Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Drugged With Desires l: Hidden Feelings

#31
Heey tu>:D<
Ti-a fost dor de mine? Normal ca da... cum mi-a fost si mie:)):*
Sa revenim. Capitolu asta a fost destul de lung si chiar foarte dragut si plin de suspans. Ai avut descriere frumoasa, mai mergea la sentimentele Sakurei, dialogul a fost bun si bine plasat si actiunea a decurs lin... Cu ultima propozitie m-ai lasat intr-un suspans foarte mare si eu cum sunt mai curioasa de felu` meu abia astept sa vii cu continuarea
Spor la scris!:bye: Pupici!:*

P.S.: Nu uita sa ma anunti ;))
[Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go3_400.gif] [Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go5_400.gif]

#32
Buna dragutssicaa,

Mi'am invins lenea cu greu si acum iti dau un comm. Te anunt ca daca la capitolul viitor nu o sa vezi comm de la mine este din cauza unei boli a secolului XXI: lene cronica.
Fara alte introduceri trecem direct in miezul fic'ului. Pai intai de toate pot spune ca Sakura este destul de draguta dar m'a surpins atitudinea ei vizavi de ce a zis Mikaila. Sasuke este o savarina de baiat + ca stie cand sa fie dulce si cand pervers ;;). Cat despre descriere, te descuri, actiunea nu fuge iar dialogul, hmm e bun;). Deabia astept continuarea si sa ma anunti:-h
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara



#33
Asaaa deci am ajuns si la ficul acesta ;))
OMG deci jur ca la primele 3 capitole ma apucat bocitu...Cred ca de la cum descrii si de la melodia pe care o ascult. M-ai pur si simplu captivat , ai un fel de a scrie de parca, chiar bagi omul in fic...
:x Adooorr, vai Doamne, adooor ficurile tale sunt asa de S U P E R B E, si sunt sasusaku =p~, perverse, aolo, exact cum imi place mieee, muhahaha.
Deci eu astept cu nerabdare nextul si sa ma anunti si pe mine ca deja nu mai pot, imaginile +16 imi zburda prin cap =p~
[Imagine: animeloves.jpg]
Odododododo ;x
Lumea asta te distruge,Te induce în eroare, Fură tot şi apoi fuge,Te răneşte şi te doare! x333
Gânduri Nespuse, Neştiute şi Inexplicabile

#34
Oh,fiu!Ce bine ca nu era Gaara la usa.Deci,mi-a cazut fata cand a,m citit ca Sakura e defapt fiica Mirandei.Dar cum?Taica-su s-o fi culcat cu ea si dupa ce i-a darui-to pe Sakura a angajat-o ca servitoare si s-a casatorit ciu alta?Nu intel;eg.In fine,mi-a placut ideea cu mickey Mouse.Ce mai porecla i-a pus si Sasuke fetei.Dar faza asta cu intarziatul imi aminteste de fazele in care kakashi nu aparea la timp la antrenamente in serial si Sakura cu Naruto ii faceau morala.Deci,mi se pare mie sau Sasu e cam pretentios?Sau vroia s-o vada pe Sakura imbracata ceva mai sexy?Anyway,next plzzzzzz si sa nu uitati sa ma anuntati.Hugs!
[Imagine: 989369nkhwxrd6yq.gif]

#35
honey. te anunt ca ficul tau este cam tot ce ma tine aproape de animezup ;)).
-asa imi mai amintesc si eu sa mai citesc mesajele mele etc.-

eu in perioada asta am multa treaba. nu am prea mult timp sa stau pe net insa imi aduc aminte de ficul tau mereu si nah >:D<.
adica eu cel putin nu am nimic de comentat.
este EXACT pe gustul meu acest fic.
probabil ca ar fi ceva de comentat dar nu in cazul meu :)).
succes in continuare >:D<

#36
A: Mama, mama si iar mama. Ce atatea explicatii? Poate ca daca nu le-ar fi pasat chiar atat de mult de acest amanunt minor, ar fi vazut pericolul care se apropie... Un pericol atat de cunoscut...

DWD - Chapter 8: Dad's come back


Sakura:

O priveam pe Mikaila adanc in ochii, dar parca nu ma uitam la ea. Priveam in gol, prin ea, cu gandurile intortochiate. Buzele imi erau stramte si crispate. Pielea fetei imi era palida nu imi puteam vedea fata, insa simteam cum chipul incepe sa mi se zdruncine sub influienta nui alb-galben ca al oamenilor carora li se ia aerul. Cat despre aer, inspiram adanc si refuzam sa dau aerul afara decat cate putin, ca sa-mi pot tine in frau inima. Picaturi de sudoare se scurgeau pe chipul meu, in timp ce degetele mele inghetau pe doza de cola care, trebuie sa mentionez, era destul de rece incat sa inghete pe cineva pentru totdeauna. Simteam ca e rece, dar parca nu simteam ce am atins...

O valvataie de voci a inceput sa suiere prin mintea mea, toate prizoniere acolo, intr-un colt al mintii mele, asteptand sa fie auzite. Dar parca nu le auzeam. Eram atat de socata si de confuza... Poate ca paream ca si cum "as sti" ca mama mea este Miranda, insa in adancul meu speram din tot sufletul ca Mickey Mouse asta sa-mi spuna cu sinceritate ca nu e adevarat. Asteptam de la cineva, oricine, o confirmare cum ca asta nu e adevarat si atunci mi-ar fi fost de ajuns. Insa nu puteam intelege nimic din toate astea. Totul parea atat de confuz si atat de... Dar n-am apucat sa-mi termin gandul, ca acesta fusese intrerupt de o mana calda ce-si strecura degetele printre degetele mele inghetate pe sticla de cola.

-Te simti in regula? Ma intreba o voce de barbat care ma facu sa tresar usor.

Mi-am intors capul spre persoana respectiva si am aprobat din cap. Sasuke ma privea cu incredere, ca si cum ar fi vrut sa ma incurajeze sa intreb pentru mai mult. Mi-a intins savarina pe masa, impreuna cu o lingurita. Am luat obiectul argintiu si l-am intordus in frisca. Nu am luat nicio inghititura, doar ma jucam cu mancarea, insa eram ingandurata, iar altfel nu stiam cum sa procedez. Dupa ce am mai intins lingurita de vreo 4-5 ori in frisca, mi-am ridicat privirea catre Mikaila. Aceasta si-a pus o mana pe casca si a inchis ochii pentru cateva secunde in timp ce zambetul ii brazda fata.

-Probabil te intrebi cum s-a intamplat asta, nu-i asa? Zice ea, batand cu degetul in casca. Ei bine, asta are legatura cu mine. Dawn a nascut patru copii, toti cu un tata diferit. Dar nu orice fel de tata, un tata diferit din clanul Runno. Si-a mutat degetul pe pleoapa ochiului si a deschis-o. Vezi asta?
-I-am spus despre anomalia voastra dimineata.

