Intre doua paralele

[Ymequa]

Intre doua paralele
Capitolul I

Iata-ma, m-am intors de unde am plecat. Chiar si atunci cand aveam impresia ca totul o sa fie bine si ca macar de aceasta data lucrurile o sa fie diferit, nu a fost asa. Ma uit in jurul meu si nu imi vine sa cred ca am ajuns iar in locul acesta care imi trezeste atat de multe amintiri. Cand m-am hotarat sa plec de aici mi-am promis mie ca nu voi mai veni inapoi niciodata. Usa, peretii, draperiile, patul, toate imi aduc aminte de cea mai neplacuta parte din viata mea. Nu ar trebui sa mint, nu a fost atat de neplacuta daca stau sa ma gandesc mai bine, dar ultima parte din ea a fost ingrozitoare. Credeam ca o sa mor singura, ingropata printre asternuturi imbibate cu lacrimi amare.
- Mami, imi este foame!
Ma uit in stanga mea si il vad. E acolo, langa mine. Mereu a fost. Daca nu l-as fi avut pe el cred ca as fi murit de mult, sau intr-o varianta mai buna as fi ajuns intr-un sanatoriu, inchisa intr-o camera alba, purtand tot timpul o camasa de forta pentru a nu putea sa imi fac rau. De cate ori ii vedeam fetisoara rotunda, ochii mari, negri si nasucul carn ma rascoleau toate amintirile.
Il iau de mana si intram in bucatarie. Totul e exact asa cum era si acum patru ani. Singura diferenta e ca totul este plin de praf, aerul este foarte inchis iar frigiderul este gol. Deschid geamul si simt cum aerul caldut si proaspat intra in incapere.
- Stai aici, ii spun in timp ce il ajut sa se aseze pe scaunul de langa fereastra.
Incet si putin nesigura ma indrept spre usa ca sa iau bagajele din hol. In timp ce mergeam spre dormitor tot felul de ganduri si secvente imi vineau in minte. Deschid usa. Imping geamantanele si apoi intru si eu. Ma rezem de usa pentru a o inchide. Ma prabusesc si incep sa plang.



Orice sfat/critica este bine venit(a).

[Katniss]

Sal'tare am trecut pe aici după cum am promis so let's see.
Titlul este drăguţ, chiar aveam de gând să citesc acest fic înainte să îmi zici tu. Aşa acţiunea este foarte grăbită, iar capitolul prea scurt( încearcă să îl faci mai lung data viitoare).
Descrierea este prezentă, dar ar mai merge. Nu am înţeles exact care e faza cu replica asta ,, Mami, imi este foame!'' nu ştiu care era rostul ei. Greşeli nu am văzut nu ştiu dacă au fost.
Ideea nu mă pot pronuţa asupra ei aşa că aştept nextu bye, bye.

[Ymequa]

LuNa AmaRa - multumesc ca ai trecut pe aici. Am tinut cont de ceea ce mi-ai zis si sper ca de aceasta data sa fie ceva mai bine. Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, insa mai ai de asteptat pana ai sa intelegi rostul replicii aleaia.

Capitolul II (a)

Fata imi e inundata de lacrimi. Simt cum mi se preling usor pe barbie, apoi pe gat si continua sa coboare pana cand sunt absorbite de materialul tricoului. Cum de am ajuns asa? O sa va povestesc...

