Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Cine credeţi că va rămâne în viaţă până la sfârşitul ficului?
Samuel
8.33%
3 8.33%
Alexis
36.11%
13 36.11%
Ambii
55.56%
20 55.56%
Total 36 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

I'll kill you tonight

#11
Nu îmi vine să cred că se întâmplă asta, dar am criză de idei şi muza mea a murit. Dar m-am chinuit să scriu câtuşi de puţin. Scuzaţi pentru lipsa de timp şi inspiraţie, dar nu e vina mea. Vai, nu am postat demult aici, chiar mi-e ruşine.

Capitolul 3

Alexis se trezi din somn, căci un strigăt disperat îi răsună în cap. De la început nu şi-a dat seama că el a scos acel sunet, ci doar privea cu neînţelegere în jurul său. Inima-i bătea cu putere, iar palmele i-au transpirat. A avut un vis groaznic, nu îl ţinea minte, dar ştia că ceea ce-a văzut l-a speriat foarte tare. În câteva clipe îşi dădu seama unde se află şi asta i-a stricat dispoziţia de tot. Oare indivizii aceia nu aveau de gând să-l scoată de aici, voiau să-l ţină veşnic în aşa condiţii?! Chiar şi aerul de aici îi provoca vomă, trebuia să scape cu orice preţ!
Se ridică şi se apropie de unica masă oropsită din acea cameră, cu lemnul deja putred şi apucă cana unde trebuia să fie apă. Spre marea sa oroare cana era goală, dar lui îi era sete. Ce trebuia să facă acum? Ura senzaţiile ce-l cuprindeau, de parcă ar fi fost un câine ce stă legat şi aşteaptă ca nu cumva stăpânii săi să uite să-l hrănească şi să-l adape.
În următorul moment se repezi la uşa masivă şi începu să bată cu pumnii în ea. Bătea din toate puterile şi striga, dar nimeni nu venea să deschidă. După ce văzu că nu are rost, se aşeză jos şi-şi îmbrăţişă corpul cu propriile mâini, reci şi umede. Buzele şi nările îi tremurau uşor, era enervat şi disperat în acelaşi timp şi îi venea să plângă iar. Nu înţelegea cu ce a greşit.
Se rezemă cu spatele de uşă şi încercă să analizeze situaţia. Dacă a calculat corect, însemna că stă aici de patru zile. În prima zi a fost lăsat singur, nu i-au adus nici apă şi nici mâncare, dar a doua zi au apărut câţiva retardaţi şi l-au întrebat nişte chestii foarte stranii de care chiar nu avea nici cea mai vagă idee. Atunci îi privea cu supraapreciere, se amuza de măştile lor ciudate şi le promitea că odată ce va afla unchiul său de tot - vor da de dracu. Nu trebuia să-şi aducă aminte de unchiul Benjamin. Probabil nici nu îl căuta...
A rămas în grija lui după ce au murit părinţii săi şi Alexis s-a purtat oribil acest an, se ţinea numai de şotii şi era nervos pe toată lumea, chiar dacă nimeni nu era vinovat. S-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat şi nu mai puteau întoarce timpul înapoi. De când se ştie a locuit într-o casă superbă şi nu îi lipsea nimic. Părinţii lui au fost bogaţi şi acum totul i-a rămas lui, dar trebuia ca cineva să aibă grijă de afaceri, mai ales că singur nu pricepea nimic. Unchiul Benjamin era foarte răbdător cu Alexis şi încerca să îl educe, dar fără nici un rost. Lipsea de la şcoală şi nu-şi arăta interesul faţă de învăţătură, astfel întristându-şi apropiaţii. Lipsea şi de acasa, cu săptămânile...
La momentul de faţă ar fi dat orice, numai să se termine acest coşmar. După cum se gândea el, tipii aceştia doreau o informaţie pe care el într-adevăr nu o avea. Dar dacă ar avea-o? Mândria e mai importantă, niciodată nu ar fi dezvăluit secretele tatălui său. Ştia bine că a fost un tip dur care băga frica în oameni, dar ce conta? Era un tată perfect şi Alexis respecta aceste amintiri. Nu îl interesa cu ce s-a ocupat părintele său atâta timp cât a fost un exemplu în familie.
Îl întrerupse din gânduri uşa ce fu împinsă pe dinafară, dar nu s-a deschis, pentru că Alexis stătea rezemat de ea. Băiatul s-a ferit brusc şi a privit suspect spre ea. Aceea s-a deschis şi atunci intră o femeie josuţă, cu părul castaniu şi cu faţa obosită. Ţinea o tavă cu un ulcior mic şi o farfurie. Alexis o privi cu neîncredere, căci chiar nu înţelegea ce căuta aici doamna.
- Ţi-am adus apă şi câteva tartine, zise ea şi-i zâmbi compătimitor.
Alexis privi cu speranţă spre uşa încă deschisă şi începu să-şi formeze în minte planul de evadare. Poate asta era şansa pe care nu trebuia să o scape? Dar nu avea idee ce se afla în spatele acelei uşi...
- Nici nu te gândi să fugi, eu am riscat venind aici, ar trebui să-mi mulţumeşti măcăr cu asta. Îţi voi aduce mâncare şi apă de mai multe ori, pentru că mi-e milă de tine, dar am şi eu copii şi nu aş vrea să rămână fără mamă. Sunt doar o bucătăreasă şi nu ştiu de ce tu eşti aici, nu ştiu nici dacă ai idee unde ai nimerit, dar nu vreau să-mi creez probleme.
Încă o speranţă care s-a spulberat îndată. Îi venea să-şi rupă părul din cap. Dar de ce l-ar interesa acea femeie? Dacă se afla aici, în acest loc oribil, printre bărbaţii ăştia periculoşi, poate era şi ea ca dânşii? Altă explicaţie nu găsea. Fără să se gândească mult, urmând instinctul egoist ce-l domina, o împinse şi ieşi pe uşă. Fugi înainte pe un coridor îngust şi auzea doar strigătele femeii, care probabil a căzut şi a scăpat tava.
Trebuia să fugă de aici!
***
Au rezolvat foarte repede problema cu noii inamici. Samuel răsuflă uşurat şi îşi privi noul telefon mobil. Era micuţ, subţire şi negru – nu mai mult decât o tradiţie. Şi-a schimbat şi numărul, la fel ca ceilalţi, ar fi fost o prostie să-l lase pe cel vechi. A urcat în maşină, nu înainte să-l anunţe pe Jason că pleacă mai înainte. Era foarte obosit şi nu ar mai rezista să stea la spital cu băieţii, oricum l-a văzut pe Aaron şi doctorul a zis că starea lui revine la normal, deci se va face bine.
A verificat dacă armele sunt în maşină şi a pornit la drum. Şi-a aprins o ţigară de Marlboro şi a sporit viteza. Şi-a adus aminte de micul prizonier şi a zâmbit sarcastic. Astăzi trebuia să-l facă să vorbească, cu orice preţ.
***

