The Demon's Paradise [yaoi]

[myuu]

Bun deci am "rezervat" postul ca sa pot fi prima care da comm [mda stiu ca acum fac ca un copil dar nu-mi pasa, la ora asta nu poti cere mai mult de la mine:))].
In primul rand kame ai grija ce titluri pui ca unii oamneni in loc de "mesaj" vad "masaj" si stiu cum e cu mintile astea perverse ca iese cu totul altceva:)). Mi-a placut ca i-a spus Daemon lui Mark ca il iubeste, a fost chiar foarte dulce faza [eu eram cam la fel de fericita de parca mi-ar fi zis mie] Ah si nu-mi vine sa cred ca Mark e un asa mare idiot...dar asa e cand nu asculta si se repezeste sa traga concluzii. Bine...nu ca eu as fi facut altfel, dar stiu sa dau sfaturi:-". Huh trebuia sa apara nenorocitu', cretinu', distrusu', retardatu' si handicapatu' ala ca deh altfel nu se putea..neah de ce sa fie si ei fericiti? Dar parca imi place mai mult asa..[stiu am o logica complicata], insa altfel ar interveni monotonia si nu-mi place daci continua cu jigodia asta pana ma enervez si ii vand si ei caramele cu verde de Paris:))
Felicitari pentru capitol kame:X, astept altul [deja] si succes la scris desi nu ai nevoie, zic si eu acolo ceva in incheiere ca prea ar fi sfarsitul din topor:)) Kiss uh:*

[I hate maths.]

Auch!Cred ca a durut acel mesaj >.<

Cred ca si eu m-as fii suparat daca eram in locul lui Mark.Daaar[,] sunt de acord cu Aiumy.Ce treaba are partenerul tatalui lui Daemon.Ce treaba are el cu ce face Daemon?De unde pana unde.
Si tatal lui ce treaba are cu ce isi ocupa Daemon timpul?Prea complicat:|
Si...pana la urma se vor impaca Mark si Daemon..nu?Adic eu asta sper:)) Sau ar mai fii varianta aia in care Mark il iarta pe Alex si traieste cu el fericit pana la adanci batraneti.Dar vom vedea noi ce va fii.

Sper sa te grabesti cu continuarea.Mult noroc in continuare.Ja-ne!:bye:

[Yaoi Queen]

Am 3 lucruri de spus:
1. GOMENE Myuu xD stiu ca ti-am spus ca o sa scriu toata scena :o3 dar imi ia cam mult pentru asta xD
2.Da, stiu ca e cam mult dialog!
3.Scuzati greselile de ortografie(poate si de exprimare) in caz ca nu le-am observat T_T

Capitolul 12: A crede, sau a nu crede? Aceasta este intrebarea...