Am dat din cap aprobator, refuzand sa spun ceva. Ori eram prea socata ca sa spun ceva, ori eram prea nehotarata daca vreau sau nu sa ascult. Mintea imi fugea dintr-o parte intr-alta, refuzand sa o accepte pe Miranda Housen ca mama Sakurei Haruno. Mi se parea ceva imposibil. Din cate stiam eu, Mira nu a facut-o niciodata cu tata. Din cate stiam eu... Asta, ori s-ar putea ca nici tata sa nu fie tata. La acest gand, m-am cutremurat. Ma simteam ca un copil mic adoptat, poate si mai rau. Mama nu murise dar eu o credeam moarta. Jelisem si tipasem atata vreme dupa ea, ca acum sa aflu ca ea fusese o curva, o curva care nici macar nu ma nascuse ea. Si-atunci de unde o stiu ca mama? Cum de o tin minte ca si mama mea?

Am incetat sa ma mai gandesc la intrebari, preferand sa le rostesc si sa caut raspunsuri la ele. Am rugat-o pe Mickey Mouse sa-mi explice, iar ea si-a impreunat degetele de la o mana cu cele de la cealalta mana si si-a pus barbie pe ele.

-Dawn nu si-a tras-o numai cu barbatii Runno. Dar a preferat sa nasca numai copii acestor oameni, din cauza obsesiei ei pentru ochii rosii. Bineinteles ca nu i-a iubit pe niciunul. Nici macar pe tatal meu. A ranjit diavoleste ca si cum s-ar fi bucurat cauzandu-mi un soc dupa altul.

M-am tot propiat de Sasuke, pana cand acesta si-a dat o mana de dupa gatul meu, vrand sa ma linisteasca.

-Daca vrei sa spui ca Dawn a fost mama ta, deja pare absurd. Mai tii minte de ce imi esti tu acum datoare, nu-i asa? Pentru faptul ca ti-am salvat mama de la un asasinat. Din cate tin eu minte numele ei era Kim. A spus toate aceste lucruri provocandu-ma sa vin mai aproape de el, ca sa-mi pot stapani lacrimile.

Era atat de cald la pieptul sau... Atat de cald si bine, incat lacrimile refuzau sa-mi faca conturul ochiului si sa curga. Simteam cum gandurile imi zboara departe si cum mai am un pic si adorm in bratele lui, insa m-am concentrat. Trebuie sa aflu adevarul, oricat de dureros ar fi si oricat de putin as vrea sa-l aud, trebuie sa o fac. E responsabilitatea mea de a indura asta, e responsabilitatea mea de a sti adevarul. Mi-am strans puternic ochii ca sa evit somnul si m-am indepartat de brunet, ca sa ma asigur ca nu adorm in timpul discutiei.

-Chiar o chema Kim, dar nu am spus niciodata ca este mama mea de sange. Kim este matusa mea din partea tatei, iar cum mama mea naturala nu m-a vrut nici pe mine nici pe fratii mei, matusa Kim a fost de acord sa ne ia pe toti si sa ne creasca exact ca pe proprii ei copii. Mai bine i-as spune mama ei decat lui Dawn. A ranjit din nou, si si-a aruncat privirea spre mine. Dar ne abatem de la subiect. Si-a inchis zambetul intr-o expresie neutra, si m-a intrebat: Ca sa intelegi mai bine totul, as vrea sa te intreb, la ce varsta a aparut Miranda in viata ta?

Am inspirat adanc, incercand sa-mi dau seama cand am vazut-o prima oara pe Miranda.

-Daca imi amintesc eu bine, la 4 ani ea a aparut in viata tatei si in viata mea.
-Gresit, a spus, in timp ce-si desfacea doza de Coca Cola La 4 ani a aparut ea in viata ta. Miranda Housen a fost prima dragoste adevarata a lui Laya. Dar inainte de ea a fost aceasta Dawn, pe care a dat-o la o parte pentru Miranda. Si nu doar pentru ca Mira, asa cum ii spui tu, a fost prima dragoste adevarata, ci si pentru ca Dawn, dupa patru nasteri, nu a mai putut face copii. A tras pe gat cateva guri de cola de parca ar fi fost apa, apoi a continuat, in timp ce eu tremuram in asteptarea adevarului: Tatal si mama ta au petrecut o noapte impreuna. Cand a aflat ca Housen e insarcinata cu fiica lui Laya, Dawn a innebunit...

S-a oprit brusc si si-a mijit ochii asupra mea. Mai bine spus, asa am crezut. Ce Dumnezeu asteapta?! Tacerea asta apasatoare ma facea sa vreau sa vars. Eram stresata si obosita de atata plans dupa aflarea unui adevar, iar acum ea tace. Imi venea sa-mi iau campii. Eram nervoasa, eram suparata, si cu siguranta, nu peste mult timp, aveam sa izbucnesc intr-o reala criza de nervi. Mikaila asta se credea super inteligenta si credea ca poate avea tot ce isi doreste, si mai mult, credea ca ma poate juca pe degete doar pentru simplul fapt ca sunt o fetita cuminte si timida.

Si-a pus mana pe gluga jachetei si si-a pus-o pe cap. A scos dintr-un buzunar o pereche de ochelari de soare si si i-a pus la ochi. Priveam evervata gestul ei, stiind ca avea de gand sa plece. Insa cand am vazut cum se ridica de la masa si ii face semn lui Sasuke sa o urmeze, n-am mai rezistat. Vroia sa-l ia si pe el cu ea? Nici gand. M-am ridicat de la masa si am prins-o de incheietura mainii.

-Ce crezi ca faci? Am spus, privind-o plina de nervi.

Dar ea doar si-a ridicat mana de care o tineam si si-a pus un deget la gura, facandu-mi semn sa tac.

-Ne vedem la masina lui Sasuke. Iti explica el. Tu intoarce-te la masa si prefa-te ca nu s-a intamplat nimic.

Si-a eliberat mana dintr-a mea cu usurinta asta probabil si pentru ca am lasat-o mai moale. Am privit in urma ei cum se indeparteaza. Scarboasa dracului! Eram sigura ca nu aveam sa o vad la masina. E clar ca n-am sa scot ceva de la ea, dar imi doream atat de mult... Mi-am lasat privirea in pamant, oftand suparata. Era ata de pustiu si de gol in sufletul si inima mea... Si totusi intr-atat de plin incat parca nici Sasuke nu mai avea loc. Imi bateam mintea de toate posibilitatile si incercam, in toata aceasta confuzie, sa gasesc un raspuns. Dar tot ce aveam erau doar presupuneri, iar ca sa aflu adevarul trebuia sa fac mult mai mult dar ce puteam sa fac? Ma simteam atat de singura si neajutorata. Parca nici macar Sasuke nu ma putea face sa ma simt mai bine de atat. Dintr-odata am simtit ceva pe umerii mei. Mi-am pus o mana pe antebratul celeilalte, si am simtit o bucata de material din piele. Am urcat mai sus si am dat este o alta mana, categoric nu a mea,, asa ca am privit peste umar, in spete, si l-am vazut pe Sasuke cum si tinea geaca la spatele meu, ca sa imi bag manecile.

-Ia-o pe tine, mi-a spus. Repede.
-Ce se intmpla? Am soptit.
-Se pare ca nu suntem singuri., zise el in momentul in care eu deja luasem geaca pe mine si imi trecusem gluga deasupra capului.

