Un suflet Singur pe o Mare din Lacrimi Sincere

[RouXiss Đx]

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma lui sau a personajelor.

Heyy, m-am gandit si eu sa fac un fic. Sper sa va placa si sper sa nu am greseli multe. Va fi si +18, va anunt de acum
Spor la citit :d


Un Suflet Singuratic pe o Mare din Lacrimi Sincere


Privesc valurile involburate cum se rostogolesc. Se izbesc cu butere de mal si de stanci, provocand un zgomot placut auzului. Soarele ne mangaie cu razele lui aurii pe toti oamenii de aici. Astept linistita impreuna cu mama mea vaporul. Vantul imi sufla usor parul meu rozaliu, iar ochii mei blanzi privesc oamenii din jur. Mama parca se uita in gol. De cand a murit tata, ea este altfel. Sa schimbat, e rece, si ceea ce este si mai rau este ca acum ne vom si muta din acest loc, in Konoha, locul unde tata este ingropat. Pentru mine tata insemna mult, inainte sa plece in razboi am plans foarte mult. Vroiam sa merg cu el, sa il apar, dar stiu ca nu se poate de la un copil de saisprezece ani. Tata ma iubea mult, eu si mama eram totul pentru el. Doare. Doare chiar foarte tare. Mai ales ca mama asteapta un copil. Parul ei blond se lasa dus de vant, iar ochii ei de un caramel asa de dulce sunt amari acum, parca plini de ura, de dispret. As vrea ca macar o data sa il mai vad pe tata, sa ii aud vocea, sa il strang in brate. Un minut, atat macar, doar atat, pentru ultima data. Dar stiu ca nu se poate. De ce tata a trebuit sa ma paraseasca la o varsta atat de frageda? De ce pe mama, cand are in ea un copil. Un copil, cu o inima, cu suflet te astepta tata. O lacrima isi face aparitia de tenul meu alb, iar din ochii mei verzi ca diamantul incep sa curga siroaie de lacrimi. Mama ma vede, si scoate repede din geanta un servetel si imi zice:
-Sakura, iar plangi? Trebuie sa fii tare, in viata nu se intampla tot ce vrem noi. Te rog, nu mai plange, imi faci rau, si nu numai mie, ci si fratiorului sau surioarei tale. zice mama mea incercand sa zambeasca.
Imi sterg lacrimile, dar in sinea mea tot plang. Plang, pentru ca sunt inca un copil, care are sentimente. De ce tata? Mai stii ce mi-ai zis inainte sa pleci?

~FlashBack~

-Tata! Nu pleca! Nu ma parasi! zic eu printre lacrimi.
-Nu pleca, te rog! astept un copil, te rog! Asuma, de ce? Astept un copil, de ce pleci?
-Tsunade, Sakura, ma voi intoarce viu. Decizia este luata deja de seful meu, daca nu ma voi duce in razboi, ma va omora el pe mine. Nu ma plangeti, dar daca se intampla sa mor, va rog, veniti in Konoha, ca sa fiti aprioape de mine. Nu se va sti cine sunt, nu voi avea mormant, dar spiritul meu va fi cu voi!

~EndFlashBack~

Astea sunt ultimele cuvinte ale tatei. Trebuia sa se intoarca acum doua saptamani, si nu sa intors. Razboiul s-a terminat acum o saptamana, iar eu nu vreau sa pun piciorul in Konoha, stiu ca se va intamlpa ceva. Daca mama nu era insarcinata, ar fi mers cu tata. Ea este in armata cu tata, dar dupa ce sa intamplat cred ca ea nu va fi bine. Sufera mult, prea mult.

