Angels don't kill

[Savarina Ali]

Bună tuturor. Am revenit cu o poveste originală. Încă una originală de fapt. Știu că am spus că le voi termina și pe celelalte, și așa o să fac. Această „capodoperă” este o dedicație, pentru o foarte bună prietenă. Este dedicată ei și mai ales în această poveste va avea propriul personaj. Pe Zup este Jigoku Shoujo. Deci sper să vă placă și vouă. Accept orice tip de critică constructivă. Pe parcurs aflați și despre ce este vorba. Lectură plăcută tuturor.

Angels don't kill

Capitolul I : „ Noi începuturi, noi orizonturi ... ”

Un ritm de pian străbate tot coridoul liniștit al Facultății de Artă. O fată care nu este de mult timp în acest oraș, nevrând să deranjeze până ce directorul apare și o poate primi în audiență, și mai ales la îndemnul doamnei secretare, se duse să inspecteze școala. Rămase însă înmărmurită când văzu pianul. Nu se putea abține de la instrumentele muzicale, erau viața ei. Și așa începe dragii mei povestea unei tinere cântărețe de succes.
Nu își dădu seama când în încăperea în care cânta, apăruse domnul director. Acesta nu își făcu aparația de unul singur. O puse pe una din elevele model ale instituție să îi arate totul. După ce fata termină melodia, directorul înmărmurit începu să aplaude mecanic. Melodia îl unse la suflet. Era creație proprie. Fata tresări automat și înlemni la vederea celor doi. Înghiții în sec și căuta cuvintele potrivite.
- Știți ... de fapt ... îmi pare rău ... nu am vrut s... dar propoziția rămase în aer când directorul făcu un semn din mâna stângă.
- Această melodie a fost minunată. Minunată, cine a scris-o? Cum se numește? Întreabă acesta entuziasmat în tot sensul cuvântului.
- Păi ... de fapt este scrisă de mine, spuse tânăra cu un aer de timiditate. Se numește Angel Security.
- Este minunat și mai ales când este cântată de un înger, spuse arătând spre ea.
Fata roși de spusele directorului, nu mai primise asemenea complimente despre „munca ei”. Se simțea apreciată. Nu știa sigur de ce i se atribuiau asemenea complimente dintr-o pură coincidență. Nu dorea să se dea mare cu ceea ce știa să cânte sau să compună. Vroia pur și simplu să intre la acea facultate prin forțe proprii.
Directorul o luă pe tânără și o duse cu el să semneze actele de transfer la incinta dânsului. Nu a stat prea mult pe gânduri. La sfârșit, îi spuse tinerei cu o apreciere în glas.
- Domnișoară Alison, bine ați venit în școala noastră. Sunt tare mândru să fiu directorul unei asemenea eleve.
Fata mulțumi foarte conștiincioasă pentru complimente și ieși din biroul acestuia împreună cu tânăra blondă ce trebuia să-i fie „ghid” prin facultate. Emma așa cum o chema pe tânăra blondă nu prea suporta să fie cineva mai bun decât ea la ceva. Mai ales tipa cea nouă. Trebuia să tâlcuiască un plan. Cât mai repede cu putință. Trebuia să o umilească în public până nu o îndrăgeau toți. Apoi admiratorii ei și ceilalți ar fi lăsat-o baltă. Nu-i convenea. Alison vorbea cu Emma, dar aceasta parcă nici nu o asculta. Trebuia să găsească un mod prin care să o elimine. Dar cum?
- Și ce te aduce pe aici? Nu te-am mai văzut prin oraș .... ăăă, spuse aceasta neamintindu-și numele ei.
- Alison, spuse fata ușor iritată. Nu eram aici, în acest oraș. Am venit la mătușa mea.
Emma tot încerca să o „descoasă” pe Alison, dar aceasta nu vroia să coopereze. Nu dorea să fie o carte deschisă așa din prima zi. Clopoțelul sunase și în mai puțin de treizeci de secunde toate coridoarele erau pline de studenți. Zgomotul devenea infernal. Cum Emma era una din fetele instituției se pierduse prin mulțime.
Alison destul de ușurată, de pierderea „ghidului”, începu să se strecoare prin mulțime, încercând să nu fie călcată în picioare de ceilalți studenți. Trebuia să caute sala de actorie, acolo urma să aibe oră. Căuta, căuta, căuta, dar din întâmplare a intrat în atelier. Acolo a văzut toate șevaletele pe care erau așezate desenele. Intră, rămasă uimită de un desen aparte. Era un portret. În dreapta jos, scria numele persoanei a cărei era opera.
- Ailyn Morris, spuse fata citind cu multă atenție. Ce nume interesant și ce portret ... minunat, reuși să spună prin uimirea pe care o avea.
- Te pot ajuta cu ceva? Întreabă o voce feminină din spatele fetei. Alison se întoarse și în fața ei stătea o fată înaltă, roșcată, cu părul lung, prins cu un coc la spate în formă de trandafir și câteva fire rebele lăsate să-i curgă pe chipul angelic. Ochii de un albastru marin, ce te făceau să intrii în vraja lor. Exrpimau calmitatea și liniștea sufletească a tinerei.
- Îmi cer scuze ... eu doar mă uitam și am văzut desenul acesta și ... se bâlbâia șatena, iar o dăduse în bară.
- Stai liniștită, nu-ți cere scuze. Ești nouă? O întreabă roșcata cu un zâmbet pe față. Era o fire prietenoasă și asta o avantaja pe noua venită. Eu sunt Ailyn. Ailyn Morris, spuse fata zâmbind.
- Eu sunt Alison, Alison Carter, răspune șatena zâmbind ușurată.
Cele două au continuat să vorbească până ce s-au împrietenit. Ailyn a condus-o pe fată la sala de actorie. Îi mulțumi apoi se duse la oră, nevrând să întârzie. Șatena avea să se prezinte și să dea proba în fața clasei. După mica ei prezentare a fost nevoită să joace un mic rol. Stătu puțin pe gânduri și îi veni o idee. Luă o gură mare de aer apoi începu să interpreteze o melodie de dragoste. Cânta cu vocea, iar gesturile spuneau totul. Spre final se așeză la o măsuță imitând melodia unui pian. Iar cireașa de pe tort a fost modul de a se prăbuși la final odată cu sfârșitul melodiei. Toți rămăsesră cu gurile căscate, iar mai apoi au început să bată din palme.
- Ce te-a determinat să alegi această melodie? Acest stil de interpretare? Îi puse profesoara întrebările zâmbind.
- Am intrat din întâmplare în sala de arte. Acolo am văzut un portret. Tânăra din desen era ... inspirația melodiei. Mi-a rămas întipărit în minte portretul. Totul a venit de la sine, spuse aceasta zâmbind.
În sală, printe elevi era și Emma. Neagră de furie. „Cum poate să fie așa de populară și de bună din prima zi? Cum?” se întreba blonda în intimitatea gândurilor sale foarte revoltată. Cum de putea? Era originălă. Era simplă. Era doar ea.
Orele trecură una câte una, iar la sfârșit când aproape să se întunece au scăpat și cele mai noi prietene. Ailyn a așteptat-o pe Alison la ieșire. Când șatena o văzu pe fată alergă la ea, îmbrățișând-o ca și cum s-ar fi cunoscut de mult. Deveniseră așa bune prietene. Dar cum? Doar prin simplitatea și originalitatea lor?
- Azi a fost o zi minunată, spuse șatena către prietena sa. Dar cel mai frumos ... mi-am făcut o foarte bună prietenă, spuse și o îmbrățișă pe roșcată ...