Sasuke:

M-am intors impreuna cu Sakura la masa si i-am spus sa ma astepte acolo, si ca sa nu o ingrijorez, i-am spus ca sunt cu ochii pe ea, in apropiere. Ea m-a privit cu neincredere si putin speriata, asa ca am simtit nevoia sa o asigur ca nu o las singura. Am imbratisat-o strans, atat de strans, incat abea mai simteam respiratia rozaliei dar ea nu riposta, nici macar nu scotea un cuvant. Oare pentru ca nu putea? Am intrerpt imbratisarea si am privit-o in ochi. Ah, Doamne, ce n-as da sa o pot saruta in momentul asta! Vroiam sa o gust si sa o fac extrem de fericita in momentele astea care puteau fi atat de periculoase pentru mine. Pentru ca jur si am sa jur toata viata mea ca daca am s-o pierd pe rozalie, am sa ma duc dupa ea, chiar daca asta ar insemna sa ma sinucid. Poate mi-as fi riscat viata ca sa o pot saruta din nou, insa trebuia sa fiu aici si sa o protejez de oricine ar fi tipul din umbra.

Nu stiam exact despre cine era vorba, insa am incredere in simturile dezvoltate ale lui Mickey Mouse. Si in plus, observasem ceva dubios inca de cand am ajuns aici. De aceea am si cautat un motiv ca sa ma indepartez de ea. Vroiam sa cercetez reactiile de prin preajma, sa vad ce se intampla daca o las singura. Din cate am vazut, nu s-a intamplat nimic, inafara aparitiei bruste a Mikailei, insa se pare ca banuiala mea fusese adevarata. Am strans-o de mana pe Sakura si i-am spus ca n-o sa i se intample nimic si ca tot ce trebuie sa faca este sa aiba incredere in mine. Aceasta a dat din cap aprobator, insa ceva mai ganditoare. Trebuia sa o las acolo, asa cum mi-a aratat Mickey Mouse sa fac.

Am inceput sa o iau la fuga spre iesirea din cofetarie, in speranta ca o sa i se intample nimic rozaliei mele. Imediat ce am ajuns afara, am aruncat o privire imprejur, incercand sa o zaresc pe Mickey Mouse. Dupa doua ture cu ochii prin fata localului si prin parcare, am reusit sa o gasesc langa msina mea. Avea in mana un briceag desfacut Si o cutiuta in mana. M-am apropiat cu grija, cercetand-o. Statea sprijinita de masina mea si batea din picior, semn ca daca nu vin mai repede e in stare sa bage cutitasul ala in mine. Am grabit pasul, nu de frica lamei alea micute, ci de frica faptului sa nu cumva sa-l roteasca pe undeva intr-un punct vital mie si sa nu mai pot o salva pe Sakura.

Cand am ajuns in dreptul ei, aceasta si-a inchis briceagul si mi l-a inmanat cu o miscare rapida, fara sa-mi dea vreo sansa sa spun ceva.

-Dawn a fost din clanul Hatake, apropo. La fel si Miranda. Greu de crezut, dar ele au fost rude, chiar daca Miranda a refuzat sa fie recunoscuta ca o Hatake.Sakura a fost rapita cand s-a nascut, a spus ea, in timp ce se grabea sa scoata din cutiuta aceea ceva ce lumina a verde. Si-a petrecut primul an de viata fara tatal sau mama ei adevarata alaturi, iar astfel, Sakura i-a spus femeii alea groaznice prima oara "mama". Impinsi de circumstante, ta'su a fost nevoit sa o lase pe Miranda, si sa o ia pe scorpia aia. Tu ai crezut ca o omori pe cea pe care Laya o iubeste, dar n-a fost asa. De aceea Miranda a aparut mai tarziu in viata Sakurei. Sper ca tu sa-i explici totul, a incheiat, apucat cu doar doua degete de la o mana doua chestii rotunjoare din cutie. Cand am vazut cum si le duce la ochi, mi-am dat seama ca acele doua chestii sunt lentile de contact.

-Lasa povestile, Mickey. Spune-mi, cine e acolo?

Incepeam sa ma enervez cu fiecare tacere a ei. Timpul era valoros, si cel mai probabil Sakura a mea deja patise ceva. Am inceput sa ma agit si sa fac inconjurul masinii ingrijorat. Poate ca ar trebui sa ma duc dupa ea... Sau ar trebui sa stau aici? Stai, ce dracu' fac? Gaara putea sa fie bine mersi la un mwetru departare de frumoasa mea si eu stateam aici ca sa o ascult pe Mickey Mouse? Pe retardata asta care din nervi e in stare sa o lase pe Sakura sa moara? Nu puteam sa las sa i se intample ceva micutei mele flori de ciresi. M-am jurat pe tot ce am ca n-am s-o las singura si ca totul o sa fie OK. I-am jurat ei ca n-am s-o las de izbeliste daca se intampla ceva. Mi-am scuturat capul, gandindu-ma la ce ar trebui sa fac. Cu siguranta Mikaila era o fata capabila care avea mereu un plan bine pus la punct, dar deja chestia asta cu intarziatul imi miroase ca si cum Mickey Mouse chiar ar vrea sa i se intample ceva iubitei mele.

Nu m-am mai gandit la Mikaila, nu m-am mai gandit la faptul ca ea striga disperata dupa mine sa astept. Eram inarmat cu o arma alba, indiferent de cat de neletala ar putea fi intr-o batalie corp la corp cu Gaara. Pe langa asta, baiatu' ala stie strategie mai bine decat Mikaila. El a facut planul de distrugere a Bringatuaray. Bineinteles ca n-ati auzit niciodata de tara asta a distrus-o, a sters-o pur si simplu de pe fata pamantului, si s-a imbogatit de pe urma provenientei de petrol si piatra scumpa din centrul unor mine supradotate. Putea foarte usor sa fie insotit de niste urangutani mai mari si mai tari ca mine, insa se puteam sa fac? Trebuia sa o apar pe cea pe care o iubesc cu pretul vietii mele. Trebuia. Si nu ma intereseaza daca mor o sa ma ierte. Nu ma intereseaza daca o sa patesc ceva o sa aiba grija de mine. Nu ma intereseaza daca scap c bine o sa am grija de ea.

Am dat buzna parca in cofetarie, tinand bine cutitasul in mana. Mi-am aruncat ochii spre locul unde statusem si am ramas teapan. Sakura nu mai era acolo. Disparuse! Am inceput sa dau cu picioarele in scaune plin de nervi. De ce? De ce nu am fost acolo ca sa o protejez? De ce nu am putut sa o apar? Am inceput sa imping mesele unele in altele, am inceput sa trag de decoratii, am inceput sa dau cu pumnul in geamul afturilor cu prajituri, sub ochi lor, a tuturor criminalilor de aici! A tuturor pervesilor si nebunaticilor care ma priveau ca si cum as fi picat din cer. Ei de ce nu au facut nimic?! De ce au stat si s-au uitat?!

-Tata! Tata, nu! Am auzit de afara.