Dupa cateva minute aud sirena vaporului, care se pare ca a intrat in port. O ajut pe mama cu valizele, dupa care ne imbarcam. Ma asez pe o banca, dupa numarul care scrie pe tablita de langa ea si numarul de pe bilet. Mama se aseaza langa mine. O doamna vine si ne controleaza biletele, rupandule in doua jumatati si luantune bagajele. Se pare ca sirena suna, iar vaporul incepe sa se miste usor din loc. Vaporul se misca din ce in ce mai repede, iar valurile il clatina foarte usor. Acest sentiment imi aduce aminte de cum ma tinea mama si tata in brate si ma leganau cand eram mica, nou-nascuta. Tata... iar mi-am adus aminte de tine. Of, ce dor imi este. Imi vine sa ma arunc peste bord, sa ma inec, sa scap de tot acest chin, si sa te vad in lumea de apoi. Dar daca as muri, mama ar suferi, si dupa nu ias mai simti imbratisarile calde, zambetul ei dulce si fata ei atat de gingasa. Imi trec mana prin parul meu rozaliu, dupa care imi scot telefonul si castile. Imi pun micile casti in urechi dupa care dau drumul la muzica. O muzica trista, care seamana cu viata mea, trista. Vocea cantaretei isi face aparitia, iar tristetea apare si mai tare pe chipul meu.

Dupa o ora de ascultat muzica, adorm usor, cu capul rezemat de umarul mamei. Aceasta observand ca am adormit scoate cu grija castile din urechile mele, le scoate si din telefon, dupa care le pune in geanta de mana. Dupa sase ore de mers pe apa cristalina, ajungem in Konoha. Aproape ca nici nu am simtit cat a durat calatoria, pentru ca am dormit. Mana mamei imi atinge usor fata, care ma face sa ma trezesc. Imi spune ca am ajuns, schitand iar un zambet. Of, cat urac zambetul asta atat de fals. Ne ridicam, si ne indreptam spre bagaje. De acolo il luam de a nostru, si ne debarcam impreuna cu toata lumea care ne calca in picioare. Cand pasesc pe uscat un fior ma strabate, facanduma sa ma opresc doua secunde din mers. Merg cu mama de mana pe strazile satului, foarte frumos amenajate. Cladirile nu sunt foarte inalte, sunt ingrijite, nu au grafiti pe ele fata de alte tari. Pe jos este pavat cu niste caramizi speciale, albe, iar pe langa trotuar gasesti flori, de diferite culori si specii. Pasarile isi dreg vocea pentru a ne incanta urechile cu un cantec. Ajungem la o casa mare, se pare ca este a noastra. Este mare, cu doua etaje, cu acoperisul albastru, inconjurata de copaci, vopsita intr-un crem foarte deschis, cu un balcon foarte mare si o curte imensa.
Mergem usor spre usa. Mama baga cheile si roteste, dupa care intram. Cand aprind lumina vad curatenia luna, mobilierul foarte frumos aranjat, gresia neagra a holului stralucea iar peretii erau varuiti in albastru deschis.
Ne descaltam de incaltamintea comoda, dupa care ne uitam prin toata casa.

Bucataria este varuita intr-un crem deschis, cu mobilierul portocali, un frigider alb, o chiuveta si o hota. Baia are gresie alba pe jos si pe pereti,doua ghiuvete, un bideu, un wc si o cada. In camera mamei este un pat dublu cu covertura albastra, o noptiera din lemn de fag, un birou unde se afla un laptop ,,Apple" si o plasma agatata de perete. In camera mea este un pat cu covertura roz foarte deschis, aproape alb cu o floare de cires pe ea, o noptiera tot din lemn de fag, un birou cu un laptop si o plasma. Din cate vad avem dressing, pentru ca in camere nici urma de dulap. Iau valizele si merg impreuna cu mama la dressing, pentru a ne pune hainele. Ea despacheteaza, iar eu le asez usor la locul lor. Dupa o ora am terminat. Imi iau o fusta scurta alba o palma mai sus de genunchi, un maeu alb care are pe el o floare roz, iar in picioare imi iau niste sandale. Ies din casa pentru a vedea mai bine orasul, si pentru a ma inscrie la liceu.

http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 [casa]

http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677 [dressing-ul]

http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 [bucataria]

http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 [baia][/font]

[RinMi♫♪]

Merci ca m-ai anuntat.
Greseli: butere- putere, nu mai repeta acelesi cuvinte in propozitii consecutive si am vazut si cateva greseli de exprimare dar in rest e bine.
Titlul: e putin cam lung si nu cred ca trebuia sa scrii cu litera mare inceputul tuturor cuvintelor.
Ideea: avand in vedere ca acesta e primul capitol nu prea am inteles mare lucru din ea.
Descrierea: este ok cu esceptia micilor greseli pomenite mai sus.
Sa nu uiti sa ma anunti cand pui urmatorul capitol.

