Un suflet Singur pe o Mare din Lacrimi Sincere

[RouXiss Đx]

buuna :]
am adus next, stiu ca este cam tarziu :">

CAPITOLUL V

Ma uit la ele si zambesc. Are parul roz ca al meu, un roz deschis ca floarea de cires. Imi vad matusa, care aflu ca traieste.
Cad in gol. Dar cred ca am gasit fundul, pentru ca m-am izbit cu putere. Doare, atat de tare ma doare incat inima mea sensibila, parca din sticla se transforma in cioburi, iar cioburile in alte cioburi, pana la nesfarsit, pana cand va fi doar un praf inima mea. Nimeni nu stie nici distanta intre cer si pamant, dar cred ca eu o stiu. Cerul mia cazut in cap, provocandu-mi dureri sufletesti. Sunt ca un balon care are nevoie de aer, ca un bebelus de mama lui. Ma doare inima. De ce eu? Din ce se poate intampla mai rau eu am indurat si voi indura. Dumnezeu mi-a dat o cruce,iar eu va trebui sa o car pana la capat, la fel cum a facut si El. Ranile mi se adancesc, iar cutitul se tot rasuceste in rana. As vrea sa nu ma fi nascut. Ca sa mor impreuna cu mama. Dar stai? Cum a murit mama? O intrebare fara raspuns, dar cred ca stiu de unde sa aflu. O intreb pe mama, pardon Tsunade cum a murit.
-Sakura, mama ta a murit impinsa pe scari de matusa ta. Medicii au incercat sa faca tot ce se putea posibil, dar nu a mai avut sanse. Ultima dorinta a mamei tale a fost ...

~FlashBack~

-Asuma, vreau ca Sakura sa aibe o mama adoptiva, si sa nu stie de mine pana nu are optisprezece ani. Si te rog sa ma uiti si sa nu ma plangi la inmormantare.
-Dar eu, cum sa fac asta? Nu spune ca vei muri, nu o sa mori
Nici nu apuc sa termin propozitia ca sunetul aparatelor scot un sunet enervant, care arata ca sotia mea s-a stins din viata. Medicii intra pe usa la strigatele mele, incerc sa o salveze, dar unul din medici se intoarce spre mine si imi spune adevarul.
-Traieste, dar nu are sanse decat la inca o zi de viata.
-Koora! Nu! Te iubesc! De ce? zic printre lacrimi cazand pe jos.

~EndFlashBack~

Ma ridic si ma duc pe balcon. Tin strans bara, iar Tsunade se uita la mine cu ochii inlacrimati. Ea chiar ma iubeste, dar nu este mama mea. Daca ar fi fost altfel, daca nu m-as fi nascut nu sa-r fi intamplat asta. Tsunade ar fi fost fericita cu suma, eu as fi fost fericita cu mama in nori, in imparatia Lui Dumnezeu. Vantul imi da pe spate parul meu rozaliu. Lacrimile cad si iar cad in gol. Vreau sa ma aunc, sa scap de chin, dar este cel mai mare pacat sinuciderea. Am pasit usor in viata cu niste simple tipete de fericire ca traiesc, ca am mama si tata, iar acum tip de tristete, de suferinta, de dor.
-Sakura, iarta-ma. Mai da-mi o sansa, nu iti cer sa imi zici mama, dar vreau sa ma iubesti macar jumatate din cat ma iubeau inainte de adevar. Maine ai si banchetul, ai timp sa imi raspunzi.
Ii zic ca ma gandesc, dupa care imi fac bagajul complet si il pun in hol. Ma duc sus in camera, ma arunc in pat si ii pun capul in perna dand drumul lacrimilor.

