupic dulce. Pacat ca brunetul nu era impresionat de asemenea chestii, ci mai mult dezgustat. Insa nu simtea nevoia sa-l indeparteze. Cel putin nu inca. Isi inclinase capul intr-o parte, anuntandu-l ca doreste sa continue.
- Sa stii ca am avut de furca cu treaba pe care mi-ai dat-o, dar am gasit-o. Femeia asta, facuse o pauza scurta dupa care continuase, se ascunde destul de bine. Se ridicase in sezut scotand un sunet infundat, cotrobaind prin proprii pantaloni si scotand de acolo o foaie mototolita. Aici ai adresa. Spusese inmanandu-i hartia. Brunetul nu ezitase nici o clipa si-o smulsese din mana pustiului de indata, parca fiindu-i frica sa nu se evapore informatia. O citise, memorand informatia, apoi ii daduse foc cu bricheta.
Te-am gasit, dupa atata timp... Te-am gasit! isi spusese in intimitatea gandurilor, lasand un zambet sa-i rasara pe chip. Visase ziua asta de multa vreme si acum venise. Chiar venise.
Se ridicase in picioare, privindu-l inca odata pe Joe. Nu e inutil pana la urma. Are si el momentele lui de stralucire. Cugetase, apropiindu-se usor de corpul acoperit acum de haine. Prinzandu-i barbia intre degete, luase ostatice buzele incredibil de moi si dulci. Le gusta lacom din plin, asa cum nu mai facuse. Ii explora lacasul umed in voie, in stilul sau salbatic si pasional, iar partea cea mai buna era ca nimeni nu-i putea spune sa se opreasca. Limbile lor dansau... dansau si iar dansau fara intrerupere. Totusi, sunetul usii ii facuse sa se termine jocul excitant si sa priveasca vinovatul, pe Ice. Imbracamintea lui, boxerii negri, ii acopereau zona intima iar sosetele talpile. Parea ravasit si obosit din toate punctele de vedere. Totusi, nu se scuzase, ci doar ocupase loc pe canapea pornind televizorul.
- Ok. Am inteles mesajul. Rostise blondul privindu-l insistent pe Ice, apoi ii soptise brunetului la ureche, provocator. Mi-a facut placere sa fac afaceri cu tine. In scurt timp cei doi ramasesera singuri, in aceeasi incapere, insa nici macar nu se priveau. Cel putin Ice nu-i aruncase vesnicele priviri. Celalalt barbat ii analizase insistent "imbracamintea", mai apoi ocupand un loc pe canapea. Nu se rusinase deloc expunandu-se in fata lui. In fond erau camarazi si amandoi baietii. Fiecare era prins in ganduri apasatoare in momentul de fata. Barbatul brunet, misterios si frumos le avea pe ale sale, exact ca Ice.
- Este ceva de mancare? Intrebase urmarind ecranul televizorului.
- Omleta. Raspunsese prompt Ice, nelasandu-si imaginatia bolnava sa-si porneasca rotitele. Conversatia murise imediat ce ramasese singur in incapere.
Nu dorea sa recunoasca, insa patul ravasit pe care se asezase ii starnea imaginatia din plin. Oare l-ai atins asa... si l-ai sarutat pasional? gandise, asezandu-si un deget pe buza inferioara. Brusc isi simtise obraji inflacarati, aproape imaginandu-si culoarea trandafirie ce colora chipul ca laptele. Amintirea sarutului... era vie! Mai vie ca niciodata. Nu intelegea de ce-si dorea mereu "lucruri" imposibile. Fusese respins odata, asa ca nu-si dorea si o a doua oara. Ca o felina ce nu-si face simtita prezenta, eroul lu' Ice aparuse in living chiar in fata sa.
