Angels Love [shonen-ai / yaoi]

[Strawberry Ice]

deci...chiar nu am ce face...anyway...acesta e un fic yaoi si sper sa va placa!^_^

1.O lume ascunsa

Intr-o lume total diferita, departe de cea reala, intr-o imagine rupta din Paradis, undeva unde soarele nu apune niciodata si unde domneste numai pacea, ingerii supravegheaza plictisiti oamenii mascati de lacomie si diferite masti care le ascund adevaratele identitati. Numai lumina, fara intuneric. Acesti misionari ai vietii si mortii decid cine poate trece pe taramul luminii, in lumea lor plina de viata, fara ura ci doar bucurie. Totul este impecabil, nici o forma, doar abisul alb fara sfarsit.
Panorama imbracata in lumina adaposteste suflete curate si pure, fara pacate. Intr-un coltisor al ei, cateva vietati ale lumii spirituale privesc somnoroase oamenii ce joaca un joc periculos numit: viata. Fiecare pacatos trece prin acest joc care iti alege destinatia finala: Rai sau Iad. Cei mai norocosi dintre ei ajung sa vegheze alaturi de ceilalti ingeri. Puterea lor este nemarginita si cei care cred cu adevarat in ingeri primesc darul bucuriei de a trai in continuare si a uita nenorocirile.
Printre stancile albe, Takumi un inger indraznet privea cu mare interes unul dintre jucatorii vietii. Intr-un lac se oglindea imaginea unui baiat ce parea ca sufera extreme de mult. Baiatul zambi cu interes, dandu-si una dintre suvitele parului rebel de o nuata movalie, dupa urechea dreapta. Ochii sai de o culoare galbuie capatara o stralucire ciudata. Se parea ca acea fiinta neinsemnata in lumea ingerilor trezise un interes in inima baiatului cu par mov. Aripile albe ca zapada din luna decembrie stateau lipite de trupul bine facut al ingerului. Imbracamintea alba, imaculata, tipica unui inger il faceau sa para una cu peisajul. Era usor de confundat incat ai fi putut trece pe langa el fara sa iti dai seama, asa cum faceau unii ingeri . Alaturi de el se afla si o tanara domnita cu parul de aceeasi culuare ca al lui Takumi. Ochii cristalini de un mov spre albastru te fermecau dintr-o privire. Ca si cand ar fi dorit ca sa se asorteze perfect, imbracamintea fetei era si ea mova. Rochia era asezata perfect pe trupul ei conturat. In spate o pereche de aripi pufoase fluturau in vant la fel ca cele doua aripioare ca urechile unei pisici. Aceasta zambea si parea fericita priviind intr-o oglinda ce arata mai multi adolescenti razand.
-Nu-i asa ca sunt draguti?spuse aceasta intrerupand linistea si facandu-l pe Takumi sa tresara.
Ingerul o privi incruntandu-se apoi isi indrepta privirea inapoi in oglinda sa.
-Ti-am spus sa nu ma m-ai sperii asa. Sunt doar niste copii. Ce a atat de special la ei, Saku?
Saku ofta adanc si privi mai departe in oglinda sa. Linistea se lasa din nou peste abis pana cand tanara fata isi indrepta privirea curioasa in oglinda cristalina a lui Takumi.
-Taku la ce te uiti? intreba Sakumi tare curioasa.
-Nimic interesant, raspunse baiatul sec dar fara sa isi ia privirea de la acel baiat.
Sakumi se intoarse brusc si privi nelinistia in lumina. In cateva minute un strigat ascutit dar placut sparse toata tacerea de pana acum.
-Naoto! Unde esti?? Taku s-a indra …
Dar fata nu apuca sa termine fraza ca Taku ii astupa gura incercand sa o faca sa taca si spunandu-i sa termine cu balciul.
-Da-mi … drumul…!! tipa aceasta la el.Ce crezi ca faci? Doar daca esti fratele meu asta inseamna ca ai tot dreptul sa ma faci sa tac? Uite ca nu!
Dar Saku se sperie ingrozitor cand un nor de ceata aparu in fata ei. Aceasta gafaia si se tinea cu mana pe inima. Intre cei doi frati statea acum un baiat cam cat Takumi cu parul argintiu ca aluminiul, putin mai lung decat al celuilalt baiat .Privirea rece se atinti asupra lui Saku apoi la fratele ei care se intoarse indiferent si nepasator la oglinga sa. Ochii de un albastru mai inchis ca oceaunul incepura sa cerceteze filmuletul la fel ca Taku si sora lui.
-Pare destul de trist baiatul. Dar, Taku, adauga acesta cuprinzandu-i mainele intre ale lui, sa sti ca nu vreau sa suferi.
Baiatul ca parul mov se enerva si spuse raspicat:
-Naoto nu sunt jucaria ta!Sunt si eu o fiinta.
Naoto incepu sa rada si arata spre oglinda facandu-i pe cei doi frati sa se uite atent.

*
* *
Pe pamant, unde toti oamenii isi vad de viata lor, undeva unde lacomia si ura sunt pe primul loc, pe o straduta inghesuita din orasul Londra, Ryuu un student absolut obisnuit se zbate in ghearele mortii. Trantit de peretele rece al unei cladiri, lacrimi calde de durere se preling pe obrajii reci, curgand apoi pe gatul sau. O durere infernala il facu pe acesta sa tipe, lacrimile sale intensificandu-se. Daiku profita de trupul baiatului ca de fiecare data cand il vedea. O mana rece intra sub tricoul alb facandu-l pe Ryuu sa tremure si in acelasi timp sa planga si mai tare. Se saturase de acelasi tratament de fiecare data. Nu mai suporta o asemenea durere.
-Opreste-te … te rog! reusi Ryuu sa spuna printre sunetele de durere.
Insa baiatul inalt si bine facut nu asculta si, intentionat, acesta ii cuprinse buzele intr-un sarut violent. Limba sa se plimba acum prin toate colturile gurii, cercentand si cea mai mica parte. Violent Daiku isi puse piciorul drep intre cele ale pustanului, facandu-l sa tipa si mai tare. Cu o mana libera acesta scoase din buzunarul hainii un briceag. Incetisor, lama lui se plimba pe usor pe obrazul lui Ryuu care tremura.
-Ce vrei sa faci? intreba ingrozit baiatul privind briceagul.
-Daca te mai zbati mult a sa ajungi la spital si crede-ma ca nu o sa fie placut, raspunse acesta avand pe buze un zambet pervers.
Incheind cu aceste cuvinte tanarul baiat baga briceagul inapoi si incepu sa il sarute violent pe gat si piept. Ryuu inca se zbatea dar nu reusea sa scape din mainele diavolului. Lacrimile curgeau ca un rau si tot ce putea face era sa stea si sa spere ca se va termina cat se putea de curand.