[Zummy]

hei buna scumpa vad ca de greseli s-a ocupat rin mie una imi place ficul adica ideea, titlul m-a atras chiar foarte mult e interesant si bine gandit, puteai sa accentuezi sentimentele si sa duci cititorul la extreme, adjective si figuri de stil sunt destule, naratiunea bunicica, dialogul nu e deloc sec, imi place dar am o problema cu o mica fraza "Doare.Doare chiar foarte tare." puteai sa scrii Doare , doare chiar foarte tare. nu crezi ca iesea mai bine,asa cu acel cuvant "Doare." eu nu inteleg ce vrei sa spui nu e o fraza sau o propozitie asa daca scriai cum ti-am zis mai aveai inca o figura de stil repetia si iesea mult mai bine cu descrierea mai dat gata mi-a placut mult cum ai descis ochii mamei sakurai caremele dulci amare hmmmm deja mi-ai facut pofta putai sa o faci pe tsunade si putin distanta adica ai spus ca e rece dar puteai sa spui ca e mai distanta, ca s-a izolat in ea, sau nu stiu gaseai tu ca esti un scriitor destul de bun in rest nu am ce comenta imi place si vreau next

[hiimera]

Meow`:3
Cum am promis imi fac aparitia si la noul tau fic, oricum imi faeam si daca nu te cunosteam, fiindca imi place sa citesc. dar cateodata lenea e asa de frecventa si am impiedica din a lasa comm, sau chiar a citi ceva. :-S

Dar sa lasam vorbele astea in vadn si sa trecem la treaba.
Dupa cum am vazut fetele mai sus ti-au enumerat cateva greseli, pe care sigur ti le voi enumara si eu la randul meu insa mai amplu dezvoltat. Sa nu incerci sa nu citesti tot comul ca te gadil pana mori. :)) Macar asta sa faci ca sa vezi unde iti sunt plasate greselile si unde ar mai trebui sa lucrezi. :-)
Let`s go.

1`Titlul & Tema: Cum am mai spus este lung.. chiar foarte, dar las` ca mai stiu eu si alta persoana cu un titlu asa de lung la fic. ;))[stie ea]
Dar mie una mi se pare interesant, cu toate ca este lung sar putea sa nu atraga asa de multa lume, insa cel ami bine atrage textul, capitolul. Dar chiar si asa, titlul tine putin mister si pare trist, melancolit, involburat. Ai de aface aici cu un complex de sentimente.
Tema sa fiu sincera inca nu am prins-o.. sigur e ceva diferit, asta aveam de asteptat...nu ma pot pronunta inca asupra ei, caci detaliile nu's destule.


2`Asezare & Aspect: Cu asezarea in pagina hmm puteai sa faci altfel. Trebuia sa scrii numele ficului la mijloc, trebuia la fel sa faci si cu Capitolul I si tot asa , caci in rest inceputul povestii avea sa ramana pe pozitii normale.
Ca aspect strica "/font"-ul ala de la final, sigur ai omis ceva.. si sper sa-l corectezi ca sa-l faci frumos.
In rest flashback-ul ala e pus bine, e si mai super ca ai scris partea aia cu italics. ;)