Pozele capitolului
>>Ailyn Morris<<
>>Emma Hunt<<
>>Alison Carter<<
So Capu'Chuu <3

[CyBeR]

Cu Bold si intre paranteze vor fi comentariile mele. Poti sa ti le asumi sau sa le ignori, decizia iti apartine intrutotul.

Angels don't kill

(Va rog din inima nu mai puneti titluri in engleza cand lucrarea va fi in romana. Nu va serveste la nimic, nici macar estetic. Iar cand un cititor mai pretentios observa asa ceva prima impresie are de suferit. "Ingerii nu ucid" nu suna la fel de bine? Chiar mai bine, ai mai multe vocale si suna mai ascutit)
Capitolul I : „ Noi începuturi, noi orizonturi ... ”

Un ritm de pian (Nu cred ca un "ritm"de pian se potriveste atat de bine aici. Poate o melodie, sau cum s-ar mai numi bucati dintr-o melodie de pian...din cate am cautat acum, e cam greu sa fie un hol strabatut de un ritm de pian) străbate tot coridoul (Daca nu cumva are cativa kilometri respectivul coridor, sunetul de pian il va strabate dintr-o parte in alta. Sunetul calatoreste totusi destul asa ca acel "tot" e inutil) liniștit al Facultății de Artă. O fată care nu este de mult timp în acest oraș, nevrând să deranjeze până ce directorul apare și o poate primi în audiență, și mai ales la îndemnul doamnei secretare, se duse să inspecteze școala (Ceva nu-mi suna bine aici la timpuri iar fraza e relativ incarcata. Ai putea incerca s-o mai simplifici un pic. Iar in general secretarele nu te trimit sa umbli chiauca prin scoala atunci cand astepti sa vorbesti cu cineva de la conducere. Nu de alta, dar daca respectivul apare n-are sa stea dupa fundul tau ca tu te-ai dus pe coclauri). Rămase însă înmărmurită când văzu pianul. Nu se putea abține de la instrumentele muzicale, erau viața ei. Și așa începe dragii mei povestea unei tinere cântărețe de succes. (Ultima propozitie strica povestea sincer. Plus, hai sa recapitulam un pic. Ce s-a intamplat pana acum e ca ne zici ca o pustoaica se plimba prin facultate si ramane cumva uimita vazand un pian. Nu e tocmai un inceput in care sa se fi intamplat ceva anume. Ne dam seama deja ca-i place muzica de vreme ce tii sa ne zici asta, ne dam seama ca a mai avut contact cu asa ceva deoarece e la o facultate de asa ceva unde nu mergi fara sa fi fost deja participant la activitati artistice...deci nu ne poti zice ca povestea ei incepe cand vede un pian. N-are logica, n-are substrat si oricum e aiurea ca folosesti o adresare atat de familiala, de parca naratorul tau e un personaj. Daca e personaj, faza cu pianul de la inceput suna in plus. Daca nu e personaj, nu se potriveste sa ni se adreseze direct. Intelegi?)
Nu își dădu seama când în încăperea în care cânta, apăruse domnul director. Acesta nu își făcu aparația ("aparitia") de unul singur. O puse pe una din elevele model ale instituție să îi arate totul (Unde are asta relevanta? Poate aduse dupa sine pe o studenta -ca pe cei la facultate ii numesti studenti, si crede-ma ca si noi ne numim intre noi studenti si nu elevi- in scopul de a-i face un tur respectivei. Ceea ce nu se prea face din cate stiu eu, dar fie, licenta artistica. Fraza e ambigua si ar trebui lucrata un pic ca sa se lege). După ce fata termină melodia (Incepu sa cante? Cand? N-ai mentionat nimic. Ultima chestie e ca ea statea inmarmurita in fata pianului), directorul înmărmurit începu să aplaude mecanic. Melodia îl unse la suflet. Era creație proprie (Ungerea la suflet? Vezi secventa cum suna si ce se intelege). Fata tresări automat (Poti tresari si manual? Plus, o tresarire e in general involuntara asa ca-i oarecum inutil sa adaugi si acel "automat" acolo, doar daca personajul tau nu cumva are un tic nervos ca atunci cand aude un sunet in jurul sau sa tresara) și înlemni la vederea celor doi. Înghiții (Un singur "i" e suficient aici. Jur ca-i o epidemie) în sec și căuta cuvintele potrivite.
- Știți ... de fapt ... îmi pare rău ... nu am vrut s... (Cine vorbeste asa in viata reala?)dar propoziția rămase în aer când directorul făcu un semn din mâna stângă (Ce semn? Un deget ridicat? Schita cuvantul "Salut" in limbajul semnelor? Isi zise numele in acelasi limbaj. Vag din nou, considera o alternativa).