Fug prin ploaia ce-mi uda hainele, ajungandu-mi pana la piele, crescand raceala corpului meu si facandu-ma sa ma imbratisez si sa tremur. Nu am realizat pana acum ca Daemon m-a urmarit in tot timpul asta, insa ma ajunge din urma si ma opreste inainte sa intru in scara blocului.
-Mark, doar asculta-ma! chiar nu e ceea ce crezi! imi spune el, prinzandu-mi mana .
-Nu ma atinge! Strig eu, smucindu-ma din stransoarea lui. Sa nu dea dracu' sa mai vii dupa mine! Pleaca naibii acasa!
Am inceput sa fug urcand in graba scarile blocului pana la etajul doi, si ajungand in fata apartamentului meu, imi scot cheile din buzunar, apoi descui usa in graba, tratind-o in urma mea, imediat ce pasesc inauntru.
Lacrimile continua sa mi se prelinga pe obraji , si pot inceta sa ma gandesc la ce prostie am facut! Eu... care credeam ca pot avea incredere in cineva. Cat de mult m-am inselat... Privesc pe geam, zarind afara in ploaie silueta unui barbat... E Daemon! Dar cu siguranta va pleca atunci cand isi va da seama ca nu ma intereseaza minciunile lui.
Imi trec mainile prin parul ud, prinzandu-l in pumni, amintindu-mi din nou idiotenia pe care am comis-o. Ma dezbrac de haine si intru imediat la un dus cald, pentru a-mi ridica putin temperatura corpului aproape inghetat.
"Nenorocitul asta mi-a atins corpul, si chiar... chiar mi-a placut sentimentul mainilor lui reci pe pielea mea incalzita", gandesc eu, moment dupa care imi spun ca ar trebui sa incetez sa ma gandesc la el si ca totul a fost o prostie...
Dupa aproximativ o jumatate de ora, ies de sub dusul cald, avand un prosop infasurat jurul taliei. Privesc din nou pe geam, si spre uimirea mea, Daemon e inca acolo, stand nemiscat, cu privirea spre geamul meu si cu mainile in buzunar. Ploaia cade necontenita, udandu-i hainele care deja i s-au mulat pe trup, lasand apa rece sa-i ajunga pana la piele.
- E atat de idiot? S-ar putea imbolnavi ingrozitor! Desi... nu vad de ce mi-a pasa...
Imi iau privirea si gandul de la el, apoi imi imbrac hainele de casa, imi usc parul si imi verific telefonul mobil, ramanand uimit vazand ca nu am fost apelat de nimeni.
Atentia imi e distrasa de picaturile de ploaie ce inca lovesc pervazul geamului meu, si arunc din nou o privire in strada, vazand ca Daemon inca nu a plecat desi e ud leoarca. Strang din pumni si iau o umbrela de langa cuier, iesind in fuga afara, indreptandu-ma spre el.
-Ce naiba faci Daemon?! Vrei sa mori?strig eu, ridicand umbrela deasupra sa, pentru a-l feri de ploaie.
-O sa ma asculti? ma intreaba el, incercand sa nu mai tremure din cauza frigului.
-Nu... stiu. Hai sa intram, mai bine.
Urcam amandoi in apartamentul meu si ii arunc un prosop in brate, anuntandu-l apoi ca ii voi aduce niste haine pentru a se schimba.
-Asteapta Mark! lasa-ma sa-ti explic!
-De ce? Sa-mi explici ca ti-ai batut joc de mine? Asta am inteles si eu! spun eu, ferindu-mi privirea de a lui si incercand sa imi tin lacrimile in frau, continuand apoi. Nici nu stiu... nu pot sa inteleg de ce am fost atat de prost, am avut incredere in tine si te-am lasat sa... sa ma atingi! Inca nu pot sa cred, spun eu, nereusind sa il privesc in ochi indepartandu-ma tot mai mult de el.
-Da, te-am atins, chiar mai mult, te-am facut al meu, si nu am de gand sa las o prostie pe care eu am facut-o sa duca totul pe marginea prapastiei. Nu te-ai inselat in privinta mea, ci e doar un lucru pe care eu nu ti l-am spus, si de aceea s-a ajuns aici.
Incepe sa-mi povesteasca ce s-a intamplat, si il ascult tinandu-mi privirea in pamant, dar nu stiu daca ar trebui sa il cred, desi chiar vreau sa o fac, sincer sa fiu.
-Ar... ar trebui sa te schimbi de haine! replic eu, vrand sa plec in camera cealalta, insa el imi prinde mana, tragandu-ma in bratele sale, lasandu-ma sa-i simt trupul in intregime rece.
-Mark... iti jur, si Dumnezeu imi e martor, ca te iubesc si ca nu te-am mintit cu nimic din ceea ce ti-am spus, marturiseste el, apropiindu-se de urechea mea.
Incerc sa scap din bratele sale, sau "a incerca" e prea mult spus, pentru ca doar ii spun sa imi dea drumul, si nimic altceva. Hainele mele s-au udat, iar trupul incepe sa-mi tremure, insa nu stiu daca e din cauza frigului sau a lui Daemon. Simt cum in piept mi se zbate inima cu putere stiindu-l pe el aproape, iar pielea imi e rece, tot datorita lui... si a ploii, ce e drept.
-Mai tii minte ce mi-ai spus cand ai fost al meu? ca vrei sa treci peste Alex si ca vrei sa fiu eu cel care te va ajuta. Nu-mi doresc sub nicio forma sa iti schimbi ideea asta!
Soptindu-mi aceste cuvinte, isi uneste buzele cu ale mele, iar eu nu-i pot rezista, asa ca ii raspund la sarut. Mainile lui se strecoara sub tricoul meu, urcandu-mi pe spate, insa de cum imi atinge pielea scap un geamat, rupand sarutul dulce-amar.
-Re... rece! Ah...
Fiorii ce-mi strabat trupul ma indeamna sa ma lipesc de Daemon si sa-i prind camasa uda in pumni. Nu inteleg de ce, insa ma simt putin ametit... Cum reuseste sa ma aduca in starea asta?... Ma musca usor de lobul urechii, apoi imi spune soptit sa ca iubeste, in timp ce eu am impresia ca picioarele mele imi vor ceda in curand.
-Stai... Daemon! Nu vreau... spun eu, vazand ca ne indreptam spre camera.
-Nu vrei? Atunci cum se face sa tremuri de dorinta? intreaba el, trecandu-si mana prin parul meu sarutandu-mi usor gatul in acelasi timp.
Eu ii explic prompt insa putin balbait ca e din cauza frigului si devin vizibil agitat, fara sa mai spun ca simt cum obrajii deja imi iau foc. Ma indeamna sa scap un scancet odata ce ma musca de pielea sensibila, apoi isi coboara mainile in spatele pantalonilor mei.
-Te vei incalzi imediat, iar eu o sa iti demonstrez ca frigul nu e singurul care te face sa tremuri, spune el, punand din nou stapanire pe buzele mele, lasandu-se peste mine in timp ce cu mana derapta ma tine de spate, iar cealalta e sprijinita de pat.
Ma aseaza pe suprafata moale, continuand sa ma sarute, iar eu ii prind parul ud intre degetele mele, continuand jocul pe care Daemon tocmai i-a dat startul.Mainile lui incep sa imi inspecteze corpul, oferindu-mi din nou acea senzatie de rece, care in anumite momente ma face sa scap cate un geamat.
Nici macar nu i-am spus ca l-am iertat sau ca il cred! Adica, nu stiu daca ar trebui sa il cred... desi chiar vreau sa-l cred! Poate ar trebui sa nu mai gandesc atata! Da, mintea mea e terci in momentul de fata!
-Daemon... opreste-te! Nu am spus ca te cred! rostesc eu, rupand sarutu, incercand apoi sa ii evit privirea.
-Nu ai spus... Dar ma crezi. Altfel ai fi incercat sa ma lovesti si urlai pana ramaneam fara timpane, spune el, ranjind satisfacut. Sau in momentul asta te-ai zbate si mi-ai zbiera in ureche. Nu poti spune ca nu am dreptate, continua apoi, fara a-si schimba expresia care imi pare foarte perversa.
Ce idiotenie... chiar are dreptate! Oare am devenit atat de transparent? Incerc sa vorbesc, insa de cum incep sa imi misc buzele, ma opreste, presandu-si degetul aratator peste ele. Oricum, nu as fi stiut ce sa zic, dar poate gaseam eu ceva.
-Mark... incep sa simt ca mi-e frig. Ai de gand sa ma ajuti in privinta asta? Intreaba el, lipindu-si fruntea de a mea.
Nu stiu de ce, dar am impresia ca seara asta va fi una destul de lunga. Sper doar ca nu fac a doua greseala, avand din nou incredere in el...