-A doua zi la sase dimineata-

Ma trezesc si ma intind cascand. Imi pun mana pe frunte si imi dau parul de pe chip. Ochii rozalii arata de parca tocmai au plans, parul este ciufulit iar in doua ore trebuie sa fiu prezenta. Ma dau jos din pat si ma indrept catre baie. Ajung acolo si imi pieptam cu grija parul. Dupa ce termin intru in dus. Dau drumul la apa calda. Fiecare strop se izbeste de corpul meu provocandu-mi o durere placuta. Aplic samponul pe par si imi masez capul. Ma clatesc si aplic iar pocedeul. Ma dau cu celul de dus, iau buretele imi gadila pielea alba. Ma clatesc si ies din dus. Prosopul imi inconjoara trupul alb. Dau drumul apei reci de la ghiuveta. Periuta este murdara de pasta de dinti pe care o pun. Imi frec perlele albe dupa care clatesc si pun peria inapoi. Imi usuc parul cu fionul dupa care ma duc la dressing. Imi iau o pereche de blugi scurti doua palme mai sus de genunchi si un maeu rosu cu un cerc alb pe el. Ma incalt cu o pereche de balerini rosii dupa care ma indrept catre hol. Iau bagajul in mana dupa care alerg pe strazi deoarece era ora sapte si un sfert, iar eu trebuia sa fiu acolo la opt fara zece. Ajung la fara douazeci. O mana imi atinge umarul, facandu-ma sa tresar. Este chiar Hinata. O imbratisez dupa care ne imbarcam in autocar, care ne duce pana la port, de acolo lu-am vaporul si mergem pe Insula Konoha. Ne asezam fiecare doi cate doi, eu stand cu Hinata, iar in spatele nostru sunt doi baieti pe care Hinata ii cunoaste. Facem cunostiinta dupa care autocarul porneste. Acum este acum, excursia asta cred ca va fi interesanta...

[Kayla.]

Hello :] Intr-un sfarsit am ajuns si eu pe aici. Scuze de intarziere, doar ca nu am fost acasa cand ai pus next-ul. Oricum, sa revenim. Mi-a placut capitolul, desi a fost cam scurt, as fi preferat sa fie ceva mai lung, dar e bine si asa, chiar daca stiu ca puteai mai mult, ma multumesc si cu atat si sper ca pe viitor sa le faci mai lungi. Descrierea e buna, naratiunea la fel, desi mai puteai lucra putin la ele, iar dialogul e cam putin, ai fi putut folosii mai mult. Actiunea nu mi se pare grabita si n-am vazut decat mici greseli de tastare, nu prea importante. So, cam atat am avut de spus. Bafta la scris si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul. Spor! >:D<

[Rose ^^]

Buna, mersi ca mi-ai spus. Cam scurt capitolul, iar la descriere puteai sa mai indesi. Acel sentiment de tristete al rozaliei puteai sa-l accentuezi mai bine. Ai adus vorba si de fericire, puteai sa faci o relatie sa le pui fata in fata pe cele doua sentimente opuse si de aici rezulta un capitol mai mare. Incearca mai mult pe viitor, dialogul e ok...greseli nu am vazut. Chiar sunt curioasa sa vad cum dezvolti ideea.
Succes cu nextu:*

[Sho-Yo]

HELLo
Merci ca m'ai anuntat si spre supararea mea: Atat capitolul?!?:99:...
Puneai si tu mai multa descriere si puteai sa pui dialog de vreo douazeci de randuri... EEeh, oricum a fost frumos dar totusi putin trist. CUm am zis puteai sa pui mai multa descriere. Dialogul a fost prezent si bun, actiunea, pai mie una nu mi s pare grabita iar greseli nu am vazut deci totul e Ko.
Sa ma anunti de continuare si poate un capitol mai mare:pls:

[RouXiss Đx]

Scz pentru capitolul trecut, il voi face mai mare pe acesta ca sa ma revansez

CAPITOLUL V|

Ne asezam fiecare doi cate doi, eu stand cu Hinata, iar in spatele nostru sunt doi baieti pe care Hinata ii cunoaste. Facem cunostiinta dupa care autocarul porneste. Acum este acum, excursia asta cred ca va fi interesanta...
Incep sa ii povestesc bunei mele prietene despre ce mi sa intamplat de cand ea sa transferat. Ii povestesc toata viata mea, stiind ca ma va ajuta sa trec peste tot. Mereu mi-a fost alaturi, ma sprijinit, mi-a dat sfaturi bune, tine la mine ca la o sora mai mica. Este mai mare decat mine cu un an. Langa ea sunt fericita, are ceva special, as putea radia de tristete si ura, langa ea ma simt ca si cum as pluti, ca si cum nimic nu mi sa intamplat in viata. Stiu ca ea imi este alaturi, plange, rade alaturi de mine si nu ma lasa la greu. Nici macar nu stiu cum sa ii multumesc pentru clipele in care a fost alaturi de mine, pentru atatea nopti nedormite in care imi trimitea mesaje ca sa ma linisteasca.
-Sakura, ai indurat multe in viata si ai primit multe lovituri, daca o lasi pe Tsunade sa iti fie alaturi vei trece mai usor peste atatea obstacole, daca esti orfana nu inseamna ca nu trebuie sa ii accepti ajutorul, Asuma si Tsunade au vrut sa respecte dorinta mamei tale, sa iti ofere o familie fericita.
Orfana, acest cuvant ma sperie, imi da fiori cand ma gandesc. Eram fericita, radiam de fericire, tata ma striga \"Raza de soare\" sau uneori imi zicea \"Zambareata\" cad era suparat pe mine. Ii dau dreptate Hinatei, de ce sa nu accept ajutorul cuiva care ma iubeste? Daca nu am o familie macar gandul ca cineva ma iubeste sa umple putin acel gol, iar gandul ca cineva ma pazeste acolo sus sa ma intareasca.