Nu era vocea Sakurei. Nici nu m-a interesat la inceput, dar cand am auzit o a doua strigare din partea aceleasi voci, am tresarit. Mikaila. Mickey Mouse n-ar avea niciun motiv sa strige "tata". Am inchis laa in suportul de lemn al briceagului, cu mana tremuranda. Mintea mea era derutata complet, iar inima mi-o luase la galop. Nu puteam sa scap cutitul din mana, nu puteam nici sa-l tin. Mana imi transpirase, si incet incet, cutitul imi aluneca. Pupilele mele tremurau, ochii mei zbatandu-se sa-si mentina normalul. Prea nervos, prea suparat, prea dezamagit ca sa pot sa-mi misc vreun muschi, am indraznit totusi sa-mi rotesc privirea spre geam. Tot ce am putut sa vad, insa, a fost o fasie de lumina roz probabil par. Ea trebuie sa fie! Sakura trebuie sa fie acolo!

Nici nu mi-a pasat ca am distrus o intreaga cofetarie. Nici nu mi-a pasat ca am intrat si iesit de aici de vreo patru ori. Am zbughit-o pe usa spre parcare, gandindu-ma doar la Sakura. Imaginile imi circulau prin creier, imaginile ei imi delectau simturile creierului, totul, dar absolut totul ma impingea spre acele tipete si a ghidau catre locul cu pricina. Am ajuns in spatele parcarii, tot mergand, ascuns dupa masini. Acolo am putut sa o vad pe Mikaila cu ochii... verzi? Mi-am amintit rapid de lentilele de contact, iar asta m-a facut sa-mi reamintesc si de briceag. L-am scos din buzunar, scotandu-i lamita la lumina. Castile acelea o dadeau pe Mickey de gol pana la urma, ce vroia sa demonstreze?!

M-am uitat mai atent dupa coltul masinii, in cautarea mea disperata de a o gasi pe Sakura, si am gasit-o. Doua brute o tineau de brate, in timp ce ea incerca sa se elibereze. Fata ei era brazdata de lacrimile ce-i luceau sub clar de luna. Gluga ii era data jos, iar parul salbatic, ravasit in toate parile. M-as fi aruncat chiar in mijlocul incidentului, insa trebuia sa inteleg despre cine e vorba aici... Stai, ii cunosc pe astia doi! Mi-am aruncat ochii si am putut vedea mai bine brutele care o tineau pe scumpa mea dragoste fara sa-i dea dreptul sa se miste prea mult. Astea erau matahalele lui Gaara! Eram sigur. Stiam eu ca Gaara avea sa vina dupa ea desi nici macar nu se innoptase calumea.

-Tata, nu ma mai recunosti? Spuse din nou Mickey Mouse.
-Gaara, poate ca fata asta chiar este Sakura. In fond, nu putem sti daca nu cumva Sasuke a pus-o sa se vopseasca, ea in blond si alta javra care semana cu Saku in roz. N-avem cum sa stim, spuse un om din umbra.

Am analizat, discutia, si mi-am dat seama ca Mickey Mouse se avantase intr-un plan in care avea nevoie de mine, insa nu ma mai asteptase asa ca se puse pe treaba. Trebuia sa mai stau aici putin timp. In schimb, eu aveam doar un amarat de cutitas iar ei aveau arme adevarate. Prost moment sa-ti uiti pistolul din dotare acasa, Sasuke! Trebuia sa astept momentul oportun ca sa-i atac. Pana la urma chiar si aceasta prefacatorie a Mikailei destul de reusita putea sa mai traga de timp si sa ma ajute.

-Credeam ca esti la curent cu fata aceea din clanul Runno, spuse roscatul, expunandu-se in asa fel incat sa-i pot vedea mutra aia de nimic.
-Poate ca face parte din planul lui Sasuke. Nu putem sti, spuse vocea din umbra, care devenea din ce in ce mai vizibila.

-Te rog, tata, lasa-ma sa plec.

Atunci am simtit cum simturile mi-o iau razna. Vcea fara vlaga a Sakurei imi rasuna in cap ca si cum ar fi fost ultima data cand as fi auzit-o. Iar in timp ce silueta iese din umbra, am simtit cum nervii ma iau pe sus. Laya Haruno! Nenorocitul ala care mi-a promis fata pe o simpla colaborare acum era si de partea lui Gaara! Laya asta este doar dupa interesul mafiei Yakuza. Ma intreb daca Gaara stie ca a incheiat un acord si cu mafia Uchiha. Am inchis ochii ca sa ma linistesc si ca sa sting toate vocile din capul meu, dar in zadar. Cand i-am deschis, am vazut cum tanarul roscat incepe sa o sarute pe Sakura cu pasiune, in timp ce aceasta se smucea in bratele lui. Priveam oripilat intreaga scena, iar mintea mea o lua razna, pur si simplu! Gelozia si supararile pe care am incercat sa mi le tin in frau au rabufnit pur si simplu in momentul in care am tresarit de dupa masina. Cu o viteza uimitoare mi-am infipt lama cutitului in ceafa lui Gaara. Am bagat intreaga lama cu cruzime, sperand sa-i ramana saruturile in gat! N-am gandit. Am inceput sa lovesc totul, l-am imobilizat pe roscat, l-am pus la pamant. Cand matahalele alea au scos pistoalele, m-am lasat in maini si cu un picior le-am darmat armele pe jos. Am luat-o catde rapida am putut pe Sakura in brate, in timp ce aceasta imi striga numele disperata. Am inceput sa o mangai rapid pe par, in timp ce respiram alert, amandoi.

-O sa fie bine, Sakura. Hai sa... Am luat-o de mana, vrand sa plec cu ea si cu Mickey din acel loc blestemat, insa cand m-am intors, capul meu a fost lovit de o teava rece, facandu-ma sa cad la pamant.
-Sasuke! Am auzit vocea rozaliei. Tata, te rog, opreste-e! Te rog, lasa-i sa plece! Te implor, spuse aceasta, cazandu-i in genunchi tatalui sau.

Nu... Nu trebuia sa se umileasca in halul asta pentru mine. Sa stea in genunchi in fata tatalui ei, marele mafiot, doar ca sa ma apere pe mine, iar eu am fost atat de idiot incat nici n-am putut sa o salvez pe ea. Credeam ca sunt mai bun de atat, credeam ca pot sa o protejez daca ar fi fost nevoie. Macar atat, sa protejez o singura persoana, o persoana care insa insemna pentru mine mai mult decat viata. Credeam ca sunt mai bun de atat, credeam ca pot sa ma descurc! Iar acum ea sta in genunchi in fata tatalui ei, rugandu-se cu lacrimi in ochi sa ne lase in pace.

Nici Mickey Mouse nu era mai presus. Se pare ca o lovitura o luase prin surprindere, sau poate ceva de genul ,pentru ca si ea era pusa la pamant exact ca mine. Cu pchii inchisi, cu lentilele de contact verzi pe jos, sparte, si cu trupul plin de sange, desi nu se trase niciun foc, incerca sa se miste, dar pana la urma, nu a mai putut. Eram disperat, dar nu puteam sa o arat. Disperat sa ies din starea asta, sa o iau in brate si sa o sarut pe Saku cum n-am avut ocazia sa o fac vreodata si sa o duc pe Mikaila la un spital si sa am gria ca tot ce tine de sanatatea ei este in regula. In fond, a incercat sa o ajute pe Sakura, tot pentru mine. Aceste doua fete... femei, au facut totul pentru mine iar eu nu sunt in stare nici macar sa le ofer strictul necesar de protectie pe care il merita.