- Această melodie a fost minunată. Minunată (Punct aici, se continua cu litera mare), cine a scris-o? Cum se numește? Întreabă acesta entuziasmat în tot sensul cuvântului.
- Păi ... de fapt este scrisă de mine, spuse tânăra cu un aer de timiditate. Se numește Angel Security.
- Este minunat ("minunata" urmata de virgula, si fara acel "si") și mai ales când este cântată de un înger, spuse arătând spre ea (Asta in foarte multe culturi actuale se considera a fi a) deosebit de deranjant din partea unui director ca atitudine fata de o studenta sau b) harturire sexuala. Suna frumos. Nu e in realitate.).
Fata roși de spusele directorului, nu mai primise asemenea complimente despre „munca ei” (Fara ghilimele. Sunt inutile. Naratorul tau nu este un personaj deci nu are de ce ne face cu ochiul acum. Munca ei e munca ei si nu are nevoie sa fie pusa intre ghilimele care se vor ironice). Se simțea apreciată. Nu știa sigur de ce i se atribuiau asemenea complimente dintr-o pură coincidență (Cauta te rog ce inseamna o "coincidenta" si apoi gandeste-te daca se aplica aici. De asemenea, personajul tau incepe sa miroasa a Mary Sue. Nu fa greseala asta ca nu obtii nimic bun daca-ti faci un personaj incredibil de talentat dar incredibil de modest. Suna ireal si plictisitor...gen Bella). Nu dorea să se dea mare cu ceea ce știa să cânte sau să compună. Vroia pur și simplu să intre la acea facultate prin forțe proprii (Atunci ce cauta acolo in mijlocul anului? Perioadele de inscriere sunt in general pe durata verii si sunt MULTI posibili candidati care stau si asteapta si se bat pe locurile disponibile. Daca doreste sa se transfere in alt moment exista o MARE de hartogaraie care trebuie completata, sa nu mai zic de testari si tot restul. Da ma rog, nu-mi bat capul sa explic asta. Am mai facut-o undeva si nu vreau sa repet, mai ales cand stiu ca am si facut un post aici pe forum special pentru problema documentarii. In schimb, prin maniera aleasa de tine sa faci aceasta prezentare te furi singura de ceva oportunitati pentru poveste si pentru personaj: lupta pentru loc, procesul de examinare, prima intalnire cu mediul facultatii si tot asa. Alegerea ti-ai facut-o insa).
Directorul o luă pe tânără și o duse cu el să semneze actele de transfer la incinta dânsului (Directorul are ALTE probleme decat sa se ocupe de transferuri. Ma rog, trecand mai departe, licenta artistica si tto restul). Nu a stat prea mult pe gânduri. La sfârșit, îi spuse tinerei cu o (Se putea sa aiba mai multe aprecieri in glas?) apreciere în glas.
- Domnișoară Alison, bine ați venit în școala noastră. Sunt tare mândru să fiu directorul unei asemenea eleve (Din nou, studenta si nu eleva. Iar directorul nu se ocupa de asa ceva, din nou mentionez. Exista anumite reguli oricum despre tratament preferential).
Fata mulțumi foarte conștiincioasă pentru complimente și ieși din biroul acestuia împreună cu tânăra blondă ce trebuia să-i fie „ghid” (De ce iar ghilimele? Daca crezi ca faci "finger quotes", nu-si au rostul intr-un text la persoana a treia, narat obiectiv de un narator omniscient) prin facultate. Emma(Virgula care se pune aici) așa cum o chema pe tânăra blondă (Si virgula care se pune aici, ca sa se incheie mica paranteza) nu prea suporta să fie cineva mai bun decât ea la ceva (Serios?) . Mai ales tipa cea nouă (Serios?!). Trebuia să tâlcuiască un plan. Cât mai repede cu putință. Trebuia să o umilească în public până nu o îndrăgeau toți (SERIOS?!). Apoi admiratorii ei și ceilalți ar fi lăsat-o baltă. Nu-i convenea. Alison vorbea cu Emma, dar aceasta parcă nici nu o asculta. Trebuia să găsească un mod prin care să o elimine. Dar cum? (Cine in toate mintile sale omenesti se comporta asa? Personaje anime, clar, ca alea-s caricaturi in cea mai mare parte a timpului. Nici nu se cunosteau. Pana si-n Gilmore Girls respectiva sonata de acolo e catusi de cat umana pana sa se ajunga la asa ceva. Licenta artistica din nou, dar asta nu e un drum bun de a fi urmat. Clicheele pot ucide o lucrare buna, mai ales cele care sunt tratate cu atat de multa lipsa de tact)
