24-10-2010, 11:25 PM
Capitolul al- XV-lea
Sakura’s P.O.V :
Amintiri…Atat de multe amintri cu el pe care nu le pot uita. Inima plange dupa el… Il doreste la infinit. Vrea sa-l simta aproape, insa el e departe. M-a abandonat, nu a mai dorit sa ma vada. Lacrimile au inceput sa-si faca cunoscuta prezenta. Imi spalau fata si nu incetau sa apara. Eram sfasiata. L-am vazut cu ea…cu alta…Sufletul imi era rupt in bucati, iar trupul incababil sa faca vreo miscare. Imi aminteam si acum momentul cand l-am vazut pe strada cu ea la brat. Nu stiu cine era, dar era frumoasa. Il tinea de mana si radia de fericire zambindu-i. Nu vroia s-i dea drumul si-l sufoca cu saruturile. Eram terminata…Simteam ca mor. Nu, defapt doream sa mor. Nu aveam ce cauta aici. El si-a gasit atat de usor alta fata, iar eu am ramas o umbra a trecutul. Am devenit invizibila ! Regret atat de multe din trecut. Imi doresc sa dau timpul inapoi… Sa nu-l fi lasat sa plece , sa ma abandoneze…
O bataie in usa mi-a intrerupt gandurile. Mi-am sters lacrimile cu maneca bluzei si am asteptat ca persoana sa-si faca simtita prezenta. Hinata statea in fata mea si ma privea trista, dezamagita. Ochii ei aveau o culoare stearsa , fara viata , desi ea avea totul si eu… nimic. Stateam in patul meu rotund , cu genunchii la piept si plangeam in hohote. Nu aveam nici macar voce si asta era tot din vina lui. In ziua in care l-am vazut cu ea, am inceput sa tip imediat ce Naruto si Hinata m-au adus acasa. Eram in depresie… Nu puteam nici sa zambesc caci…eram goala. Nu-l aveam pe el…Cel ce-mi dadea speranta de viata. Eu am decis sa-l alung, iar acum suport consecintele, insa…Oare n-am primit destul ? ...
~~~###***FlashBack***###~~~
Tocmai ma intorsesem din tabara si eram plina de viata. Hinata si Naruto au hotarat sa scape de energia mea printr-o iesire in oras , asa ca m-au tarat afara, unde m-au plimbat prin tot orasul. Zambeam incontinu si radeam de blond si de peripetiile lui , pana cand , in fata mea a aparut un timp cu parul brunet tinand de mana o fata satena. Acestia se bucurau de viata si mai ales ca sunt impreuna, incat chiar cu un mentru in fata mea au inceput sa se sarute. Cand am vazut chipul baiatului am inlemnit. Nu stiam ce sa fac. Eram in mijlocul trotuarului, blocand circulatia si stand in genunchi cu lacrimile anevoie, curgandu-mi pe obraji. Naruto s-a repezit la mine si m-a luat in brate ridicandu-ma insa eu eram vlaguita. Parca nu simteam nimic. Eram “impobilizata†si socata. Nu imi venea sa cred ca m-a uitat atat de usor. L-am iubit din tot sufletul, iar el m-a aruncat la gunoi ca pe un cantec esuat si a trecut la urmatoarea. Nu puteam face nimic. Deja greseala mea era savarsita si desi imi doream enorm… Timpul nu statea pentru mine ! Sasuke…brunetul meu deja ma abandonase…m-a aruncase departe de el, tinandu-ma inchisa pe veci la mile departare de inima lui. Ma durea…si atat de mult!
Imediat ce prietenii mei m-au adus acasa am inceput sa tip si sa plang. Nu ma puteam opri! Am inceput sa arunc cu lucruri prin camera , distrugandu-le. Nu mai eram eu…Era partea ce suferea. Cel dorea pe Sasuke cu ardoare, iar el…era in brate la alta fata…
~~~###***End FlashBack***###~~~
Sfasiata de acesta amintire, am inchis ochii si am reflectat. Doaream sa ma eliberez , simteam nevoia sa tip iar , desi de abia mai legam doua cuvinte… Hinata iesise din camera vazand ca eu eram prea ocupata cu trecutul, deci acum eram libera… M-am dus spre dulap de unde mi-am luat esarfa si geaca neagra si am parasit casa indreptandu-ma spre parcul central. Doream sa uit totul…sa nu simt nimic.
Vremea de afara era ploioasa si era destul de multa ceata. Atmosfera perfecta pentru a tipa in voie, nefiind nimeni sa te deranjeze, nu-i asa? !
Sasuke’s P.O.V :
Timpul trece, dar nu vindeca si ranile. Eram terminat desi nu o aratam. Doream liniste si nu o puteam aveam…Din cauza cui ? Problema principala : Vanessa, prietena mea…
Nu , nu o iubeam. Eram cu ea din cauza insistentelor fratelui meu. Dorea s-o uit pe Sakura si ce mod era mai bun decat o alta fata in viata mea? Dar degeaba…Cand ma sarutam cu Vanessa nu era la fel. Nu simteam nimic. Eram gol… De parca nici nu se intampla acest lucru.