~Va urma!~

[Kajin]

Blue rose , atentie la greselile de ortografie: lipide , culuoare ,etc. * astea sunt numai cele pe care le-am retinut eu *
Scena cu cei 3 ingeri trebuie detaliata mai mult. Ce relatie este intre Naoto si Takumi pare a fi intriga primei parti a capitolului, eclipsand usor ceea ce doreai tu sa evidentiezi: scena de pe Pamant. Cand doresti sa adaugi suspans actiunii , incearca sa te axezi pe o singura intamplare sau amanunt astfel risti sa creezi confuzie.
Lasand la o parte aceste mici defecte, povestea are un inceput promitator si plin de suspans. Daca nu ma inseala intuitia , o sa fie o contopire a celor 2 planuri mai devreme sau mai tarziu. Well , hope to read that as soon as I can. Gambate!

[Strawberry Ice]

sorry pt intarziere^_^am sa tin cont de sfaturile voastre promit^_^dar ce pot sa zic...fic-ul e facut deja...cel putin 19 capitole din el^_^

2.” Crezi in ingeri? ”

Un nou rasarit, o noua speranta. Mingea aurie de foc se inalta asupra Londrei aducand cu ea o noua speranta pentru Ryuu care incepea sa creada ca destinul sau e blestemat. Nu exista nici un inger care sa il vegheze si pe el? Oare era nevoit sa traiasca intr-o lume pacatoasa fara sa mai cunoasca fericirea vreo data? O singura sansa, o speranta, un tel pentru a devenii cine a fost.
Alene acesta se ridica din patul moale si pufos, primul lucru care il facu fiind sa traga draperiile albastre de la geamul din camera sa. Spatioasa, aceasta era frumos decorata in nuante diferite de albastru inchis si deschis la fel ca marea si cerul. Incerca sa isi aranjaze parul blond dar in zadar, acesta statea rebel in voia sortii. Cascand adanc, blondul privi rasaritul plin de speranta apoi se indrepta spre baia sa. Fiind prea obosit acesta nici macar nu se atinse de apa cand venise aseara acasa. Plin de vanatai si zgarieturi, Ryuu se privi ingrozit in oglinda. Hainele sale erau patate cu sange. Observand acest lucru, isi indrepta privirea spre abdomen unde avea o rama destul de adanca. O atinse dar durerea era prea mare asa ca renunta la ideie. La fel erau si mainele, pline de sange. Usor porni dusul cald in timp ce scapa de haine. Intra sub ploaia calda de apa simtindu-se ca in Paradis. Lichidul cald si lin curgea pe trupul lovit al baiatului, scapand astfel de sange. Dupa zece minute de placere acesta pasi pe gresia rece privindu-se inca o data in oglinda. Oare cand avea sa se termine tot cosmarul asta? In ochii de culoare chihlimbarului ai tanarului se putea distinge o lacrima care intr-un tarziu cazu usor pe obrazul imbujorat si fin al lui. Dupa ce mai arunca inca o privire prin baie, care era impodobita cu tot felul de cristale ce luceau in lumina, Ryuu mormai ceva inteles numai de el. Intr-un tarziu acesta intra inapoi in camera si se indrepta spre un dulap de stejar de unde isi lua o pereche de blugi cu taieturi pe genunchi si o camasa alba pe care o lasa desfacuta la primi trei nasturi. Apoi se bandaja la maini. Incet Ryuu pasi alene pe scarile ce duceau la alte incaperi. Casa era pustie lasand o impresie de tristete. De obicei in luxul acela era mare veselie si toti erau fericiti asta pana cand parintii pustanului plecara cu afaceri in lume iar casa ramase pe mana lui Ryuu. Din cand in cand o angajata m-ai trecea facand curatenie dar asta numai cand blondul era la scoala pentru ca el personal ceruse angajatilor sa nu mai treaca pe aici cat timp locuieste singur. Era o mirare: o casa cu trei etaje, spatioasa, impodobita in lux si totusi, nimeni nu dadea vreun semn ca ar fi locuit in ea. Fara sa serveasca micul dejun acesta iesi inca somnoros in gradina din fata ce dadea spre iesire. Tranti poarta si incupu sa grabeasca pasul spre scoala unde invata. Stia ca in seara asta iar va avea parte de un cosmar de neuitat.

*
* *

Taku privea cu mare interes oglinda unde reflecta viata tanarului Ryuu. Chiar daca era intr-o alta lume, acesta nu isi m-ai luase privirea de pe el. Saku, sora acestuia casca plictisita aproape adormind langa fratele ei.
-Taku, ce vezi tu la baiatul asta? intreba fata lasandu-i sa scape un alt cascat. Ma dor ochii de cand privesc, se mai planse pustana.
-Nu te-a obligat nimeni sa te uiti! raspunse ingerul cu un ton glacial.
In acel moment norul de fum aparu din nou, facand-o pe Sakumi sa se trezeasca la realitate. Era ca de obicei Naoto care isi facu-se obisnuita sa aparitie.
-Ti-am zis sa nu m-ai apari asa! Vrei sa fac atac de cord? zbiera fata la el.
Naoto o privi plictisit mormaind ceva cum ca ingerii nu pot muri sau face atac de cord apoi isi indrepta privirea patrunzatoare catre Taku care parea absorbit in totalitate de fiecare miscare a lui Ryuu.
-Nu-ti face bine, sa sti! Nu vad ce e atat de special le el. Noi ar trebui sa ne ocupam de cei care v-or trece poarta spre cele doua lumi, si sa decidem daca le sunt iertate greselile, nu sa tinem sub supraveghere un pusti, spuse acesta facand pe superiorul.
Insa Taku nici nu il asculta. Isi dadu o suvita mov, rebela dupa ureche si privi in neantul alb fara sfarsit. Lumina calda se revarsa peste chipul ingerului rupt dintr-un vis. Era straniu: pentru prima data dupa atata timp un sentiment ciudat il cuprinse. Nu m-ai cunostea sentimentul dar ii parea atat de cunoscut. Dupa multi ani in care devenise inger pierduse si cea mai mica urma de sentimente pe care o purtase asupra lumii pacatoase.Acum insa totul devenise straniu: inauntrul lui prindea roade din nou dorul de acel pamant unde traise candva.