Am incercat sa ma intind ca sa-i prind mana Sakurei cu a mea, in ciuda imobilizarii mele la pamant. Vroiam sa ma ridic, sa-l infrunt pe Laya si sa le scap pe cele doua fete de aici. Cine ar fi crezut ca o simpla lovitura de pistol ma poate imobiliza. Dar daca nu era asta? Poate ca asta era doar in imaginatia mea... Sau poate nu. Prins in toate aceste ganduri parca nici n-am simtit suturile pe care le primisem in burta si sangele care imi tasnea. Ma gandeam la acel cineva special care statea in genunchi pentru mine, si la acel cineva care m-a ajutat sa o tin pe Saku alaturi de mine.

Deodata, am simtit ceva rece cum imi patrund in zona burtii. N-am simtit nimic pe moment, dar cand stomacul a inceput sa-mi palpaie, iar inima sa-mi introduca in corp sangele ca pe un drog, am inceput sa ma panichez. Am mai simtit cum alte doua gloante imi patrund prinacea zona, sub tipetele Sakurei catre tatal sau sa ma lase in pace. Simteam cum imi vine sfarsitul, si tot ce puteam sa fac acum era sa ma gandesc doar la ea. Sakura a mea... Sakura pe care nu am reusit sa o fac a mea in totalitate, dar pe care o iubesc. Cu acest ganduri am reusit sa o prind de mana. Am putut vedea cum fiecare muschi al ei era incordat si cum pielea ii era de gaina, insa nu pentru mult timp. Privirea se incetosa si tot ce puteam vedea era modul in care aceasta mi-a ridicat mana si si-a pus-o la obraz. Plinsa de lacrimi, cu chipul indurerat, exact asa cum n-am vrut niciodata sa o vad.

Am inchis ochii, cu gandul la gestul ei, intrand intr-un somn adanc...



Capitol necorectat.. sorry :s:
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#37


HELLo honey,

Frumos capitolul, foarte frumos si putsina drama nu a stricat deloc ci ma bucur foarte mult caci nu ma plictisesc citind un fic care are viata toata roz, Sasuke se casatoareste cu Sakura si traiesc fericiti pan` la adanci, foarte adanci, batraneti. Cat despre descriere, scumpo, ai asa ceva si asta ma bucura. Actiunea nu fuge cu avionul spre Malta iar dialogul nu este plictisitor si pus de`an p***a. Mika, credeam prima oara ca ea vrea sa o ucida pe Sakurik me`o dar a vrut sa o salveze dar ce ma pus pe gand este ca Laya(in vine sa-i zis Layla sau Layka) nu si-a recunoscut vocea ficei? Sa dea Domnu sa moara caci eu vreau asta caci nu-mi place mutra lui(si desi nu am vazut-o niciodata) + ce fel s-a comportat cu "mult iubita lui fiica" si "iubirea vietii lui" caci daca lea iubea si pretuia nu facea asta. Sasuke, te love pe tine caci si desi nu o cunoaste pe Sakura de mult mip i-a fost alaturi mai mult decat tatal ei. Si inca ceva ca dupa sa inchei. Prima oara cand am citit titlul am crezut ca tatal Sakurei a venit sa o intrebe dac`ai bine si sa-i spuna cai pare tare rau ca a lasat-o doar pentru putere da....
Bye-Bye iti urez cu continuarea sper sa vii repede:-h
[Imagine: 445775bigthumbnail.jpg]
E trist cand stii ca tot ce`a fost s`a terminat.....E trist cand stii ca tot ce`aveai..s`a spublerat! E trist cand stii ca tot ce`a fost...a devenit...O simpla AMiNtiRe, o pata de iubire...Si inca`ncerci s`o iei de`la`nceput.. dar in zadar! incerci tu iara....Negrii, ochi, abis, inchis fara de scapare! Nu incerca tu iara sa te`mpaci! cu gandul ca o sa mai fii~atat! Impaca`te cu`a tau gand si restu il omoara



#38
Nepotica mea dulce, imi cer scuze ca nu am venit mai devreme.
Ce mi-a placut, a fost plin de actiune pe la final. Mi-a placut ca ai descris cum Sasuke incerca sa riposteze, ai incercat sa nu-ti scape nici un detaliu. La descriere te descurci si incearca sa pui si alte figuri de stil, putin mai surprinzatoare.
Nu pot sa cred ce face Laya, propriul tata isi da fata pe mainile unui nemernic...insa, poate ca Laya are un plan, nu cred ca i-ar face asta Mirandei. Si chiar ma bucur ca Mira e mama fetei si nu Dawn. Mikaila este chiar loiala lui Sasuke si se avanta fara a tine cont de marele pericol. Hai te rog eu, nu-l ucide pe brunet :(( Aproape mi-au dat lacrimile.
Ma bucur sa vad ca e lung capitolul, ideile sunt in ordine si sa dai un mic edit sa corectezi greselile facute din neatentie, sper :P
Te pup si abia astept sa vad cu ce ne surprinzi :*
:bye:
[Imagine: h8v.gif]
 

#39
A: Stim cu totii ca atunci cand iubesti, nu exista obstacole, am dreptate, Sakura? Asta se intampla atunci cand iubesti cu adevarat. Parca si banda aceea ca din filme se opreste in realitate, am dreptate, Sasuke?

Dedicatie speciala pentru Elz de ziua ei si pentru Clau pentru 18 august. Happy B-day darlings >:D<I really nice to meet ya :*

DWD Chapter 9: Child's little escape


Sakura:

Stateam pe pat, in camera mea, incercand sa sterg din memorie totul. Eram devastata, eram pur si simplu distrusa. Ma simteam in ultimul hal, atat de jegoasa si atat de murdara. Ma patasem de sangele lui Sasuke fara sa pot face nimic, cu toate ca el si amica lui au fost in stare sa-si dea poate si ultima suflare pentru mine. Mereu am fost in stare sa profit de bunatatea si protectia lui Sasuke cand am avut nevoie, dar cand el a avut nevoie de protectia mea, eu ce-am facut?! N-am putut sa dau in tatal meu, n-am putut sa-l lovesc, am fost o lasa! Mi-l imaginam pe tata atat de bland, insa el il lovise pe Sasuke cu atata brutalitate chiar sub ochii mei si sub rugamintile cu care speram sa-l induplec. O simpla palma si poate ar fi fost de ajuns pentru ca Sasuke sa se ridice, sa ma ia pe mine si pe biata Mikaila si sa fugim. O simpla palma... Si poate palma aceea putea fi de ajuns incat Mikaila sa-si ia pistolul de la spate si sa traga. N-am putut face nimic! Am fost un jeleu in mainile lor! Am fost un pion nefolositor intr-un joc de noroc care probabil l-a costat viata pe cel pe care... il iubesc... Nu l-am mai vazut pe Sasuke. Nu stiu daca e viu, nu stiu cum sa scap dintre acesti patru pereti si unde sa fug ca sa-l pot revedea.