Terminat, am iesit din casa gandindu-ma sa plec in parcul din centrul orasului. Aveam in minte o melodie…Una diferita. Era despre Sakura. Nu stiam de ce, dar simteam ca se simte invizibila… Dar de ce ? Fiindca am trecut de multe ori pe lanaga ea cand eram cu Vanessa si am ignorat-o , fara sa stiu de ce. Cand o vedeam eram blocat. Doream sa o iau in brate. Simteam acest impuls si nu puteam risca sa fac asta… Daca ma respingea?
Pierdut in ganduri am ajuns… Toamna deja isi pusese amprenta aici. Frunzele copacilor aveau culori sterse …fara viata, la fel ca mine! Eram gata sa urlu, insa am vazut-o. Era ca un inger ,incadrat in acest peisaj mirific. Era cu spatele la mine, stand sprijinita de balustradata scarilor. Parul ei rozaliu era purtat de bataia vantului aspru, iar corpul ei vibra. Aveam senzatia ca plange, asa ca fara sa ma stapanesc, am urcat scarile spre ea. M-am pus in fata ei privind-o trist. Ea nu schita nici un gest. Doar privea in gol. Nu stiam ce sa zic, insa am incercat sa vorbesc… :
- Sakura, eu…
- Pleaca…eu nu mai exist in viata ta. Nu ma mai vezi cand trec pe langa tine! Nu vezi lacrimile ce-mi macina ochii! Nu imi vezi suferinta ! Sunt … [invizibila]!
Am oftat profund. Mi-a spus toate astea plangand si suspinand din greu. Am incercat sa o iau in brate, dar m-a respins, Atunci am privit-o in ochi. Buzele meu au inceput sa se arcuiasca intr-un mic zambet si au inceput sa rosteasca cuvinte intelese doar de mine si rozalia din fata mea. Eram atat de agitat. Cantam intruna si alergam pe langa ea tipand. O doream atat de mult si trebuia sa-i arat!
http://www.youtube.com/watch?v=TMEsIeEVm...re=related - Melodia cantata de Sasuke si peisajul in care erau incadrati cei doi in momentul cantecului.
Atentie acest capitol nu l-am corectat deloc, deci scuzele mele in caz ca sunt multe greseli!
Sakura’s P.O.V :
Amintiri…Atat de multe amintri cu el pe care nu le pot uita. Inima plange dupa el… Il doreste la infinit. Vrea sa-l simta aproape, insa el e departe. M-a abandonat, nu a mai dorit sa ma vada. Lacrimile au inceput sa-si faca cunoscuta prezenta. Imi spalau fata si nu incetau sa apara. Eram sfasiata. L-am vazut cu ea…cu alta…Sufletul imi era rupt in bucati, iar trupul incababil sa faca vreo miscare. Imi aminteam si acum momentul cand l-am vazut pe strada cu ea la brat. Nu stiu cine era, dar era frumoasa. Il tinea de mana si radia de fericire zambindu-i. Nu vroia s-i dea drumul si-l sufoca cu saruturile. Eram terminata…Simteam ca mor. Nu, defapt doream sa mor. Nu aveam ce cauta aici. El si-a gasit atat de usor alta fata, iar eu am ramas o umbra a trecutul. Am devenit invizibila ! Regret atat de multe din trecut. Imi doresc sa dau timpul inapoi… Sa nu-l fi lasat sa plece , sa ma abandoneze…
O bataie in usa mi-a intrerupt gandurile. Mi-am sters lacrimile cu maneca bluzei si am asteptat ca persoana sa-si faca simtita prezenta. Hinata statea in fata mea si ma privea trista, dezamagita. Ochii ei aveau o culoare stearsa , fara viata , desi ea avea totul si eu… nimic. Stateam in patul meu rotund , cu genunchii la piept si plangeam in hohote. Nu aveam nici macar voce si asta era tot din vina lui. In ziua in care l-am vazut cu ea, am inceput sa tip imediat ce Naruto si Hinata m-au adus acasa. Eram in depresie… Nu puteam nici sa zambesc caci…eram goala. Nu-l aveam pe el…Cel ce-mi dadea speranta de viata. Eu am decis sa-l alung, iar acum suport consecintele, insa…Oare n-am primit destul ? ...
