Fake love [Romance]

[Sako-chan]

fata de alte ficuri de-ale mele, asta e in romana [wow, stiu]. n-am avut chef sa-l mai si traduc in engleza, si poate asa am si eu mai multi vieweri...totusi nu m-am putut abtine sa nu bag un titlu in engleza. si, sa fim seriosi, "Fake love...more or less" suna mult mai bine decat "Dragoste falsa...mai mult sau mai putin", nu-i asa?" Acum sa va spun un secret? De ce scriu eu ficurile in engleza? Pentru ca n-am diacritice la calculator... >.<" Sper ca asta sa nu incurce prea tare, iar cand vedeti un "aaa", de obicei inseamna "ăăă" (acum am dat copy&paste, nu pot face asta mereu). Daca exista cineva dispus sa-mi editeze capitolele cu diacriticele corespunzatoare, chiar va rog sa-mi spuneti. So, here you go:

EDIT: Nu mai am nevoie de editor :) Multumesc Hand Of Blood!!! :D

Capitolul I

-Sonia! Sonia! Ce-i cu tine? La ce te gândeşti? m-a întrebat Andreas trezindu-mă din gândurile exuberante care mă chinuiau de câteva zile.

-Hm?...ăăă...la nimic, am minţit eu.

N-aveam chef să-l înnebunesc pe prietenul meu cel mai bun cu problemele mele cu exul.

-Nu mă păcăleşti. Te cunosc, Sonia. Ia spune-mi, ce te frământă?

-Nu...Nu contează.

-Haide, spune-mi, te rog.

-Um...E vorba de Albert.

-Mă gândeam eu. Ce s-a mai întamplat de data asta?

-Ştii că Albert are o iubită, Marina.

-Da, ştiu, a raspuns el, cu o curiozitate enervantă pe chip.

-Ei bine, eu am încercat să-l fac gelos spunându-i că şi eu am prieten, mult mai draguţ decat el...

-Deşi tu eşti single, m-a întrerupt el.

-Exact. Şi partea cea mai rea este că ne-a invitat la un suc, pe mine şi pe aşa-zisul meu iubit, să mergem împreuna cu el şi Marina la o întâlnire în patru. N-am vrut să-i spun cine e şi a devenit bănuitor, aşa că, atunci când am vrut să refuz, el mi-a zis - ca să mă streseze şi mai tare - că, dacă nu venim, înseamnă că am minţit şi că defapt nu am prieten. Ce să mă fac?! Dacă îşi dă seama că am minţit şi o să spună tuturor! Iar reputaţia mea - care oricum nu e prea bună - va fi complet ruinată. E o situaţie complet lipsită de speranţă.

-Nu mai fii aşa pesimistă.

-Dar cum să fiu? Să sper că până mâine o să apară un prinţ brunet cu ochii verzi, călare pe un cal negru care să mă scoată din belea?

Acesta e un vis pe care îl am destul de des...Îmi plac băieţii bruneţi, mai ales cei cu ochii verzi, şi nu suport caii albi.

-Hm. De ce pe cal negru?

-Ştii că urăsc caii albi. Dar, dacă tot schimbi subiectul, mai bine nu mai vorbim despre asta niciodată. Oricum presimt că o să fie un subiect de discuţie foarte popular în şcoala noastră de mâine după-amiază. Şi nimeni nu va mai vorbi cu mine vreodată...

-Aş putea să te ajut eu, a spus el după un moment de gândire.

-Cum? Ai tu cumva un avion particular care să mă ducă în Fiji şi să mă exileze acolo?

-Nu tocmai, dar m-aş putea da drept iubitul tău.

-Nu te pot lăsa să faci asta. În primul rând, m-aş simţi aiurea, şi în al doilea rând asta ar fi o bătaie prea mare de cap pentru tine, nu vreau să te încurc cu tâmpeniile pe care le fac, să nu-ţi stric şi ţie viaţa.

-Ştii ceva? Nu-mi pasă dacă eşti sau nu de acord. Eşti cea mai bună prietenă a mea şi atâta vreme cât pot, te voi ajuta, orice ar fi.

