The Demon's Paradise [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 10: Problemele abia incep.

Noaptea petrecuta cu Daemon nu a fost atat de agitata pe cat ma asteptam, pentru ca nu a incercat de prea multe ori sa ma faca din nou al lui, si cand a incercat, l-am refuzat categoric pentru ca abia eram in stare sa merg, ce sa mai vorbesc si despre altceva?
Am discutat despre tot feluri de lucruri pana cand la un moment dat am adormit amandoi. Eu m-am trezit inaintea lui, fiind deranjat de lumina ce a patruns de dimineata in camera, asa ca in momentul de fata ma aflu la magazin pentru a cumpara ceva comestibil, adica fructe si legume care au devenit hrana mea de cativa ani incoace si ceva carne pentru animalul din apartamentul meu, desi nu stiu ce anume ii place. Intorcandu-ma acasa, las plasele in bucatarie si intru in camera mea, unde inca il vad pe Daemon dormind cu o expresie de copilas nevinovat. Zambesc in coltul gurii, iar pulsul imi creste, vazand imaginea dinaintea ochilor mei si ma apropiu de el, asezandu-ma ghemuit langa pat pentru a-l privi.
-Daca imi dai un sarut de "buna dimineata" poate ca o sa ma ridic din pat, rosteste el incet, fara a-si deschide ochii.
Ma ridic in picioare, asezandu-mi tricoul alb si punandu-mi mainile in san.
-Nu fac asta la comanda! spun eu, privind in directia opusa.
Ma prinde cu o mana de brat si ma trage peste el in pat, invartindu-se cu mine ca eu sa ajung sub el, si imi saruta buzele, muscandu-ma apoi de cea inferioara indemnandu-ma sa scot un scancet.
-Imi e foame, spune el, coborand cu buzele spre gatul meu.
-Am... Tocmai am cumparat cateva chestii! Pot sa merg sa prepar ceva, spun eu, devenind usor agitat.
-Nu,nu! Am aici tot ce imi trebuie, rosteste el, muscandu-ma usor de gat si trecandu-si apoi limba peste acel loc putin inrosit.
-Mmm... chiar nu cred ca am un gust bun! replic eu, reusind sa scap din ghearele lui si sa ma ridic de pe pat, ca sa ma indrept spre bucatarie, fiind urmat de indeaproape de el.
-Ce sunt astea? intreaba Daemon, controland plasele de pe masa.
-Fructe si legume pentru mine si am luat ceva carne pentru tine... desi nu mai stiu de care e, raspund eu scotand punga sangerie dintr-una din plase.
-N-am de gand sa te las sa mananci numai legume! Cat timp esti cu mine, mananci ceva consistent si sa nu crezi ca ma intereseaza daca zici "nu pentru ca ma ingras"! Daca e nevoie, te indop! spune el, scotand plasuta cu cartofi. N-oi fi eu bun gospodar, insa lucruri simple stiu sa gatesc. Ai cumparat cotlete de porc.. ai cartofi, asa ca ma lasi pe mine la bucatarie, continua el, punandu-mi mainile pe umeri si indemnandu-ma sa ma asez pe scaun. El intra pana la baie sa isi revigoreze chipul cu apa rece, apoi se intoarce in plina forta, luand un cutit in mana si carpatorul de lemn.
Imi aud telefonul sunand si fug repede in camera pentru a raspunde. Pe micul ecran imi apare numele Annei si ii raspund prompt, fiind sigur ca ma va lua la rost si stiu ca nu trebuie sa o fac sa astepte. De cum ii raspund, imi pune tot soiul de intrebari, la care desigur, a trebuit sa ii raspund cu cate o minciuna.
Ca de obicei, discutia noastra dureaza aproximativ o ora si de cum inchei conversatia, respir usurat, imi arunc telefonul pe pat si ma intorc in bucatarie, unde, pe masa erau puse in farfurii "delicatesele" lui Daemon: cartofi prajiti si cotrete de porc.
-Oh nu! Eu nu mananc porcaria asta! Ai idee cat ingrasa chestiile astea?! De doi ani n-am mai bagat asa gunoaie in mine! spun eu uitandu-ma ciudat la mancarea din farfurii.
-Nici ca m-ar interesa. Daca nu mananci... stii ca pot foarte usor sa te scot din modelling si toate chestiile alea, imi spune el in timp ce imi pune furculita in mana.
-Incerci cumva sa ma santajezi? intreb eu, ridicand curios o spranceana.
-Nu incerc... chiar o fac! Acum stai jos si mananca! imi zice el pe un ton autoritar, asezandu-se pe scaun.
Oftez si fac acelasi lucru ca el, continuand sa stramb din nas privind mancarea. Ma simt ca un copilas care nu vrea sa manance ciorba facuta de mama. Chiar daca imi e intr-adevar foame, tot nu vreau sa bag asa ceva in mine, dar infig furculita intr-un cartof si il duc la gura, muscand doar jumatate din el.
-Bine, gata! Mananc... spun eu dupa ce intalnesc privirea enervata a lui Daemon, si incep sa tai carnea din farfurie.
Trebuie sa recunosc ca nu e deloc rea mancarea asta, dar daca m-ar vedea Anna, mi s-ar urca in cap, iar daca pun cateva grame in plus pe mine, ma scalpeaza. Aseara n-am mancat nici pizza, pentru ca am si uitat de ele, dar se pare ca acum nu mai pot scapa de mancarea nesanatoasa. Dupa ce termin, ma ridic de la masa, imi pun farfuria in masina de spalat vase si imi iau o banana din plasa, pe care o decojesc si incep sa o mananc, stand sprijinit de masa.
-Spuneai ca nu mananci asa ceva, dar vad ca nu ai lasat nimic in bucatarie, imi spune el, ranjind.