#12
Hello :-h Am citit capitolul de aseara dar era mult prea tarziu ca sa mai las si comentariu. Ah, nu imi spune ca ai ramas fara idei, nu, nu, e imposibil asa ceva T^T Trebuie sa continui ficul...
Intr-adevar, capitolul a fost scurtut insa am putut intelege ceva din el. Nu prea stiu ce sa zic despre Alexis si plecatul lui, e constient ca poate fi prins si totusi... Hmm... Sunt sigura ca planul nu ii va reusi si imi e atat de teama sa nu ii faca vreunul din tipii aia rau x.x
Te rog spune-mi ca o sa fie bine :3 Sincer, nu vreau sa scape asa repede din "inchisoarea" aia, pentru ca probabil actiunea ficului aici trebuie sa se petreaca, dar imi e asa mila pentru Alexis T^T
Citat: Şi-a adus aminte de micul prizonier şi a zâmbit sarcastic. Astăzi trebuia să-l facă să vorbească, cu orice preţ.
La inceput ceva mi-a spus ca va vedea el micul prizonier care defapt nu mai e :)) Dar, tinand cont ce am spus mai sus, probabil il vor prinde pe Alexis...

Bafta sweety pana data viitoare si mananca portocale, iti dau inspiratie <3 :))

#13
Eheh.. Doamne, cat am asteptat sa vina capitolul; si da te inteleg foarte bine din punct de vedere al ideilor, si eu sunt la fel : no ideas. :| E chiar nasol astfel... ^^'
Citat: Şi-a adus aminte de micul prizonier şi a zâmbit sarcastic. Astăzi trebuia să-l facă să vorbească, cu orice preţ.
Păăăi, cum sunt eu mai sado` din fire [ sau doar din ganduri : )) ], deja intuiesc ceea ce urmeaza sa se intample. Cum e si titlul.. God, saracul Alexis. Sunt de parere cu Fani... De fapt, unde ar mai fi " interesantul " atat de asteptat de noi, daca va scapa prea repede din inchisoarea obsedatilor alora ? Sa fim seriosi acum, e un yaoi.. * laughs * & * cough-cough *
Ehh, nvm now. ;> Siiii m-ai facut si mai curioasa ca la inceput. Deci gata, ma tin tare de tot de ficul asta. Chiar imi place - e pe gustul meu - b-)