Camera in care stateam era un dezastru total. Intrasem de-a dreptul intr-o depresie distructiva. Sparsesem oglinda cu pumnii pana cand mi-a dat sangele. Darmasem scaunele si pernele aruncandu-le pana le-au sarit fulgii. Imi facusem laptopul bucati, biroul din camera arata intr-atat de rau incat il puteai arunca in aceeasi gramada cu lemnele pentru foc. Paturile si cearsafurile erau aruncate peste tot, patate de lichidul rosiatic ce-mi cursese din rani. Dulaurile, peretii, patul... Devastasem tot, iar acum stateam pe salteaua patului. Sangele uscat de pe mainile mele ma faceau sa-mi amintesc de gloantele care ii patrundeau in pantec brunetului. Mi-am strans ochii, sperand ca imaginea sangeroasa sa nu-mi mai apara vreodata in minte. Acum in creier imi fluturau imagini din trecut, atatea imagini pe care n-am cum sa le uit. Saruturile sale dulci, imbratisarile sale calde ca o zi de primavara, parfumul sau Playboy si mirosul pielii sale care ma faceau sa-l doresc ca pe o acadea, pana si momentele in care m-a lovit si m-a ranit, erau lucrurile dupa care tanjeam si-mi varsam amarul.

Dar ce contau toate aceste lucruri? Eram prizoniera n propria mea casa. Cand am ajuns aici, tata m-a imbratisat si mi-a spus ca ma iubeste. Mi-a spus ca se bucura nespus de mult ca m-a scapat din mainile acelui nenorocit si ca e constient ca datorita sufletului meu prea bun pentru lumea asta rea m-a facut sa ingenunchiez in fata lui ca sa il protejez pe cel care "imi facuse atata rau". Nu s-a gandit niciodata ca poate eu il iubeam pe acel nenorocit? Ca il iubeam pe nemernicul care imi furase inima? Nu puteam sa accept asa ceva. Incepusem sa-i spun tot ce aveam pe suflet. Incepusem sa-i insir cata grija a avut de mine si cat de bine s-a purtat cu mine, fata de el care sunt mai mult ca sigura ca vroia sa ma transporte lui Gaara. Incepusem sa tip la el si sa-i raspund in mod involuntar. Incepusem sa strig ca-l vreau pe Sasuke inapoi. Bineinteles ca cele mai bune intentii sunt mereu prost rasplatite. Am fost batuta crunt de propriul tata pentru asta. Mi-a spus ca pentru vorbele alea nu mai sunt fiica lui.

~~~FLASHBACK~~~
-Dar mama? Mama ce a facut ca sa merite asta? De ce i-ai dat-o lui Gaara, tata, spune-mi, de ce?!
-Mama ta e moarta, Sakura Haruno! E moarta!
-Ba nu e! Stiu adevarul! Stiu ca... dar nu am apucat sa termin, ca o alta lovitura de curea mi-a acaparat pielea pricajita.
~~~ENDFLASHBACK~~~

Amintindu-mi toate acestea, vanataile de pe brate au inceput sa ma doara. Ultimele sale cuvinte au fost ca o sa ma trimita maine unei echipe de-a lui Gaara, iar daca acesta se va dovedi a fi mort, intr-un final, ma va trimite fratelui sau geaman care ii va prelua afacerea. Ma rugam la toti sfintii ca perversul ala sa moara in chinuri groaznice si sa arda in Iad. Dar chiar si asa, urma sa fiu data altui imbecil. Sasuke am nevoie de tine... Unde esti cand vreau sa te am? Unde esti, Sasuke, cand am nevoie de cuvintele tale si de alinarile tale? Spune-mi, unde esti?...

M-am sculat la marginea saltelei si mi-am sters ochii plini de lacrimi. Eram incuiata intr-o camera care nu avea geamuri, iar ca marime nu era chiar incapatoare, tocmai pentru ca avea prea multe chestii in ea. Trebuia sa ma gandesc. Trebuia sa scap de aici si sa aflu unde este Sasuke. Trebuia sa stiu daca e viu sau mort! Trebuia sa fiu acolo pentru el, trebuia sa-l simt. Nu stiam cum sa fac asta, dar trebuia sa exista o cale, neaparat. Sasuke avea nevoie de mine iar eu eram atat de departe... Am inceput sa-mi pun mintea la cotributie, promitandu-mi mie insami ca n-am sa mai plang pana cand n-am sa-l vad. O usa incuiata si patru pereti, iar inauntru orice inafara de o cheie. Sa dau cu pumnii in ziduri pana cand o sa cada nu era o solutie, iar daca as fi incercat sa dau in usa, paznicii tatei ar fi auzit. Acesta a pus la dispozitia casei o echipa inarmata de luptatori, iar din ceea ce am auzit, acestia aveau permisiunea sa ma omoare daca era cazul.

Mi-am dat parul dupa urechi, cautand o solutie. Am inceput sa cotroboi prin sertarele ravasite in speranta ca as putea da de ceva relevant. Am luat de prin resturi un elastic de par cu care mi-am prins parul, lasandu-mi doua suvite care sa-mi brazdeze fata. Eram prea transpirata, iar in starea asta nu puteam gandi limpede. Pe dinauntru sufletul meu plangea si inima mea odata cu el, desi refuzam categoric sa scot vreo lacrima din ochi. Cautam disperata ceva cu care sa pot deschide silentios usa, cum ar fi o clama. Eram atat de disperata sa gasesc ceva incat am si uitat ca sunt in pijamalele in care tata m-a obligat sa ma imbrac. Dar nici ca-mi pasa. Nu mai vreau sa fiu un ostatic in propria casa! Nu mai vreau sa fiu fetita cu sufletul bun care nu poate face nimic! M-am saturat sa fiu mereu jokerul cu care ramai in mana la sfarsitul unui joc de carti si din cauza carui mereu esti obligat sa pierzi.

Tot cotroboind prin sertarele aproape facut praf, am gasit niste clame negre cu niste pietricele argintii pe ele. Am zambit pentru un moment, apoi le-am luat. Mi-am prins cateva in par, doar de forma, ca sa am de rezerva in cazul in care imi mai trebuie. Am inchis ochii cateva secunde, ca sa ma linistesc. Inima imi batea cu putere. In joc era viata mea, era sfarsitul vietii mele. Am oftat prelung, apoi am inlaturat aceste ganduri. Eram in sfarsit cine trebuie sa fiu. Eram in sfarsit... un fel de Mickey Mouse 2, dupa Mikaila. Eram exact ca ea: ii datoram viata lui Sasuke pentru ceea ce mi-a facut. Am bagat clama pe aura usii, incercand-o. Am intors-o pe toate partile, insa nu mergea. Am zanganit-o in broasca usii pana cand s-a rupt. Am aruncat-o cat de departe am putut si am luat de jos o alta cu un aspect asemanatator. Am incercat-o si am intors-o pe toate partile, dar nu mergea. Sunt blestemata! Eram cat pe ce sa vars lacrimi si sa-mi incalc onoarea si promisiunea, dar m-am tinut in frau, pana cand am luat o alta clama si am incercat-o. Nimic. Trebuia sa fie ceva pe aici! O dublura a cheii, ceva, orice!

