Un suflet Singur pe o Mare din Lacrimi Sincere

[RinMi♫♪]

Merci din nou ca mai anuntat.
Ce repede trece timpul in fic-ul tau. Am vazut ca ai facut ceva imbunatatiri, felicitarile mele! Am vazut si cateva greseli pe ici pe colo, se mai intampla. Si O.O deja a venit ziua nasteri, suspans suspans si iar suspans abia astept sa vad daca va fi fata sau baiat, pot sa fiu nasa? ^^ Si mai e si faza cu liceul, oare Sakura se va indragosti de cineva sau fic-ul tau va fi diferit.
Nu uita sa ma anunti!

[~BreNda~]

Hey, am venit si eu intr-un tarziu. Imim pare rau ca nu am comentat si primul capitol, dar nu am avut de loc timp, din nou, scuze. Trecand, sa incepem. Tilul este destul de interesant, ma atrage. Descriere este, dar mai trebuie sa descrii sentimentele. Am vazut cateva greseli de scriere dar sunt minore. Ideea este draguta, imi place, totusi nu stiu foarte multe, doar ca a murit tatal rozaliei. TE rog sa ma anunti cand pui next si spor la scris:bye:

[Sho-Yo]

Buna,
Se pare ca am ajuns destul de tarziu dar niciodata nu e prea tarziu;)
Mi plashe fic'ul, este destul de dragut, ideea mi se pare destul de... interesanta, sper sa vad ce se mai intampla. Descrierea buna, buna, actiunea nu alearga de noi, dialogul nu e sec si nici foarte mult sau prea putin, greseli nu prea am vazut si nici nu le'am cautut.
Deci astept sa vad continuarea si sa nu anunti:*

[RouXiss Đx]

BUna, vam adus next-ul mult asteptat. Pai, da poti fi nasa :)), si multumesc de comentarii. Oooo, veti vedea ce va pati Sakura. Se vor intamppla multe. Fara sa va mai retin, uiteti next:

CAPITOLUL lll - admis sau respins, fata sau baiat

Ma apropii de ea, pentru a o ajuta, acum este momentul in care imi voi vedea fratele sau sora. Vad cum isi pune mainile pe burta.
-Sakura, mi sa rupt apa!
Nu mai pot de bucurie. Pun mana pe telefon si sun la unu unu doi, numarul pentru urgente. Le dau adresa dupa care le spun problema. Imi dau niste indicatii, si imi spun sa ma linistesc. Ma pun langa mama, care sta intinsa pe canapea, si o apuc de mana. Incep sa vorbesc cu ea, o intreb ce nume vrea sa ii puna, si din cand in cand ii mai spun sa respire si sa inspire. Dupa doua minute aud soneria, semn ca cei de la salvare au venit. Ma indrept catre usa si o deschid. Medicii intra, si se duc direct catre tinta, adica burta mamei. Vad ca au trimis doar femei, se pare ca sau gandit si la intimitate. Una din asistente imi zice sa ma duc in camera. Nu stiu de ce, dar trebuie. Ma duc in bucatarie, de unde imi fac un suc. Dar nici nu apuc sa torn lichidul colorat ca si aud tipetele de disperare ale mamei. Imi torn, dupa care ma duc in camera mea. Dupa zece minute de asteptat, aud urletele copilasului. Doamne, ce fericire, oare este fata? Nu, cred ca este baiat. Orice este, este al meu. Defapt, fratele sau sora mea, pentru ca el e a al mamei. Nu mai suport asteptarea, si cobor jos. Nu imi vine sa cred ochilor. Un copilas atat de dragut si frumos. Tata, pacat ca nu esti aici, sigur ai fi fost mandru. Vad o asistenta indreptanduse spre mine. Se pare ca este aceeasi care mia zis si sa ies afara din camera in momentul nasterii.
-Este o fetita sanatoasa. Felicitari, ai o sora. Dar tatal unde este?
Aceasta intredare ma va urmari toata viata. "Tata unde este? " asta va fi intrebarea copilului.
-Tata nu este aici. ii spun simplu cu o privire trista, dar care parca priveste in gol, dupa care asistenta pleaca
Este o fetita dulce si frumoasa. Asistenta imi spune ca mama va fi dusa la spital impreuna cu copilul, pentru a fi supravegheati. Dau aprobator din cap, dupa care vad asistentele si doctoritele cum pleaca impreuna cu mama care sta pe o targa si copilul. Acum mi-am amintit, trebuia sa filmez momentul nasterii. Ei bine, am uitat ca tine tata cand tu trebuia sa filmezi momentul cand eu imi fac aparitia in aceasta lume, la fel ca o dansatoare cand is face aparitia pe scena, iar lumea aplauda si reflectoarele o "orbesc". Am asteptat mult momentul asta, cand tu te vei naste. Nu mai pot de bucurie. Incep sa sar in sus cu un zambet pana la urechi. Imi amintesc vorba tatei care ma invatat sa fiu asa, "Viata nu este mereu roz, dar cand este, traieste din plin momentul!". Dar un somn nebun ma apuca. Ma duc la baie pentru a face un dus si a ma spala pe dinti. Ma duc sus, si imi dau toate hainele jos, dezvelindu-mi trupul. Un fior ma escaladeaza, datorita faptului ca pielea mea calda a intrat in contact cu aerul rece. Dau drumul la apa, si ma pun in dus. Dau drumul usor la apa, care prima data vine rece, dar dupa vine calda. Picaturile se izbesc de corpul meu provocand un sentiment de relaxare. "Durerea" provocata de stropi de apa imi uda pielea mea fina si alba. Iau samponul si incep sa imi masez capul. Parul meu rozaliu este incurcat de spuma samponului. Balonasele colorate se sparg cad degetele mele trec prin ele, incercand sa maseze capul. Dupa ce ma clatesc mai aplic o data procedeul dupa care ies afara. Dinnou un fior ma strabate, iar pielea mi se face de gaina. Imi iau prosopul si ma sterg, dupa care il infasor bine pe trupul meu. Imi sterg parul cu un prosop, dupa care il pun in cap, infasurat intr-un anumit fel de par. Ma duc la ghiuveta, de unde imi iau periuta si pasta de dinti. O intind pe parul periutei, dupa care fac contactul cu dintii. Ii frec timp de un sfert de ora, dupa care clatesc. Ma indrept spre dressing, de unde imi iau pijamalele. Ma imbrac cu ele, acestea fiind albe cu stelute roz tipator pe ele. NU sunt moarta dupa culoarea asta. Pur si simplu le-am primit de la bunica, acum doi ani. Pe atunci imi erau mici, dar acum imi sunt perfecte. Ma duc spre pat si incep a "sforai". Somnul nu se lipeste prea bine de mine, dar intr-un final, pa la ora zece mos ene imi inchide ochii, ducandu-ma in lumea viselor.

-Dimineata-

Este ora sase jumate. Ceasul incepe sa taraie aproape sarind si de pe noptira, vrand sa isi ieie zborul. Mana mea il opreste. Ma ridic somnoroasa. Ma duc la baie si cand ma uit in oglinda aproape lesin. Parca m-as fi corentat. Parul imi sta ridicat in toate partile, cearcanele atarna de ochi, care si ei aproape imi cad in gura. Imi asez parul cu peria, dupa care imi spal perlele. Albul isi face aparitia, iar dupa ce imi dau cu apa pe fata, focus-pocus! Mi-am revenit, sunt din nou lafel. Ma duc in bucatarie, imi beau ceaiul de menta pe care mil fac zilnic. Ma duc la dressing, ma schimb de pijamalele de la bunica, si imi iau o pereche de pantaloni pana putin mai sus de genunchi cam cat o palma un tricou alb si o vesta maronie. In picioare imi aiu niste sandale cu multe cureluse aurii. Ies pe usa casei, cu telefonul si cheile in buzunar, si plec pe drum pana la liceu, foarte atenta la cum traversez. Soarele parca vrea sa ma prajeasca ca un pui intr-un rotisor. Dar dupa un sfert de ora de mers gasesc insfarsit liceul. Ma uit la ceasul pe care il am la mana, si se pare ca indica ora opt fara cinci. Intru in liceu si intreb un elev unde pot gasi secretariatul. Imi spune unde, iar eu ma duc la secretariat. Ii spun ca am o programare, iar aceasta verifica. Ii arat buletinul si imi da dosarul cu toate realizarile mele, dupa care ma duce spre biroul directorului, Femeia ciocaneste, iar directorul spune simplu "intra". Ii spune cine sunt si pentru ce am venit, dupa care ma lasa singura. Un director care poarta costum, insfarsit.
Ia un loc, te rog. zice omul calm.
Ii inmanez dosarul pe care mama la dus la secretariat in timp ce eu eram la spital. Acesta rasfoieste si se uita la diplome. Tot vede pe ele locul unu, locul unu si numai locul unu. Se uita la ce liceu am studiat, la notele de pe foaie si din sertarul lui scoate o hartie. Imi spune ca trebuie sa fac acest micut test, de zece exercitii. Imi da timp jumatate de ora, iar daca nu iau zece imi zice ca nu ma admite.Completez toate spatiile exercitiilor, dupa care ma verific. Intr-un sfert de ora am terminat. Ii inmanez foaia, iar acesta incepe sa corecteze.
-Domnisoara Haruno, tocmai ati fost ...