[Hetalia]

Bravo! Capitolul e superb :X. Ma bucur ca Mark l-a iertat pe Daemon si presimt ca noaptea aceea, pe langa faptul ca va fi lunga, va fi si foarte hot, se intelege :P.
Sincera sa fiu, in locul lui Mark si eu m-as fi suparat prima oara, adika cum? sa te lauzi ca nu insemn nimic pentru tine dupa toate intamplate? Si totusi... e bine ca l-a iertat si ca l-a crezut, altfel se comporta ca un copil rasfatat.
Mi-a placut mult acest capitol si ai descris frumos actiunea ;).
Succes in continuare si spor la scris. Kisu and ja ne :*:-h

[myuu]

Deci mi-ai taiat banda exact cand incepeam sa ma transpun in atmosfera ficului...poate ca e mai bine asa pentru sanatatea mea mintala, dar cine a zis ca imi pasa?:))...prefer sa fiu nebuna si sa citesc o scena completa de yaoi scrisa de kame a mea decat sa mi se taie macaroana asa:o3 Deci ideea e ca "ai promis" ca va fi o scena lunga, hot si kinky, da?;;)
Greseli, 2-3 neinteresant, nu stau la corectez la "experta mea" :))...si sti ca e asa, doar ca nu vrei sa recunosti, modestia asta..lasa ca azi am chef sa fiu narcisista asa ca simte-te si tu cea mai buna scriitoare din lume:)) [incep sa delirez?]
Oricum faza e ca ma bucur ca astia doi s-au impacat pentru ca sunt foooarte dulci impreuna si pesimt o scena a naibii de fierbinte. Mark, imi pare rau de tine, dar las' k o sa-ti placa, crede-ma [doamne m-am tampit vorbesc cu persoane care nu exista...urmeaza sa am prieteni imaginari, paziti-va:))]
Nu am ce sa mai zic, promit sa te torturez pana scri, sau pana imi confisca ai mei PC, sper sa nu mai fie cazul:))...hai k mai vb mes:*

[Yaoi Queen]

Imi pare raau de intarziere T^T

Capitolul 13: Dulce pasiune...

Fiorii incep sa-mi strabata corpul in momentul in care Daemon isi strecoara mana rece pe sub tricoul meu, atingandu-mi pielea si indemnandu-ma sa scap un scancet lung, ce-i aduce zambetul pe buze. Limba lui traseaza o urma umeda pe gatul meu, prinzand apoi cu dintii de pielea sensibila si sugand-o in asa fel incat sa fie sigur ca in acel loc va ramane o urma.
-Daemon... stii ca nu poti lasa semne, spun eu, asezandu-mi mainile pe pieptul lui incercand sa-l opresc.
-Esti prea perfect. Trebuie ai ceva care sa spuna "Nu va atingeti! E luat." Esti numai al meu! rosteste el, sarutand locul ce tocmai l-a inrosit.
-Par a fi o jucarie? intreb eu, incruntandu-ma. Nu sunt al tau, continui apoi, intorcandu-mi privirea in partea opusa.
-Nu esti o jucarie, desi semeni pe de-antregul cu o papusa... una perfecta, atat de frumoasa... dulce atunci cand vrea, si artagoasa cand se simte incoltita. Daca nu esti al meu, atunci fac orice ca sa fie asa.
Spunand acele lucruri, imi cuprinde buzele intr-un sarut patimas, lung, ce-mi indeamna inima sa tresara si sa bata mult mai rapid... Obrajii incep sa capete acea culoare rozalie, iar eu simt cum ma incalzesc treptat, fiind atins de mainile care, inca sunt reci dar ma fac sa scap gemete lungi cand imi strabat trupul. Daemon scapa indata de tricoul meu, aruncandu-l undeva prin camera, iar eu ii desfac nasturii camasii reci si ude, care ii aluneca pe brate, fiind aruncata apoi pe langa pat. Isi lipeste trupul de al meu, strangandu-ma cu putere in brate, vorbindu-mi apoi soptit.
-Siete così caldo... Esti atat de cald, Mark. Te vreau... acum!
Fara a astepta vreo reactie din partea mea, coboara cu buzele spre abdomenul meu, tragand de pantaloni si boxeri, pentru a-i indeparta deodata. Scap un scancet cand ajunge in zona intima si simt cum limba lui traseaza linii umede pe acea suprafata. Trupul incepe sa-mi tremure incontrolabil, iar respiratia mi se ingreuneaza pe masura ce inima isi grabeste ritmul batailor. Imi e atat de jena sa-l privesc pe Daemon facand asta, insa ii simt buzele cuprinzandu-mi organul deja intarit, iar, ca sa nu mai scap acele sunete rusinoase, imi prind intre dinti degetul aratator, insa e in zadar, pentru ca ma simt incredibil de bine in momentul de fata, si fara sa realizez scap multe gemete, parca rugandu-l pe saten sa continuie. Nu dureaza mult timp pana cand ating punctul maxim, si incerc sa vorbesc, insa cuvintele nu reusesc sa se faca auzite, respiratia mea grabita si gemetele dese fiind singurele care il anunta pe Daemon de ceea ce urmeaza. Prind cearceaful alb in pumni, strangandu-l cu putere si imi arcuiesc spatele, eliberandu-ma printr-un scancet lung de lichidul albicios ca rezultat al placerii mele...
Raman intins pe suprafata alba, respirand cu greu, miscandu-mi pieptul intr-un ritm alert, si avand obrajii atat de calzi incat cred ca in momentul de fata seaman cu o rosie bine coapta. Daemon revine asupra mea, trecandu-si limba peste buze, si asezandu-se intre picioarele mele. Nu realizez ce se intampla decat in momentul in care ma patrunde, chiar daca, de data aceasta durerea nu este insuportabila, inca exista si ma obliga sa scap doua icnete, care il fac pe Daemon sa ma stranga in brate cerandu-si scuze, insa pe italiana.
-Mi dispiace...Mio Dio, ti amo! roseste el incet, aproape de urechea mea. Accentul acela ma inebuneste si mai tare in combinatie cu vocea sa, care imi da fiori pe sira spinarii...
Incepe sa se miste lent in interiorul meu, sarutandu-mi in acelasi timp gatul, urcandu-mi apoi spre buze si capturandu-le intre ale sale. Imi asez mainile pe spatele lui, zgariindu-i usor pielea cu unghiile mele scurte si scapand sunete infundate la fiecare patrundere. Ii raspund la sarut cu aceeasi intensitate, miscandu-mi limba dupa regulile lui, in timp ce miscarile ii devin mai rapide, iar respiratia mea din ce in ce mai grea. Incerc sa ignor durerea ceare-mi este provocata, insa nu pot.. imi e imposibil.
Oricat de dureros ar fi, nu pot intelege cum de in bratele lui am impresia ca sunt mai in siguranta decat am fost vreodata... E atat de ciudat, dar, atat de bine totodata. Nu vreau sa plec de langa el...