- Și ce te aduce pe aici? (Uhhh, nevoia de educatie? E intr-o facultate, transferandu-se?) Nu te-am mai văzut prin oraș (Doar daca nu cumva orasul are 200 de locuitori s-ar putea ca cineva sa zica asa ceva. Nici macar la tara la bunicii mei nu pot zice ca recunosc cu usurinta o persoana noua in sat) .... ăăă, spuse aceasta neamintindu-și numele ei.
- Alison, spuse fata ușor iritată (Mai mai, ce usor se irita fetita timida de acum cateva paragrafe. Consistenta personajului, ai grija). Nu eram aici (Cand nu era acolo? Poate mergeai mai degraba spre "Nu sunt din acest oras" daca tot vrei sa faci asta), în acest oraș. Am venit la mătușa mea.
Emma tot încerca să o „descoasă” (ARGHHHHHHHHHHHHHHHHH!) pe Alison, dar aceasta nu vroia să coopereze. Nu dorea să fie o carte deschisă așa din prima zi. Clopoțelul sunase (Facultatile nu au clopotei. Orele tin pana te da profesorul afara) și în mai puțin de treizeci de secunde toate coridoarele erau pline de studenți (Uite ca se poate). Zgomotul devenea infernal. Cum Emma era una din fetele instituției se pierduse prin mulțime (Tu sincer te gandesti la un liceu si mai putin la o facultate. Sau poate la vreuna vazuta prin filme).
Alison destul de ușurată, de pierderea „ghidului” (ARGHHHHHHHHHHHHHHHH!), începu să se strecoare prin mulțime, încercând să nu fie călcată în picioare de ceilalți studenți. Trebuia să caute sala de actorie, acolo urma să aibe oră (Si avea la ea tot ce-i trebuia pentru cursuri, asa-i? Nici nu stia daca avea sa fie acceptata -prin magicul proces de acceptare al respectivei facultati-, hartogarie aparent nu avea de completat si merge direct la cursuri in mijlocul zilei fara sa i se explice un curiculum sau sa i se explice din ce grupa / serie face parte sau orice de genul? Mama ce univers misto e asta, nu trebuie sa te chinui deloc. Nu dai examen, nu completezi cereri, nu depui taxe de inscriere, nu ai treaba cu dosare, nu nimic. Nu lua asta ca rautate, dar un detaliu de genul asta e important. Tu-ti imaginezi ca nu te incurci in asa detalii, dar cand faci un proces complicat sa fie practic inexistent doar fluturand din mana...deja lucrarea incepe sa scartaie rau de tot. E greu sa iei ceva in serios atunci cand primul gand e "Ei dracie, asta nu se poate". Aici e un caz unde un pic de documentare ar ajuta foarte mult) . Căuta, căuta, căuta, dar din întâmplare a intrat în atelier. Acolo a văzut toate șevaletele pe care erau așezate desenele. Intră, rămasă uimită de un desen aparte. Era un portret. În dreapta jos, scria numele persoanei a cărei era opera. (Ma las pagubas)
- Ailyn Morris, spuse fata citind cu multă atenție. Ce nume interesant și ce portret ... minunat, reuși să spună prin uimirea pe care o avea.
- Te pot ajuta cu ceva? (Lasa-ma sa ghicesc. E in spatele ei, si e autoarea cu o imagine foarte artistica, asa-i? Textul se incarca mult prea mult de clichee incat isi pierde complet personalitatea) Întreabă o voce feminină din spatele fetei. Alison se întoarse și în fața ei stătea o fată înaltă, roșcată, cu părul lung, prins cu un coc la spate în formă de trandafir și câteva fire rebele lăsate să-i curgă pe chipul angelic (Ca sa vezi, am avut dreptate. Si inca una cu chip angelic, ai? De oameni urati nu scrie nimeni). Ochii de un albastru marin, ce te făceau să intrii (Din nou, un singur "i" este suficient. Nu fi prea darnica) în vraja lor. Exrpimau ("Exprimau") calmitatea ("Calmitate"? Uite un cuvant care nu-l auzi des) și liniștea sufletească (Cum ii zicea astuia? Oximoron? Sau doar exprimare redundanta? Cada e calma are si liniste sufleteasca...nu cred ca e nevoie) a tinerei.
- Îmi cer scuze ... eu doar mă uitam și am văzut desenul acesta și ... se bâlbâia șatena, iar o dăduse în bară (Nu era mai devreme foarte iritata ca cineva incerca sa faca conversatie cu ea? Iar devine timida?).