~Tsunade~

[align=center]Stau pe patul spitalului dormind. Dintr-o data deschid ochii. Vad fiinta micuta langa mine, in incubatorul ei speial. O asistenta care vede ca m-am trezit ma ajuta sa ma ridic, dupa care imi da copilul sa il tin in brate. Deschide usor capacul incubatorului, dupa care ia mica faptura si mio da. Aceasta incepe sa planga, dar cand mainile mele ii inconjoara trupul micut se linisteste, semn ca stie ca sunt mama ei. Dar singurul lucru care ma deranjeaza este faptul ca tu, Asuma, nu esti aici. Trebuia sa fii si tu, in acea "poza" in care noi doi stam, tu ma tii cu o mana, iar cu cealalta copilul, la fel si eu. Sa se uitam amandoi la acest bebe mic, sa il vedem cum creste si cum incepe sa vorbeasca, sa inceapa sa mearga si sa cada ca bobocul in fund, sa o vedem pe Sakura cum se joaca cu copilul. Dar nu, tu a trebuit sa pleci, printre ingeri. Inca tin minte cat ma deranja fumul tau de tigara, sau la prima intalnire, totul a fost perfect, pana ce ai aprins tigara, iar fumul mia intrat pe nari, vai ce fel eram. Sau cand exersam la aruncarea grenadelor la unitate, tu ai venit pe ascuns cu gandul sa ma sperii iar eu ti-am dat una de ai cazut lat pe jos. Iubitule, de acolo de unde esti, stiu ca ma auzi. Stiu ca iiti este greu, ca vrei sa fim o familie, ca vrei sa impingi iar leaganul copilului pentru a doua oara. Mai tin minte ziua in care destinele noastre s-au unit.

~FlashBack~

Ies din masina si imi vad mirele. Amandoi ne privim unul pe celalalt. Zambetul nu lipseste de pe fata nimanui. Ma indrept spre el si ii dau mana, dupa care intram in biserica. Linistea ne apasa, iar preotul incepe sa citeasca din cartea sfanta, pana ajunge la partea cea demult asteptata.
-Tsunade Senju, il iei de sot pe Asuma Haruno de voie si pura dragoste nesilita de nimeni si pana cand moartea va va desparti?
Ii spun acel cuvant magic, acesta fiind "da!"
-Asuma Haruna, o iei de sotie pe Tsunade Senju de voie, din pura dragoste si nesilit de nimeni pana cand moartea va va desparti?
Cuvantul magic este spus a doua oara, iar buzele noastre fac contact. Un sarut dulce, pasional si in acelasi timp scurt. Iesim afara din biserica, iar petalele de flori ne inconjoara, fluturii zboara pe langa noi, iar porumbeii albi isi falfaie aripile. Asta este ziua care ne uneste, care ne va face sa ne daruim si trupeste si sufleteste.

~EndFlashBack~

Acest copil merita un tata, dar nu te-as putea inlocui. Chiar daca esti mort, am momente in care cred ca esti viu, si ca vii spre mine. Casa asta tu mi-ai lasat-o mostenire, deci daca te-ai intoarce ai sti unde. Te iubesc si te voi iubi mereu. Pentru mine nici moartea nu ne desparte, nici focul, nici apa, nici piatra, nimeni nu ma va desparti de tine.