#14
Mersi mult pentru commuri :*

Capitolul 4


Samuel a parcat maşina la locul său obişnuit şi şi-a scos o ţigară. S-a enervat că nu găsea bricheta şi a deschis iar automobilul, căci îşi aduse aminte că a lăsat-o în el. A stat câteva clipe afară, gândindu-se la problemele ce nu încetau să apară şi să-i strice toate planurile. Mereu se întâmpla aşa, mai ales când era aproape de succes.
La un moment dat a auzit un strigăt în casă şi a ciulit urechile mirat. I se păruse sau era realitate? Era vocea Camillei? A aruncat ţigara fumată doar pe jumătate şi a grăbit pasul să vadă ce se întâmpla acolo. A intrat în casă şi s-a dus repede spre sufragerie. Neaşteptat, a dat nas în nas cu cineva sau mai precis s-a lovit de cineva. Era întuneric în odaie, căci lumina era stinsă, dar chiar şi aşa a sesizat silueta micuţă a prizonierului. Mai întâi a încercat să înţeleagă cum dracu a evadat din mica lui închisoare, dar şi-a revenit destul de repede ca să aprindă lumina cu un gest repezit şi să-l apuce cu ambele mâini de gât. L-a împins cu putere şi băiatul, cu o privire de căţeluş speriat, a căzut pe canapea şi s-a lovit cu capul de marginea aceleea, pierzându-şi cunoştinţa într-o clipită.
- La dracu! a exclamat Samuel cu emoţie în voce, mai ales că nu a dorit să se întâmple asta şi şi-a mai adus aminte că era fără mască.
- Camilla!!! a strigat enervat în gol.
Femeia a apărut îndată, cu faţa speriată şi tremurând de frică. A dorit să facă un bine, dar totul i-a ieşit groaznic, mai rău nici nu se putea. Când văzu cum din zona tâmplei băiatului curge sânge, a scos un strigăt jalnic.
- Nu te uita ca proasta, explică cum s-a întâmplat că mucosul ăsta a ieşit din camera în care era închis până acum?!
- Eu.. doar.. eu...
- Ţi-ai pierdut minţile? Vei fi pedepsită, dar nu acum. Dispari până nu ţi-am tras una de zbori în perete!
Femeia a fugit plângând de acolo. Între timp, Samuel s-a aşezat lângă băiat şi cu o mişcare l-a întors cu faţa în sus. I-a verificat pulsul, dar totul era bine. A făcut asta din obişnuinţă, nu c-ar fi îngrijorat. A dat nemulţumit din cap şi s-a dus până la bucătărie. S-a întors peste câteva clipe cu nişte şerveţele umede şi gheaţă. I-a şters sângele şi până nu au apărut alte picături roşii în loc, a pus gheaţa la rană.
Îl privea atent, neavând ce face, îi examina chipul, calităţile şi defectele. A constatat că calităţile au învins şi s-a gândit că Alexis are o înfăţişare arătoasă. Avea nasul mic şi drept, buze pline şi pielea curată. Ţinea minte că şi ochii adolescentului erau încântători, ceea ce-l făcu să zâmbească sarcastic. Nu îl va putea lăsa aşa uşor să plece, nici după ce va afla informaţiile de care are nevoie şi pe care băiatul sigur le cunoştea.
I-a ferit bretonul aproape ud de pe frunte şi i-a şters faţa. Băiatul transpirase. A mai aşteptat câteva secunde, l-a apucat de mână şi l-a tras uşor, dar el tot nu-şi revenea. Enervat şi fără răbdare, îi trase o palmă dură peste faţă şi ochii albaştri ai băiatului s-au deschis larg. La început privea cu neînţelegere în jur şi când ochii săi s-au izbit de alţi ochi reci, şi-a adus aminte ce s-a întâmplat. Ceea ce l-a mirat şi mai mult era lipsa măştii pe faţa acelui imbecil. Acum avea ocazia să-l vadă pe unul din ticăloşii care îl chinuiau. Chipul individului îi era necunoscut fără dor şi poate. A încercat să se ferească, să se smulgă din strânsoare, dar Samuel l-a împins, de data asta mai uşor în speteaza sofei şi şi-a încrucişat mâinile la piept, rostind:
- Nu înţeleg cum s-a ajuns la situaţia dată şi până când nici nu vreau să ştiu, dar te avertizez: să nu dea Sfinţii să mai faci una ca asta, căci nu te vei mulţumi numai cu o zgârietură pe frunte. Acum ridică-te şi întoarce-te de unde ai fugit.
Alexis îl privi cu neîncredere şi cu speranţă, iar apoi văzând că nu are nici un efect, faţa lui deveni dezămăgită şi tristă, aproape ca la început. Nu îi venea să creadă că planul său a eşuat şi se ura pe sine pentru că a crezut, chiar şi pentru o clipă, că va putea fugi de aici aşa repede şi pe neobservate.
- Nu ai auzit bine? Îţi mai repet o dată, ultima dată – te-ai ridicat şi te-ai dus în camera ta.
Băiatul a făcut ce i s-a spus. Tremura uşor şi simţea că nu mai are aer. În timp ce mergea spre blestemata închisoare, cu frica-n sân, o mie şi una de gânduri îi cutreierau mintea. Acele gânduri îl făceau să înebunească, mai ales că ura să stea în neştire. Dar ce fel de neştire, când paşi grei se auzeau din urma lui? Va fi iar bătut sau violat, nu e nici o noutate. Îi venea să vomite numai de la aceste idei nebunatice. Ajuns în faţa uşii încă deschise, simţi mirosul acela oribil al cămării. Era sătul de tot, nu mai putea rezista.
- Intră, îi ordonă vocea nesuferită.
Doamne, cât ura acea voce! Acum îşi dădu seama că bărbatul e acelaşi care «l-a vizitat» ultima dată. A intrat în cameră cu noi gânduri, deja mai clare. Îi era frică să zică ceva, dar nu a fost în stare să se abţină:
- Acum ţi-am văzut mutra de pedofil pervers şi mă bucur că te ştiu în faţă.
Samuel rămase şocat de curajul de care a dat dovadă ăsta mic. A surâs sarcastic şi fără să se gândească prea mult, i-a tras un pumn în faţă. Băiatul căzu jos şi îşi astupă locul lovit cu mâna. Îl privea cu ură pe acest străin şi avea o mie de lucruri de spus, dar chiar nu ştia cum să procedeze.
- Se vede educaţia nu merge cu tine, eşti prea înflăcărat.
Samuel se rezemă de perete, într-o poziţie lejeră şi întrebă cu seriozitate:
- Acum spune-mi unde sunt documentele pe care le-a furat tatăl tău, unde le ţine acum unchiul tău? Nu încerca şă mă minţi, sunt sigur că ştii despre ce merge vorba.
- Nu ştiu despre ce vorbiţi! Deja îmi ies din minţi, chiar nu puteţi să înţelegeţi că nu am idee despre ce tot îndrugaţi?! exclamă tânărul cu disperare în voce şi se vedea de la o poştă că e plin de nervi, era ca un vulcan gata să izbucnească şi să transforme totul în cenuşă.
- Acum sunt obosit, dar fii sigur că vei vorbi. Aşteaptă vizitatori peste câteva ore. Nu vrei cu binele, vei vorbi altfel, zise Samuel iritat la culme şi ieşi imediat din acea cameră, trântind uşa şi zăvorând-o bine.
Era prea de tot pentru ultimele ore şi trebuia să facă un duş sau mai bine o baie fierbinte. Nu înţelegea de ce căţelul nu vorbeşte chiar şi după tot ce a îndurat, poate într-adevăr nu ştia nimic? Dar sursele lor spuneau cu totul altceva...
Între timp Alexis îşi lăsa capul pe genunchi şi începu să plângă. Ar fi dat orice să scape de acolo.
***