- Stai liniștită, nu-ți cere scuze. Ești nouă? O întreabă roșcata cu un zâmbet pe față. Era o fire prietenoasă și asta o avantaja pe noua venită. Eu sunt Ailyn. Ailyn Morris (Bond. James Bond. I'll have a martini. Shaken. Not stirred *Sean Connery voice*), spuse fata zâmbind.
- Eu sunt Alison, Alison Carter (James...ah lasa, nu repet gluma. In afara culturii japoneze nu prea vezi tineri care sa se introduca cu ambele nume. Ai mers vreodata la cineva si i-ai zis "Buna, eu sunt Icsuleasca. Icsuleasca Igreculescu."? Nu prea cred. Gandeste-te si tu cum comunica oamenii normali, nu personaje anime sau din filme), răspune șatena (Era nevoie? Am inteles noi cine a raspuns acum ca nu mai era nimeni pe acolo) zâmbind ușurată.
Cele două au continuat să vorbească până ce s-au împrietenit (Asta tie iti suna sincer? Tu ne zici ca s-au imprietenit. Bine, cum zici tu. Dar exista o vorba interesanta pe la britanici ca tot ai luat numele si restul de pe la ei: "Show. Don't tell." E mai interesant sa vizionam interactiunea lor decat sa ne zici tu ca s-au imprietenit. Asa personajele capata contur si personalitate, prin interactiune). Ailyn a condus-o pe fată la sala de actorie. Îi mulțumi apoi se duse la oră, nevrând să întârzie. Șatena avea să se prezinte și să dea proba în fața clasei. După mica ei prezentare a fost nevoită să joace un mic rol. Stătu puțin pe gânduri și îi veni o idee. Luă o gură mare de aer apoi începu să interpreteze o melodie de dragoste. Cânta cu vocea, iar gesturile spuneau totul. Spre final se așeză la o măsuță imitând melodia unui pian. Iar cireașa de pe tort a fost modul de a se prăbuși la final odată cu sfârșitul melodiei. Toți rămăsesră cu gurile căscate, iar mai apoi au început să bată din palme. (Nici nu incerc aici. Atat de multe lucruri in neregula...dar macar sunt consistente neregulile. Mai sus am vorbit despre problemele de genul asta. Vezi ca personajul tau e complet neinteresant pana aici fiindca nu o lasi sa faca sau sa simta nimic ci totul telegrafiezi.)
- Ce te-a determinat să alegi această melodie? Acest stil de interpretare? Îi puse profesoara întrebările zâmbind (Si cantareata, si la pian, si actorie. Talentata rau fetita asta. Si prietenoasa. Si creativa. Si timida, o caracteristica atat de frumoasa. Si modesta. Si frumoasa. Si neinteresata de faptul ca-i frumoasa. Complet neinteresanta adica avand in vedere ca tot ceea ce i-ai pus in brate sunt doar calitati, fara defecte, fara nimic ce sa tina loc de o personalitate reala. Peste dialogurile ei sari. Peste momentele in care poti sa o dezvolti sari. Peste inchegarea de prietenie sari. Incetineste si mai si arata, nu doar zi.)
- Am intrat din întâmplare în sala de arte. Acolo am văzut un portret. Tânăra din desen era ... inspirația melodiei. Mi-a rămas întipărit în minte portretul. Totul a venit de la sine, spuse aceasta zâmbind (Of course it did).
În sală, printe elevi era și Emma. Neagră de furie. „Cum poate să fie așa de populară și de bună din prima zi? Cum?” (Fiind un exemplu excelent de Mary Sue draga Emma. Nu trebuie sa fii tu suparata, ca nici tu nu esti mai breaza la urma urmei. Ea e un cliche dureros si obositor, tu esti doar unul plictisitor si complet psihopat) se întreba blonda în intimitatea gândurilor sale foarte revoltată. Cum de putea? Era originălă (Vezi ca ai o caciulita in plus). Era simplă. Era doar ea. (Nu inteleg logica)
Orele trecură una câte una, iar la sfârșit când aproape să se întunece au scăpat și cele mai noi prietene. Ailyn a așteptat-o pe Alison la ieșire. Când șatena (AM INTELES CA-I SATENA. AJUNGE!) o văzu pe fată alergă la ea, îmbrățișând-o ca și cum s-ar fi cunoscut de mult. Deveniseră așa bune prietene (Daca zici tu. Noi n-avem de unde sa stim asa ceva, deci te credem pe tine pe cuvant). Dar cum? Doar prin simplitatea și originalitatea lor?
- Azi a fost o zi minunată, spuse șatena (Ai repetat asta de acum de ne-a iesit pe ochi. Alison mergea foarte bine aici, n-avea nevoie de nimic altceva) către prietena sa. Dar cel mai frumos ... mi-am făcut o foarte bună prietenă, spuse și o îmbrățișă pe roșcată (Iar...) ...