*
* *

Praful dansa in raza de soare blanda facandu-l pe Ryuu sa adoarma la ore. Razele blande de soare groase si argintii se intersectau in incaperea triunghiulara. Micutul joc al razelor il purtau pe blond intr-o lume a viselor unde totul era posibil. Nu era pentru prima oara cand adormea la ora. Dar asta nu dura mult deoarece plictisitorul lor profesor de istorie il trezi la realitate. Ryuu fu rugat sa citeasca un paragraf de la pagina 48 dintr-un manual pe care nu il deschise niciodata. O fata roscata de langa el cu ochii verzi ca smaraldul dadu manualul la pagina urmatoare oftand adanc. Stia ca Ryuu nu va vrea sa citeasca asa ca aceasta se pregatii sa redea ea cuvintele unui scriiitor din Epoca Moderna. Insa spre uimirea tuturor, blondul incepu sa rasfoiasca cartea pana ajunse la pagina corespunzatoare. Se ridica de pe scaun si incepu sa citeasca plictisit si lent. Privirile colegilor lui se atintira asupra lui Ryuu dar acesta le ignora. De obicei spunea ceva de genul “ Mellisa citeste mai expresiv ca mine, d-le profesor, asa ca, puneti-o pe ea. Eu nici nu am cartea la mine”. De fiecare data Mellisa ii lua locul si profesorul nu avea ce face: nu il putea forta chiar daca minciuna era foarte banala. Dar astazi Ryuu se purta ciudat.
Ora se termina si toti iesira in pauza scurta de 20 de minute pentru a se relaxa in gradina scolii. Soarele zambea intr-un mod ciudat. Pustanul iesi si el in gradina, Mellisa alaturandu-i-se.
- Ce e cu tine? Te porti tare ciudat, spuse aceasta cu un ton de ingrijorare in vocea suava.
Ryuu ezita cateva clipe privind tufisurile impodobite cu trandafiri rosii apoi raspunse absent:
- Sunt bine, nu-ti face griji pentru mine Lisa.
Cei doi parcursera toata curtea scolii, in doar zece minute de pauza. Mellisa zambea fericita privindu-l din cand in cand pe Ryuu care era intr-o alta lume. Si el isi indrepta-se privirea blanda spre cer dar era clar ca se gandea la altceva mult mai important. Dupa ce se uita insistent prin curte acesta se opri.
- Lisa, tu crezi in ingeri? intreba blondul lasand-o pe cea mai buna prietena cu gura cascata.
Aceasta il privi mirata apoi incepu sa chicoteasca pana ajunse sa rada cu pofta. Ryuu era confuz; nu intelegea de ce Lisa incepu-se sa rada. Doar nu era chiar asa de stupida intrebarea.
- E prima data cand spui acest cuvant si prima data cand pui aceasta intrebare, spuse ea printre lacrimile de ras.
- Nu inteleg ce ti se pare asa amuzant. Si nu e prima data cand pun aceasta intrebare. Defapt…insa Ryuu se opri privind acum opusul cerului: pamantul.
Mellisa parea confuza si se opri din ras. Cui ar fi putut pune Ryuu o astfel de intrebare. Atunci Mellisa realiza. Era vorba de Ren, vechiul prieten al lui Ryuu. Soarele isi revarsa razelele sale blande peste chipul celor doi adolescenti, fiecare cu gandul lor.
- Ryuu, sti, eu…dar de data asta Lisa se opri. Ramase socata. Privi in ochii de chihlimbar ai baiatului si spuse ingrijorata:
- Cine ti-a facut asta? Ryuu de unde ai vanataile astea?
Lisa era singura de care baiatul indrazni-se sa se apropie. O cunostea de mult timp, mai exact din scoala generala. In afara de Ren ea era singura care il intelegea si singura care reusise sa il faca pe Ren sa zambeasca in situatile grele. Dar de data aceasta, Ryuu nu reusise sa afiseze nici un zambet, doar tristete. Blondul o privi si el pe roscata in ochii ei verzi patrunzatori. Mainele lui erau toate pline de bandaje. Durerea se putea simti in ochii baiatului.
- Nimeni. M-am…taiat, adauga Ryuu dar era clar ca nu stia sa minta bine.
Lisa nici macar nu se gandise la asa ceva si stia clar ca cineva anume il ranise.
Dar privirea lor se indrepta spre un grup de baieti ce se certau. Linistea fu inlocuita de zgomote si strigate. Rezemat de peretele scolii se afla un baiat roscat cu ochii violeti. Acesta era ranit la abdomen si plin de sange. In fata lui se afla un alt baiat cu parul saten si ochii caprui plin de furie, probabil cel mai bun prieten al celuilalt care ii lua apararea in fata unui bataus. La fel ca adversarul lui, acesta avea si il parul roscat si o privire ucigatoare. Ochii de aceeasi nuanta il priveau pe cel ranit si cu un zambet pervers pe chip. Alaturi de el se afla alt baiat saten cu ochi albastri ca cerul senin. Se parea ca cele doua gasti erau in conflict de mult timp si asa si era. Ryuu se incrunta si porni spre ei urmat de Mellisa ingrijorata. Ajuns in fata celui ranit spuse fierband de furie:
- Kaito! Ce te-a apucat? Tu nu m-ai ai pic de minte? Crezi ca daca il provoci pe batausul ala rezolvi ceva? tipa Ryuu la baiatul rezemat de perete.
Kaito nu zise nimic. Rivalul se incrunta doriind sa il bata pe Ryuu insa fu oprit de saten care il tinea strans de maini pentru a nu scapa, care era clar ca evita o bataie in curtea scolii.
- Da cine te crezi tu? se rasti batausul la blond.
- Pai…sunt seful gasti mele! Spuse Ryuu aratand spre cei doi baieti din spatele lui care faceau parte din gasca lui. Nu stiu care e problema ta dar chiar nu am chef de o scena aici, in curtea scolii.
Shouta se mai calma un pic. Soneria anunta ca pauza se sfarsi iar majoritatea se intorceau in clasele lor. Gastile se mai privira un pic pana cand Ryuu ii spuse baiatului cu par saten sa il duca pe Kaito in aripa spitalului apoi pleca impreuna cu Lisa care inca era ingrijorata. Shouta, conducatorul celeilalte gasti pleca si el insotit de prietenul lui. Cel putin reusi sa mai evite o alta cearta intre cele doua grupuri. Adierea placuta de vant il mai linisti pe Ryuu care privii spre cer.