Era o zi frumoasa de toamna, vantul adia usor, copacii animau atmosfera cu nuantele calde ale coroanelor lor, iar soarele incerca sa isi faca simtita prezenta, trimitand din cand in cand cate o raza pentru a mai incalzi putin pamantul.
In curand ultimul an din facultate trebuia sa inceapa. Eram studenta in anul sase la medicina. De mica imi dorisem sa ajung medic, pentru a putea ajuta oamenii, iar cand am fost pusa sa aleg dintr-o "balta" plina de facultati am zis: " De ce nu?". Asa ca iata-ma, am reusit sa intru, chiar daca dupa numele meu era trecuta o linie si apoi cei care au picat. Nu ma pot mandri ca am intrat cu niste note exceptionale, insa cel putin reusisem ce mi-am dorit.
Primii ani de facultate au fost destui de grei, cel putin primul a fost o teroare pentru mine. Lasasem acasa tot ce aveam mai drag: familia, prietenii si catelul meu. Nu mi-a fost permis sa il iau cu mine, cel putin nu in primii trei ani, pentru a ma putea axa mai mult pe studii si sa nu imi pierd timpul plimband cainele prin parc. Parintii mei au avut dreptate. Am experimentat tot felul de lucruri noi in anul acela: am vazut primul meu cadavru - trebuie sa recunosc ca reactia mea nu a fost una din cele mai bune, am lesinat si m-am trezit dupa cateva minute in cabinetul medical al facultatii -, m-am jucat cu organe - asta a fost in scop stiintific, desi a fost partea mea preferata -, mi-am facut o multime de prieteni noi, ba chiar aveam si un admirator. Totul a mers bine pana cand a venit prima sesiune. Prima mea sesiune... La primul examen am crezut ca o sa mor de frica, ca o sa ma panichez si o sa uit tot ceea ce invatasem, mai ales cand l-am vazut pe domnul Constantinescu uitandu-se la mine pe deasupra ochelarilor lui patrati, frecandu-si barba si dand din cap, nu intr-un mod prea placut, la fiecare propozitie pe care o ziceam. Insa, multumesc celui de sus ca am reusit sa trec de acest prim examen cu frumoasa nota 7. Nu a fost rau pentru inceput.
Incepusem sa ma acomodez cu ritmul de lucru, cu tot. Nu eram chiar cea mai buna din grupa insa ma mentineam printre primii sapte din clasa. Asa a fost toti cei cinci ani.
Din anul trei lucrurile au devenit si mai frumoase. Aveam sa lucram in spital. Tot ce invatasem pana atunci puteam sa punem in practica. Imi placea in spital. Ma simteam ca acasa. Anii in care am fost facut practica in spital au fost cei mai intensi, am avut de-a face cu tot felul de oameni. Este incredibil sa vezi cata putere poate avea un om. Am fost profund marcata, in anul cinci, de o fetita care suferea de cancer cancer pulmonar aflat in metastaza. Era ca o fantoma vie. Era slabita, palida, iar parul ii cazuse de tot. Singurul mod in care se putea deplasa era cu ajutorul scaunului cu rotile. In ciuda problemelor tot timpul am vazut-o numai cu zambetul pe bune, incerca sa comunice cu alti pacienti si le ridica moralul. Chiar daca stia ca nu mai are mult de trait, mereu zicea: "O sa fie bine, stiu asta." Din pacate a murit repede, dar cu zambetul pe buze. Din toate cazurile pe care le vazusem de cand faceam practica acesta m-a afectat cel mai mult, insa pe o parte m-a ajutat sa ma intaresc.
Era 1 octombrie iar scoala avea sa inceapa peste doua zile. Dupa plimbarea linistitoare din parc alaturi de cainele meu, Sasha, pe care din anul patru l-am luat la mine, am hotarat sa ma duc sa imi cumpar macar jumatate din manualele care aveau sa imi trebuiasca si acest an. Eram convinsa ca nu o sa fie usor, ultimul an e intotdeauna mai greu.
Chiar langa blocul in care stateam inca din primul an, se afla o librarie. Vanzatoarea, tanti Maria, era ca o a doua mama pentru mine. Ne intelegeam bine, uneori ieseam la cumparaturi impreuna, ba chiar mai venea din cand in cand sa bea o cafea impreuna cu mine. Inca din primul an m-a ajutat foarte mult pastrandu-mi carti de care aveam nevoie si refuzand alti cumparatori cu replica: "S-au vandut toate." Imi placea mirosul din librarie, peste tot mirosea a carte noua. Cred ca daca nu as fi vrut sa ma fac medic sigur m-as fi facut bibliotecara sau pur si simplu as fi ales sa lucrez intr-o librarie. M-a dus si am salutat-o pe tanti Maria. Mi-a facut cu mana scurt fiind ocupata cu o coada de cumparatori care incepeau sa se infurie din cauza femeii aflata acum la casa, aceasta tinand coada pe loc deoarece nu reusea sa se hotarasca de care radiera sa ii cumpere fetitei: alba sau roz. Am inceput sa rad in sinea mea si m-am dus in spate pentru a-mi recupera "instrumentele" necesare anul acesta. Era un teanc destul de mare: doisprezece carti si aceasta doar pentru inceput. Le-am luat usor de acolo si m-am indreptat cu ele spre casa. Fata mea era acoperita de ele, noroc ca stiam libraria ca propria mea casa. Mergand si incercand sa nu intru in nimeni am reusit totusi sa ma izbesc de cineva. Acum toate cartile mele erau pe jos. Nu m-am sinchisit sa vad cine era persoana pe care o lovisem, asa ca am zis un "Scuza-ma" rapid si apoi m-am aplecat pentru a-mi aduna cartile.
Eram atat de preocupata sa le strang mai repede, incat nu observasem ca persoana din fata mea deja stransese o parte din ele.
- Da-mi voie sa te ajut.