Gata va ajunge :D, next il pun maine ;). scuzati-mi gresellile de tasta, de ortografie sau dialogul in exces. Sper ca va placut capitolul. ^.^

http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 hainele Sakurei
http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 incaltamintea Sakurei[posturi unite]
apropo, am uitat sa va zic, am pus Tsunade Senju pt ca ea este din clanul Senju. Nu stiu care e numele de familie, ca daca stiam il puneam.
pentru cei care nu ma cred poftiti link-ul :
http://naruto.wikia.com/wiki/Tsunade
Bye, next aveti si maine, :-h, si inca o data, sper ca va placut capitolul :D \m/

[Zummy]

oho o fetita :* mica si draguta bun poi ai cateva greseli de tastare am vazut ca nu prea pui cratima dar e doar un sfat cum spuneam mie imi place ficul tau e foarte frumos si te contrazic din nou spunandu-ti ca te descurci bine cu descrierea sentimentelor deci astept nextul si da ai dreptate merita un tata :(( oare va avea??? aflam in next pupici :*

[~BreNda~]

Hey, am venit si eu. Imi place Mult capitolul. Ai descriere destula dar totusi parca ar trebui sa te concentrezi mai mult pe sentimente. Actiunea nu este deloc grabita si imi place ca spui toate detaliile. Ma intreb daca rozalia a fost admisa, dar asta o vom ala in capitolul urmator. Totusi exista inca o speranta ca tatal Sakurei sa fie viu, nu se stie. Vai, dar ce repede pui capitolele, lasa ca e bine. Spor la scris in continuare

[Andreeea]

Hey!!..Ti-am citit ficul acum cateva zile dar mi-a fost atat de lene sa comentez incat nu am mai spus nimic, dar am prins acum putina "putere", so scuza-mi lenea:D. Imi place foarte mult ca descrii sentimentele persoanjelor si stii cand sa pui un dialog si cand nu.Ideea ta, ca Asuma sa fie tatal Sakurei l-a facut mai special,deoarece nu am mai intalnit niciunde "micuta" asta idee. Tot ceea ce scrii, orice cuvant pe care il citesc, ma tine in suspans. Stii foarte bine sa tragi de actiune si cu chestia asta il poti face mai lung.Dialogul este foarte bogat, chiar daca are putine cuvinte, dar acele cuvinte scrise de tine fac ficul mult mai special pentru ca stii cand trebuie sa le scrii. DECI: ficul tau e super genial.
Astept next-ul si te puuup:*

[Rose ^^]

Am venit, sorry dar aseara eram franta ca sa mai citesc. Inca mai ai de munca la descrierea sentimentelor, trebuie sa incerci sa sapi mai mult si sa ne faci sa simtim si noi acele trairi ale personajului tau. Incearca sa te pui in pielea lui si sa simti si tu, iar dupa sa descrii, nu spun ca nu ai, dar nu e nimic special care sa ma faca sa simt acea emotie de zici ca am furnici pe mine. Acel moment in care ea sa maritat, putea fi accentuat mai bine, mai ales sentimentul de fericire. Desemenea faptul ca a nascut din nou. Greseli ai avut cateva, insa nu stau sa ti le zic acum.
Incearca sa faci fraza ample, nu simple propozitii si ai grija cu repetitiile.
Chiar sunt curioasa sa vad daca rozalia a intrat si ce nume va avea micul prunc.
Nu mai stiu ce sa zic, asa ca spor la scris.

[Kayla.]