- Hmmm... Nu ai febra. Constatase imediat brunetul dupa ce atinsese fruntea prietenului sau. Gestul in sine nu era deloc obraznic, insa il rusinase de-a dreptul pe baiat. Chipul lui... era atat de aproape de al sau, incat se emotionase. Incredibil dar adevarat. Intr-o fractiune de secunda isi lipise buzele calde de ale sale, uitand ce se intamplase noaptea trecuta... doar pentru putin. Limbile lor se atingeau, dansand in lacasul umed si intunecat al brunetului. Pasional. Totul era atat de... Pasional! Insa, vraja disparuse asa cum si aparuse, atunci cand baiatul se desprinsese de gura celuilalt pentru a lua aer.
- Asta a fost... pentru somnul meu neimplinit. Rostise gafaind de parca ar fi alergat kilometri intregi si indepartandu-se de trupul celuilalt continuase pe un ton diferit de celelalte. Stai linistit, inca... inca mai ai multe de facut ca sa te revansezi. Spusese disparand din incapare, lasandu-l pe frumosul brunet pe ganduri.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

#39
Hey!:*. Capitol nou , un nou comment:D. Sa inteleg sa draguta de Agnes isi va gasi sfarsitul in curand. Cum poate Ice sa suporte asa de bine tot ce i se intampla?:-o. Banuiesc ca ne vom lamuri in capitolele viitoare. Esti constanta in greseli , tot sapte ai;):
-"Cu ploapele pe jumatate lasate"(pleoapele)
-"cand tigarea ii fusese furata"(tigara)
-"apoi ii analizase trupul inca odata" , "privindu-l inca odata" , "Fusese respins odata"-in toate cele trei cazuri se scria "o data". Se scrie legat cand este sinonim cu "demult , candva" sau "o" nu are functie de numeral.
-"ridicandu-si umeri dezgoliti"(umerii)
-"cotrobaind prin proprii pantaloni"(propriii)
-"erau camarazi si amandoi baietii"(baieti)
-"isi simtise obraji inflacarati"(obrajii)
Intr-adevar , capitolul a fost cam scurt , dar e mult mai bine decat nimic:). Mi-a placut cum ai povestit , deci te astept cu un nou capitol cat mai curand(ca doar e vacanta)!;)>:D<

#40
Multumesc de comentariu, Funny Bunny. Ma bucur ca mai urmaresti ficul ^_^ sper sa-ti placa de asemenea si acest capitol. Dat fiind faptul ca am intarziat, l-am facut mai lung. Lectura placuta! Kissez.



Capitolul 16.



Timpul trecuse destul de repede, lasand in urma sa amintirile dureroase sau asa se credea. Dean nu reusise sa treaca peste moartea fratelui sau si nici peste cuvintele acestuia, astfel ca se inchisese in camera lui continuand sa se gandeasca la urmatoarea miscare. Indiferent de motivele, sentimentele ce se adunasera inauntrul sau, de vointa lui Ken, el isi promisese ca il va razbuna. Ii promisese ca-l va razbuna indiferent de ce avea sa se intample in viitor.
Incaperea era cufundata intr-o liniste mormantala, intr-un intuneric dens. Perdelele inchise la culoare impiedicau soarele stralucitor sa patrunda in incaperea ce duhnea a melancolie curata. Tanarul statea intins pe asternuturile moi, privind tavanul insistent. Nu refuzase sa se alimenteze ca sa nu-si inlature puterile ramase, insa nu simtise nevoia de hrana inca de cand aflase nenorocirea. Cazuse prada sentimentelor ce le avea pentru Ken, acum aflandu-se singur, nedorindu-si sa isi expuna latura sensibila si celorlalti.
Slabiciunile trebuiesc indepartate, altfel nu este cale spre izbanda, spusese in intimitatea gandurilor sale ridicandu-se in sezut. Amintirile continuau sa-l bantuie. Amintiri ce odata ii adusesera fericire si bucurie. Dante il ajutase cat putuse, astfel ca lucrurile fratelui sau ajunsesera in posesia baiatului. Inclusiv jurnalul pe care-l pazise atat de mult. Poze...