Eu nu mai zic nimic ci doar ridic din umeri continuand sa musc din fructul care e pe terminate din cauza ca Daemon tocmai mi-a furat o bucata destul de mare.
-Hei! Banana mea! spun eu imbufnat ca un copil caruia i s-a furat inghetata.
-Hmm... ia sa vedem, rosteste el apropiindu-se de mine, lipindu-si trupul de al meu si coborandu-si mana pana in zona mea intima de unde ma strange usor, facandu-ma sa scap un scancet, apoi spunand cu zambetul pe buze: este la locul ei...
-Nu era vorba de aia! Replic eu acoperindu-mi chipul usor rosiatic cu mana dreapta, exact ca un copil rusinat, ceea ce il face pe Daemon sa chicoteasca.
Ma prinde cu ambele maini de talie si ma ridica cu usurinta, asezandu-ma pe masa, inconjoarandu-mi mijlocul cu bratele si apoi imi saruta scurt buzele. Coboara lent spre gatul meu si isi strecoara mainile reci pe sub tricou, facandu-ma sa tresar si sa scap un geamat odata ce il simt atingandu-mi pielea. Zambeste usor la auzul sunetului facut de mine si isi indreapta mainile spre spatele meu, intrandu-mi pe sub blugi.
-Uhm... Am vorbit cu Anna! astazi merg la alta prezentare, spun eu, incercand sa il opresc din ceea ce face, insa ma intreaba cu un simplu "Si...? " sateptand sa continui in timp ce el isi face de cap. Cum adica "Si? " ?! Pai azi vreau sa merg. E la sase in clubul "Millan"... Acum e ora patru jumatate, continui eu, punandu-i mainile pe umerii lui si indepartandu-l pentru a ma privi.
-Ai sa mergi cu mine, deoarece teoretic si eu ar trebui sa ma duc la toate prezentarile, imi spune el, facand un pas in spate. Uite, eu o sa vin dupa tine peste o ora, asa ca sa fii gata pana atunci, continua, incaltandu-se si iesind pe usa apartamentului.
Avand in vedere ca am destul timp pentru a ma pregati, decid sa fac un dus caldut, asa ca ma indrept spre baie, unde scap de toate hainele si intru in cada, dand drumul la apa pentru a-mi lasa trupul rasfatat de picaturile ce mi se preling pe trup. Intr-o jumatate de ora ies din baie cu un prosop in jurul taliei si merg in camera mea, unde imi scot din dulap un tricou alb si niste pantaloni de aceeasi culoare, pe care ii imbrac intr-un timp scurt. Imi usuc parul, arajandu-l cu ajutorul piaptanului si cu fixativul, iar de cum imi aud telefonul sunand si observ numarul lui Dameon, nu raspund, dar ma incalt repede si ies pe usa, incuind-o in urma mea. Cobor scarile si ies afara din bloc, uitandu-ma in jur dupa el, dar nu il vad, ci aud un claxon. Imi indrept privirea spre un Lamborghini Gallardo, negru in care se pare ca Daemon e la volan. Pentru un moment raman blocat, holbandu-ma la minunatia pe patru roti, ba chiar mai am putin si salivez avand in vedere faptul ca mereu imi ziceam ca nu voi avea sansa sa vad masina asta in fata mea, cu atat mai putin sa merg cu ea. Scutur din cap, incercand sa-mi revin, apoi ma indrept spre masina, deschizand portiera si ma asez pe bancheta din fata, fiind inca uimit de frumusetea vehicolului.
-Daemon... cate masini ziceai ca ai? Eu imi amintesc decat de BMW-ula acela negru, spun eu, atingand tot ce se afla in jurul meu si inspectand, la fel ca o pisica intr-o casa noua.
-Multe, dar nu asta conteaza. E cinci jumatate, ajungem mai repede, ceea ce e perfect, spune el, schimband subiectul.
De fapt nici nu stiu la ce ma gandesc. El e traficant, asadar mi se pare absolut logic sa-si permita asemenea lux, dar masina asta e chiar visul meu pe roti!
El porneste masina in viteza, iar eu imi pun centura de siguranta, vrand sa fiu sigur ca ajung teafar si nevatamat la club. In timpul in care nu privesc drumul, ma uit la Daemon si observ ca mereu se imbraca intr-un costum alb, care, trebuie sa recunosc ii vine foarte bine. Isi da seama ca il privesc si isi intoarce capul spre mine.
-Stiu ca sunt seducator, dar poate ma deochi, imi spune el zambind.
-Mda, sigur! Stii cum se zice, nu? Masina compenseaza marimea... replic eu, fiind mandru ca i-am raspuns inapoi, crezand ca l-am ofticat.
-Hmmm... Dar amandoi stim ca nu e adevarat in cazul meu, nu? intreaba el, intorcandu-si privirea la drum.
Nu stiu de ce, si cum a reusit, insa m-a lasat fara replica, iar ceea ce a spus m-a facut sa imi amintesc de ziua precedenta si sa rosesc puternic in obraji.
Ajungand in fata clubului, el parcheaza masina, insa cand vreau sa ies, ma prinde de mana, tragandu-ma inapoi, acaparandu-mi buzele intr-un sarut lung,patimas, la care eu ii raspund cu aceeasi intensitate.
-Asta e pentru noroc, imi spune el, indepartandu-se, si iesind apoi din masina, incuind-o cu o singura apasare al butonului care il are printre celalalte chei.
Intram amandoi in club, fiind cu zambetul pe buze, insa niciunul dintre noi nu e constient de faptul ca nicio carte nu poate avea toate paginile scrise cu sentimente de fericire, chiar daca abia acum a inceput povestea noastra...