Autocarul sa oprit, inseamna ca am ajuns. Cobor jos din autocar si ma uit la imprejurari. Mii si mii de barci plutesc pe apa cristalina iar soarele isi reflecta razele aurii peste barci si peste apa. Oamenii fac cu batista celor care pleaca de la casa parinteasca incepand o viata noua in alta parte a lumii, lasandu-si in urma trecutul. Ma uit la cer si privesc in gol, iar vantul imi da usor parul rozaliu pe spate. O mana calda ma atinge usor pe umar si ma intreaba \"Esti bine?\". Imi intorc capul putin speriata si vad ca este doar Hinata, ii raspund cu un simplu \"da\" dupa care ma indrept spre grup urmata de bruneta. Facem doua siruri indiene dupa care ne indreptam spre vapor. Pasesc usor pe scanduri pana ajung la vapor. Ii privesc desenele facute pe el, un ochi iar in urma lui un fulger albastru iar inaintea ochiului niste buze rosii. Ne imbarcamin dupa care fiecare primeste cheia de la cabina in schimbul banilor. Eu si cu HInata primim cheia cu numarul 7 scris pe ea dupa care dam banii capitanului vasului. Verzisorii Sunt numarati dupa care ii pune la locul lor, intr-o borseta mica si neagra. Incep sa dau tarcoale pentru a gasi camera si intr-un sfarsit am gasit-o. Bag cheia in gaura si rasucesc de doua ori dupa care apas pe clanta. Aprind becul si vad micuta camera. Doua paturi separate, cu covertura alba si romburi mov deschis precum ochii Hinatei. Observ o mica masuta si un scaun in fata ei iar langa este o comodina cu rafturi. Canapeaua alba din piele parca imi striga numele. Intru in camera si ma asez pe ea. Arunc geanta mare cu haine si icaltaminte intr-un colt si ma fac comoda pe canapeaua din piele. Iau o pernuta in brate si o strang in brate. Strang perna in brate iar din ea iese un miros de trandafir semn ca a fost spalata. Ma uit la modelele intortocheate de pe ea dupa care o pun la loc. Incep sa despachetez impreuna cu Hinata. Imi scot laptopul si il asez pe masuta. Scot o pereche de incaltaminte cu toc mare si platforme de culoare argintie si o rochie de seara deoarece vom manca la un restaurant. Scot o rochie lunga cu doua palme mai sus de genunchi in partea din fata si in partea din spate cu o palma mai joc. Culoarea ei este neagra cu paiete sclipiroare puse ici-colo pe rochie. Scot o cutiuta din care imi aleg un lantisor din argint si o pereche de cercelusi asortati cu lantisorul. Scot niste bratari tot din argint simple, perfect rotunde. Ma uit la ceasul de la mana si observ ca sa facut deja ore patru jumatate. Ma imbrac cu ce mi-am scos si ma uit in oglinda. Decolteul mi se pare putin cam mare asa ca cer o parere.
-Hinata, crezi ca sunt prea decoltata?
-Sakura, nici sa nu aud ca nu vii pentru ca crezi ca esti prea decoltata. Vii cu rochia asta, iti sta splendid.
Ii multumesc dupa care astept sa se schimbe si ea in rochia ei. Dupa cinci minute o vad cum iese din baie. Rochia ei este scurta cu doua palme mai sus de genunchi, iar zona burtii este transparenta, culoare ei este mov deschis ca ochii sai iar accesoriile negre. Pantofii sunt tot cu platforma, de culoare neagra. Ne luam gentuta minuscula cu banuti in mana si plecam. Ies din camera si inchid usa. O vad pe Hinata cum ma apuca de incheietura mainii si ma trage dupa ea pana la un grup de fete.
-Sakura, ele sunt TenTen si Temari.
-Buna Sakura, imi zice blonda stranganduma de mana si zambindumi cu un zambet pana la ureche.
Ma uit la blonda, mai precis la par. Este desprins iar bretonul este scurt cat sa ii acopere fruntea, impartit in doua suvite. TenTen are parul Prins intr-un coc cu doua ace. Temari are o rochie alba doua palme mai sus de genunchi fara nici un accesoriu iar pantofii sunt o pereche de balerini. TenTen are rochia rosie stil chinezesc cu un dragon galben, pantofii sunt aurii cu toc de doi centimetri.