3`Descriere & Actiune & Dialog: E aici stai asa si asa.. cu descrierea tot mai tre' sa licrezi, fiindca sentimentele Sakurei nu sunt bine definite si par goale si simple. Ea cand isi aduce aminte de tatal ei spune ceva de genul: "Of tata, de ce a trebuit sa pleci, iar plang dupa tine si lacrimile sunt amare, nu trebuia sa ne parasesti..." si tot asa, am sa-ti fac eu o mica descriere ca sa vezi cum ar trebuie sa fie, adica mai amplu: "Ai plecat si te-am pierdut. Urmele ti s-au sters de pe faţa pamantului, odata cu trupul si inima ta, zambetul tau, blandetea ta. Cum sa nu plang si sa suspin, cand stiu ca unul dintre cei care mi-a dat fiata este evaporat de tot din pisajul acesta melancolic si trist, asa va fi mereu de acum in colo.
Nu ami am cum sa-ti mai simt caldura si balndetea care ma alinta si vorbele care imi linistesc noptile frutunoase. Iar acum privesc in gol, la fel face si mama, sunt complet absorbita de valurile involburate, ce se izbesc violent de stancile de la port si usor, usor ma apuca din nou raul, doar cand prin minte, imaginea ta reapare. Imi sfasie inima care striga in mine numele tau, acum te-ai stins si ne-ai lasat in urma, degeaba ne-ai spus ca vei fi acolo langa noi, caci deja ni te-e furat razboiul si umbra lui deasa care te-a inghitit odata cu ceilalti ..." and so on. Ce va de genul trebuia, pentr ca am spus si sus, ai de aface cu o complexitate mare de sentimente, iar personajele tale, pe care le prezinti acum au o fire destul de interesanta, fiind persoane complexe.
Trebuie sa creezi un spatiu si sa le descrii fiecare micare, nu doar sentimentele, ci si modul lor de reactie atunci cadn sunt invaluite de emotii.
Actiunea pot spune ca a fost usor grabita, ai cam marit ritmul, si din cauza lipsei de descriere multa a rezultat o cursa.. In care actiunea fuge si ideile ce o inconjoara parca se risipesc odata cu viteza.Adica tre sa te axezi si pe dinamism si volum de substanta, caci tre' sa adaugi aspectele astea la tine in fic.
Dialogul care s-a regasit si el la flashback pai a fost cam simplu si nu prea a reusit sa ma atinga la inima, insa e binisor. ^^

4`Greseli: Ai avut.. de tastare cateva, caci am observat ca le-ai corectat. E foarte bine, sa te tii de asta ok. ;)
In rest asa poate de exprimare pentru ca in anumite locuri nu prea m-am prins de ceea ce doreai sa spui.. dar asa lucrezi impecabil.

Well that's all dear, sper ca acest com sa nu te fi deranjat. :'(
Scuze, eu cama sa de lungi le las, depinde de modul tau de a scrie. ^^
Dar iti spun imi place idea asa si vreau sa vad ca il continui.
Ceau ! Succes in continuare si multa inspiratie ! >:D<

[Rose ^^]

Uite ca am veniti si eu. Ma bucur sa vad un fic si sper sa fie SasuSaku [ii iubesc] revenind.
Titlu: imi place, chiar e bine ales si nu e lung off: si eu sunt cea care are acel titlu lung la fic:D my love lasa ca iti place ficu. Deci titlu tau chiar are putin mister in el si as putea spune ca te vei axa pe mare sau vei pune actiunea acolo sau poate ma insel.

Descriere: pai incearca sa pui mai multa descriere a sentimentelor, ca sa ne patrunzi la inima. Rozalia si-a pierdut tatal, sufera puteai accentua mai bine. Incearca sa nu mai faci propozitii asa scurte, fa fraze lungi si ample care sa ne surprinda in mod placut. Incearca sa aduci ceva nou care sa ne socheze intr-un mod frumos.
Ai grija cu dialogul. Acest capitol putea fi un prolog si sa descrii sentimentu de pierdere a unui parinte, acea durere etc.
Cam atat, astept next si spor la scris

[RouXiss Đx]

Am adus next :D, sper sa va placa. Si • Rusk`Key • te rooog lasa comentariul putin mai mic :D