-Andreas...

-E hotărât. Mâine vin cu tine, Albert şi Marina şi mă prefac că sunt iubitul tău, a zis Andreas făcându-mi cu ochiul şi zâmbind.

-N-am nici o şansă să te fac să te răzgândeşti, aşa-i?

-Nici măcar o jumătate de şansă.

Am mentionat cumva că Andreas e brunet cu ochii verzi?...

[MiraA]

Salutttttttttt Sako-chan :D.Nu puteam lipsi de aici,mai ales cand vad ca ficul e in romana ;).
Ideea e interesanta si situatia in care se afla tipa e una destul de amuzanta(am si eu o prietena care a facut o faza de genul in urma cu cativa ani,deci o inteleg pe biata fata).Andreas pare atat de dulce :X (si mie imi plac brunetii cu ochi verzi).
O greseluta...subiect de discutie foarte populat- era popular (cred ca ai vrut sa-l folosesti cu sensul de "popular subject" din engleza ).Alte greseli nu am vazut,dar de obicei in ficurile tale nu gasesc greseli.
Deci e evident ca astept nextul.Te-am pupat si mai vb ;)

[Ayami-Chan]

Foarte interesant , sincer deabea astept urmatorul capitol :x Si mie imi plac brunetii cu ochi verzi , dar sunt rari ... mai ales sa fie si buni.
Dar Sonia il place pe Albert sau ceva de genul? .. in orice caz Bravo! ^^

[hiimera]

Salut la toti ! Se pare ca aterizez si eu pe la ficul tau si chiar ma uimeste faptul ca l-ai scris in romana.. O_o. Stiu ca ai unul in engleza si de aia spuneam ca ma si mira ca ai in romana, dar oricum imi place cum scri.

Ce ma deranjeaza este ca ai foarte mult dialog, de fapt tot acest capitol este numai dialog, e bine poate asta, poate ai si vrut sa pui, dar iti propun ca in urmatoarele care o sa vina sa pui descriere, ca dacar numai dialogul controleaza ficul, noi nu prea o sa ne dam seama ce o sa se intample pe aici. :-) [sper ca nu te-a deranjat commul pana acuma :-S, eu nu te critic pe tine ci ficul il critic :-s].
In rest asa nu am vazut greseli de tastare, chiar nu-mi pasa daca ai sau nu asa si asa, din faptul ca mi-a placut foarte mult idea. :X:X
In concluzie astept sa vad ce va urma, spor la scris si multa inspiratie :-)

[Sako-chan]

yay ms moolt pt commuri...ieri a fost ziua mea Sf. Ion...20 de zile pana la ziua mea cealalta (de nastere)...

@MiraA: multumesc, nu remarcasem. am corectat ;)

@Ayami-chan: hmm...asta va ramane deocamdata un mister, nu vreu sa stric suspansul ;)

@K.OG: ce am spus mereu e ca (pauza ca sa nu iasa o cacofonie) comentariile voastre nu ma deranjeaza, dimpotriva. imi place critica constructiva, te ajuta sa te indrepti, sa iti detectezi greselile si sa le elimin. dar, desigur, nimanui nu-i place un post numai cu critici, nu? oricum, nu e cazul. te-ai exprimat frumos si iti multumesc ;) cat despre modurile de expunere...crede-ma ca va urma si descriere, dar putin mai incolo. oricum un defect la cum scriu eu e ca intentionat folosesc mult dialog, pentru ca pe mine una cartile/ficurile care au vreo 5 pagini de text fara dialog ma plictisesc total (si de obicei le sar), pt ca eu consider ca atunci cand citesti ceva, dialogul este mai...hmm...cum sa-i spun?...mai usor de...digerat, ca sa zic asa. dar promit ca o descriere de belea va pica la momentul potrivit... :) mai multe detalii nu dau, pt ca, asa cum i-am spus si lui Ayami-chan, nu vreau sa stric suspansul ;)

uite noul capitol, si ma bucur ca va place ;)