Orice sfat/critica este bine venit(a).

[RinMi♫♪]

Deci la primul capitol chiar daca este prea scurt e si foarte interesant. M-ai fascinat asa tare in cat am citit si ultima fraza "Orice sfat/critica e bine venita" ca fiind parte din fic.
La al doilea capitol partea dintre moartea fetitei si luatul cartilor a fost cam plictisitoare ,si ce m-a enervat cel mai tare este ca tot nu ai spus de ce era asa plus ca unele parti (scurte cei drept) nu le-am prea inteles. Dar sa stii ca te descurci foarte bine. Ai avut o idee foarte buna cu medicina. Felicitari! Si te rog sa ma anunti cand pui urmatorul capitol.

[Tweety]

Hello , iata-ma aici comentand si acest fic. :))
Pai primul capitol a fost cam scurt, insa foarte interesant.
Imi place la nebunie cum descrii,(cred ca ti-am mai zis asta deja, nu?) insa imi place sa iti mai zis.:))
Ideea este una interesanta, iar titlul este atractiv.
Ficul este foarte interesant, iar eu astept nextul cu nerabdare. :))
Spor la scris :X

[Katniss]

Sal'tare me again so let's see.
Începutul nu prea îmi place cum arată ,,o să vă povestesc'' acolo, sincer mă irită ca să nu mai vorbesc de chestia cu Era o zi frumoasa de toamna frazele astea mă zgârie pe creier, anyway descrierea este destul de bună, ar mai merge pe ici pe colo. Acţiunea nu mi se pare grăbită e chiar liniştită, Greşeli am văzut una sau două nu mai ştiu exact. A da nu mai scrie 1,7 etc ci unu, şapte ar da mai bine la estetică.
Cam atât pe data viitoare bye, bye.

[Ymequa]

Charlotte - multumesc pentru ca ai trecut pe aici si ma bucur enorm ca iti place. Ideea cu Medicina a venit in timp ce scriam. Multumesc pentru tot si sper sa iti placa si acest capitol.
dancing_in_the_night - multumesc si tie pentru comment. Sunt fericita ca iti place.
LuNa AmaRa - merci pentru comment. O sa am mai multa grija pe viitor cu exprimarile de genul care stiu ca sunt cam puierile, ce-i drept si o sa renunt la cifre.
Stiu ca acest capitol nu este unul din cele mai bune de pana acum, insa sper sa va placa.