#15
Gata, am citit ! :X Doamne, si ce capitol uluitor ne-ai adus ! ^^ * loveee * Deci. Un scurt rezumat acum. Alexis este prins la mijloc, iar treaba cu actele acelea furate i-a adus numai necazuri, de-asta este tinut prizonier. Hm.. Samuel.. Samuel... : - ? Pare un tip amenintator si foarte periculos, iar ceea ce i-a spus micutului Alexis la sfarsit, adica faza cu " daca nu vrei cu binele, vei vorbi altfel. " chiar m-a pus pe ganduri. >.<
Doamne, cine stie ce-l asteapta pe Alex`. :[[ * crying *
Dar pana atunci, eu astept urmatorul capitol. Am prins drag de acest fic si nu o sa ma las pana nu o sa-l citesc. Tot ! Iar tu, te implor, sa nu intarzii. :o3

#16
Imi pare rau ca nu am ajuns aici prima dupa zilele in care verificam mereu sa vad daca ai pus continuarea. Haide, nu imi spune ca ai ramas fara imaginatie caci nu te cred [-x
Eram sigura ca planul lui Alexis nu va functiona, cum am zis si in comentariul trecut, ficul s-ar fi terminat daca avea sa scape cumva de acolo ( sau poate nu, cine stie ce idei aveai xD ).
Voiam sa il descrii mai mult pe Samuel si sa imi fac o parere mai ampla despre el, insa in afara caracterului sau, portretul fizic nu il cunosc. Vezi cum faci ca sa il descrii :]]
Ei bine, nu stiu cat vor mai avea de asteptat tipii aia nenorociti ca sa isi dea seama ca micutul “catel” nu stie nimic ( sau cel putin impresia ca nu stie ne-ai dat-o :> ). Ehh, nu ar mai strica o scena, insa la cat de hard sunt tipii aia, umm.. mai bine nu! Ma sperie!
Inchei aici pentru ca deja mi se inchid ochii, iti urez doar bafta cu viitoarele capitole :*
Bye.

#17
Hey yo!!!!
Ma bucur ca ai mai postat si aici un capitol, il asteptam de mult, dar...te cred, ai si tu treaba, nu stai in fata calculatorului 24 de ore din 25 :]]
Îl privea atent, neavând ce face, îi examina chipul, calităţile şi defectele. A constatat că calităţile au învins şi s-a gândit că Alexis are o înfăţişare arătoasă. Avea nasul mic şi drept, buze pline şi pielea curată. Ţinea minte că şi ochii adolescentului erau încântători, ceea ce-l făcu să zâmbească sarcastic. Nu îl va putea lăsa aşa uşor să plece, nici după ce va afla informaţiile de care are nevoie şi pe care băiatul sigur le cunoştea. waaa....deja s-a indragostit, desi...sunt sigura ca nu va recunoaste acest lucru, baietii cine sa-i inteleaga decat alti baieti?:]]
-Acum ţi-am văzut mutra de pedofil pervers şi mă bucur că te ştiu în faţă. penala faza :]]
Hm...Hai sa vorbesc si de Samuel, cred c-are o inima mare :X Cred, nu da cu parul daca nu e asa, dar pare intr-un fel de treaba, fiecare suntem buni in feluri diferite ^__^

Sweetie sper sa vi repede cu next-ul >;d<
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]

#18
Mulţumesc mult pentru comentarii şi scuzaţi de aşa o întârziere enormă, dar luasem o pauză cu ficurile, după cum ştiu unii. Iată un nou capitol. Scuzaţi de greşeli dacă sunt, voi mai verifica mâine încă o dată.