Capitolul II

Ziua următoare am mers împreună la terasa la care aveam întâlnire cu Albert şi Marina. Spre oroarea mea, Andreas a insistat să ne ţinem de mână. Eram sigură că Albert o să-şi dea seama, la cât de prost îmi jucam rolul. Dar pe drum Andreas m-a ameninţat ca îl provoacă pe Albert să o sărute pe gură pe Marina în faţa mea...Da, şi ce dacă îmi mai place de exul meu? El mi-a dat papucii dintr-o dată, când eu eram in al nouălea cer! (Concluzie: Băieţii sunt idioţi.) Aşa că am acceptat să îl ţin de mână. Şi a fost imposibil de greu să mă prefac că cel mai bun prieten al meu e iubitul meu.

Eu nu îi spusesem lui Albert cine este iubitul meu, însă i-am pus şi pe el, şi pe Marina să nu spună nimănui nimic despre identitatea lui.

Desigur, au fost foarte uimiţi să afle că Andreas este "partenerul meu misterios". Ne-am aşezat toţi patru la o masă şi Albert a comandat un suc de struguri pentru Marina, două sucuri de portocale pentru mine şi Andreas - şi asta e înca una din multitudinea noastră de preferinţe comune - şi un suc de mango pentru el.

-Aşa deci...N-aş fi bănuit, a spus Albert sugând prin paiul de un portocaliu pal băutura exagerat de dulce pe care eu nu o suport. Va pricepeţi să vă prefaceţi că sunteţi doar prieteni.

-Nu cred că noi am putea face asta, a adaugat Marina luând-ul de mână pe Albert.

Eu fierbeam de ciudă, iar Andreas a simţit asta şi şi-a pus mâna pe coapsa mea. Proastă mişcare. Unii băieţi sunt aşa de stangaci când vor să facă o fată să fie mai veselă că nu ştiu nici măcar că acţiunile pe care le fac înrăutăţesc situaţia. I-am dat peste mână şi i-am aruncat o privire furioasă. Din fericire, Albert şi Marina erau prea ocupaţi să se holbeze unul la celălalt - adică Albert se uita în decolteul Marinei fără nici un pic de jenă, iar ea îi zâmbea - ca să observe.

După părerea mea - şi nu mă refer de părerea de fostă a lui Albert, ci de părerea cuiva care îi cunoaşte pe amândoi - el şi Marina nu se potrivesc deloc. Ea e timidă, cam prostuţă şi foarte credulă în timp ce Albert este un...hmm...bădăran cu prea mult tupeu, dar care are totuşi un farmec aparte care le face pe majoritatea fetelor să-i cadă la picioare.

-Andreas, am auzit că locuieşti acasă la Sonia. E adevarat?

-Uneori. Mama are treabă în străinătate, iar tata pleacă la servici înainte să mă trezesc eu şi vine noaptea târziu. Suntem prieteni de famile de la grădiniţă, aşa că mama Soniei mă lasă să stau acolo, i-a răspuns Andreas.

-Norocoşilor! Puteţi sta toată ziua împreună! a zis Marina.

-Mda...am spus şi eu cam neconvingătoare.

-Dar de ce ascundeţi faptul că sunteţi un cuplu? Că presupun că nici părinţii voştri nu ştiu, a ghicit Albert.

-Pentru că nu vrem să ascultăm comentarii tâmpite despre porumbei îndrăgostiţi. Voi v-aţi obişnuit, dar eu sunt sigură că o să reacţionez urât, am zis.

-Ai dreptate, chestia asta poate fi uneori exasperantă, a spus Marina.

-Doar uneori? a replicat Albert, care avea pumnii încleştaţi amintindu-şi de comentariile idioate ale colegilor noştri.

De ce am rămas prietenă cu fostul meu, deşi uneori îmi vine să-l strâng de gât? Nu ştiu. Presupun că vreau să-l fac gelos că alt tip mă are,şi nu el, deşi sunt o fată super.

"Şi modestă, pe deasupra." ar spune Andreas.