Capitolul II (b)

Atunci ochii mei i-au intalnit pentru prima data pe a lui. Erau negri si goi. Am incercat sa ma dezmeticesc insa nu puteam. Eram absorbita de goliciunea lor.
- Esti bine, intreba baiatul din fata mea.
- Da, multmesc pentru ajutor. Imi pare rau ca te-am lovit, insa nu te-am vazut venind.
- Nu-i nimic, spuse amuzat, nu cred ca aveai cum sa vezi pe cineva oricum, spuse uitandu-se la teancul de carti de langa mine.
Mi-a intins mana si m-a ajutat sa ma ridic. Ne-am privit pret de cateva secunde si apoi fiecare a mers mai departe. Inca cu cartile in mana si asteptand la coada nu am putut sa nu remarc ca era inca acolo, cautand ceva. Era inalt, avea niste pictorali bine facuti, lucru ce i se observa prin tricoul negru si, o burta mica, lucru care mi s-a parut destul de amuzant. Avea niste trasaturi faciale superbe: parea matur, nu ii dadeai mai mult de douazeci si sapte de ani, nasul drept, in barbie avea o mica gropita, buze bine conturate. M-am desprins din sirul care devenise si mai lung si m-am apropiat din nou.
- Poate te pot ajuta. Ce cauti mai exact?
- Hm, nu sunt nici eu sigur. Nu caut ceva anume. As vrea doar sa gasesc o carte usor de citit, dar care sa fie si interesanta, asta pentru a ma mai relaxata.
L-am ascultat cu atentie.
- Tine astea! i-am zis in timp ce deja ii tranteam teancul de carti in brate. Cred ca stiu exact ceea ce cauti. Dadu putin capul intr-o parte pentru a ma putea zari si se uita ciudat la mine. Nu iti fa griji, sunt sigura ca o sa iti placa. Si am fugit pana in capatul librarii. Mi-a aruncat fugitiv privirea si am gasit-o. Am luat-o repede si m-am intors la el.
- Poftim, i-am spus inmanandu-i cartea. Cred ca ti-ar place ceva de genul.
A lasat cartile jos si a inceput sa studieze cartea care i-am inmanat-o. Avea o coperta neagra, simpla, iar pe ea era scris cu rosu: Alchimistul-Paulo Coelho. Il vedeam cum rasfoieste cartea atent. Avea degetele lungi ca de pianist si unghiile frumos taiate. S-a uitat la mine si a zambit.
- Multumesc. O sa o cumpar.
- Ma bucur ca iti place. Sper sa fie o lectura placuta, i-am zis zambind.
A pus cartea pe care o avea in mana peste teancul meu de carti si le-a ridicat.
- Da-mi voie sa te ajut, macar atat pot face ca sa recompensez ajutorul dat.
In timp ce ne indreptam amandoi spre casa, tanti Maria observa tot si imi facu cu ochiul. Rosisem.
- Multumesc pentru ajutor, i-am spus inainte de a aseza cartile pe tejghea pentru a le plati.
- Sunt deja platite, spuse tanti Maria.
S-a uitat dezaprobator la mine, iar apoi imi zambi cald. Am luat cartile din mana lui, i-am adresat un scurt: "Ne mai vedem" si am iesit repede din librarie.


Orice sfat/critica este bine venit(a).

[Katniss]

I'm here so let's see.
Văd că nu dai nici un nume sau măcar un număr capitolelor, ar arăta mult mai bine dacă ai face asta. Capitolul a fost prea scurt şi cu foarte mult dialog care a fost uneori sec sau tinde să devină şi că tot vorbim de dialog nu te baza numai pe el, este important adică dă dinamică într-un fic, dar ai fi putut să îl transformi în descriere, care a fost prea puţină şi simplistă. Nu ai descris aproape deloc
sentimentele sper să o faci data viitoare. Naraţiunea devine puţin plictisitoare din cauza dialogului. Văd că ai scris undeva 27 probabil din neatenţie. Well dacă o să îmi mai amintesc ceva revin cu un edit. Bye, bye.

[Flash]

Fic închis la cererea autoarei.