Un suflet Singur pe o Mare din Lacrimi Sincere

[Sho-Yo]

Buna,

Se pare ca am ajuns dupa multe secole, am ajuns. Deci mi place capitolul, descrierea merge linistita, actiunea nu fuge, greseli de tastatura/exprimare nu am zarit, dialogul nu e sec si am o problemuta destul de mare: cine e vapacita aia care ii zice lu' Asuma ca o sa aiba o noua familie?
Inafara de asta totul merge, si poate ma vei anunta:*
Spor la scris!

[Zummy]

hello merci ca mi-ai spus >:D< am mai spus-o si o s-o mai spun :D imi place ficul tau e foarte frumos are descriere sentimentele eu zic ca sunt descrise bine dialogul chiar nu-i sec deci are tot tacamul si imi place si cei cu orochimaru prin peisaj :-? da ciudart ma rog ....mie ficul tot imi place si astept un next de urgenta :d

[RinMi♫♪]

O.O devine din ce in ce mai interesant. Deci tatal sakurei traieste, si am o mica banuiala ca acele doua fete cu , care s-a intalnit ea sunt Ino si Karin, foarte interesant. la un momrnt dat ne-ai cam indus in eroare dar mam prins de idee dupa. Greseli- putine. Si oare va fi o "lupta intre cale doua familii pentru tatal Sakurei?

nu uita sa ma anunti (chiar daca nu pun com. eu tot iti citesc fic-ul)

[Rose ^^]

Buna, pai ma bucur ca asculti ce iti spun, insa mai ai de munca si destul de multa. La propozitii mai ai de lucru, adica cand ai un "dar" pui virgula inainte si continui, iar dupa "si" sau inainte nu mai pune virgula;). Dialogu e ok, chiar mai speriat la inceput cand am citit ca rozalia nu a fost admisa, dar bine ca sa rezolvat. Kurenai e asa rea o.o si ficasa e Karin? waw...va fi interesant, daca banuiesc ca alea din liceu a fost Ino si Karin >:) Deci ti-a zis cu descrierea, ai pus pe acolo, insa te poti axa mult pe o singura idee si sa o dezvolti in mai multe propozitii/ fragemte.
Pai cam atat.Spor la scris:*

[Kayla.]

Hello. Am ajuns si eu intr-un sfarsit. Scuze de intarziere, doar ca abia acum mi-am facut putin timp sa comentez si mersi ca m-ai anuntat. Sa revenim. A fost un capitol bun, cu destul de mult suspans pot spune. Descrierea a fost bunicica, desi puteai sa pui mai multa, nu cred ca se supara nimeni, naratiunea si dialogul au fost bune. Actiunea nu a fost grabita, si am vazut mici greseli de tastare dar nu prea importante, dar totusi fii mai atenta pe viitor. So, cam atat am avut de zic. Bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti cand il pui. Spor la scris! >:D<

[~BreNda~]

Hey, am ajuns si eu intr-un sfarsit. In primul rand vreau sa iti multumesc ca m-ai anuntat ca ai pus continuarea, iar acum sa trecem la capitol. Imi place mult. Descriere este destul de multa, dar totusi mai trebuie, actiunea nu este grabita, iar dialogul nu este sec. (Nu spun mai mult pentru ca si eu mai am mult de lucrat) M-am speriat cand rozalia nu a fost admisa, dar acum bine ca e totul ok. Ideea ficului mi se pare super. Ce bine ca tatal Sakurei inca mai traieste, dar din pacate o nebuna nu il lasa in pace (pacat ca acea este Kurenai). Mi-a placut cand o descriai pe Karin, cu ''ochelarii de pe vremea bunicii''. Oricum, te rog sa ma anunti can pui next si spor la scris. *Hugs* >:D<:*

[RouXiss Đx]

Buna :D
Mersi de comuri, si nextul asta va fi unul destul de socant. Sper sa va placa, si succes la citit. ^^

CAPITOLUL IV O dragoste de piatra [partea ll]