CAPITOLUL ll

Ies din casa pentru a vedea mai bine orasul, si pentru a ma inscrie la liceu. Merg pe trotuarele orasului linistita, aruncandu-mi privirea peste tot. Masini multe, vai ce aglomeratie, copii care alearga nesupravegheati, unii traverseaza strada si fara sa se uite la masini. Cred ca imi place din ce in ce mai putin orasul asta. Arata frumos, dar oamenii sunt iresponsabili. Cum sa iti lasi copilul nesupravegheat? Totusi, acum ma intereseaza doar liceul. Merg, si vad pe o banca o femeie insarcinata ca mama, alaturi de sotul ei. Ce sentiment placut este sa stai impreuna cu familia ta. Dar eu nu mai am o familie. Mama este rece, distanta, zambetul ei de odinioara este acum un zambet fals, schitat doar cu colturile gurii. Privirea ei dulce este acum ucigatoare. Izbucnesc in plans, nu ma mai abtin, aici mama nu ma poate vedea, doar tata, de acolo sus de unde este. Ma doare, doare foarte tare. Daca ai sti tata cat sufar, si nu numai eu, ci si mama si copilul ei. Ai zis ca te vei intoarce, dar nu, nu te-ai intors. Pentru asta eu, eu te urasc! Cum ma poti parasi? Am nevoie de tine! De ce ai plecat? Cine te-a omorat? Ma voi razbuna pe Konoha, si pe seful tau, pentru ca te-a trimis cu doi copii, unu in burta mamei si eu. Mama este rea, distanta, plange noaptea, pentru ea noi eram totul, si-a pus speranta in tine tata, si tu ce ai facut? Ne-ai lasat, ai plecat in lumea celor morti. Doar un minut daca te-as vedea, atat, macar o data sa iti aud vocea, imbratisarile. Simt o atingere pe umar, imi intorc privirea plina de lacrimi si parca il vad pe tata, doar ca e ca un fum, care se risipeste, si imi rosteste numele meu, pe tonul lui barbatesc si dur, dar in acelasi timp atat de cald si dulce. Vad cum dispare, iar lacrimile incep sa isi faca aparitia pe albul meu chhip. O iau la fuga, dar intr-un moment de neatentie cand trec strada, cu toate ca e verde ma trezesc aruncata la zece metri distanta de lovitura cu masina. Lumea alearga spre mine, imi dau palme cat timp salvarea vine. Parul rozaliu prinde o culoare rosiatica, fata imi este zgariata si nu imi pot aminti mare lucru, doar ca semaforul era verde. Oamenii povestesc unui politist ce sa intamplat, cat timp eu sunt dusa la spital.

Dupa trei ore...