Hello. Am ajuns intr-un sfarsit si eu. Scuze de intarziere, doar ca abia acum mi-am facut putin timp liber sa trec si eu pe aici. A fost un capitol bunicel. Descrierea si naratiunea au fost bune, desi puteai sa mai lucrezi la ele, la fel si in cazul dialogului. Actiunea nu a fost grabita, ceea ce e excelent, iar greseli ai avut cam multicele, pe viitor incearca sa fi mult mai atenta. Cam atat am avut de spus. Bafta cu next-ul. *hugs*

[RouXiss Đx]

deci, pun next. Aaa, chiar la nume nu mam ganit:|, si app nu pun cratima ca uit, obisnuinta de pe mess :"> si dupa cum vam promis, azi am adus next. Si multumesc pentru comentarii, si o sa iau in considerare ce sfaturi miai dat Venus :D

CAPITOLUL lV - O dragoste de piatra [partea l]

-Domnisoara Haruno, tocmai ati fost respinsa. Ati facut aproape tot corect. Imi pare rau, dar cred ca locul dumneavoastra nu este aici. imi zice directorul
Cum? Nu sunt admisa? Dar este cel mai bun liceu, nu se poate! Intreb daca as avea macar o sansa sa intru, dar acesta imi spune sincer ca nu, si sa imi gasesc alt liceu. Mai sunt doua luni si incepe scoala, iar eu nu am gasit unde sa ma duc. Directorul imi spune sa mai astept, sa imi studieze mai bine activitatile si realizarile din dosar. Astept pe hol si ma gandesc la multe lucruri. daca nu ma primesc incerc la alt liceu, de data asta cel mai bun din toata Konoha. Sunt constienta ca voi fi departe de mama, si de mica mea surioara. Ma intreb cum va arata cand va fi mare. Oare va avea ochii mei verzi ca a tatei, sau caprui ca a mamei? Oare va avea parul roz precum o floare de cires, brunet ca al tatei sau blond ca mama? Acestte intrebari ma vor chinui, dar cu timpul le voi afla raspunsul. In minte imi apare imaginea tatei. Of tata, ma faci mereu sa plang. Viata este asemenea unei flori. La inceput este frumoasa, dar cu timpul se ufileste, mai cad petalele, si moare. La fel si cu viata, totul este frumos la inceput, dar cu timpul necazurile se apropie, si cand te-au lovit prea tare cazi te tot. Cazi in gol, pana cand fai contact cu pamantul rece. Si doare, chiar foarte tare. Pe zi ce trece rana mea se adanceste, ca si cum ai rasuci cutitul in rana. Dar acum, ca sora mea a venit pe lume, simt ca si cum un pansament este pus. Dar va trebui schimbat, pentru ca nimic nu dureaza mult. Nici fericirea, "Viata nu e mereu roz, dar cand este traieste-o din plin". Niste voci imi distrag atentia, care cred ca se indreapta spre mine. Vad niste fete, una bruneta cu niste ochelari de pe timpul bunicii, defapt nici pe vremea ei nu cred ca erau, iar cealalta este o blonda spalacita, cu ochii albastri deschis. Vad ca se indreapta cad mai mult de mine, iar bruneta incepe sa vorbeasca
-Hei tu, cine esti? Inca o tocilara urata in liceu. Poate nu cazi in clasa cu noi, ca nu vreau sa ne poluezi cu uratenia si simplitatea ta.
Ma enervez, dar tot nu o bag in seama. Pur si simplu ma dau mai incolo. Nu le bag in seama dar cand sa inceapa iar sa trancane aud vocea directorului, care imi zice sa intru. Pur si simplu intru linistita, cu speranta in inima. Vad ca isi drege vocea si imi zice calm ca am fost primita. Ma bucur nespus. Insfarsit, acel cuvant magic "admis". Imi spune despre acest liceu, dupa care imi zice ca majoritatea elevilor stau in apartamentele date de liceu. Ma intreaba, iar eu spun da. Este putin cam departe, dar totusi, cred ca merita. Ies plina de bucurie si ma indrept catre casa. Abia asteptam sa ii dau vestea mamei, daca este acasa. Dupa un sfert de ora de mers ajung acasa. Intru si ma intreb daca mama este acasa. Ma duc la mine in camera, unde ma uit pe orarul primit de la liceu prin intermediul internetului. Vad ca sunt in camera zece, si stau singura. Mai primesc o invitatie la banchetul de inceput, si din cate citesc vad ca este o croaziera. Accept invitatia, iar cand ma uit pe lista imi vad o veche prietene, Hinata. Din cate vad banchetul asta dureaza cinci zile, si din cate vad este chiar peste trei zile. Sunt bucuroasa, dar si mai bucuroasa ca aud usa deschizandu-se. Cred ca a venit mama. Ies si ma duc in holul mare, unde o vad pe mama cu micuta mea surioara. O pup dulce, dupa care mama mi-o da in brate la rugamintile mele. Ma asez pe canapea si incep sa o legan,sa vorbesc cu ea, sa o pup si sa o mangai. Era atat de linistita, zici ca este un ingeras, doar ca un ingeras coborat din ceruri pe pamantul asta rau, dar fara aripi. Cred ca atunci cand va auzi cuvantul tata, va simti ca aripioarele lui de inger sunt taiate, si ea va cade exact cum am cazut eu. Doar ca pentru ea va durea mai tare, ca si cum totul se va sfarsi. Mama, stiu ca nu il poti inlocui pe tata, dar de dragul copilului trebuie sa o faci.