[i]“ Chiar exista ingeri…” isi spuse Ryuu.[i]

*
* *

Undeva sus, Taku zambi, privintul pe baiatul care privea cerul. Pentru prima data facuse ceva pentru un muritor.Se simtea bine dar trebuia sa nu spuna nimic nimanui caci s-ar fi putut alege cu o pedeapsa. Nu avea voie sa intervina in schimbarea timpului. Dar ce mare lucru? Doar il salvase de la o bataie care putea sa il bage in spital. Abisul alb fara sfarsit il ajuta pe Taku sa se mai linisteasca. Avea o dorinta ce ardea din ce in ce mai tare in sufletul ingerului.

~Va urma~

[Strawberry Ice]

so, nu va promit inca nimic yaoi:-?dar va pot spune ca situatia se va complica o data cu capitolul 3, cand Daiku se indragosteste cu adevarat de Ryuu, deci daca vreti sa cititi...sper sa va placa^_^

2.” Crezi in ingeri? ”

Un nou rasarit, o noua speranta. Mingea aurie de foc se inalta asupra Londrei aducand cu ea o noua speranta pentru Ryuu care incepea sa creada ca destinul sau e blestemat. Nu exista nici un inger care sa il vegheze si pe el? Oare era nevoit sa traiasca intr-o lume pacatoasa fara sa mai cunoasca fericirea vreo data? O singura sansa, o speranta, un tel pentru a devenii cine a fost.
Alene acesta se ridica din patul moale si pufos, primul lucru care il facu fiind sa traga draperiile albastre de la geamul din camera sa. Spatioasa, aceasta era frumos decorata in nuante diferite de albastru inchis si deschis la fel ca marea si cerul. Incerca sa isi aranjaze parul blond dar in zadar, acesta statea rebel in voia sortii.Cascand adanc, blondul privi rasaritul plin de speranta apoi se indrepta spre baia sa. Fiind prea oboist acesta nici macar nu se atinse de apa cand venise aseara acasa. Plin de vanatai si zgarieturi, Ryuu se privi ingrozit in oglinda. Hainele sale erau patate cu sange. Observand acest lucru, isi indrepta privirea spre abdomen unde avea o rama destul de adanca. O atinse dar durerea era prea mare asa ca renunta la ideie. La fel erau si mianele, pline de sange. Usor porni dusul cald in timp ce scapa de haine. Intra sub ploaia calda de apa simtindu-se ca in Paradis. Lichidul cald si lin curgea pe trupul lovit al baiatului, scapand astfel de sange. Dupa zece minute de placere acesta pasi pe gresia rece privindu-se inca o data in oglinda. Oare cand avea sa se termine tot cosmarul asta? In ochii de culoare chihlimbarului ai tanarului se putea distinge o lacrima care intr-un tarziu cazu usor pe obrazul imbujorat si fin al lui. Dupa ce mai arunca inca o privire prin baie, care era impodobita cu tot felul de cristale ce luceau in lumina, Ryuu mormai ceva inteles numai de el. Intr-un tarziu acesta intra inapoi in camera si se indrepta spre un dulap de stejar de unde isi lua o perche de blugi cu taieturi pe genunchi si o camasa alba pe care o lasa desfacuta la primi trei nasturi. Incet Ryuu pasi alene pe scarile ce duceau la alte incaperi. Casa era pustie lasand o impresie de tristete. De obicei in luxul acela era mare veselie si toti erau fericiti asta pana cand parintii pustanului plecasera cu afaceri in lume iar casa ramase pe mana lui Ryuu. Din cand in cand o angajata m-ai trecea facand curatenie dar asta numai cand blondul era la scoala pentru ca el personal ceruse angajatilor sa nu mai treaca pe aici cat timp locuieste singur. Era o mirare: o casa cu trei etaje, spatioasa, impodobita in lux si totusi, nimeni nu dadea vreun semn ca ar fi locuit in ea. Fara sa serveasca micul dejun acesta iesi inca somnoros in gradina din fata ce dadea spre iesire. Tranti poarta si incupu sa grabeasca pasul spre scoala unde invata. Stia ca in seara asta iar ca avea parte de un cosmar de neuitat.

*
* *

Taku privea cu mare interes oglinda unde reflecta viata tanarului Ryuu. Chiar daca era intr-o alta lume, acesta nu isi m-ai luase privirea de pe el. Saku, sora acestuia casca plicrisita aproape adormind langa fratele ei.
-Taku, ce vezi tu la baiatul asta? intreba fata lasandu-i sa scape un alt cascat. Ma dor ochii de cand privesc, se mai planse pustana.
-Nu te-a obligat nimeni sa te uiti! raspunse ingerul cu un ton clacial.
In acel moment norul de fum aparu din nou, facand-o pe Sakumi sa se trezeasca la realitate. Era ca de obicei Naoto care isi facu-se obisnuita sa aparitie.
-Ti-am zis sa nu m-ai apari asa! Vrei sa fac atac de cord? zbiera fata la el.
Naoto o privi plictisit mormaind ceva cum ca ingerii nu pot muri sau face atac de cord apoi isi indrepta privirea patrunzatoare catre Taku care parea absorbit in totalitate de fiecare miscare a lui Ryuu.
-Nu-ti face bine, sa sti! Nu vad ce e atat de special le el. Noi ar trebui sa ne ocupam de cei care v-or trece poarta spre cele doua lumi, si sa decidem daca le sunt iertate greselile, nu sa tinem sub supraveghere un pusti, spuse acesta facand pe superiorul.
Insa Taku nici nu il asculta. Isi dadu o suvita mov, rebela dupa ureche si privi in neantul alb fara sfarsit. Lumina calda se revarsa peste chipul ingerului rupt dintr-un vis. Era straniu: pentru prima data dupa atata timp un sentiment ciudat il cuprinse. Nu m-ai cunostea sentimentul dar ii parea atat de cunoscut. Dupa multi ani in care devenise inger pierduse si cea mai mica urma de sentimente pe care o purtase asupra lumii pacatoase.Acum insa totul devenise straniu: inauntrul lui prindea roade din nou dorul de acel pamant unde traise candva.