**********

-Trei ore! Daemon! Ai inebunit?! De fapt, cred ca eu am inebunit! Strig lipsit de vlaga, stand intins pe patul cald cu mainile puse pe ochi.
-Hei! am avut si pauze, iar tu nu te-ai plans. Trebuia sa iau in seama gafaielile? Intreaba el, aprinzandu-si o tigara.
-Da! Trebuia! Gafaielile alea insemnau "Opreste-te idiotule! Nu vezi ca abia mai respir?!" Credeam ca inebunesc! Raspund eu, fara a reusi sa-mi reglez inca respiratia. Nu stiu daca tu gandesti, dar sa faci sex atata timp e imposibil pentru unii ca mine! Sunt incepator in asta, ce dracu'?! continui eu, acoperindu-mi trupul cu plapuma cea groasa si intorcandu-ma cu spatele la el.
-Imi pare rau, iubire, dar nu e vina mea ca ma atragi in halu' asta, replica el, aplecandu-se asupra mea si sarutandu-mi fruntea, deoarece sunt enervat si nu ii dau voie mai mult de atat.. poate se aprinde din nou, si am sa fac mai rau decat un tren daca se va intampla asta.
Inchid ochii, incercand sa adorm, insa nu dureaza mult pana cand il aud din nou pe Daemon vorbind.
-Dar trebuie sa recunosti ca ultima oara incepuse sa iti placa, rosteste el soptit, aproape de urechea mea, facandu-mi obrajii sa se inroseasca pentru a mia oara.
-Mda... poate pentru ca nu imi mai simteam fundul?! credeam ca am ramas fara el la un moment dat... De unde dracu' ai atata energie? Si inca o intrebare... De ce spuneai unele chestii in italiana? intreb eu curios, incorcandu-mi privirea spre el.
-Ei bine, incepe el, eliberand fumul din plamani, si lasandu-l sa se risipeasca in aer. Ca sa nu o mai lungesc, sunt nascut in Italia, crescut acolo timp de douzeci de ani, si apoi adus aici, in America de catre tatal meu, care s-a despartit de mama. Si... in momentele acelea singura limba pe care o mai stiam era italiana; pentru ca mintea mea era ocupata cu cu tine, si atat.
Tac pentru un moment, apoi ma intorc cu tot corpul spre Daemon, acoperindu-mi chipul pana la ochi cu plapuma aceea.
-Ei bine... imi place, spun eu, fara a-i privi ochii.
-Ce anume?
-Italiana... Dar cea vorbita de tine. Nu are acelasi efect cand o aud la televizor. Cand o vorbesti tu e... adica... imi place, raspund, oarecum rusinat, motiv pentru care mi-am si acoperit inainte chipul putin inrosit.
-Come dolce, rosteste el, afisand un zambet cald, care imi grabeste ritmul batailor inimii. Ar fi bine sa dormim, altfel nu stiu cum vom face fata zilei de maine.E deja ora doi noaptea. Buona notte amore mio, continua apoi, acoperindu-se cu plapuma, tragandu-ma in bratele sale, si sarutandu-ma scurt.
Cred ca... asta se numeste fericire. Ma simt atat de bine cu el aproape, si e ceva... ceva ce imi indeamna inima sa-mi bata atat de repede, facandu-ma sa vreau sa zambesc avandu-l pe el langa mine. E chiar ciudat. Credeam ca pentru Alex simteam ceva, dar de fapt niciodata nu a fost asa, pentru ca nici macar pentru un moment nu mi-a batut inima atat de tare, stiindu-l pe el langa mine, desi voiam ca el sa fie mereu acolo. Sincer sa fiu, nu inteleg, sau poate ca mintea mea fuge prin alte parti ca sa imi dau seama despre ce era vorba de fapt. Dar stiu sigur ca nu am simtit niciodata ce am simtit acum. Vreau sa raman asa, langa Daemon...