Dar, totuşi, de ce aş fi modestă? Modestitatea, onestitatea şi generozitatea nu ajută niciodată l

so. asta a fost. abia astept commurile voastre ;)

[hiimera]

Eu prima.. sper.. :-S.
Ce pot sa spun, mi-a placut enorm cum ai facut acest capitol. :X:X:X
Ai avut descriere, convenabila mie una mi-a placut nu a fost nici exagerata dar nici seaca.
Dialogul nu a fost sec, mi-a placut foarte mult. :X
Oare ma intreb daca Andreas si cu Sonia o sa fie chiar un cuplu, caci se potrivesc de minune :X :>.
De Albert ma doare undeva, pana si eu vreu sa-l faca gelos Muhahahaha. >:)
Pai ce pot spune abia astept nextul, sunt nerabdatoare. Succes la scris si multa inspiratie.
Sorry for the short comment. TT^TT

[Marina.]

Buna! Iata ca mi-am facut si eu timp sa trec pe la ficul tau[aleluia]. Am vrut sa fac asta de mai mult timp, dar, uh, stii si tu cum e cu scoala asta. In fine, sa revenim la fic:
Pai, e adevarat, ai cam mult dialog, dar, parerea mea e ca nu e sec si dintotdeauna mi-au placut ficurile cu mai mult dialog asa ca nu e nicio problema, cu toate ca ai mai putea baga ceva naratiune si descriere pe langa dialogul asta, nu de alta, dar ar face capitolul mai lung^^
Pff, pai imi plac numele persenajelor, mai ales Marina:>:> [:))]
Titlul e dragut, doar ca ar fi fost mai bine daca ai fi pus doar Fake love si ai fi renuntat la cealalta parte. Adica, mi se pare ca titlul e prea sugestiv, iar eu imi imaginez - in mare - ce se va intampla in continuare. Si, inca ceva, ar arata mai estetic daca nu ai mai pune paranteze in capitole, le-ai putea inlocui cu virgule sau linii de pauza.
Pai... cam atat am avut de spus! Bye si succes in continuare ! :*

[Drama Queen]

Deci apare si Luca (badass si bad girl). Ok incep sa imi dau cu parerea ( sa nu ma taiati la sfarsitul comentariului).
Ideea : nu e cine stie ce dar macar e originala.
Titlul: E bun, mie una imi place ( totusi este mult prea evident pt ca reflecta actiunea ce se sau se va petrece, iar asta strica rau de tot suspansul...o metafora mi s-ar fi parut mai potrivita, dar, dupa cum am mai spus...si acest titlu e ok).
Capitolele:foarte scurte ( parca le urmareste trenul de mare viteza )
: mult prea mult dialog si nu foarte exceptional ( o descriere buna de plictiseste mult mai putin decat un dialog cam sec)
: naratiunea cu indulgenta ok ( destul de....hm plictistoare)
: descrierea (in sfarsit am ajuns si la ea- ma plictisisem sa critic atata) este...jale (copii astia nu prea au.....deloc sentimente...incep sa realizez si eu care-i faza cu "inima de piatra")

De greseli gramaticale nu vorbesc: probabil ca au existat, dar eu nu le-am vazut. Si daca le-as fi observat nu as fi spus nimic de ele pentru ca mi se par normale avand in vederea ca ficul este scris la calculator si se mai intampla sa apesi pe tasta gresita fara sa vrei.

Ok, cam atat a avut Luca de spus. Vezi ce faci in continoare....eu o sa mai dau p-aci

[Sako-chan]

@K.OG: mersii mult de tot!! ma bucur ca-ti place!!! Scuze ca nu pot sa postez capitole noi decat in weekend >.<"

@Marina.: uraaa Marinicaaa!!! ai ajuns :) ma bucur foarte mult, sincer. pentru mine conteaza foarte mult commurile tale!! sper sa mai reusesti sa citesti si capitolele urmatoare, si sa stii ca voi tine mereu cont de tine :D am schimbat si titlul si parantezele ;)

@Luca: hm. sa stii ca da, imi place critica constructiva, DAR AI FI PUTUT SA FORMULEZI MAI FRUMOS. sa stii ca nu imi place DELOC modul tau de exprimare. ce-i drept, sunt de acord cu unele dintre parti, dar nu cu toate, si consider ca nu are rost sa frecventezi un fic care nu-ti place doar de idee si ca sa te dai importanta cu commuri total negative. daca ne-am certat nu e un motiv sa faci asta, sa stii. vor urma si capitole mai lungi si sentimentele vor aparea cand le va veni randul, in nici un caz nu vor lipsi, de asta poti fi sigura.