Am inceput sa caut printre asternuturile patului, in spatele fostei oglinzi si sub suportul patului. Nimic. Imi venea sa dau cu picioarele in usa si in pereti pana se spargeau! Am incercat insa sa-mi pastrez calmul si sa caut in continuare, iar tocmai cand imi pierdusem orice speranta, am zarit ceva colorat intr-un coltisor al camerei. M-am repezit sa-l iau si mi-am dat seama ca era un set cu mai multe chei legate de o imagine: eu si Miranda, pe cand aveam doar cinci anisori. Ma tinea in brate, iar fustita mea rosie era lunguta, pana la poalele genunchilor. Imparteam o palarie pentru doua capete, eu statand cu obrazul lipit de obrazul ei. Am zambit, gandindu-ma la acele momente cand o strangeam in brate, nestiind ca e mama mea. O iubeam neconditionat si o rescpectam exact ca pe fufa pe care o credeam a fi mama mea. Am strans in mana brelocul, spunand ca pentru mine ca il voi salva atat pe Sasuke, cat si pe ea, cu pretul propriei vieti daca va fi nevoie. Am inceput sa bag pe rand o cheie dupa alta pana n-am mai ramas decat cu o cheie. Sasuke, te rog, ajuta-ma s-o deschid... Am rasuflat ca intr-o lumanare pentru indeplinire a dorintelor si am bagat-o in usa. Am invartit-o, pana cand mi-am dat seama ca usa s-a descuiat.

Am impins-o incetisor, pana cand s-a deschis larg. Inima imi salta in sus si imi punea simturile in alerta. Am pasit ca o pisica pe holul parca interminabil, privind in toate partile. Cand am ajuns la capatul acestuia, am vazut niste chestii albe pe tavan si am stiut imediat ca daca vreau sa scap, tot ceea ce trebuie sa fac este sa ma grabesc, pentru ca daca una din camerele astea de filmat ma va lua in vedere, eram ca si moarta. In plus, daca as incerca sa le bruiez, ar intra in alerta stiind cu precizie ca am reusit sa scap. Am inceput sa grabesc pasul si sa ma uit in jur dupa camere de filmat sau soldati, pana cand mi-a venit o idee. Daca soldatii tatei si-ar da seama ca am plecat, pot macar sa ii duc pe o pista falsa. Casa asta e plina de scari si coridoare. Am inceput sa insir clamele din par in directii opuse celor in care ma duceam, iar cand clamele s-au terminat, mi-am desfacut parul, lasandu-l in fata usii de la baie. Am luat-o la goana, fara sa ma mai gandesc ca eram imbracata in pijamale sau ca eram desculta. Fugeam fara sa ma uit daca sunt urmarita sau nu, nici daca sunt surprinsa de vreo camera de filmat. Stima un singura lucru: Trebuia sa ajung la Sasuke, chiar daca asta ar fi insemnat sa controlez toate spitaele din Amsterdam!

Sasuke:

Mergand spre nicaieri asta faceam acum. Nu stiu unde eram, stiu decat ca eram singur intr-un negru infinit. Aveam mainile in buzunar mergand fara sa vad pe unde sau fara sa simt ca merg. Peste tot unde priveam vedeam acel intuneric nemarginit. Imaginile cu Sakura au inceput sa se plimbe pe langa mine, fugind parca sa nu le prind. Semana cu o banda pentru video. Fugeam ca un nebun inapoi, incercand sa prind acele imagini, dar de data asta imi simteam picioarele greoaie si plne de rani. Abdomentul incepuse sa-mi arda de durere din ce in ce mai mult, iar ochii ma usturau cu fiecare pas. Nu stiu cat am alergat. Oare ani de zile? Stiu doar ca nu ma mai puteam opri din alergat, iar imaginile Sakurei inca fugeau de mine. Erau amintirile mele, era persoana la care tineam cel mai mult. Era acea Sakura pe care o doream din tot sufletul. Alergam spre nicaieri, incercand sa o prind pe Sakura din urma. De odata banda a inceput sa se deruleze mai repede decat puteam eu sa alerg. Am grabit pasul, in ciuda durerilor puternice pe care le simteam in tot corpul. Trebuia sa o prind din urma, neaparat! Brusc, am simtit cum ma lovesc de ceva atat de puternic si atat de tare, incat am crezut ca am sa mor.

Niste raze de lumina au inceput sa strapunga intunericul pe care il tot vedeam si simteam in tot corpul meu ranit. Pe fata mea simteam picaturi de lacrimi insotite de parul catifelat al cuiva. Raza de lumina era din ce in ce mai mare, pana cand am reusit sa deschid larg ochii. Simteam ca nu imi puteam misca pupilele, dar nu pentru ca nu puteam, pentru ca nu vroiam. Sakura statea acolo, pe pat, alaturi de mine, mangaindu-mi chipul si varsand lacrimi amare. Ma simteam paralizat, simteam ca sunt legat de ceva din cauza caruia nu ma puteam misca. Vroiam sa o strang in brate si sa o sarut asa cum n-am mai facut-o niciodata. Vroiam sa ii simt buzele raspunzandu-mi sarutului si trupul raspunzandu-mi gesturilor. Aveam nevoie de ea ca de un drog atat de puternic incat nu mai putea fi pusa stapanire niciodata. Aveam nevoie sa o simt. Sa o pup pe obraji, sa-i dezmierd gatul cu saruturi pasionale si sa-i spun ca sunt bine si ma bucur ca e aici langa mine era tot ceea ce imi doream.

Sakura avea ochii inchisi strans, in timp ce ma implora sa ma trezesc. Mi s-a rupt sufletul in bucati cand am auzit-o vorbind. Inima mea imi ruga cu toata puterea corpul sa ma pot misca si sa o pot atinge. Sufletul ma durea atat de tare cand o vedeam in halul ala, incat as fi fost in stare sa rup orice ma tinea legat de pat. Mi-am rotit putin privirea in jur si mi-am dat seama imediat ca sunt intr-un spital. Oi fi fost eu impuscat cu gloante, dar cu memoria inca stau bine. M-am uitat la ceea ce ma lega, iar vazand pungulita cu solutie transparente, stiam concret ca sunt supus la perfuzii. Clar nu ma pot scoate cu forta de aici. Dar sa spun? Oare puteam sa vorbesc? Mi-am plimbat limba peste buze si am incercat sa spun ceva:

-Nu mai plange.
-Sasuke? Spuse aceasta dezchizandu-si ochii mari, parca nevenindu-i sa creada. Si-a deschis bratele larg ca sa ma imbratiseze si s-a napustit asupra mea, imbratisandu-ma cu putere.

Doamne, cat imi lipsise imbratisarea asta! Vroiam mai mult, tot mai mult, dar eram ostaticul acestor aparate. Nici macar nu ma interesa ca nu mai puteam sa respir normal, ca inainte. Ea era aici, cu mine. Ma imbratisa cu putere si imi spunea ca i-a fost dor de mine si ca i-a fost frica fiindca riscam sa ma sting iar aparatul arata cum ma duc in partea cealalta incetul cu incetul. Am zambit auzidca am invins moartea si ca acum o puteam imbratisa pe Sakura fara nicio retinere. De fapt, cu o mica retinere: Perfuziile care eram cat pe ce sa le smulg ca sa ii pot raspunde imbratisarii Sakurei. A inceput sa-mi povesteasca despre ceea ce i-a facut tatal ei si cum a reusit ea sa scape. Mi-a spus ca s-a intalnit cu Mikaila pe holurile spitalului iar aceasta i-a spus totul despre mama ei si despre Gaara a carui lovitura cu cutitul se pare ca i-a fost mortala. Dar nu s-a terminat aici, sunt sigur...