*
* *

Praful dansa in raza de soare blanda facandu-l pe Ryuu sa adoarma la ore. Razele blande de soare groase si argintii se intersectau in incaperea triunghilara. Micutul joc il puratu pe blond intr-o lume a viselor unde totul era posibil. Nu era pentru prima oara cand adormea la ora. Dar asta nu dura mult deoarece plictisitorul lor profesor de istorie il trezi la realitate. Ryuu fu rugat sa citeasca un paragraf de la pagina 48 dintr-un manual pe care nu il deschise niciodata. O fata roscata de langa el cu ochii verzi ca smaraldul dadu manualul la pagina urmatoare oftand adanc. Stia ca Ryuu nu va vrea sa citeasca asa ca aceasta se pregatii sa redea ea cuvintele unui scriiitor din Epoca Moderna. Insa spre uimirea tuturor, blondul incepu sa rasfoiasca cartea pana ajunse la pagina corespunzatoare. Se ridica de pe scaun si incepu sa citeasca plictisit si lent. Privirile colegilor lui se atintira asupra lui Ryuu dar acesta le ignora. De obicei spunea ceva de genul “ Mellisa citeste mai expresiv ca mine, d-le profesor, asa ca, puneti-o pe ea. Eu nici nu am cartea la mine”. De fiecare data Mellisa ii lua locul si profesorul nu avea ce face: nu il putea forta chiar daca minciuna era foarte banala. Dar astazi Ryuu se purta ciudat.
Ora se termina si toti iesira in pauza scurta de 20 de minute pentru a se relaxa in gradina scolii. Soarele zambea intr-un mod ciudat. Pustanul iesi si el in gradina, Mellisa alaturandu-i-se.
- Ce e cu tine? Te porti tare ciudat, spuse aceasta cu un ton de ingrijorare in vocea suava.
Ryuu ezita cateva clipe privind tufusurile impodobite cu trandafiri rosii apoi raspunse absent:
- Sunt bine, nu-ti face griji pentru mine Lisa.
Cei doi parcursera toate curtea scolii, in doar zece minute de pauza. Mellisa zambea fericita privindu-l din cand in cand pe Ryuu care era intr-o alta lume. Si il isi indrepta-se privirea blanda spre cer dar era clar ca se gandea la altceva mult mai important. Dup ace se uita insistent prin curte acesta se opri.
- Lisa, tu crezi in ingeri? intreba blondul lasand-o pe cea mai buna prietena cu gura cascata.
Aceasta il privi mirata apoi incepu sa chicoteasca pana ajunse sa rada cu pofta. Ryuu era confuz; nu intelegea de ce Lisa incepu-se sa rada. Doar nu era chiar asa de stupida intrebarea.
- E prima data cand spui acest cuvant si prima data cand pui aceasta intrebare, spuse ea printre lacrimile de ras.
- Nu inteleg ce ti se pare asa amuzant. Si nu e prima data cand pun aceasta intrebare. Defapt…insa Ryuu se opri privind acum opusul cerului: pamantul.
Mellisa parea confuza si se opri din ras. Cui ar fi putut pune Ryuu o astfel de intrebare. Atunci Mellisa realize. Era vorba de Ren, vechiul prieten al lui Ryuu. Soarele isi revarsa razelele sale blande peste chipul celor doi adolescenti, fiecare cu gandul lor.
- Ryuu, sti, eu…dar de data asta Lisa se opri. Ramase socata. Privi in ochii de chihlimbar ai baiatului si spuse ingrijorata.
- Cine ti-a facut asta? Ryuu de unde ai vanataile astea?
Lisa era singura de care baiatul indrazni-se sa se apropie. O cunostea de mult timp, mai exact din scoala generala. In afara de Ren ea era singura care il intelegea si singura care reusise s ail faca pe Ren sa zambeasca in situatile grele. Dar de data aceasta, Ryuu nu reusise sa afiseze nici un zambet, doar tristete. Blondul o privi si el pe roscata in ochii ei verzi patrunzatori. Mainele lui erau toate pline de bandaje. Durerea se putea simti in ochii baiatului.
- Nimeni. M-am…taiat, adauga Ryuu dar era clar ca nu stia sa minta bine ca Lisa nici macar nu se gandise la asa ceva si stia clar ca cineva anume il ranise.
Dar privirea lor se indrepta spre un grup de baieti ce se certau. Linistea fu inlocuita de zgomote si strigate. Rezemat de peretele scolii se afla un baiat roscat cu ochii violeti. Acesta era ranit la abdomen si plin de sange. In fata lui se afla un alt baiat cu parul saten si ochii caprui plin de furie, probabil cel mai bun prieten al celuilalt care ii lua apararea in fata unui bataus. La fel ca adversarul lui, acesta avea si il parul roscat si o privire ucigatoare. Ochii de aceeasi nuanta il priveau pe cel ranit si cu un zambet pervers pe chip. Alaturi de el se afla alt baiat saten cu ochi albastri ca cerul senin. Se parea ca cele doua gasti erau in conflict de mult timp si asa si era. Ryuu se incrunta si porni spre ei urmat de Mellisa ingrijorata. Ajuns in fata celui ranit spuse fierband de furie:
- Kaito! Ce te-a apucat? Tu nu m-ai ai pic de minte? Crezi ca daca il provoci pe batausul ala rezolvi ceva? tipa Ryuu ca baiatul rezemat de perete.
Kaito nu zise nimic. Rivalul se incrunta doriind sa il bata pe Ryuu insa fu oprit de saten care il tinea strans de maine pentru a nu scapa, care era clar ca evita o bataie in curtea scolii.
- Da cine te crezi tu? se rasti batausul la blond.
- Pai…sunt seful gasti mele! Spuse Ryuu aratand spre cei doi baieti din spatele lui care faceau parte din gasca lui. Nu stiu care e problema ta dar chiar nu am chef de o scena aici, in curtea scolii.
Shouta se mai calma un pic. Soneria anunta ca pauza se sfarsi iar majotitatea se intorceau in clasele lor. Gastile se mai privira un pic pana cand Ryuu ii spuse baiatului cu par saten sa il duca pe Kaito in aripa spitalului apoi pleca impreuna cu Lisa care inca era ingrijorata. Shouta, conducatorul celeilalte gasti pleca si el insotit de prietenul lui. Cel putin reusi sa mai evite o alta cearta intre cele doua grupuri. Adierea placuta de vant il mai linisti pe Ryuu care privii spre cer .