Capitolul 5

Era deja ora patru dimineaţă când s-au întors ceilalţi, iar Samuel avea o dispoziţie oribilă. Şi-a preparat o cafea tare şi a băut-o imediat, cu gândul că acest sirop amar îl va calma câtuşi de puţin. Aceasta era o zi dintre acelea pline de insomnie şi nervi.
Jason a rămas cu Aaron la spital. Nu era un secret că cei doi aveau o relaţie strânsă, de aceea nimeni nu s-a mirat de gestul bărbatului. Victor, Ernest şi Tom s-au întors acasă. Cel din urmă nu a salutat pe nimeni şi a disparut în dormitorul său. Samuel s-a adresat celor doi bărbaţi ce s-au trântit pe canapeaua din faţa sa:
- Băiatul a încercat să fugă.
- Poftim?!
- Camilla a dorit să-l hrănească cum se cuvine şi dacă nu veneam eu mai înainte, era să fie rău.
- Femeia asta nu-şi dă seama că a întrecut măsura? Unde e acum?
- Prin casă… nu mai contează, am rezolvat problema cu dânsa. Nu cred că va mai face prostii de genul. Băiatul mi-a văzut chipul, dar se pare că nu m-a recunoscut.
- Nici nu are cum să te recunoască, Samuel. Avea doar 4 ani când te-a văzut ultima data, interveni Victor.
- Mai ştiu eu ce memorie are. În fine, i-am promis că-l vom vizita. M-a enervat la culme , încă susţine că nu ştie nimic despre acte. Uneori mă gândesc, poate chiar la naiba nu ştie nimic?
Toţi tăceau.
- Acum trebuie să aflăm, cu orice preţ. Cine are poftă de distracţie?
- Eu sunt prea obosit, mă duc să mă culc, zise Ernest şi se ridică de pe sofa.
- Victor?
Al doilea şi cel din urmă a dat dezaprobator din cap şi Samuel a zis:
- Trebuia să nu vă aştept. Perfect, mă voi distra singur… de minune.
- Poate nu mai trebuie? Adică, vreau să zic că…
- Îţi pare rău, Ernest? Se răsti Samuel pe un ton destul de dur.
- Nu de alta, dar şi aşa i-am distrus psihicul. Nu am vrut să se întample chiar aşa.
- Scuteşte-mă cu indulgenţa ta, fac ceea ce socot de cuviinţă.
- Cum vrei, Samuel, zise Ernest şi le spuse noapte bună.
Victor a plecat şi el, privindu-l dezaprobator. Bărbatul a rămas singur şi a zâmbit sarcastic.
“Zilele trecute l-aţi futut gâfâind şi acum sunteţi obosiţi. Perfect, de azi înainte nimeni nu mai pune mâna pe dânsul” gândi puţin enervat şi luă această hotărâre în pripă, conştient că nu se va mai dezice de ea niciodată, iar faptul dat va crea multe certuri în grup.
Nu mai conta dacă Alexis ştie despre documente, nu mai conta dacă psihicul lui e într-adevăr distrus, va fi curva lui personală şi numai el va pune mâna pe băiat. Când se va sătura de dânsul... asta deja e altă întrebare. Nu avea de gând să-l lase în viaţă oricum, ar fi prea periculos. Trebuie să se distreze înainte de toate.
A scos o vodkă dintr-un dulăpior din bucătărie şi a a băut direct din sticlă. Lichidul fără culoare i-a ars gâtul, dar îi plăcea senzaţia asta şi savura alcoolul din plin. Privi sticla de «Smirnoff» şi hotărî să mai bea puţin înainte să-şi viziteze noua jucărie, după cum i-a promis. Probabil căţelul nici nu dormea, ci aştepta cu frica-n sân. Îl va fute până la extenuare, va ţine minte noaptea asta pentru totdeauna.
Mergea cu paşi grei spre camera unde zăcea micuţul prizonier şi nu se gândea absolut la nimic, nu îşi făcea planuri măreţe, nimic. A scos cheia şi a deschis uşa, iar apoi a intrat, ca să vadă cum blondul stătea jos, rezemat de perete şi avea ochii închişi. Pe faţa lui se vedeau clar urme de lacrimi uscate şi pe mâini se zăreau vânătăi. Avea buzele întredeschise, iar genele îi tremurau. În acel moment semăna cu un înger izgonit din rai, nefericit, disperat şi neajutorat.
Samuel surâse larg şi dori să-l trezească imediat, de preferat cu un picior în burtă, să simtă că nu se va mai întoarce niciodată în paradis, dar în ultimul moment se răzgândi. Ceva îl opri, poate imaginea fină a lui Alexis, care era foarte frumos şi neajutorat şi atunci când dormea sau poate blugii săi ce deveneau extrem de strâmţi din cauza erecţiei. Hotărî să se distreze, dar altfel de data asta.