De indata ce localizase caietul plin cu gandurile fratelui sau decedat isi lasase privirea in pamant, bretonul negru si lung acoperindu-i jumatate din chip. Era indecis daca sa-l deschida sau nu, daca ii era permis sa violeze intimitatea cuiva. Insa, impins de curiozitate pusese mana pe jurnal asezandu-l atent pe plapuma ce-l invelea. Poate o sa gasesc indici despre criminal. Nu e ca si cum as face ceva rau, nu-i asa? se intrebase simtindu-si corpul tremurand.
- Bine! Acum ori niciodata! Spusese cu voce tare, pe un ton hotarat, indepartand coperta sangerie a jurnalului. In centrul primei pagini se aflau gandurile normale a unui om, impreuna cu o poza. Fara a mai sta pe ganduri, tanarul brunet incepuse sa cutreiere randurile scrise de insusi Ken, ramanand socat. Pe foile imaculate se aflau informatii de care nici nu stiuse, la care nici macar nu s-ar fi gandit vreodata. Toate neimportante pana la urma, deoarece deja aflase de ura pe care i-o purtase. Durea. Totusi, inca durea.
- Asta e...!
Zapada se asternuse peste pamant pe timp de noapte. Aparuse cand oameni se asteptau mai putin, incantand copii doritori de joaca. In fond, sufletele tinere iubesc joaca.
- Hei, frate, se auzise un glas ragusit ce-i atrasese atentia baietelului mititel, oprindu-l din construirea omului de zapada. Tu sti de ce zapada e alba? Intrebase aceelasi om, zambindu-i calduros.
- Nu prea stiu... Ai tu vreo idee, frate Ken?
Atintindu-si margelele rosii spre cerul albastru, graise.
- Eu cred ca a uitat ce culoare avea... Spusese strangand din pumni. Dar eu nu vreau sa uit! Nu vreau sa uit nimic. De aceea, draga Dean, nu vreau sa uiti nici tu.

- Trebuia sa-mi fi dat seama atunci. Lasandu-si vocea auzita, isi plecase capul din nou. Dar cred ca avea dreptate. Pana la urma, nu tebuie sa uit nimic. Chiar nimic... nici macar ura ta, frate. Continuase, aruncandu-se in asternuturile moi. Nu-si dorea sa uite, nici sa ierte, ci dulcea razbunare. Era constient ca nu-l aducea inapoi pe Ken cu aceasta, insa era pentru propria satisfactie. Deja se hotarase sa-l gaseasca pe nenorocit cu orice pret. Sa-l gaseasca si sa-l puna sa plateasca pentru tot ce facuse, de dragul vremurilor in care fusese fericit. Chiar daca acelea fusesera nimic mai mult sau mai putin decat simple minciuni.
In camera alaturata linistea domnea. O liniste aducatoare de necazuri. Totusi, un barbat incredibil de frumos, lipsit de griji, dormea cu capul sprijinit de biroul incarcat cu hartii. Reusise in cele din urma sa-si lase gandurile erotice deoparte si sa se odihneasca. Degeaba. Pana si in vise il vedea pe brunet in diferite ipostaze ce reuseau sa-l porneasca. De ce? De ce tu?, se intrebase de indata ce deschisese ochii. Cazuse din nou pe ganduri, insa acestea fusesera intrerupte de un sunet puternic. Usa fusese trantita de perete, iar in incapere patrunsese intr-un mod vijelios o femeie.
- Dante! Ii strigase numele nervoasa.
- Da?
- De ce e Dean in starea asta? Te-am rugat sa ai grija de el, nu sa-l distrugi! Arata de parca...e pe moarte. Spusese coborandu-si vocea. Ingrijorarea se putea observa cu usurinta in privirea gri cu tente de rosu. Agnes lipsise o perioada din casa, asa ca un angajat o tinuse la curent cu situatia actuala. Insa, nu stia despre moartea fratelui sau.