~~~###***FlashBack***###~~~
Tocmai ma intorsesem din tabara si eram plina de viata. Hinata si Naruto au hotarat sa scape de energia mea printr-o iesire in oras , asa ca m-au tarat afara, unde m-au plimbat prin tot orasul. Zambeam incontinu si radeam de blond si de peripetiile lui , pana cand , in fata mea a aparut un timp cu parul brunet tinand de mana o fata satena. Acestia se bucurau de viata si mai ales ca sunt impreuna, incat chiar cu un mentru in fata mea au inceput sa se sarute. Cand am vazut chipul baiatului am inlemnit. Nu stiam ce sa fac. Eram in mijlocul trotuarului, blocand circulatia si stand in genunchi cu lacrimile anevoie, curgandu-mi pe obraji. Naruto s-a repezit la mine si m-a luat in brate ridicandu-ma insa eu eram vlaguita. Parca nu simteam nimic. Eram “impobilizata†si socata. Nu imi venea sa cred ca m-a uitat atat de usor. L-am iubit din tot sufletul, iar el m-a aruncat la gunoi ca pe un cantec esuat si a trecut la urmatoarea. Nu puteam face nimic. Deja greseala mea era savarsita si desi imi doream enorm… Timpul nu statea pentru mine ! Sasuke…brunetul meu deja ma abandonase…m-a aruncase departe de el, tinandu-ma inchisa pe veci la mile departare de inima lui. Ma durea…si atat de mult!
Imediat ce prietenii mei m-au adus acasa am inceput sa tip si sa plang. Nu ma puteam opri! Am inceput sa arunc cu lucruri prin camera , distrugandu-le. Nu mai eram eu…Era partea ce suferea. Cel dorea pe Sasuke cu ardoare, iar el…era in brate la alta fata…
~~~###***End FlashBack***###~~~
Sfasiata de acesta amintire, am inchis ochii si am reflectat. Doaream sa ma eliberez , simteam nevoia sa tip iar , desi de abia mai legam doua cuvinte… Hinata iesise din camera vazand ca eu eram prea ocupata cu trecutul, deci acum eram libera… M-am dus spre dulap de unde mi-am luat esarfa si geaca neagra si am parasit casa indreptandu-ma spre parcul central. Doream sa uit totul…sa nu simt nimic.
Vremea de afara era ploioasa si era destul de multa ceata. Atmosfera perfecta pentru a tipa in voie, nefiind nimeni sa te deranjeze, nu-i asa? !
Sasuke’s P.O.V :
Timpul trece, dar nu vindeca si ranile. Eram terminat desi nu o aratam. Doream liniste si nu o puteam aveam…Din cauza cui ? Problema principala : Vanessa, prietena mea…
Nu , nu o iubeam. Eram cu ea din cauza insistentelor fratelui meu. Dorea s-o uit pe Sakura si ce mod era mai bun decat o alta fata in viata mea? Dar degeaba…Cand ma sarutam cu Vanessa nu era la fel. Nu simteam nimic. Eram gol… De parca nici nu se intampla acest lucru.
Terminat, am iesit din casa gandindu-ma sa plec in parcul din centrul orasului. Aveam in minte o melodie…Una diferita. Era despre Sakura. Nu stiam de ce, dar simteam ca se simte invizibila… Dar de ce ? Fiindca am trecut de multe ori pe lanaga ea cand eram cu Vanessa si am ignorat-o , fara sa stiu de ce. Cand o vedeam eram blocat. Doream sa o iau in brate. Simteam acest impuls si nu puteam risca sa fac asta… Daca ma respingea?
Pierdut in ganduri am ajuns… Toamna deja isi pusese amprenta aici. Frunzele copacilor aveau culori sterse …fara viata, la fel ca mine! Eram gata sa urlu, insa am vazut-o. Era ca un inger ,incadrat in acest peisaj mirific. Era cu spatele la mine, stand sprijinita de balustradata scarilor. Parul ei rozaliu era purtat de bataia vantului aspru, iar corpul ei vibra. Aveam senzatia ca plange, asa ca fara sa ma stapanesc, am urcat scarile spre ea. M-am pus in fata ei privind-o trist. Ea nu schita nici un gest. Doar privea in gol. Nu stiam ce sa zic, insa am incercat sa vorbesc… :
- Sakura, eu…
- Pleaca…eu nu mai exist in viata ta. Nu ma mai vezi cand trec pe langa tine! Nu vezi lacrimile ce-mi macina ochii! Nu imi vezi suferinta ! Sunt … [invizibila]!
Am oftat profund. Mi-a spus toate astea plangand si suspinand din greu. Am incercat sa o iau in brate, dar m-a respins, Atunci am privit-o in ochi. Buzele meu au inceput sa se arcuiasca intr-un mic zambet si au inceput sa rosteasca cuvinte intelese doar de mine si rozalia din fata mea. Eram atat de agitat. Cantam intruna si alergam pe langa ea tipand. O doream atat de mult si trebuia sa-i arat!
http://www.youtube.com/watch?v=TMEsIeEVm...re=related - Melodia cantata de Sasuke si peisajul in care erau incadrati cei doi in momentul cantecului.
Atentie acest capitol nu l-am corectat deloc, deci scuzele mele in caz ca sunt multe greseli!
I love my sys Hanako-chan , Abigail and ellamanu .Daca va luati de ele ati incurcato!X-(