Dimineata a venit mai repede decat ma asteptam... Poate mult prea repede, iar razele soarelui ce patrund prin perdea, ma deranjeaza, obligandu-ma sa imi deschid ochii. Oh Doamne, si ce priveliste superba mi-ai dat sa vad. Mark doarme linistit in bratele mele, cu capul pe pieptul meu, avand pe chip o expresie de nepretuit. Ca de inger. Da, asta e... ingerul meu cazut din cer. Unul superb, pe deasupra. Ma ridic cu grija, nevrand sa il trezesc si incep sa imi imbrac hainele inca ude, sunand apoi la un numar din agenda telefonului meu mobil.
Ii sarut scurt buzele, apoi vreau sa ies din camera, insa atunci ii aud vocea somnoroasa, rostindu-mi numele.
-Daemon... pleci?
-Da... Ma voi intoarce peste trei zile. Am niste afaceri, dar voi avea grija ca tu sa fii in siguranta pana atunci, raspund eu, aranjandu-mi gulerul camasii.
-Hainele tale sunt inca ude, spune Mark, vrand sa se ridice din pat, insa eu il opresc, prinzandu-l de umar cu o mana si apasandu-mi buzele pe ale sale inainte sa coboare.
-Tu doar odihneste-te, bine? Oricum voi merge sa imi schimb hainele si numai apoi voi pleca. Mario si Ryan vor avea grija de tine, cat timp eu voi fi plecat. Daca ti se intampla ceva, ii omor fara alte discutii, asadar trebuie sa faca o treaba buna.
-Mario? Ryan?... Cine sunt ei? Am impresia ca le stiu numele de undeva, dar habar n-am de unde.
Ciudat! Astia doi sunt chiar tipii care l-au violat in ziua aceea... e posibil sa nu-si mai aminteasca? Aud batai in usa apartamentului si ma duc sa deschid, stiind cine asteapta afara. Asadar intru cu cei doi baieti in camera lui Mark, sa vad daca nu cumva se crispeaza. Dar, spre surprinderea nostra, brunetul nu schiteaza nimic. Cred ca a fost mai mult lesinat in momentul in care astia doi si-au batut joc de el. Oricum, cel putin sunt sigur ca nu se va mai intampla asa ceva, pentru ca i-am amenintat cu moartea pe astia doi. Desigur, le-am dat si ordine, asadar cine ii face rau ingerului meu, are un mormant asigurat din partea mea... in cele mai adanci ape, si cu sase gloante in corp.
-Sa nu-mi duci dorul, spun eu, asezandu-ma langa el.
-Nu se va intampla! raspunde el, ca intotdeauna, mandru si cu mainile in san.
Zambesc usor, apoi ii cuprind buzele intr-un sarut, gustandu-l cu atata lacomie, cat sa imi tina de urat astea trei zile in care nu il voi avea langa mine, apoi ies pe usa apartamentului. Mario si Ryan au ramas in camera de zi, ei fiind de acum bodyguarzii lui Mark. Le-am dat ordin sa mearga peste tot cu el, fie ca vrea sau nu... Ahh drace! Deja imi e dor de el, doar stiind ca vom fi despartiti trei zile.

_______________________
Traduceri:

Siete così caldo = Esti atat de cald
Mi dispiace...Mio Dio, ti amo!= Imi pare rau, Doamne, te iubesc!
Come dolce= Cat de dulce
Buona notte amore mio= Noapte buna, iubirea mea

[Yaku-chin]

Tot ce pot spune e : WOW
Kana -san te-ai intrecut pe tine:X
Ce dulce, ce frumos, ce pasional,. cce ceee ce superb,. Si italiana:x Doamne..ma innebuneste capitolul asta
SPer ca cei doi idioti sa fie cuminti k de nu , poate ca vor primi ei 6 gloante dar eu le voi da 19 si ii si voi castra;) sa ma tina minte
Oricum deabia astept sa se intoarca Daemon din calatoria de 3 zile , sper sa fie totul bine si frumos, dar cunoscandu-te pe tine, sunt sigura ca la cat de imprevizibila esti,cine stie ce se va intampla.
Oricum astept capitolul urmator( imi voi face slujba de a te stresa sa scrii in continuare:)) )
Kissu si bye bye

[Mitus]

Hello
Insf s-au impacat... Hmm si ce frumos a fost, dulce si pasional exact cum ai precizat si in titlu, care se potriveste de minune cu acest capitol.
So capitolul a fost very hot dar si amuzant:]]
Mark e Mark ce sa-i faci.... Dupa ce ca scumpul nostru Daemon ii ofera clipe inceniare si de neuitat il mai si cearta pentru ce a facut:]]