“ Chiar exista ingeri…”isi spuse Ryuu.

*
* *

Undeva sus, Taku zambi, privintul pe baiatul care privea cerul. Pentru prima data facuse ceva pentru un muritor.Se simtea bine dar trebuia sa su spuna nimic nimanui caci s-ar fi putut alege cu o pedeapsa. Nu avea voie sa intervina in schimbarea timpului. Dar ce mare lucru? Doar il salvase de la bataie care putea sa il bage in spital. Abisul alb fara sfarsit il ajuta pe Taku sa se mai linisteasca.

[Dark Shadow]

Ingeri^^! Imi place ficu`! Chiar daca l-am mai citit pe celalalt site tot nu ma pot abtine sa nu zic ce bestial e! Cand poti sa ne pui(yummi)si continuarea ca mor aici! Ingerii sunt adorabili:P^^. Cand poti si vrei sa pui(yummi...again^^) pozele cu personajele(parca le-am vazut si pe...... dar nu mai stiu sigur^^"). Pana la continuare...Ja ne!

[Strawberry Ice]

Sorry Aly^_^chiar n-am vrut>_<anyway the new chapter of the fic^_^enjoy...si cum am spus, de aici va incepe ceva yaoi, bine shonen-ai inca^_^

3. Sentimente si amintiri

Orele incepura si Ryuu era la fel de plictisit ca de obicei. Timpul se scurgea din ce in ce mai lent si el aproape ca adormea cu capul pe banca. Isi dorea ca ziua de azi sa se sfarseasca repede si fara suferinta dar el stia ca asta e imposibil. Nu putea sa se opuna sortii, trebuia sa indure ce avea mai rau. Avea sa fie o noapte lunga si grea care se putea incheia foarte rau daca facea un pas gresit. Totul se desfasura conform jocului vietii.

*
* *

In neantul fara sfarsit Taku inca privea sorbit de tanarul din lumea omeneasca. Era destul de greu pentru ca in inima sa se sbateau doua sentimente: unul care il indemna sa isi urmeze inima si altul care ii interzicea acest lucru. Ce putea face? Sa asculte adevarata chemare a sentimentelor sau sa stea la locul lui si sa asculte regulile vietii.

“ Trezeste-te la realitate, Taku! Nu poti sa iubesti un pamantean. Tu esti inger si misiunea ta e sa alegi destinul oamenilor.”

Subconstietul lui, il facu sa se trezeasca la realitate sis a isi aduca aminte de juramandu-l facut cu multi ani in urma insa…amintirile se napusteau peste ganduri. Simpatia pe care o purta pentru aceasta fiinta neajutorata ii treazea amintiri dureroase dar placute. Ryuu ii amintea intr-un fel despre el, de faptul ca si el trecuse prin aceasta suferinta dar intr-un alt mod. Isi falfai aripile putin si apoi isi relua sirul gandurilor.
O prietenie pierduta cu mult timp in urma ii creea o cunfuzie pe care dorea sa o inteleaga din tot dinadinsul sufletului dar nu reusea. Sentimental acela punea stapanire pe el dar ce sa faca….
- Taku! Mai visezi mult?
- Ce? Aaa….Naoto…tu esti…
Se parea ca lui Naoto nu-i placuse tonul colegului sau care parea ca il ignora intr-un fel.
Asculta aici, Tuku! De cateva zile stai sit e holbezi la baiatul asta si nici macar nu ne bagi in seama. Nu imi convine faptul ca… vad ca te apuca fanteziile si asta nu e bine! tipa furios la el.
Ce spune-ai, Naoto? intreba confuz ingerul.
Enervat la culme de comportamentul neadecvat al lui Taku acesta disparu intr-un nor de fum lasandu-si prietenul printre gandurile sale.