Mama, stiu ca nu il poti inlocui pe tata, dar de dragul copilului trebuie sa o faci. Daca eu nu as avea tata nu stiu cum as reactiona, cum as face, dar macar a stat langa mine pana acum. O familie fericit, asta trebuia sa fim. Tata, te iubesc stii bine, dar tu nu. Ai promis ca nu te intorci. Dane un semn, un semn ca te uiti la noi si ca ne iubesti, ai grija de noi, de mama, de Konan si de mine. Si te rog, daca mama ii va oferi un tata nou, te implor sa o ierti, Konan nu a gresit cu nimic ca tu nu tiai respectat promisiunea si ca ai vreut sa pleci in ceruri, alaturi de bunicii mei, alaturi de alti ingeri si Dumnezeu. Cateodata vreau sa mor, sa vin cu tine, dar nu pot. Iar plang, dar imi sterg lacrima care vrea sa se uneasca cu cealalta la barbie, iar apoi cand cele doua isi unesc destinul sa cada in gol. Ma sterg bine, dupa care imi iau "papusa" in brate si ma duc la ea in amera. O schimb in alte haine de culoare galben deschis si cu roz precum floarea de cires. Vad ca casca, cred ca ii este somn. O iau si o pun in patutul cu gratii ca sa nu cada, dupa care ies usor din camera. Cobor jos, unde o vad pe mama. Ii povestesc simplu despre ce am facut azi si despre acea croaziera. Imi zice ce sa fac, sa fotografiez, sa ma plimb si sa nu imi zonsum banii pe prostii, sa nu intru in conflicte, care dupa mine va fi foarte usor. Imi zice sa imi iau ce haine vreau din dressing. Niciodata mama nu a fost asa de afectata, de cand tata a murit nu a fost asa de negrijulie, inainte ma pazea, se uita la ce imi iau, ce imbrac si ma controla, acum nici nu se gandeste macar. Alti copii sar bucura, dar eu nu. Ma duc la dressing, nu vreau sa ma vada ca incep sa plang. Cand ajung dau drumul lacrimilor care nu zita sa iasa. Plang atat de mult incat as putea face o mare din lacrimi, doar ca lacrimile sunt sincere. Iau o haina de a tatei, mama a vreut sa pastreze o parte. Ii iau camasa si o strang in brate. Mirosul parfumului tau barbatesc amestecat cu putin fum de la tigara ma face sa cred ca esti aici, langa mine, dar nu este asa, tu esti departe, in nori. De ce eu? Cu ce am gresit Doamne? Miai dat speranta sa imi traiesc viata, cand mam nascut eu am fost bolnava, aproape pe ,moarte. Doctorii nu miau dat sanse, niciun copil nu a scapat de aceasta boala, dar eu am reusit. Daca as putea tias da sufletul meu pentru tine tata, o iubire trece prin orice, sunt distrusa, ma doare, vreau sa fug, sper ca asta sa fie un vis, un cosmar, si sa ma trezesc si sa vad ca sunteti laga mine, Acum vad, a venit si randul meu sa sufar. Vedeam alti copii singuri, plangand, uitandu-se la cat de fericita sunt, la cat de mandra ma simteam. Acum sunt ca ei. O fata care crede ca totul sa sfarsit, ca viata nu mai are rost. Uneori stau si ma gandesc la toata viata mea, la amintirile pe care cu timpul se vor sterge lafel ca imaginea tatei din mintea mea, la mama care va fi din ce in ce mai rece, distanta si neglijenta.

~Tsunade~

Vad ca Sakura a iesit sa ieie aer curat, si curat intre ghilimele, pentru ca la cate masini sunt pe aici numai aer curat nu se poate numi. Dupa cinci minute aud soneria sunand. Fata asta nu are cheie? Ma inddrept si o deschid, iar in fata mea apare un barbat inalt, cu parul negru, ochii negri abisali si pielea alba. Il recunosc din o mie de oameni, nimeni nu este ca el. Si nu ma refer intr-un sens bun, ci intr-un sens rau. El a fost mereu un om gelos, bagaret, needucat si santajist. Sigur vrea ceva. Inainte sa isi deschida gura mai bine ii inchid usa, dar mana lui ma opreste.
-Tsunade! Nu ne-am mai vazut de mult timo, ce mai face As ...
-Nici sa nu ii rostesti numele Orocimaru!
-Uite, nu ai vrea ca Sakura, fetita aia roz sa afle adevarul de la varsta asta. Nu? Doare, nui asa? Si pe nime ma durut cand te-ai casatorit cu Asuma. E randul tau acum.
Ii spun ca nu ii pasa ce ii zice, ii spun simplu ca nu o sa fie crezut dupa care ii ichid usa in nas. El ma asteptat toata viata, dar degeaba. Nu va ajunge nici macar sa ma faca sa il pot privi fara ura. El este cel care a distrus aceasta familie. Primii doi copii au fost rapiti de el, iar acum ei cred ca el este tatal lor. Nu suport sa vad oameni ca el, care vor doar raul pentru ca ei sa fie fericiti.Dar Sakura nu ar suporta adevarul tot.

~Sakura~

Merg linistita pe strada. Gandul meu zboara in tarile calde, dar o mana rece imi atinge umarul si ma face sa tresar. Imi intorc privirea si dau ochii cu seful tatalui meu, Orocimaru.
-Sakura, a venit momentul adevarului. Tsunade nu este mama ta. Mama ta adevarata a murit la nastere. Eu am omorato. Asuma a murit tot de mana mea. Mama ta a fost prima sotie a tatalui tau, Asuma. Mai ai un frate si o sora. zice barbatul cu un zambet diavolesc.
Raman socata. Mama nu este mama mea? Deasta este rece cu mine? Vreau sa il intreb ceva pe barbat, dar vad ca acesta a plecat. Nu il mai observ. Cand in genunchi si dau drumul lacrimilor si tipetelor de disperare. Cum? A glumit? Cred ca nu, am mai auzit o data o discutie intre mama si tata asemanatoare.