***

Stau pe scaun si ii ascult pe baietii care stau in fata mea. Din cate am inteles,ii cheama Lee si Kiba. Le raspund doar cu niste simple \"Desigur, cum sa nu?\", \"Aha\", \"da\", \"nu\", \"Poate\". Cred ca voi muri, fetele danseaza cu baietii iar eu stau si ma plictisesc aici pe scaun. Oare asta doi nu au creier? Chiar nu observa ca mor pe scaun de plictiseala? As dansa si cu un bubos numai sa scap de scaun si clovnii asta doi. Din fericire vad pe cineva care se baga intre cei doi si ma intreaba \"Dansezi papusa?\" Desigur ca am zis da, iar cei doi fierb de ciuda.

Sunt pe ringul de dans iar mainile noastre stau impreunate. Ochii mei se uita in ochii lui negri abisali. Parul negru ii mangaie fruntea alba ca varul iar Kiba si Lee se uita la noi doi ca si cum am fi impreuna.
-Tu esti Sakura, nu? Eu sunt Sai, ma bucur sa te cunosc. imi zice brunetul
-Incantata de cunostiinta Sai. ii spun pe un ton calduros
Si am continuat cu intrebari despre noi pana cand valsul sa terminat, iar fantezia sa rupt. Ma simteam atat de bine, corpurile noastre erau lipite unul de altu iar distanta dintre buzele nostre era doar de cativa centimetri. Ochii lui abisali, zambetul lui, pielea lui alba...sunt coplesita in totalitate. Ne clatinam inpreuna in ritmul dansului, parca era nascut sa danseze. Un mic fior ma strabate imtreuna cu o intrebare, oare are prietena? Ne despartim usor unul de altul rupand magia care se forma intre noi doua. O vad pe Hinata cum se indreapta spre mine si ma intreaba
-Ce a fost asta? La inima lui Sai nu ajung toate fetele!
-A fost minunat cat a durat, ma simteam de parca pluteam printre norii albi si pufosi, parca eram in al noualea cer, pacat ca sa terminat.
-Saskura toate fetele sunt in gat dupa el, inafara de mine si prietenele mele. Spre exemplu Ino si Karin, fetele astea se dau la toti baietii.
Pentru mine nu conteaza, nu a fost nimic si nu va fi. Sunt sigura ca nu simte nimic pentru mine, sunt urata. Nu stiu ce este aia dragoste, nu am sentimente desi cand eram mica am primit multa atentie si iubire. Am primit prea multe lovituri dintr-o data. Sunt orfana, fara mama si tata, dar unii zic pur si simplu \"Asta e, viata merge inainte\". Cu bune cu rele ei tot zambesc desi in inima lor este un infern, o furtuna care mereu va fi pana cand o sa adoarma in somnul de veci. Si se vor intalni cu ingerii, cu parintii lor si cu Dumnezeu care ii va intampina cu multa dragoste si caldura. Cine plateste in viata asta nu va trebui sa mai plateasca si in cealalta. Va fi un inger pazitor a generatiei urmatoare, iar unii zic ca nu au nici un viitor, dar Sus vor avea viitorul etern nu unul limitat la optzeci de ani. Daca primesc o cruce de la Dumnezeu trebuie sa o car pana cand voi cadea din picioare si voi cere iertare la Poarta Raiului pentru toate pacatele. Cand porti o cruce trebuie sa o porti cu mandrie, oricat de mare si grea este ar trebui sa zambesti pentru ca in orice moment te poti vedea cu ingerii, orice clipa de neatentie de poate costa viata, uneori si cea a altora. Crucea mea este mica iar eu tot ma plang fara sa ma gandesc la altii care nu si-au vazut parintii adevarati. Viata iti da o lectie iar tu in lumea De-Apoi va trebui sa stii care e nu sa stai si sa treci ca gasca pe apa. Tatalui meu nu ia fost frica de moarte, sia dus misiunea cu mandrie pana la capat si a lasat in urma doi copii si nevasta sa. Daca te-as mai vedea macar o data, macar un minut, sa te strang in brate, sa iti miros fumul de tigara cu toate ca il uram si mereu te certam si ti-o aruncam pe jos. Sa iti zic un sincer \\\"Te iubesc!\\\". Mama, te voi razbuna, ti-ai dat viata pentru ca eu sa traiesc, cand eu am luat prima gura de aer tu ai luat-o de ultima. Incep sa plang in siroaie de lacrimi. Dau cu mainile la ochi dar degeaba. Ies si incep sa fug pe vapor ca disperata. Ma duc la bord si ma uit la apa, la valurile mici care se izbesc usor de vapor. Pasarile zboara peste apa, libere cum ar trebui sa fie. As vrea sa pot zbura si eu libera ca o pasare, sa uit de tot, sa zbor peste mari si oceane, peste paduri si tari cautand un loc al meu unde sa ma reculeg.
Tin bara strans in mana in timp ce las lacrimile sa curga pe chipul meu firav. Parul meu rozaliu \"zboara\" in bataile vantului in diferite directii. Simt o atingere pe umarul drept, o mana calda, putin cunoscuta mie. Imi intorc privirea si vad cine este....