Pozele capitolului
>>Ailyn Morris<<
>>Emma Hunt<<
>>Alison Carter<<
So Capu'Chuu <3

Deoarece nu vreau sa repet lucruri scrise deja, iti recomand sa arunci un ochi peste ce am postat deja la topicul ACESTA.
Pentru un capitol incipient nu pot zice ca-i reusit. Nu pot zice macar ca mi-a starnit vreun interes de vreun fel pentru mai departe.
Ce ai descris tu acolo e o viata de liceu in cel mai bun caz. Si nici macar un liceu real ci unul feeric, nascut prin taramul filmelor si al anime-urilor. Bineinteles, e licenta ta artistica ca sa zic asa. Dar un pic de veridicitate face minuni de cele mai multe ori.
Mai departe trebuie mentionat faptul ca n-ai lasat personajul sa faca NIMIC. Saraca n-a zis nimic ce sa nu-i fie suflat, n-a facut nimic ce n-a dorit papusarul, nu a simtit absolut nimic. Ai zis toate, dar n-ai aratat nimic, ceea ce e echivalent cu zero in dezvoltarea personajului tau.
Curgerea actiunilor e slabuta, evenimentele se precipita iar logica finala in mare parte a timpului lipseste.

Te felicit insa pentru gramatica mult peste media celor de aici. In schimb recomand sa incerci sa-ti gandesti mult mai bine personajele si mediul lor, in asa fel incat cand ai sa continui sa poti sa aduci ceva cu adevarat original, dupa cum zici despre personajele tale c-ar fi.

Bafta.

[Savarina Ali]

Hey, am decis să aduc capitolul pentru că era făcut din ziua aia, dar am mai corectat unele greșeli de tastare/gramatică. Ce am văzut și eu pe acolo. Țin să mulțumesc pentru critică lui CyBeR pentru că e destul de interesantă, dar bănuiesc că știi cum e să faci narațiune la persoana a 3-a și că e destul de greu să te exprimi. Oricum îmi cer scuze pentru greșeli și știu că pentru început mereu vor apărea comentarii mai dure, și mai ales îmi cer scuze și pentru acest capitol, deoarece este făcut cam la fel ... nu am avut cum să-l modific total. Promit că de la următorul capitol voi exersa mai mult. Probabil va apărea marți ... drept cadou de ziua mea : ))) dar am zis probabil.
Lectură plăcută ^^

Capitolul II: „ Răpire dublă ! Cine pe cine salvează?”