*
* *

Intre timp, luna se inalta peste Londra, aducand cu ea o stare misterioasa. Stelele dansau in jurul ei scipind puternic. Totul era invaluit in intuneric, doar luna sclipea impreuna cu licuricii din jurul ei. Strazile orasului erau pustii, fara pic de viata la fel ca altadata doar era ora 1:47. Doar cineva nebun ar umbla la o ora asa de tarzie insa se mai gasesc si astfel de persoane. Daiku era una dintre ele. Se afla la volanul unei masini superbe, toata neagra ca o pantera ce gonea la nesfarsit. O lume cu totul diferita unde suferinta si bucuria se unes. Alaturi de el, pe scaunul din partea stanga se afla Ryuu care se obisnuise cu comportamentul bizar al lui Daiku. Asculta muzica la Mp3 pe jumatate adormit purtat intr-o alta lume diferita de cea a amicului sau, intr-o lume a sperantei unde totul este posibil. O zgutuitura si o oprire brusca il anunta pe blond ca ajunse la destinatia corespunzatoare sau asa credea. Daiku deschise usa masini si iesi afara trantind-o in urma sa. Aerul era rece si sufocant. Cand Ryuu se uita mai bine pe geam realiza ca se afla in fata unui hotel care ii parea foarte cunoscut. Atunci isi aduse aminte. Pentru prima oara venise aici impreuna cu Ren. Chipul minunat al baiatul se intrista amintindu-si vechi amitiri dulci dar foarte triste. De ce tocmai aici? Nu putea intelege nimic. Istoria parca se repeta doar ca intr-un alt fel. Prietenia de mult pierduta se regasea printre tristetea si suferinta pe care o purta Ryuu. Isi amintea chipul bland al lui Ren, un chip care il inveselea mereu dar acum ca disparuse, totul se sfarsise. Ryuu se dadu si el jos din masina cu privirea atintita la cladirea ce se inalta in fata sa.
De ce mai aduc aici?
Vocea pierduta in spatiu al blondului ii atrase atentia lui Daiku care isi indrepta privirele spre el. Incet dar sigur pasi spre Ryuu care parea foarte pierdut in spatiu. Mainele blanzi ale lui Daiku se infasurara in jurul lui baiatului. Acesta tresari un pic amintindu-si parca de o alta intamplare.
Imi pare rau….
Aceste cuvinte ajunsera cu intarziere la urechile lui Ryuu care si le ciuli la auzul lor. Urma o adiere placuta de vant si o liniste patrunzatoare. Ryuu nu mai stia ce sa creada si nici macar nu mai realiza ceva pana cand simti lacrimi calde curgand pe gatul lui. Socul f si mai mare cand realiza ca Daiku plangea.
Sti, nu m-am gandit le ce ai suferit tu niciodata…imi pare rau…

“ Plange… dar oare e posibil….? In tot acest timp nu si-a arata niciodata sentimentele si acum ma aduce in acest loc si incepe sa planga…se poate sa se fi schimbat totusi?”

Fara sa realizeze ce face Ryuu se intoarse spre baiatul ce plangea in fata lui. Privirea blondului era pierduta in neat, si inca nu se trezise la realitate. Ochii sai incepura sa scipeasca dezgropand lacrimi care in sfarsit ieseau la iveala. Incet mainele lui Ryu cuprinsera fata lui Daiku care inca plangea cu lacrimi fierbinti. Buzele blondului se apropiara de cele ale celuilat baiat. Erau foarte aproape si fiecare simtea caldura celuilalt. Respiratia ii fu taiata lui Ryuu dar asta nu-l impiedica sa isi apropie fata si mai tare de cea a celuilat bond. Se priveau in ochi si pentru prima data simteau durerea celuilat. In cele din urma buzele celor doi se unira intr-un sarut lung si placut. Vantul adia usor darn u pentru mult timp. Ca si cand ceva sau cineva ii starnise furia acesta incepu sa bata cu putere izindu-se de tot ce statea in cale. Tinerii inca stateau imbratisati in acel pustiu intunecat. Timpul trecea si totul se transforma dintr-un vis placut intr-un cosmar. Furia ingerului de sus se revarsa peste cei doi care erau purtati intr-o lume a iubirii. Sentimentele lor era diferite acum. Ryuu era cel acre simtea bucuria si Taku cel acre simtea ura si tristetea. Picaturi grele se revarsara peste Londra impreuna cu furtuna de vant insa asta nu impiedica momentul dintre cei doi….

[Dark Shadow]

Ce tareee! E super-misto! ^^. Sunt cateva greseli pe-aici si pe-acolo^^" de ex: acre->care^^. Asta a fost de doua ori^^. Acum imi e lene sa ma uit iar peste tot textu`, mai ales ca imediat trebuie sa merg la scoala>.<. Pe la inceput ai cam uitat de "-" ^^...lenea asta>.<. In rest -> imi place! Mai ales ca cei doi s-au sarutat si Taku s-a enervat(rima!). Naoto ce are cu Taku? De ii pasa atat de mult de el? Stiu...Inteleg mai greu>.<. Acum ca trebuie sa ma pregatesc de scoala>.< mai las doar...Ja ne^^

[Strawberry Ice]

Hmm...in sfarsit pot sa incarc pozele ^_^ asa ca sper sa va placa persoanjele ^_^
Taku---> http://s275.photobucket.com/albums/jj311...nt=316.jpg
Saku---> http://s275.photobucket.com/albums/jj311...ru_pon.jpg
Daiku---> http://s275.photobucket.com/albums/jj311...256756.jpg
Naoto---> http://s275.photobucket.com/albums/jj311...t=wind.jpg
Si personajul meu favorit...
Ryuu--->
http://s275.photobucket.com/albums/jj311...eneral.jpg

hmm...am sa postez curand urmatorul capitol si multumesc pt comenturi minna^_^

[Strawberry Ice]