Sper ca e bun capitolul, uitati pozele:
Camera:
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
Canapeaua:
http://www.google.ro/imgres?q=case+de+lu...24&bih=677
Pernele de pe canapea:
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 Rochia Sakurei

[Kayla.]

Hello :] Am ajuns si eu pe aici. Sorry ca n-am trecut mai devreme, doar ca n-am prea avut timp. Anyway, sa revenim asupra next-ului. A fost dragut si ai compensat cu next-ul asta, faptul ca next-ul anterior a fost cam scurt. Mi-a placut descrierea, naratiunea si dialogul au fost si ele bune. Am vazut cateva greseli, dar nu prea grave, iar actiunea nu a fost deloc grabita. So, that\'s all. Spor la scris si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul. Succes! >:D<

[Rose ^^]

Buna, ai venit cu nextul. Cuplu va fi SaixSaku? O_o interesant, mai ales ca l-ai facut pe Sai gen Sasuke, adica toate fetele sunt dupa el..desi as fi preferat sa-i oferi ceva mai original si sa nu-l faci copia lui Uchiha junior :]]
Ceea ce nu mi-a placut si nici ca ar fi aratat bine au fost repetitii: rochie, scot..le puteai inlocui..\"drept accesorii imi iau...\" Descrierea a fost ampla pe final, mi-a placut la final. Dansul puteai sa-l descrii mai bine, o intartea, se leganau asemenea unei barci; ceva mai mult ca sa stim si noi cum a fost acel dans si ce au facut.
O greseala ce mi-a sarit in ochii a fost:
as putea radia de tristete si ura- nu inteleg ce vrei sa zici, alaturi de Hinata e trista si simte ura? poate doreai sa pui \"as putea uita de tristete si ura\"
:bye: si mersi ca mi-ai zis

[RouXiss Đx]

Am venit cu next :D Si inca va las in suspans ca nu va zic despre rozalie acum. Si scuze ca e mic capitolul. :o3 ma voi revansa eu si nici nu l-am corectat, si am scris si putin in graba :">


CAPITOLUL V|| - Un nume si o surpriza

~Asuma~

Ce face femeia asta? Unde opreste? Nu o intreb, sigur ar minti. Ceva e in neregula aici, ar fi trebuit sa fim deja in oras, sa vad cladirile, dar in schimb tot ce vad sunt doar turme de vaci, capre sau oi. Insfarsit se opreste, mai precis in fata unei ferme. Oftez adanc dupa care o intreb de ce sa oprit masina.
-Nu mai avem benzina. Ce ar fi sa oprim la ferma?
Oftez iar si cobor jos inchizand cu puyere usa, iar la impact sa se auda un zgomot. Plec nervos spre poarta si o deschid. Intru inauntru si caut pe cineva. Nu cred ca e parasita, sau poate ca da. Intru in hambar. Fanul este intins peste tot, numai fan. Razele soarelui patrund printre gaurile facute in peretele din lemne si lumineaza putin incaperea. Fac doi pasi in fata, ma uit in jur si nu vad nimic. Atmosfera e din ce in ce mai stranie, mai tensionata iar fiorii mi se urca pe sira spinarii. Ies afara cat de repede posibil si inchid usile mari. Ma uit iar in jur, nimic inafara de niste iarba. Ma uit mai bine si nu vad nici urma de Kurenai. Poate nu a plecat. Ma uit mai bine in jur, ma uit si dupa masina o gasesc lesinata pe jos. Oare se preface? Ii dau cateva palme peste fata si ii zic pe nume. Nu se trezeste, dar ceea ce e bine e ca respira. O pun in masina si incerc sa o pornesc. Ce mincinoasa de zile mari, masina porneste.