Ajunse acasă fetele au stat și s-au gândit una la cealtă. Neputând să stea prea mult cu aceste gânduri Alison puse mâna pe telefon pentru a o suna pe prietena ei. Până să caute în agendă numărul roșcatei, primea un apel. Văzând că pe ecran scria „No adress” îi era destul de înconfortabil să răspundă, dar își luă inima în dinți și răspunse.
- Alo ...? se auzi vocea timidă a fetei.
- Prietena ta Ailyn Morris, este sub paza mea. Dacă o vrei, vin-o să o iei, spuse vocea masculină de la capătul celălalt al firului, făcând-o pe tânără să tremure.
- Și tu, cine ești? Întreabă aceasta cu mai mult curaj în voce.
- Nu are importanță cine sunt eu, ci ce vreau eu de la tine. Te vreau pe tine, spuse vocea apoi îi dictă o adresă și închise brusc, auzindu-se râsul său malefic.
Fata mări ochii și se îngrijoră. Dacă prietena ei pățise ceva? Oftă și își luă o bluziță subțire și își puse în picioare balerinii și plecă în căutarea adresei respective. Se învârtea ca o curcă în mijlocul lemnelor. Într-un final ajunse în fața unei străduțe întunecate.
- „ Devil Street ” șopti tânăra privind strada părăsită.
Luă o gură mare de aer și înaintă. Era întuneric, nu se vedea nimic în față nici la doi centimetrii. Nu-i păsa. Din când în când mai spunea câte un „Alo, e cineva aici?” , dar nimeni nu-i răspundea. O enerva acest lucru dar continua să înainteze. Dintr-o dată simți două brațe puternice ce o cuprinseră pe la spate strângând-o tare. Îi puse și o mână la gură ca să nu țipe.
- Ascultă scumpete taci sau tu și prietena ta o să fiți în mare bucluc, spuse bărbatul pe un ton autoritar de îți îngheța sângele în vene.
O luă pe fată pe sus, punând-o pe umărul său. Alison, pentru prietena ei tăcu. Nu vroia ca Ailyn să pățească ceva. Nu din cauza ei. Se auzi cum o ușă de metal se trânti în urma lor, semn că intraseră într-o încăpere. Bărbatul aprinse un bec, care nu era prea strălucit, dar măcar făcea diferența dintre întuneric și acea lumină slabă. Fata închise automat ochii când făcu contact cu lumina. Îi deschidea încet, lăsând să se vadă ochii roșii de la plâns.
- Ai plâns? O întreabă brunetul cu o voce grijulie. De ce ai plâns? O întreabă acesta, dar fata își mută privirea știind că nu are voie să vorbească.
- Nu mai vrobi cu ostatecii, neghiobule, se auzi o voce femină mai pițigăiată puțin. În lumina slabă se putea distinge părul blond al fetei. Era Emma.
Alison mări ochii buimacă, și nu își dădu seama ce se întâmpla. De ce o răpise fata care trebuia să-i fie ghid? Ce îi făcuse? Nu îi răspunsese la întrebări? Tăcu. Nu vroia să spună ceva ca să înrăutățească situația. Emma însă avea alt plan. Se uită la fată și începu să râdă ca o disperată. Ce avea? Era una din întrebările ce îi frământa atât pe șatenă cât și pe brunet. Începu să povestească de ce a răpit-o. Povestindu-i că ei îi plăcea mereu să fie prima, nu suporta pe nimeni să o ajungă, dar să o mai și întreacă. Șatena era total înlemnită. Nu știa ce să mai creadă despre blondă.
- Stai! Stai! Stai! Tu îmi spui mie că ai făcut toate astea pentru că eu știu să cânt și să interpretez? Întreabă această bulversată apoi încearcă să devină mai serioasă deși râsul nu se mai termina. Nu pot să cred, nu crezi că era mai ușor să te perfecționezi tu? Sau e prea greu pentru una ca tine? Spuse cu multă răutate în glas. Uite ce e domnișoară, eu îmi vreau prietena iar tu ... încearcă să înveți să te străduiești mai mult.
Emma nu mai putea de furie. Vroia să o ia la bătaie pe șatenă. Dar impulsul a fost prea mare și s-a năspustit asupra fetei. Aceasta văzând ce are în practică „rivala ei” zâmbi ușor în colțul gurii și se feri cu un contra-atac. Blonda fusese luată prin surprindere așa că ateriză peste scaunul pe care trebuia să stea șatena.
Brunetul ce o adusese pe Alison, nu o legase, deoarece era foarte cuminte și nici nu apucase. Brunetul începu să râdă, dar când fata se ridică transformă râsul într-o tuse „măgărească”. Șatena chicoti întrebând unde este prietena ei roșcată. Se pare că totul era o înșcenare și roșcata era acasă în siguranță.