Mda, am de gand sa imi pastrez obiceiul sa comentez fiecare comentariu in parte, ca sa stiti ca tin la toate si le citesc de vreo 30 de ori pe fiecare :)

Uite nextul lumee ;) sper sa va placa ;)

Capitolul III

Acasa, am incercat pe cat posibil sa evit discutia despre intalnire. Dar n-am avut sanse de scapare.

-Asculta, Sonia, tu chiar vrei sa te faci de ras? Marina e mai credula, dar Albert nu e deloc convins ca noi suntem intr-adevar impreuna.

-Pai nu suntem.

-Nu asta conteaza. Daca n-ai de gand sa iei chestia asta in serios, iti promit ca ii voi spune eu insumi lui Albert ca totul a fost o minciuna.

Ok, daca isi gasise o amenintare care chiar sa ma ingrijoreze nu insemna ca ma lasam asa usor intimidata. Nici macar de un lungan de 1,75 cum e Andreas.

-Ce vrei mai mult de la mine? Sa stii ca, spre deosebire de tine, mi-e greu sa ma prefac indragostita de cel mai bun prieten. Tu esti ala care a facut cursuri de teatru de la patru ani.

-Ce vreau de la tine? Sa incerci sa te porti mai normal, asta vreau de la tine! De obicei nu ai probleme sa te iau in brate, sau alte chestii de genu'. Dar cand ne prefacem ca suntem impreuna esti groaznica. Ce naiba, ca prieten sunt ursulet pufos si ca iubit sunt porc spinos?

-Asa ceva...am murmurat eu.

-Daca nu te prefaci mai bine, a continuat el (nu ma ausise), pentru ca stiu ca poti de cand te-ai prefacut ca ai uitat de ziua mea si dupa aceea ai dat petrecerea aceea surpriza, sa stii ca nu o sa dau inapoi din a face ce am zis.

-Andreas...

-Nici un Andreas! Eu incerc sa te ajut. Daca tu imi dai drumul la mana cand esti pe cale sa cazi in prapastie sa stii ca nu ma voi abtine sa arunc si niste serpi veninosi pe fundul ei.

Andreas si metaforele lui de geniu. Asta patesti daca citesti tot ce-ti pica in mana, de la Hansel si Gretel la Kama Sutra. Geniu enervant. Atunci cand ma uit prin biblioteca igantica a tatalui meu, nu pot gasi - oricat as cauta - o carte pe care Andreas sa n-o fi citit-o. Geniu enervant si idiot. Asta a citit pana si cartile de japoneza ale lui verisoara-mea, Natascha - mda, ea e destul de nebuna ca sa invete limba imposibila numita "japoneza" - si le-a memorat la perfectie, cuvant dupa cuvant, fara probleme. Geniu enervant, idiot si nesuferit. Si nici macar nu e genul de tocilar - invata, dar pricepe si tot ce invata, si ma exaspereaza cand vorbeste cu Natascha in japoneza ca eu sa nu pricep si imi spune "Koneko". Geniu enervant, idiot, nesuferit si...totusi adorabil cand sta concentrat cu nasul in carti, fara sa tina cont de nimeni si de nimic din jurul lui.

Niciodata nu isi poarta ochelarii la scoala, ci numai acasa unde nu il vede nimeni, si mi-a si demonstrat de ce: am mers intr-o zi in parc, iar cand si-a pus ochelarii toate fetele care treceau pe langa noi isi intorceau capul dupa el. Si, intr-adevar - nu pot nega - arata extrem de sexy cu ochelarii pe nas, nu-l condamn ca nu vrea sa-i poarte afara.

-Of, bine, am spus, dar explica-mi si mie mai exact ce trebuie sa fac? Stii ca-s grea de cap.\

-Grea de cap nu esti, doar te prostesti. In primul rand sa nu mai fi atat de distanta...