~Tsunade~

Ma uit la chipul ei micut. Ma gandesc la ce nume sa ii pun, poate Sayuri, sau ... Dayane, amandoua imi plac. Decizia o va lua Sakura, si sper sa ii placa. Este seara, mai bine ma duc sa ma culc, asa ca imi duc fetita mica si dulcica in camera ei. O pun in patutul cu gratii usor si ma asez pe patul din camera ei. E o camera foarte mica, langa usa in partea dreapta este un dulap lipit de ccolt, dupa este patutul cu gratii, dupa un cos cu jucarii, un pat mic de o persoana, iar dupa un birou cu sertare si rame cu poze in ele. Ma culc pe pat si astept sa ma fure somnul, si sa ma duca in tara viselor. Dar nu apuc nici sa inchid ochii caci telefonul suna. Il iau de pe micul birou si raspund, este Sakura.
-Buna draga mea, ai patit ceva?
-Nu am patit nimic, mama. Te-am sunat ca sa iti zic ca esti iertata, te iubesc precum o mama. Iar pe sora mea o iubesc ca si cum ar fi fiica mea.
-Sakura, distreazate, si multumesc. Ce nume crezi ca e mai frumos dintre Sayuri si Dayane? Mie imi plac amandoua, decizia e a ta.
-Mama, le vreau pe amandoua. O sa aiba doua nume. Trebuie sa inchid acum.
A inchis. Sunt fericita, insfarsit am primit raspunsul. Acum pot adormi linistita. Las de hotul numit somn sa ma fure si sa ma duca cat mai adanc in lumea viselor. Cat ami departe posibil, unde visele sa ma inconjoare si sa ma 'devoreze' pana cand ma voi trezi.


Soarele patrunde prin geamul ferestrei. Razele ma mangaie si imi topesc sufletul precum o inghetata pusa la soare. Casc si ma intind indreptandu-mi privirea spre Sayuri. Mi-a mai venit un nume in minte, Sasame. Cam mult trei nume, dar daca imi plac nu am ce face. Ma ridic si o iau usurel in brate uitandu-ma spre ceasul de pe peretele alb-rozaliu. Este ora zece jumatate, cu atat mai bine, am timp sa fac curat sa gatesc si sa am grija si de Sasame. O legan usor si ma duc spre baie. O pun pe locul de schimbat scutece, unde sunt mai multe prosoape puse de diferite culorti. O schimb si ma duc cu ea la bucatarie ca sa ii dau niste mancare. O pun pe scaunul cu tavita si scot un borcanel pentru bebei. Iau o lingurita rosie din plastic si ii dau cate putin pana cand termina tot.


Edit: OMG!!! Am uitat ca are cateva zile, deja in mintea mea avea o luna :)) ametita stiu...:eto:

[Rose ^^]

Buna, mersi mult ca mi-ai zis.

Pai da, capitolul are cam multe greseli si una ce am vazut-o e pe la final. Sasame are doar cateva zile de cand e nascuta, deci nu are cum sa stea in fundulet de acum si mai ales sa manance mancarea aia pentru copii. E prea mica si prima data se alapteaza, mai intai la sanul mamei si uneori cu biberonu.
Asa: Uite un sfat cand e vorba de figuri de stil nu mai pune cuvintele intre ghilimele, cum e la final "devoreze". Pai descrierea e bunicica, esti pe calea buna. Puteai sa dezvolti mai mult sentimentul pe care la simtit blonda cand a aflat ca a fost iertata si ma bucur ca sa intamplat.

Te pup dulce :*

:bye:
>Rose<

[RouXiss Đx]

Doar un com? Vad ca mi-am pierdut din cititori, nu va place ficul? Chiar atat de mult urati acest fic? Puteti lasa si voi un comentariu de 3 randuri, mai amarat cum o fi el, macar sa stiu cine citeste si cine nu. De ce nu mi-ati zic ca nu va place ideea, sau poate alceva si il inchideam. Am facut 7 capitole si am doar cativa cititori. Pe ceilalti care nu imi lasa com nu ii pot numi cititori. Deci, daca nu primesc cel putin 5 comentarii nu mai pun next! Si poate inchid si ficul daca ma gandesc mai bine, nu are rost sa scriu daca doar 2 comentarii vin.
Spor la lasat comuri.