*-Da! Trebuia! Gafaielile alea insemnau "Opreste-te idiotule! Nu vezi ca abia mai respir?!" Credeam ca inebunesc! Raspund eu, fara a reusi sa-mi reglez inca respiratia. Nu stiu daca tu gandesti, dar sa faci sex atata timp e imposibil pentru unii ca mine! Sunt incepator in asta, ce dracu'?! continui eu, acoperindu-mi trupul cu plapuma cea groasa si intorcandu-ma cu spatele la el.*
Cat am ras la partea asta, bietul de el poate chiar are dreptate, trebuia sa fie extenuat(ehh nvm mie tot imi convine ce i-a facut si cred ca si lui) E exact asa cum a zis Daemon, Mark poate fi dulce si dragut, dar devine foarte repede o fiara cand nu ii convine ceva:]]
Ah pleaca!!! Si il lasa singur?! Adica nu singur... dar totusi eu nu am incredere in dobitocii aia doi care i-au facut rau in trecut... Pff de pateste ceva eu personal ma ocup de maimutoi aia si ii extermin...
Deci capitolul asta a fost ceva fenomenal si mie imi e dor deja de Daemon:]](mda mintea mea iar o ia pe carari...) sper si eu sa treaca repede aceste trei zile... Hmpf cum sa isi lase el ingerasul singur singurel. Sper ca atunci cand se intoarce sa se revanseze, adica sigur o va face, dar in felul lui... Lol Mark pana atunci are vacanta...
Succes in continuare si scrie cat mai repede capitolul urmator(am devenit obsedata si de ficul asta:]] )
Cya:*:*:*

[Yaoi Queen]

*Ahem* NEEEXT! Sper sa va tina de urat capitlu asta pt ceva timp, pentru ca e primul capitol din anul asta care e atat de lung (din punctul meu de vedere :))) Si... multumitii lui Yaku-chin :)) ea e responsabila pt k mi-a stat p cap ca sa scriu, altfel nu venea capitolul asta asa de repede, nici cu rugaciuni :))
So... Enjoy XD

Capitolul 14.Partea 1: Convorbire... picanta.

Ajuns acasa, urc scarile pana in camera mea, unde intr-un troller imi arunc cateva haine, apoi imi schimb grabit imbracamintea uda, neavand timp si de alte prostii, pentru ca avionul spre Venezuela pleca peste un sfert de ora, iar eu trebuie sa fiu in el.
-Drace! Nu mai am timp nici macar de un dus! Spun eu, incruntat, iesind pe usa vilei, si intrand in BMW-ul negru, care are sa ma duca spre aeroport. Nu a mai fost nevoie sa-i spun soferului locatia, pentru ca imi stie programul, asa ca porneste automobilul, parasind curtea imensa din fata casei.
In scurt timp, ajungem la locul propus, iar eu cobor grabit din masina, indreptandu-ma spre poarta care ma duce la avion. Desigur, inspectia de rigoare, verificarile si asa mai departe m-au mai oprit din drum, insa am ajuns la timp inainte ca avionul sa decoleze. Ma asez pe unul din scaune, care se afla exact langa ceilalti tipi care ma vor acompania pana in Venezuela, ca sa-mi rezolv afacerile. Sunt patru barbati, fiecare imbracat la costum, asa cum trebuie sa fie bodyguarzii, inalti si bine facuti. Doi se afla pe scaunele din spatele meu, iar ceilalti pe cele dinaintea mea. Trag o gura de aer, si ma relaxez pe suprafata moale, privind pe geam, cum incetul cu incetul ne desprindem de pamant.
Gandul imi zboara brusc la Mark. Nu inteleg ce naiba mi-a facut baiatul asta, dar nu m-am mai gandit la nimeni asa cum o fac acum. Era perfect daca ar fi fost aici cu mine, dar nu vreau sa risc si sa i se intample ceva. Afacerile mele nu sunt tocmai "curate", ceea ce inseamna ca pot exista focuri de arma in orice moment. Doar e vorba de bani... o avere intreaga! Desigur ca lucrurile s-ar putea incinge, asadar nu am de gand sa-l pun in pericol. Tot ce vreau e ca el sa fie in regula cat timp eu sunt plecat...