Da... Taku si la semnatura mea:))
Anyway, the new chapter^^

4. Tripla pasiune

Negura noptii invaluia si cel mai mic colt de strada. Luna privea de pe tronul ei, emanand o stare misterioasa si o lumina aurie care insa nu era suficient de puternica pentru a alunga intunericul care domina Londra. Cladirile capatau o infatisare sinistra si ciudata. Conturul negurei se lasa peste ele, fiecare capatand o umbra asemanatoare cu o manta neagra de stofa ce se intindea peste ele. Clopotul anunta ora 12 noaptea, o ora plina de mistere. Strazile erau pustii, bantuite doar de vantul rece ce se strecura printre blocuri si aducand cu el o racoare placuta. Cand toate lumea dormea in paturile lor pufoase, scufundati in lumea viselor, Ryuu nu se putea bucura de aceasta placere. Umbla pe strazi, tinindu-l pe prietenul sau Kaito sa nu pice din picioare. Hainele roscatului erau pline de sange. Ca de obicei iesise sifonat dintr-o bataie de strada.
- Tu si ideia ta prosteasca de a merge la clubul ala. Tocmai la ala. Nu puteai alege altul? Stiai prea bine ca acolo era si Shouta si totusi, nu! Striga indignat blondul.
Dar nu primi nici un raspuns, nu unul clar ci doar un mormait pe care Ryuu il lua drept o injuratura. Tricoul imaculat al baiatului se facu-se rosu din cauza sangelui iar parul era ciufulit si era si foarte obosit deoarece Kaito era mai greu ca el.
- Cine dracu m-a pus sa te cred, nu stiu. Chiar nu te-ai putut abtine? Asa faci mereu si uite ce se intampla, ajungi in halul asta. M-am saturat sa te cred de fiecare data ca este o greseala. Se rasti Ryuu dar ca de obicei nu primi nici un raspuns descifrabil.
Dar oare de ce nu primea nici un raspuns de fiecare data? Pentru ca Kaito intrecuse masura si bause prea mult whisky. Roscatul era celebru pentru atractia lui la fete. In aceea seara iesise un scandal din aceasta cauza. Se parea ca Kaito se legase de iubita lui Shouta si nu scapase “ curat” din greseala asta. Paharuri sparte, batai, sange, tipete si dureri ingrozitoare. Ryuu nu asistase la tot scandalul fiind la baie dar din cate auzise, Kaito a indraznit din nou sa profite de inocenta fetei dar el nu stia ca blonda era prietena lui Shouta, rebelul roscat si conducatorul gastii rivale. Si nu puteau face nimic impotriva unui intreg grup de batausi asa ca au renuntat la ideie si au plecat din club, fiindca roscatul nici nu mai gandea bine.
- Ce a fost in capul tau sa te iei de ea? Nu ca ai avea ceva in el … stai, ce faci…?
Dar nu apuca sa primeasca un raspuns ca trupul lui Kaito se afla peste cel al blondului sufocandu-l. Buzele lor erau foarte apropiate iar acum se priveau ochi in ochi. Privirea roscatului cu o noanta de violet, scipeau in lumina lunii. Acum parea ca revenise la normal si toata ameteala lui trecuse vazandu-l cu adevarat pe Ryuu care isi marise ochii de uimire. Mirosul puternic al bauturii se amana putin cate putin. Buzele lor se apropiara incet fiecare cu cate o urma de rosiata in obraji. Ryuu inchise ochii si pentru cateva secunde nu realiza nimic. In cele din urma facu contactul cu cei ai lui Kaito care avea ploapele inchise. Limtea limba prietenului sau plimbadu-se prin toata gura, cercetand violent fiecare coltinsor. O mana rece se simti pe sub tricoul sau plin de sange: era Kaito care incepea sa ii dea jos imbracamintea. In aceea clipa simti o durerea violenta intre picioare care il facu sa scoata in zbierat mic de durerea dar si placere; piciorul drept il deranja tare. Simtea gustul whiski-ului contopit cu gura sa. Urma o alta intorsatura violenta in care limba sa se uni iar cu cea a roscatului. Mana roscatului incepu sa cerceteze trupul baiatului care tremura ca o pisica speriata in umbra intunericului. Ryuu inchise din nou ochii si incerca sa nu zica nimic dar durerea era prea mare. Piciorul drept al lui Kaito il apasa cel mai mult facandu-l sa scoate sunete de durere amestecate cu placere. Incet Ryuu incepu sa participle si el la actiune lasandu-se in voia roscatului care parea ca profita de trupul sau din ce in ce mai mult. Luna ii privea aducand o aura mistica dar si sinistra.
- Kaito, reusi sa spuna Ryuu printre gemetele de placere. Ar trebui… sa ne oprim… sti, nu cred ca e bine ce facem.
- Stai linistit, Ryuu. E doar o noapte, ii sopti prietenul la ureche dupa care il linse pe obraz.
La fel de violent ca de obicei Kaito ii dadu jos si pantalonii facandu-l pe blond sa scoata iar gamete de placere. Erau singuri in mistica noapte si nimeni nu ii putea vedea. Dar ce facea nu era bine.

“ Ce tot fac? Nu gandesc de loc? Kaito e unul dintre prietenii mei si eu sunt conducatorul gasti, daca s-ar afla ce am facut… dar e vina lui. De mult timp ma priveste insistent si parca a asteptat de mult clipa asta. Dar… Daiku…nu, nu e bine ce fac, cel pe care il iubesc cu adevarat e… “

“ Dar el nu mai exista. ”

“ Nu! El va ramane tot timpul in gandul meu! ”

Ryuu incepuse sa se contrazica singur in gandul sau. Vorbea cu vocea constiintei sale dar simtea cum o forta mistica punea stapanire pe corpul sau. Ren ii spusese ca va trimite un inger sa vegheze asupra sa si acum simtea cum ingerul se contopea cu trupul sau dar in acelasi timp simtea si violenta cu care il tratase Daiku combinata cu finetea mangaierilor lui Ren.

O tripla pasiunea… Ryuu? Poti face cu adevarat asta? Tripla pasiune… Ren, Daiku si Kaito…oare exista asa ceva? Toti trei intr-un singur corp, o pasiune comuna. Tu! Tu esti pasiunea, Ryuu. Tu esti cel care distrugi vietile tuturor… si totusi, ce conteaza o singura noapte pentru tine care poate distruge din nou o viata...?

“ Nu din nou tu. Ce vrei? Cine esti?”

Urmara o alta serie de sarutauri fierbinti si violente. Totul se scufunda si mai mult in negura noptii. Ochii blondului priveau lipsiti de insufletire luna. Reci, fara sentimente de bucuria, pasiune, tristete sau altele, doar reci.

“ Oare asa se termina totul? O tripla pasiune? Doar o sete nebuna de sange… doar ca eu sunt victima... si cei care ma prind cad in ghearele mortii... De ce?... Stop...
Cuvantul insa nu se rostea. Buzele sale se miscau in gol in timp ce statea acolo simtind loviturile violente ale roscatului. Nu reusea sa opreasca nimic. Ar fi vrut sa deia timpul inapoi dar nu reusea…

~Va urma~

[Dark Shadow]

Kaito putea fi mai bland:(. Saracutul Ryuu. Am cam incurcat numele alea>.<. E chiar greu sa le tin minte pe toate>.<. Stiu ca o sa scriu putin dar chiar nu mai am nici o idee. Deja ma dor degetele de la atata scris(si nimic din ce mi-am propus). Acum ca sa revenim la fic...Au fost cateva greseli de tastare dar daca nu am vazut eu bine sa-mi zici(am obosit doar de la scris comm...cred ca innebunesc). Nu o sa insir greselile care le-am vazut ca o sa-mi pierd si ultima urma de creier care mi-a mai ramas. Tot ce mai pot sa zic e ca astept urmatorul capitol^^. ByeBye^^