- Ha? Sa-l distrug? Esti nebuna! Strigase asezandu-si mainile pe birou. De ce naiba toata lumea crede ca e vina mea?
- Pentru ca esti un nenorocit.
- Poate ca sunt. Recunoscuse acesta, facand ocolul obiectului din lemn. Si ce-i cu asta? Intrebase pe urma, prinzandu-i chipul intre doua degete. Eu ti-am oferit protectie, si tie si mucosului. Ar trebui sa-mi fi recunoscatoare.
Pufnise. Probabil ca brunetul avea dreptate, insa tot era nenorocit. Agnes ii indepartase mana, privindu-l dezgustata.
- Atunci de ce se afla in starea asta? Vreau sa stiu. Ii adusese la cunostinta, sprijinindu-se de peretele verde. De raspunsul tau depinde ce se intampla cu informatiile. Continuase, jucandu-se cu o suvita albastra din podoaba capilara.
Brunetul maraise, pentru o secunda asemanandu-se cu un caine. Exact cum obisnuia pustiul sa-i spuna inca de la prima intalnire. Se decisese sa-i spuna pana la urma adevarul femeii, lasand-o masca pentru o secunda.
- Esti serios?! Nu se poate...
- Ba se poate. Momentan oamenii mei verifica locul crimei, suspectii principali si-
- Cu ce ocazie? Intrebase frecandu-si barbia micuta. Nu e genul tau deloc.
Brunetul zambise usor, intorcandu-se cu fata spre geam. Soarele domnea pe cerul lipsit de nori. Parea o zi frumoasa...
- Cine stie?...
In camera pustiului lucrurile se calmasera de indata ce acesta adormise. Avusese un vis vag, in care toata lumea era fericita si radeau. Acolo se aflase pana si mama lui, careia nu-i vazuse chipul niciodata. Se intrebase inca de cand murise Ken. De ce nu-l suspectase niciodata? De ce nu-si daduse seama ca erau verisori, cand numele lor erau de diferite origini. De ce nu banuise ca batranul libidinos si uracios nu-i putea fi tata? Nu intelegea... Deloc. Inca mai avea destule mistere de dezlegat. O sa ma descurc eu cumva, se imbarbatase singur, luand in mana jurnalul cu coperte sangeri. De dragul vremurilor bune.., continuase zambind din inima. Exact in acel moment un plic alb cazuse din interiorul caietului, luand contact cu podeaua rece. Un plic sigilat pe care era scris numele; Dean. Baiatul cascase ochii, apucand numai decat de acesta, ridicandu-l de pe jos. Daca ii fusese destinat lui, nu facea nimic gresit deschizandu-l. Parcugand randurile patate cu cerneala neagra, din ochii rosiatici incepusera sa curga lacrimi incolore ce dispareau la contactul cu foaia.

„Se spunea odata ca trebuie sa-ti lasi gandurile libere, sa zboare si sa-ti coloreze hartia din fata ochiilor. Ei bine, exact asta fac in acest moment. Imi las gandurile sa coloreze foaia imaculata, furandu-i puritatea si eliberandu-ma pe mine, intr-un mod egoist. Inca de cand mama a murit sentimente precum ura au incoltit in sufletu-mi fara sa-mi dau seama. Uram din toata inima o persoana inocenta. Acela erai tu Dean. Un copil mic si nestiutor, care era in cautarea sigurantei si iubirii.
De multe ori am incercat sa-ti neg drepturile si sa te fac sa suferi, astfel ca am cazut de acord cu tatal meu. Mi-e si rusine sa admit ca eram in cunostinta de cauza, de durerea si mizeriile la care erai supus, insa daca as spune ca nu stiam, as minti, iar eu nu sunt un mincinos.