Îl luă în braţe, atent, să nu-l trezească cumva şi ieşi de acolo. Blondul era uşor ca o pană, mai ales că a slăbit mult în aceste zile de când l-au prins. Începu să răsufle mai agitat, dar nu se trezi, fiind extrem de obosit. Samuel se îndrepta spre dormitorul său, ridică scările de lemn şi văzându-se la etajul doi, grăbi pasul. Deschise uşa cu pricina şi intră. Îl aşeză pe patul imens, aşternut cu albituri proaspete şi mai nu-şi trase o palmă. Alexis era murdar şi nu era cazul, dar deja nu mai conta. Se trânti pe porţiunea liberă de pe pat şi începu să-i analizeze chipul pentru a mia oară azi. Îşi dădu seama că nu-l mai vrea murdar, cu urme de spermă străină pe corp şi îi atinse faţa cu degetele de la mâna stângă. Îi apucă buza inferioară şi o trase puţin, făcându-l pe băiat să se întoarcă nervos pe cealaltă parte, cu spinarea la el. Alexis apucă perna albă şi o îmbrăţişă strâns, de parcă ar fi fost o jucărie de pluş sau un animăluţ de companie, un suport în orice caz. Acest fapt îi aduse zâmbetul pe buze lui Samuel. Se simţea liber şi puternic, iar alcoolul pe care l-a băut mai devreme îl făcu mult mai încrezător în forţele proprii. Emoţii puternice îi învăluiau inima atunci când îşi dădea seama că acest băiat e în mâinile sale, fizic şi psihic, viaţa şi soarta lui... ah, era o senzaţie extrem de plăcută. Hotărî să-l trezească şi să-l impună să facă un duş, dar mai întâi se ridică şi zăvorî uşa camerei, să evite posibilele probleme. Se întoarse şi îşi lipi buzele de obrazul băiatului, muşcându-l, încât acea porţiune se înroşi imediat. Alexis deschise ochii speriat, încercând să-şi prindă inima care mai nu i se ascunse în călcâie. Se sperie şi de la început nu şi-a dat seama ce se întâmplă, unde se află şi cine e individul de deasupra lui, dar încetul cu încetul înţelegea ce se petrece.
- Ridică-te şi urmează-mă, fără trucuri, cât sunt încă bun, zise Samuel şi se feri.
Alexis se ridică resemnat, încă neînţelegând ce se petrece şi păşi după bărbat. Încerca să născocească ceva, să întreprindă ceva, dar nu îi venea nimic în minte! Au intrat într-o cameră micuţă şi îşi dădu imediat seama ce se cere de la dânsul – să facă duş. Nu mai era nevoie să se dezbrace, căci nu purta haine de câteva zile şi dacă la început murea de ruşine, acum acesta era ultimul lucru care l-ar supăra.
- Nu mă privi aşa, nu plec, nu vreau să te găsesc cu venele tăiate, zise Samuel clar şi se rezemă de perete.
«De parcă aş fi în stare să mă ucid pentru nişte ticăloşi ca voi, nu ştii încă cu cine ai de-a face» gândi blondul, dar nu zise nimic.
Începu să se spele, iar apa caldă într-adevăr îi alina corpul. Parcă se afla în rai, era prea frumos ca să fie adevărat. Picăturile de apă formau desene neînţelese pe corpul său şi îi mângâiau părul. Se bucura de acest lux cât avea ocazia, dar se mai gândea că ceva nu-i curat. Se asigură că suspiciunile sale nu sunt de foaie verde atunci când simţi două mâini puternice pe talia sa. Samuel, fără să mai poată rezista, îşi turnă gel de duş în mână şi începu să-l spele singur pe băiat. Nu îi scăpă nici o bucată de piele şi nu îl opri nici muşchii încordaţi ai micuţului. Alexis îşi ţinea răsuflarea cât putu, dar atunci când simţi cum o mână îi apucă bărbăţia, scânci speriat.
- Şşş, nu îţi fac nimic rău, zise Samuel cu o voce aproape hipnotizantă.
Alexis încerca din răsputeri să nu izbucnească şi să nu strice tot. Deja îşi dădu seama că nu va putea evita o nouă partidă dură de sex murdar, dar trebuia să treacă peste asta. Dacă dorea să scape de aici cât mai curând, trebuia să îndure tot. Era unica cale, doar atât putea face. Da, era oribil, dar nu voia să moară! Nu până nu se răzbună pe toţi, pentru tot… era o alegere corectă.
Samuel se asigură că nu a mai rămas nici un pic de spumă pe corpul alb al tânărului şi îi aruncă un prosop alb, confecţionat dintr-un material pufos, dar dur.
- Mai repede, pronunţă el cu nerăbdare şi Alexis începu să se şteargă.
Apoi s-au întors în camera de mai înainte. Frica se întorcea şi încerca să distrugă sufletul băiatului, dar dorinţa de a se răsplăti era prea mare. Alexis a încercat să rămână calm.
Samuel foarte degajat şi nestânjenit începu să-şi desfacă şliţul, să se dezbrace de blugi, de tricou, de tot…
“Rezistă, Ale, rezistă” gândi blondul, dar îşi feri privirea de la bărbatul gol din faţa lui.
***