-Se rezolva! l-am intrerupt eu, inconjurandu-i talia cu mainile si pupandu-l pe obraz, zambind - lucru pe care, oricum, il faceam de cand eram mici.

-...si, in al doilea rand, sa incerci sa eviti sa dai detalii despre "relatia" noastra pe care apoi sa nu le putem dovedi, a continuat el, ignorand reactia mea.

Ziua urmatoare, la scoala, am aflat ca, din fericire, Albert si Marina si-au tinut gurile in legatura cu identitatea iubitului meu. Au spus ca s-au simtit foarte bine cu noi si ne-au invitat dupa ore acasa la Marina. Desigur ca - la naiba cu Albert si cu ochii lui caprui de catelus plouat - nu am putut refuza.

Am dat un test la geografie. Asta-i partea buna cand ai un geniu ca prieten: sta cu tine in banca si te ajuta sa copiezi la teste. Cu siguranta luam amandoi 10+.

Acasa la Marina, ne-am asezat toti in cerc, turceste, pe covor.

-Hai sa jucam Adevar sau Provocare, a sugerat Albert. Eu primul.

-Bine, hai, a spus Marina.

Aveam un presentiment cum ca Albert avea ceva in minte...ceva care nu-mi va placea.

-Andreas, ce alegi? Adevar sau Provocare?

-Provocare, a raspuns Andreas.

-Sarut-o pe Sonia.

Eram sigura! Andreas m-a pupat pe obraz.

-Nu asa! Pe gura! a protestat Albert. Daca sunteti intradevar impreuna, sigur ati mai facut asta, n-ar trebui sa fie mare lucru.

Asa cum spusese Andreas, Albert era banuitor. Se parea ca trebuia sa ne sarutam ca sa ne creada. Eram sigura ca Andreas va renunta, asa ca m-am uitat la el, ingrijorata. El mi-a zambit, apoi si-a apropiat capul de al meu, lipindu-si buzele de ale mele.

asa...au, ma dor degetele. ia sa vad, ce zici, Luca, capitolul asta e destul de lung pentru tine? abia astept comentariile voastre ;)

[hiimera]

Yey aleluia nextul, scuze disperata si obsedata de mine.. :)) :">
Pai pot spune ca a iesit super, ce ma deranjeaza e faptul ca ma tii in suspans si ce as mai dorii e faptul ca daca ai incerca sa bagii mult mai multa actiune intr-un capitol, nu spun ca nu ai dar e mai putina. In fine ca deja ne-ai explicat cum sta treaba, te inteleg ca totul o sa vina pe parcurs si sunt foarte nerabdatoare sa stii :X:X. Crap aici, cred ca in curand o sa fac o gaura in parchet.. :))

Greseli nu am vazut, de nici un fel, ai scris frumos, desigur descrierea e cam putina, dar am priceput tot ce se intampla. Ce-mi place la modul tau de a scrie e ca si daca tu nu bagi asa de multa descriere in primele capitole sau na, tot faci tu acolo o smecherie, magie ca sa ne deslusesti contextul si intreaga actiune. :P

Acuma legat de personaje in acest capitol si in restul, ca inca nu ti-am spus nimica de ei.
Pai sa stii ca Andreas [ce nume frumos >u<] are dreptate Albert ala chiar e banuitor, dar ce il omoara pe el grija [ca sa nu spun o prostie :">] de faptul ca ei sunt sau nu sunt impreuna, ce nu ii ajunge ca nu o mai are pe Sonia langa el, asta ii viata. XD

Ok, incep sa exagerez cred --".
Insa si asa pot admite ca imi place foarte mult cum scrii, ai ceva tu acolo o sclipire care trebuie sa rasara.. si abia astept urmatorul capitol sa stii. Dupa cate am inteles numai in weekend poti sa postezi, uraa dar incearca sa postezi si maine sau chiar si azi, eu nu ma supar. ;))
Spor la scris si imaginatie multa iti urez. :*

Hai ca de data asta am reusit sa-ti las un comm mult mai mare... Muhahahahaha >:)