Ma ridic de pe suprafata moale a patului, indreptandu-ma spre bucatarie. Daemon a plecat si mi-a adus doi tipi, si nu stiu care e treaba cu ei. La naiba! Dar stiu ca mi-a lasat si o durere ingrozitoare de corp... Mai ales in partea de jos. Am impresia ca imediat am sa ma despic in zece. Incerc sa uit de toata durerea asta (desi e chiar ingrozitor de greu) si imi indrept atentia spre alte lucruri.
-Hei, baieti! Va e foame? ii intreb eu pe cei doi, ce stau asezati pe canapeaua din camera de zi. Cred totusi ca ar terbui sa ma aflu in termeni buni cu ei, daca vor fii bodyguarzii mei, asa ca ma indrept spre locul, unde ei stau asezati. "Par inofensivi" cuget eu, pe masura ce ma apropii.
-Mark e numele meu. Nu vreau sa va aud ca-mi vorbiti cu "domnule" sau "sefu' " sau alte chestii dinastea, in regula? Imi pare bine, spun eu, zambind si intinzandu-mi mana spre cei doi. Se prezinta si ei de indata ridicandu-se pe rand de pe canapea si strangandu-mi mana.
-Sefu' ne-a dat ordin sa avem grija de dumnea... adica de tine, dar nu cred ca i-ar place daca vede ca nu iti vorbim asa cum un angajat terbuie sa-i vorbeasca sefului, imi spune Mario, primul care s-a prezentat.
-Ei bine, "sefu' " trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca urasc sa mi se adreseze cineva asa cum trebuia voi sa o faceti. Sa fim seriosi! spun eu, dandu-mi ochii peste cap si punandu-mi mainile in san. Credeti ca veti avea nevoie de alea? intreb eu, aratand cu abele maini spre pistoalele ce le au prinse la pantaloni.
-Pentru orice eventualitate, raspunde Ryan, cu o seriozitate iesita din comun. Desigur, sper ca nu va fi tot timpul asa serios. Daca da, s-ar putea sa-i dau doi pumni in gura, pentru ca nu suport sa vad o persoana care sta ca la o inmormantare. Dau drumul la televizor pentru a-i lasa sa priveasca la ce vor cat timp eu fac ceva de mancare.
-Mark! Sefu' a spus sa nu-ti stam in cale. Avem bani, ca sa ne cumparam mancare, pentru ca el nu vrea sa te punem la treaba, zice Mario, venind din camera de zi.
-Ha! Auzi la el! Dupa ce ca pleaca, si va lasa pe voi pe post de bodyguarzi, nu va da voie nici macar sa mancati cu mine?! Cine dracu' se crede? Deja ma enerveaza cretinu' asta. O sa mancati cu mine, fara discutii ! Oricum... imi place sa gatesc, spun eu, intorcandu-ma la oalele mele (la propriu).
"Ahhh, Daemon! Am sa te distrug cand te intorci! Asa o durere de corp... ma bucur ca macar ma pot misca" gandesc eu, oftand si razemandu-ma de bufetul de lemn acoperit de un material colorat de plastic.



Zborul meu spre Venezuela in sfarsit s-a incheiat, dupa cateva ore bune de plictiseala. Cobor impreuna cu "gorilele" din avion, iar eu, impreuna cu doi din ei ne urcam intr-un taxiu, in timp ce ceilalti doi asteapta un altul sa vina. Vom fi cazati oricum in acelasi hotel. Ajunsi la " Joya Del Mar", hotelul in care ne vom petrece doua nopti, coboram din taxiu, iar eu ii platesc celui care ne-a condus pana aici, intrand apoi in cladire, urmat ce ceilalti doi barbati. Domnisoara de la receptie m-a recunoscut, deoarece nu e prima daca cand vin aici, asa ca, fara alte formalitati, ne-a inmanat fiecaruia dintre noi cate o cheie pentru apartamentele pe care le vom ocupa. Intram in lift, si in scurt timp ajungem la etajul noua. Destul de sus incat sa vad fumusetile acestei tari...
Descui usa si intru in apartament, aruncandu-mi troller-ul cine stie pe unde si trantindu-ma pe patul aranjat, acoperit cu o patura ce are inscriptonat numele hotelului deasupra unei imagini cu un diamant intr-o scoica deschisa. In fata patului e o masuta din lemn de culoare visine, pe care troneaza un televizor mare, cu telecomanda langa el. In dreapta patului e o fereastra mare, deschisa usor, acoperita de o perdea albastra cu modele albe, ce seamana cu niste valuri. Imi dau jos sacoul costumului, deschid nasturii camasii, apoi scap de pantaloni, ramanand in boxeri. Ma ridic de pe pat, indreptandu-ma spre baie, pentru a ma revigora cu un dus cald.
Dupa zece minute ies de sub dus, si imi sterg pielea uda cu unul din prosoapele ce erau puse langa cada, pe suport, apoi il leg de mijlocul taliei. Alt prosop il pun dupa umeri, pentru a-mi sterge parul cu el, pe urma ies din baie, luandu-mi telefonul din buzunarul pantalonilor pe care i-am lasat inainte pe pat. Formez numarul lui Mark si astept sa-mi raspunda, ceea ce nu dureaza mult, pentru ca, de cum a sunat prima oara, a si raspuns.
-Ce face ingerul meu? intreb eu, asezandu-ma pe pat.
-"Tocmai acum cinci minute am venit din mall. Baietii tai sunt foarte de treaba ca ma ajuta cu toate cele. Mi-am cumparat o groaza de lucr..."
-Mark! il intrerup eu. Chiar nu am chef sa vorbim despre ei. Ce-ar fi sa intrii in camera ta? continui apoi, luand o pozitie mai confortabila pe pat, razemat cu spatele de tablie.
-"Da... Acum am intrat in camera. Cand ai ajuns? Nici macar nu mi-ai spus unde mergi inainte sa pleci..."
-Sunt in Venezuela, Caracas. E foarte frumos aici... Ar trebui sa mergem amandoi intr-un loc asemanator, sau poate mai romantic, spun eu, chicotind scurt. Spune-mi sincer... Te-ai gandit la mine? Intreb apoi, asteptandu-i in tacere raspunsul.
-"Ah... Pai, eu... da... Adica trupul m-a durut toata ziua, si inca am senzatia ca..."
-De ce te-ai oprit? Inca ai senzatia ca te ating, am dreptate? intreb eu, zambind multumit.
-"Umm... Da. Huh... e ciudat", zice el aproape soptind.
-Mark. Inchide ochii, ii spun, auzindu-l apoi afirmand. Ti amo, mio angelo, continui eu, tinandu-mi telefonul aproape de buze, si activandu-i difuzorul.
-"Am... impresia ca esti langa mine..."
-Exact asta e si ideea. Tine-i inchisi. Spunand astea, ma opresc din vorbit pentru un scurt timp, continuand apoi cu voce serioasa. Vreau sa fac dragoste cu tine.
-"Eh?... Pai esti la o distanta cam mare pentru asta, nu crezi?" intreaba el, probabil rosindu-se deja in obraji, dupa cum il cunosc. Imi imaginez cat e de dulce...
-Sa zicem ca fizic, sunt departe. Chiar tu ai spus sa ma simti aproape, cand inchizi ochii si imi asculti vocea.
-"Ce vrei sa..."
-Ce-ar fi sa iti imaginezi ca sunt acolo, langa tine, si ca iti sarut buzele, strecurandu-mi mana pe sub tricoul tau, atingandu-ti pielea calda cu mainile mele reci...
Sunt aproape sigur ca se aseza pe pat, deoarece aud scartaitul acela a lemnului, care e cauzat datorita greutatii care se lasa asupra lui. Ii aud respiratia lui Mark, insa nu imi vorbeste.
- Inima iti bate mai repede acum, si esti incordat, am dreptate? intreb eu, zambind in sinea mea.
-"Da..." raspunde el, aproape soptit. Simt un oarecare termurat in vocea lui, ceea ce ma multumeste, si de asemenea stiu ca e jenat de ceea ce spun... Dar asta e partea frumoasa. Nu pot sa-mi reprim dorinta de a afisa un zambet pervers in timp ce ma gandesc la cum arata el acum, stand pe pat, probabil putin ghemuit, cu ochii inchisi, inghitind din cand in cand in sec, si aproape tremurand. Ahh, Doamne! Ce ganduri imi dai...
-Ti amo, rostesc eu soptit, chiar daca stiu ca nu trebuie sa ma astept la un raspuns din partea lui. Mark... Daca trupul tau isi aminteste atigerile mele, ce simti acum? intreb in continuare, inchizandu-mi ochii.
-"Urca... spre pieptul meu... mainile tale. Daemon, e ciudat..."
-Este? Imagineaza-ti cum una din mainile mele coboara lent intre picioarele tale si maseaza zona aceea sensibila. Te excita?
Desigur, nu-mi pot lua inca zambetul asta stupid de pervers de pe fata, avand in minte imaginea lui, care sincer sa fiu, ma inebuneste...