-La o casa la un kilometru distanta de locul razboiului-

Of...nu te mai trezesti razboinicule? Esti atat de frumos, ai atat de ranit. Nu iti face griji, eu te voi ingriji. Sunt aici, langa tine ca sa am grija sa nu mori. Vad ca totusi iti revii, incepi sa iti capeti cunostiinta.
Zice o fata bruneta, cu parul usor incretit pe la varfurile parului, ochii rosii sangerii si o voce lina si calma, ca de inger mangaindu-l pe barbatul gasit ranit pe langa campul de lupta. Intr-un moment in care femeia nu mai are sperante ca omul sa mai traiasca acesta deschide usor ochii.
-Unde sunt? Cine esti tu? Sa terminat razboiul? Unde este familia mea? Tsunade, Sakura, bebelusul, unde sunt?
-Linistestete, eu te-am ingrijit. Eu sunt noua ta familie de azi incolo. zice bruneta stergandu-i fruntea cu un pansament umed. Eu ma numesc Kurenai, iar tu Asuma, nu? Am auzit asta cand mai vorbeai singur.
Ma gandesc la Tsunade, iubirea vietii mele, unde esti? Cred ca in Konoha, dar orice ar fi, eu te voi gasi. Daca este nnevoie trec si prin foc, mut si muntii, ma bat cu toti oamenii de pe planeta, doar sa te gasesc. Sentimentul imi spune ca suferi, ca ai nescut, si cu siguranta copilasul este fetita. Asta imi spune instinctul meu de tata, care nu ma inseala. Ma doare sa stiu ca suferi, ca suferiti mai bine zis. De ce aceasta familie are acest destin? De ce destinul acestei familii este sa fie despartit, dsi chiar de seful meu, Orocimaru. Imi amintesc tineretea, cand eu ma bateam cu el pentru Tsunade. Nenorocitul, el ma lovit. Trebuia sa il omor, ca el nu are familie. Acum cred ca da si petrecere, ca a scapat de mine. Daca il prind, atat ii trebuie. De ce? De ce trebuie ca acesta sa fie destinul? De ce? zip din rasputeri si o lacrima imi apare pe fata, pana in barba, cand isi pierde urma ca Scufita Rosie cand a intrat in padure.
-Ce te-a apucat? Potolestete! Fiica mea Karin va veni si vom putea fi o familie, ce nu intelegi?
-Eu nu te vreau pe tine! Eu o vreau pe Tsunade! urlu la ea ca si cum nu mi-ar fi salvat viata.
Imi cer scuze, dupa care o intreb daca putem merge in alta casa, una la oras. Pur si simplu imi zice ca plecam din seara asta. Mie imi convine. Sper doar ca Tsunade sa fie in Konoha. Vad ca imi zice sa ies. Afara vad o masina rosie, putin veche. Se urca la volan si baga cheile in contact. Ma urc si eu pe bancheta de langa ea. Ma uit la peisaj. Cantecul greierilor triumfa peste padure. Brazii si copacii se vad doar ca niste umbre in lumina lunii, care parca se apropie de pamant. Burta imi chioaraie de zice ca este cutremur, iar catul mai are putin si se face bucati la cat de uscat este. Dar nu ma plang, pana nu imi voi vedea macar o secunda familia nu voi muri, voi trai, cu orice pret.

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 karin