- Aiden ai tu grijă de pramtia asta, eu mă voi asigura că directorul știe că „mica lui minune” a renunțat la instituția lui. Un aer de superioritate i se citea pe chip, dar gestul ei de a scoate limba către Alison a făcut-o să pară un copil de cinci anișori.
- Cine se mai crede și asta? Întreabă frustrată șatena după ce ușa fu trântită în urma blondinei. Deci tu ești ... Aiden? Nu-i așa?
- Da, spuse acesta dând din umeri. Se crede zeiță, spuse acesta cu un aer de sarcasm.
- De ce o ajuți dacă nu îți convine? Îl intreabă aceasta vrând să facă conversație. Nu știa sigur cât avea de gând să stea în camera aceea.
Băiatul îi povesti fetei cum acea „mică tarantulă” așa cum îi spunea el, încearcă mereu să fie cea mai bună. Nu îi plăcea să fie de partea ei, dar se pare că era nevoit dintr-o întâmplare cu care îl avea „la mână”
- Hmmm păi chiar și așa. Acea întâmplare nu are de ce să te temi de ce vor crede ceilalți. Ai spus că nu mai faci, și în plus de asta, efectele acelea stau în organsim numai șase luni. După șase luni nu se mai descoperă la analize, spuse fata zâmbind. Dacă e cum ai spus tu ... și nu ai mai folosit totul este minunat.
- Ești sigură că nu se mai văd la ...
- Foarte sigură, spuse fata, lăsând propoziția băiatului în aer.
Acesta se redică de pe scaun și o ia pe tânără de mână, spunându-i că trebuie să o scoată de acolo. Nu se gândea că va fi așa ușor. Cum de scăpase așa repede? Ceva o măcina, așa că îl trase pe băiat de mână și dădu negativ din cap. Îl întrebase cum să aibe ea încredere în el, după ce a răpit-o. Nu avea cum. Băiatul stătu puțin pe gânduri și zâmbi. Îi promoisese solemn, așezându-se în genunchi în fața ei. Părea destul de convingător. Fata oftă și dădu din umeri. Ce avea să mai piardă?
Băiatul o îmbrățisă involuntar, deoarece avea încredere în el. Înainte să iasă din „celulă” îi dăduse fetei să-și pună geaca lui cu capișon și șapca sa. Nu o recunoștea lumea așa. Nu știa sigur ce este afară așa că merita să se deghizeze pentru orice eventualitate. Băiatul zâmbi când o văzu pe tânără îmbrăcată cu hainele lui. Îi stătea așa de simpatic. Cum îi plăcea să joace roluri, fate se dădu drept un „băiat rău” și îi stârni râsul băiatului.
- Te pricepi la teatru, spuse băiatul bătând ușor din palme. Dar hai trebuie să mergem, îi spuse luând-o de mână și ieșind din încăpere. Afară era întuneric și ploua. Fata încpeu să tremure, era îmbrăcată subțire chiar și cu geaca băiatului, tremura ca o vargă.
Băiatul observând acest aspect, o întrebă pe fată dacă nu vrea să meragă cu mașina lui acasă. Fata nu era de convins. Refuza chiar și udă și înghețată. Nu vroia să meargă cu băiatul. Nu îl cunoștea, cum să meargă cu el? Nu putea, refuza categoric. Băiatul deja ajuns în culmea disperării și nevrând să o lase pe tână singură, oftă și îi spuse că merge cu ea, pe jos, numai ca aceasta să fie în siguranță.
Arăta destul de bine tânăra și dacă era prinsă în vizorul unora dintre drgoații străzilor, nu avea să mai vină la facultate din această cauză. Au mers pe jos, până au ajuns în fața unui parc. Acolo se putea distinge o siluetă suplă, ținută în brațe de o altă siluetă. Erau o fată și un băiat. Distanța era destul de mare, dar se putea distinge doar un păr roșiatic, datorită felinarelor de pe aleea parcului. Părea cunoscută acea siluetă era ...


P.S. Evit unele chestii. Nu este vorba că nu mă informez sau așa, dar e „lumea mea imaginară” și eu vreau ca lucrurile să circule mai ușor. Nu vreau să devină un „clișeu”.

So Capu'Chuu <3

[soulkid]

pai in primul rand vreau sa iti multumesc ca m ai anuntat ca pui next, dar acum sa trecem la capitol......
doamne....alison e atat de inocenta si credula........ si nu stiu atat de prostuta si pasiva, pe cand emma , ei bine emma este atat de nebuna si putin cam nebuna - ar trebui sa treca pe la un psiholog- glumesc ce sa ii faci asta ii este rolul de fata rea..... oricum din punctul meu de vedere personajele sunt conturate frumos.......

interesanta conversatia celor 2.......si de ce oare am impresia ca va fi ceva mai mult intre ei? iar el a consumat cumva droguri, iar cu asta il are la mana emma?

[Daria v2]

Ai putea să treci pe la acest ghid ce încurajează userii să urmeze acești pași pentru a devenii mai buni.

Mult succes!