Imi este greu sa deschid ochii. Ma gandesc unde sunt, cine sunt si ce sa intamplat. Pot auzi ticaitul aparatelor care ma tin in viata si nu ma lasa sa mor. Probabil ca mama a aflat. Vreau sa mor, de ce sa traiesc? Mama nu va mai fi cum a fost, tata este mort, iar acum cred ca este randul meu. Tata, vreau sa te vad, sa iti aud vocea, zambetul tau cald, imtratisarile, pupicul de noapte buna. Tu erai totul pentru mine si mama, erai aerul nostru, ca apa pentru plante, aerul pentru balon, erai tot. Imi este dor de tine, dar cu toate ca ai murit, eu simt ca esti viu printre noi. Ca traiesti si te gandesti la noi. Poate ca traiesti, sau poate ca esti mort. Tata, ma vrei acolo sus langa tine? Sau vroiai sa imi zici ca daca te plang si nu ma concentrez pe viata mea pot muri? Cand am zis ca te urasc, eu ma refeream, eu, eu nu am vreut sa spun asta. Daca ma auzi, te rog sa ma ierti pentru ce am spus, si te rog, nu ma lua cu tine. Mama nu ar putea suporta inca o lovitura. Am plans atatea nopti, am avut si nopti nedormite, pentru ca tu nu erai langa mine. Cred ca esti intr-un loc mai bun, intr-un loc unde ai tot ce vrei. Mi-as da viata, doar ca tu sa fii viu, pentru ca fratiorul sau surioara mea are nevoie de tine. Eu sunt mare, am trait clipe de neuitat alaturi de voi, dar stiu ca ce imi doresc eu nu se poate. Tu nu te vei intoarce niciodata, iar eu voi trai, chiar daca tu vrei sa fiu langa tine. Nu pot sa iti explic ce simt, cata suferinta suport. Trebuie sa traiesc, dupa cum am mai zis, o sa traiesc. Imi deschid usor ochii, dupa care ma uit in jur. O vad pe mama, care zambeste? Zambeste ca am deschis ochii, si cand o imi zambeste simt ca este din inima. Imi ia mana mea in palmele ei si o mangaie usor, iar privirea ei inlacrimata este dulce ca la inceput.
-Sakura, sunt bucuroasa ca teai treziu. Tu trebuie sa traiesti, esti tanara. Tatal tau ar fi mandru daca tear vedea ca ai infruntat moartea.
~Tsunade~
Stau pe pervazul geamului. Nu mar interesa daca cad. Tin in mana poza ta, Asuma. Cum ai putut pleca, iubire? Nu stii cate lacrimi am varsat, cate nopti nedormite, cate sentimente cum ca ai trai. Dar tu dormi linistit, nu? Doamne, daca traieste, dami un semn. Mereu m-ai ascultat, te rog, macar acum, pentru ultima data. Un semn, mare, mic, ceva, orce, din care sa inteleg daca el este mort sau viu. O lacrima apare pe chipul meu, dupa inca una, uninduse la barbie, si cazand. Un fior ma cutremura, ca si cum as sti ca ceva groazni sa intamplat. Dar ce? Simtul meu de mama imi spune ca nu e de bine. Nu apuc sa ma mai gandesc la nimic, ca aud telefonul cum suna. Ma duc si raspund.
-Doamna Haruno? Veniti pana la Spitalul Mare, fiica dumneavoastra Sakura Haruno a avut un accident.
Un accident? Inchid si ies pe usa. As alerga dar nu pot, asa ca iau un taxi. Ii spun unde vreau sa merg, iar el ma duce in cinci minute, dupa care ii las banii. Intru si intreb un doctor de starea Sakurei.
-Doamna, Sakura se va face bine. A scapat usor, in doua sau trei saptamani se va recupera. Vad ca sunteti insarcinata, nu ar trebui sa va faceti griji, este pe maini bune.
Dau aprobator din cap, dupa care ma duc in camera unde se afla rozalia. Intru, si ma asez pe scaunul de langa patul pe care sta ea. Dupa o ora de vegheat si vorbit cu ea, chiar daca nu ma aude, se pare ca a deschis ochii. Ochisorii ei verzi se plimba de colo colo, oprinduse la mine. Ii iau mana ei in palmele mele si o mangai.

Dupa trei saptamani...
-Sakura, am venit sa te iau de la spital. Aud vocea calda a mamei mele.
Ma ridic din pat, vazandui burta mamei mele. O intreb cand trebuie sa nasca, iar mama imi spune ca cel tarziu maine seara. Dupa ce ma imbrac, o iau de mana pe mama si plecam spre casa. Mergem pe drumurile orasului, de data asta foarte atente la semafor. Ajungem insfarsit acasa. Cand intru ma simt dinou bine, ca acasa. Ma duc sus in camera mea, si imi scop laptopul. Intru pe net, si caut cel mai bun liceu. Si se pare ca am gasit, Liceul Honoha. Imi fac o inscriere pe net, dupa ce termin imi apare ca sunt programata maine la ora opt dimineata, in biroul directorului. Dupa ce ma interesez mai bine, ma duc sa mananc. Insfarsit mancare buna, nu ca cea de la spital. Dupa ce am bagat in mine ca sparta, si desigur ca as mai fi mancat daca nu sar fi terminat mancarea, ma duc in camera ca sa citesc ceva. Din biblioteca mare, chiar foarte mare imi aleg o carte interesanta. O sterg de praf ca sa vad mai bine titlul. Se pare ca este “Romeo si Julieta” de William Shakespeare . Deschig cartea, si incep sa citesc randurile. Timpul trece, iar eu sunt pe la jumatatea cartii. Ma uit la ceas, si observ ca citesc de la ora unu pana la ora noua. Imi pun semnul de carte pe pagina la care am ramas, dupa care o bun pe birou. Ma duc la dressing, dupa care imi iau pijamalele. O vad pe mama care sta intins mangaindusi burta. Dintr-o data vad ca face ochii mari cat cepele, semn ca trebuie sa nasca. Ma apropii de ea, pentru a o ajuta, acum este momentul in care imi voi vedea fratele sau sora.