#19
Ohh Doamne ! :x Am început să-ţi ador din ce în ce mai mult felul tău de a scrie; bineînţeles, nu-mi place că te-ai oprit tocmai în momentul ce trebuia să continue, ofc. * perv smile *

Totuşi, mă bucur că ai postat - chiar mă întrebam când o s-o faci. ^^ Si iată ce surpriză. Nu credeam vreodată ca Samuel să fie mai blând - poate că nu-i în totalitate, dar e o diferenţă - cu bietul Alexis. Are dreptate, trebuie să reziste dacă vrea să scape de-acolo...
Off, mai ales acum când Samuel e cu adevărat beat, mi-e putin teamă pentru Alex. :-s Sper să iasă " teafăr ". Nu ştiu dacă va reuşi însă... :]]
Citat:Samuel foarte degajat şi nestânjenit începu să-şi desfacă şliţul, să se dezbrace de blugi, de tricou, de tot…

Aww ! :o3 Haide, grăbeşte-te ! :o3

#20
Hop-Top! Am ajuns si eu aici, my dear. Cum a zis si my seme mai sus >:D< ( Imp. ) incep sa iti ador din ce in ce mai mult stilul de a scrie, atat la fic-ul asta, cat si la celalalt. Inca nu ma pot decide care e preferatul meu, amandoua imi plac, dar parca mai genul meu este asta. Te-ai oprit cam unde nu trebuia, insa mi-a fost de ajuns sa citesc cum Samuel l-a ajutat pe Alexis sa isi faca dus, foarte frumos din partea lui. Oare va fi atat de frumos si in continuare? Recunosc, imi place sa citesc yaoi cu viol, tocmai pentru ca simt toate sentimentele unui uke in acel moment si ma simt asa.... Nu stiu, de parca as face parte din fic. Intelegi tu! ^^
Ideea lui Samuel e si buna si rea. Buna pentru ca micutul Alexis macar a scapat de restul si il are pe el, rea insa, caci poate Samuel asta face cat toti intr-o partida. Vreau savad cum decurg lucrurile mai departe. Ar trebui sa pariez ca i se face mila de el si nu v-a fi dur, ori vor fi intrerupri ori... nu stiu. Presimtirea mea... Atunci de ce te-ai oprit asa brusc?
Anyway, astept nextul, logic, sa nu intarzi dear :3 :*



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Angels don't kill Savarina Ali 4 4.707 20-01-2012, 11:29 PM
Ultimul răspuns: Daria v2
  Kill me tender [+16] ringingBells 6 4.891 14-11-2010, 11:06 AM
Ultimul răspuns: perenelle
  Kill by Anita MisS.sAdiStic 2 2.767 26-05-2010, 11:17 PM
Ultimul răspuns: Katarina


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)