~FlashBack~

-Asuma, eu nu cred ca sunt pregatita. Sa afle adevarul la varsta asta? E prea dur pentru o fetita.
-Tsunade, nu trebuie sa afle adevarul. Asta este doar intre noi doi.

~EndFlashBack~

Lacrimile aluneca pe obrajii mei albi precum saniile pe derdelus, doar ca lacrimile se unesc la barbie, dupa care cad impreuna in gol. Tsunade, te urasc! Tata, cum ai putut sa o inlocuiesti pe mama? Si eu am gandit asa cand tata a murit, ca mama sa il inlocuiasca pe tata ca pe o soseta folosita. Asa sar fi simtit. Ar fi avut un sentiment de ura, de dispret. Nu vreau sa o mai vad in viata mea, dar are de dat niste explicatii. Multe, multe exdplicatii. Alerg pe strazi iar lacrimile parca se arunca in urma mea. Ajung acasa intr-un final. Dau cu piciorul in usa iar aceasta se deschide cat de tare poate. Mama se sperie si ma intreaba ce am.
-Cum adica ce am? Tsunade mai mintit! Nu esti mama mea. Duma la mormantul ei acum! Aratami poze cu ea, vvreau sa imi vad mama. tip eu disperata in lacrimi
-Saku....
-Nu! Nu imi zi nimic, nu am ce vorbi cu tine! Arata-mi poze cu mama mea adevarata!
-Ascultama vrei nu vrei! Iti arat poze cu ea dupa ce ma asculti! Nu stiu unde este mormantul ei, dar nu numai eu am hotarat ca meriti o mam, ci si tatal tau Asuma. Am vrut sa nu suferi, sa ai o familie.
Ii spun iar ca nu o ascult si ca nu ma intereseaza, iar intr-un final imi arata niste poze cu mama mea adevarata la diferite varste. Ma uit la ele si zambesc. Are parul roz ca al meu, un roz deschis ca floarea de cires. Imi vad matusa, care aflu ca traieste.

Poze:
Mama Sakurei la 15 ani: http://media.photobucket.com/image/pink%...a.gif?o=14
Mama Sakurei la 17 ani [ a 4 a poza]: http://newcooltrendhairstyles.blogspot.c...acter.html
Mama Sakurei la 22 ani [cea in rochie roz e mama ei, imagine dinaintea casatoriei si femeia in rochie alba este sora mamei Sakurei]:
http://www.crunchyroll.com/forumtopic-12...tiny?pg=36

[Sho-Yo]

Frumos, imi place acest capitol si merci mult ca m'ai anuntat.
Se pare ca descrierea nu lipseste, actiunea nu fuge cu avionul in Malta, dialogul...nu e sec si din pacate mai este un lucru: sunt cateva greseli de tastatura dar sunt destul de putine. Oricine are greseli asa ca nu'i mare lucru. Deci, se pare ca Tsunade a mintit'o si chiar nu mi'a trecut prin cap de ce Sakura are parul roz si Tsunade blond iar Asuma parca nagru... Deabia astept sa vad si celelalte capitole si sa ma anunti cat mai repede :-h

[Kayla.]

Hello :] Am ajuns si eu pe aici. Mersi ca m-ai anuntat. Anyway, sa revenim. A fost un capitol destul de scurt, as fi preferat daca era ceva mai lung. Descrierea e chiar buna, naratiunea si dialogul ok. Fara suparare, dar ai extrem de multe greseli. Nu ai folosit deloc cratima, ceea ce nu e bine. Ai probleme si in a te exprima corect, ceea ce e de mirare la cei 18 ani ai tai. Incearca pe viitor sa lucrezi la asta. Cam atat am avut de spus. Bafta la scris si nu uita sa ma anunti cand pui next! Bye, bye!

[Rose ^^]

Buna, mersi ca mi-ai spus. Pai vad ca incerci sa pui descriere, ma bucur de asta desi mai ai de munca cu ea. Incearca sa ne surprinzi, sa aduci ceva nou care sa ne socheze in adevaratul sens, ma refer la modul de descriere. Greseli sunt, mai ales cu cratima, ai grija pentru ca de foarte multe ori ea lipseste. Actiunea a cam fugit, la momentul adevarului. Si ceva nu am priceput. Sakura sa dus in dulap, si cand povestea era din perspectiva lui Tsunade ea a plecat in oras, ai fugit putin si cu Orochimaru la fel cand ia spus rozaliie. Chiar asa de direct, si prea repede..
reactia rozaliei nu ma surprins, pentru ca asa e mereu zici ca e scapata de la nebuni.
cam atat, succes cu nextu:*