[Zummy]

eu sunt prima si he he ce ma bucur ca ai pus next my dear si vai ce-mi place am vazut ca ai pus semnele de punctuatie asa cum ti-am spus si ai facut-o pe tsunade distanta si oo , la liceu oare e vreun sasuke ceva nu stiu dar vad in urmatorul capitol si of doamne masina idioata ce-mi vine sa-l omor pe ala care a facut prostia sa dea in sakura doamne saraca de ea , si apoi e bine si citeste romeo si julieta vai o julieta si un sasuke poate cine stie dar sper sa fie asa si tu trebuie sa pui next

[Rose ^^]

Pam pam, am ajuns. Ma bucur ca tii cont de ce ti se spune>:D< Ai pus descriere, care e destul de bunicica si propozitiile nu au fost chiar plictisitoare. Inca mai e loc de mai bine si stiu ca ai sa reusesti. Am observat ca faci o propozitie si dupa pui punct si continui cu "dar", insa pui doar 3-4 cuvinte, eu iti zic sa pui virgula ca pana la urma face parte tot din propozitia precedenta. Dialogul il stapanesti si actiunea ai cam scapat leaturile, deja e timpul nasterii? Incearca sa nu te grabesti.
Era sa uit poate ca liceul se chema "liceul Konoha" :D si abia astept sa vad ce va fi: fata sau baiat?
Iar in privinta lui Asuma oare inca traieste? Nu poti fi asa dura sau da?

[Kayla.]

Buna. Am trecut si eu pe la fic-ul tau precum ti-am promis. Scuze ca nu am trecut ieri doar ca am avut ceva treaba. In fine, sa revenim. Hm, ce as putea spune. E dragut fic-ul doar ca se poate si mai bine. Am vazut ceva greseli de tastare si ortografie incearca pe viitor sa fi mai atenta. Dialogul, descrierea si naratiunea sunt bunicele desi mai poti lucra la ele, si ai grija cu actiunea, ca incepe sa fie cam grabita si nu e de bine. Nu mai am ce zice, decat bafta cu next-ul si sa tii cont de sfaturi. Spor la scris !

[hiimera]

Pai daca ti-am promis ca iti las comul mic, incerc totusi.. dar na ma straduiesc, cu toate ca constiinta mea striga ceva de genul: "Lasa-l mare ca trebuie".. dar na, sunt si eu generoasa, am tin de cuvant.. Oricum nu are de ce sa fie foarte mare, pentru ca oricum de tada aceasta te-ai mai descrucat.
Insa tot ai probleme, maia les cu descrierea sentimentelor.. cam peste tot ai folosit aceleasi fig. de stil. Si nu prea ai dinamizat trairile fetelor.. :'(

Actiunea este mai plina de volum si idei, caci se intampla mult mai multe, dar tot trebuia si ia accentuata si e cam grabita. Iar cu asezarea in pagina acolo la "dupa trei saptamani" sau "~Tsunade~", trebuia sa lasi loc liber. :]
In rest asa imi place si sper ca blonda sa nasca bine si usor, iar Sakura sa fie acolo pentru ia, daca tatal loc na, e mor.
Inca ceva si gata, ca sa nu o mai lungesc, cu toate ca e mai lungut.. dar nici scurt nu am cum sa-l fac sa stiti. --"
Cand ai scris in perspectiva lui Tsunade, tot la fel, aceleasi explicati legate de moartea sotului ei, nu ai reusit sa accentuiezi indeajuns de bine si de mult.
Nex time be careful. : *
Si da ai avut si de tastare, si de multe ori ai scris acelasi cuv. de 2 ori, iar asta se pune ca si greseala de exprimare.. O___o Incearca sa eviti repetitiile.