Probabil ca prostia este molipsitoare, la aceasta concluzie am ajuns singur privindu-l pe tatal meu si cugetand asupra actiunilor mele. Batranul care defapt iti era unchi si nu tata, mi-a inveninat sufletul mult, mult timp, dar tu ai fost ca un antidot. De fiecare data ma linisteai si-mi transmiteai numai placere, bucurie, dragoste, astfel ca refuzand sa mai fiu de acord cu metodele lui am parasit casa si am decizand sa te vizitez in fiecare saptamana. Probabil as putea fi numit "las" sau cum vrei. Sunt constient de asta. Oricum eu tot am sa-ti multumesc pentru ca ai fost sincer si m-ai iubit asa cum sunt. Un prost autentic.
M-ai atins acolo unde e cel mai greu si-ti multumesc. Apreciez ca mi-ai fost alaturi tot timpul, in ciuda faptului ca eram un mare ticalos.
De asemenea nu astept iertare, fiindca as cere prea multe. Ai grija ce cale urmezi si fii precaut cu persoanele din jurul tau, altfel o sa ai de suferit. Adio, Dean. Te iubesc mult fratioare! ”


Cand terminase de citit, brunetul stransese foaia la piept cu putere, ridicandu-se din pat oprindu-se in dreptul geamului. Lacrimile continuau sa cada atingandu-i pielea alba ca de lapte, disparand odata ce luau contact cu pijamaua sau podeaua. Cu mana stanga, trasese usor de perdeaua inchisa la culoare, ferindu-si privirea de soarele arzator cateva secunde. Totul parea pasnic astazi, inafara de inima pustiului ce inca batea cu putere. Cuvintele lui reusisera sa-l atinga, insa isi stersese lichidul incolor de pe chip cu mana stanga, rostind soptit:
- Doamne, frate, esti asa un mincinos... Spusese lasandu-si zambetul trist sa-i rasara pe fata in timp ce se indeparta de langa fereastra. Poate aparentele inseala pana la urma, gandise parasind camera. Brusc un sentiment de singuratate il cuprinsese, oferindu-i scapare unui oftat. Mi-as dori ca sa existe o persoana sincera, care sa ma complecteze in totalitate... Brusc gandurile ii fusesera intrerupte, simtindu-se prins intre bratele calduroase ale lui Dante care aparuse de nicaieri. Nu se agitase, ci ii permisese sa continue, auzindu-si inima strigandu-i bucuroasa ca „acel cineva chiar exista”.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Ingerul Negru si Trandafirul Mortii PervyTeoYaoi_Shinee 43 26.812 06-07-2013, 10:22 PM
Ultimul răspuns: Loli Ari
  Atingerea mortii... Lussya 4 4.075 30-11-2011, 04:33 PM
Ultimul răspuns: Lussya
  Ingerul Negru si Trandafirul Mortii PervyTeoYaoi_Shinee 1 2.658 21-03-2011, 09:30 PM
Ultimul răspuns: PervyTeoYaoi_Shinee
  Taramul Mortii [+16] Little Star 0 2.206 24-02-2011, 10:45 PM
Ultimul răspuns: Little Star
  Sarutul mortii.... Dufresne 40 21.169 08-01-2011, 01:12 PM
Ultimul răspuns: Kayla.
  Mesajul mortii Ops! 4 3.758 16-05-2010, 12:12 AM
Ultimul răspuns: Ops!
  Trandafirul Mortii What's my NaMe?? 3 4.401 12-03-2010, 04:55 PM
Ultimul răspuns: angeliqueVampire
  Death Chain- Lantul mortii starnight 4 4.107 09-01-2010, 06:36 PM
Ultimul răspuns: starnight
  Ingerii Mortii Irukandji 3 4.093 08-11-2009, 12:47 AM
Ultimul răspuns: Axxa.No.Way
  Sabia mortii Faiery97 7 4.854 08-07-2009, 01:19 PM
Ultimul răspuns: dream-and-life


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)