Stau chemuit pe patul meu, tinandu-mi telefonul lipit de ureche, ascultandu-l pe Daemon cum imi vorbeste pe tonul acela care imi da niste fiori absolut incredibili, si... simt ca mor de rusine, auzindu-i intrebarile. Fara sa-mi dau seama, mana mea imi coboara intre picioare si scap un scancet, pe care Daemon il aude...
-"Sa inteleg ca raspunsul tau e un "da". Vreau sa te aud... gemand" spune el, indemnandu-ma sa ma jenez si mai tare.
-Esti un pervers, stiai? N-am sa fac asa ceva...
-"Serios? Atunci ai de gand sa lasi povara aceea din pantaloni asa cum este? Pun pariu ca te incalzesti doar la amintirea atingerii mele."
Blesteme! De ce ma simt de parca iau foc? E doar vina lui ca sunt acum asa. Ce naiba fac?! Obrajii mi-au luat foc, am in minte numai imagini cu eil, si pe desupra, nu numai vocea, ci si trupul imi tremura imaginandu-mi tot ceea ce el imi spune. Imi aud bataile inimii care a ajuns sa-si mareasca ritmul aproape la fel de mult ca seara trecuta, iar tinandu-mi ochii asa, inchisi, am impresia ca el imi sopteste la ureche... si e langa mine. Etat de ciudat, dar in acelasi timp foarte placut...

To be continued...

(mhm... Who knows when :-" )

Cyaaaaaaa =^.^=

[myuu]

Deci Myuu s-a intors si i-au super placut capitolele, mai ales ultimele, cred ca e capitolul meu preferat si nici macar nu au facut-o pe bune. Nu stiu, dar mi s-a parut al naibii de erotic, adik nu mi s-a parut, chiar a fost, daca eram in locul lui Mark pana akum imi dadeam drumu...huh delirez, ma rog ai prins ideea, a fost prea misto. La inceput eram ceva de genul: pleaca Daemon ce naspa!!!! Fara yaoi, mor:((, apoi cand am vazut cat de superb ti-a iesit capitolul nu pot decat sa te oblig sa scri in continuare cat mai repede [da' repede repede;;)] Primul capitol pe o scara de la 1 la 10 primeste.... 11:)) [faza din filmul de azi cu "pe scara necredinciosilor in mos craciun tipa cat credeti ca are?" "4?" "5?" "10??" raspuns:"11" deci am ras ca idioata aici] ma rog m-am indepratat enorm de la subiect voiam sa spun ca am ras de nu mai puteam la partea cu 3 ore de sex, mai ales cand spunea ca nu-si mai simtea fundul, omg a fost prea tare. Felicitari kame:X nu ti-am mai spus de mult, dar ador pur si simplu ceea ce scri.
Kisses & many hugs:*