Gaara are un frate geaman si mereu a avut. Acesta a fost asul din maneca al roscatului pe care spera sa-l tina ascuns, dar in timp eu cu ajutorul lui Mickey Mouse am reusit sa-l descoperim. Eram constienti ca daca i se va inampla ceva lui Sabaku, un altul ii va lua locul. Sasori, fiul mai mare cu cateva minute al clanului a stat in umbra si a asteptat momentul in care totul v-a pica pe mana lui. Am aflat de asemenea ca si in timpul vietii fratelui sau mai mic, Sasori castiga destul de mult din asta, iar acum se pare ca a luat jackpotul cel mare.

Am oftat, punand-o si pe Sakura in tema cu ce se intampla. Aceasta mi-a spus ca tatal ei ii zisese totul in momentul in care a batut-o.

-Sakura, am inceput, cu dintii inclestati, plin de nervi. Iti promit ca Laya o sa plateasca pentru ceea ce ti-a facut. Ai incredere in mine. Iti jur pe ce am mai scump!
-Stiu ca o sa te ti de cuvant, mi-a zis, apoi s-a aplecat asupra mea sa ma sarute.

Am putut sa simt pe buzele mele usor umezite cum buzele ei se framatau de ale mele, insa nici eu nu ma lasam mai mai prejos. Ii sugeam cu placere buzele, gustand din plin momentul. Cand am prins momentul, mi-am strecurat limba pana la cumpana buzei tinerei. Am inceput sa ma joc cu varful limbii Sakurei, adancindu-mi din ce in ce mai mult limba. Eram fericit si simteam ca ma pot recupera doar sarutand-o pe ea pe fata pe care o iubesc atat de mult.

***

Ma puteam declara cel mai fericit... Sasuke de pe planeta! Eram externat, eram la mine acasa, iar Sakura era gata sa faca totul ca sa se asigure ca sunt OK. Faptul ca ea era aici, cu mine, ma facea sa simt ca plutesc pe un nor de fericire de pe care nu puteam csa cad. O iubeam atat de mult, o dragalaseam cu fiecare ocazie in speranta ca o pot face sa se simta la fel de indragostita de mine precum sunt eu de ea. Inca speram sa ma vada ca pe un iubit, nu ca pe cineva in care isi pune increderea, iar in schimbul protectiei mele ea sa fie robotica aceea care sa faca tot ceea ce ii cer. Trebuia sa lamuresc aceste lucruri neaparat. Chiar acum si chiar aici.

Am strigat-o, iar in secundele urmatoare ea a intrat pe usa, repezita. De cand am fost externat se comporta atat de grijuliu... Si nu prea puteam sa-mi explic de ce. Erau multe lucruri intre noi care trebuiau explicate. Am invitat-o sa ia un loc, iar aceasta s-a asezat in sezut la marginea patului. Am dat patura de pe mne la o parte, invitand-o in bratele mele. Aceasta se supuse cerintei mele si facu intocmai. Ma privea un pic confuza si putin speriata. Cine stie ce era in capul ei? Eu zambeam ca un vulturas drogat cu dorinte ascunse ce sunt. Doamne, cat vroiam sa o sarut, sa simt ca viata mea are un sens, din nou si din nou. Cand ma uitam la ea parca uitam tot ceea ce vroiam sa spun. Eram captivat de ochii ei verzi si lucitori.

Nu am mai putut gandi logic, iar in clipa urmatoare i-am cuprins buzele intr-un sarut apasat. Fata imi raspunse la acesta cu o pasiune la fel de mare. Am inceput sa o mangai pervers pe corpul ei gingas, in timp ce ea se juca cu mainile in parul meu. O iubeam. Si trebuia sa-i dovedesc asta. Am tras-o pe Sakura in asa fel incat a ajuns sub mine. Mainile ei inca imi explora parul de un negru nedeslusit. Incepusem sa ma joc cu bretelele de la rochita sa si sa le rotesc pe degete, pana cand acestea au picat pe umeri, mai jos, mai jos... Pana cand rochia de pe corpul fetei a devenit istorie. Si-a desprins mainile si a inceput sa-mi descheie nasturii de la camasa unul cate unul, facandu-ma sa o doresc cum n-am dorit-o niciodata. Intrerup sarutul dintre noi si cobor incetisor spre gat, muscand-o si savurand-o din plin. Rozalia scancea, in timp ce mainile ei se plimbau in voie pe pieptul meu gol. O sarutam, ajungand din ce in ce mai jos, pana la marginea sutienului sau negru push-up. Ii sarutam pielea sanului care dadea pe dinafara, sarutand si calmand locurile muscate. Scumpetea mea imi daduse incetisor camasa jos, strangandu-ma de umeri cand excitatia era tot mai mare. Ma infructam din pielea ei ca un nebun si asteptam momentul in care Sakura imi va da permisiunea sa-i dau jos sutienul, prin gesturi.

-Sasuke, opreste-te... mi-a spus. Te rog...

Vocea ei era una trista si fara viata. Ce se intamplase cu ea? M-am ridicat de pe frumoasa mea si m-am dat inlaturi. Am cuprins-o in brate si am privit-o adanc in smaraldele ei versulii si am intrebat-o ce s-a intamplat.

-Iarta-ma, imi spuse, aproape de a plange. Nu pot sa fac asta. Nu sunt pregatita sa fac asta. Te rog, intelege-ma.

I-am zambit cald rozaliei si am asigurat-o ca totul este OK. I-a spus acesteia ca voi astepta oricat de mult va fi nevoie pentru acest pas si ca nu sunt nici pe departe suparat pe ea. Chipul ei devenea din ce in ce mai luminos, asa cum imi placea mie. Iar ca s-o fac si mai fericita, mi-am apropiat buzele de urechea ei, soptind:

-Te iubesc!
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#40
helooo
Multumesc ca m-ai anuntat...Capitolul a fost uimitor. Cand Sakura incerca sa deschida usa cu clama eram in transa, chiar doream sa vad cum se foloseste, dra nici ea nu a putut. Dialogul a fost bun, ultima replica este mereu uimitoare, oriunde ar fi pusa " Te iubesc ! " trezeste pasiune. Naratiunea a fost buna. Nu pot sa cred ca Laya a batut-o pe Sakura... ce nemernic de tata. M abucur ca intre Saseke si Sakura nu s-a intamplat mai mult... tine-ne pe jar cu acel moment.

:bye:



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Naruto] Lost hope hidden in the dark .. Kyandi. 10 5.753 29-08-2012, 09:26 PM
Ultimul răspuns: Erina Ozaki
  Life hidden in the shadows Sho-Yo 13 8.568 07-01-2012, 03:04 PM
Ultimul răspuns: Sho-Yo
  Feelings Fifilina 1 2.188 23-12-2010, 08:32 PM
Ultimul răspuns: Fifilina
  Undisclosed Desires [yaoi] Michyio 11 7.441 06-07-2010, 09:52 PM
Ultimul răspuns: Michyio
  When Feelings Burst Inside the Heart[Gaara story] RaLLy-chan 11 7.727 01-08-2009, 12:07 PM
Ultimul răspuns: Corina.


Utilizatori care citesc acest subiect:
6 Vizitator(i)