30-11-2008, 11:46 PM
Pentru a multumi pe toti am rescris primul capitol si am facut multe modificari.Sper ca de aceasta data m-am exprimat bine si ca nu am mai facut greseli de ortografie. ::::yamashita ayumu:::: sa sti ca nu te inseli.Chiar daca nu este viata mea,eu sunt personajul principal al acestei povesti
Capitolul I: Cand te-am vazut pentru prima oara...
Nu pot sa cred ca s-a intamplat asa ceva! Chiar daca au trecut patru luni de cand el nu mai este ,eu nu vreau sa accept asta,dar nu am ce sa fac! El nu mai exista si eu trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu am sa il mai vad si ca nu o sa imi mai zambeasca niciodata.Chiar daca a trecut atat de mult timp inca imi aduc aminte ziua in care l-am cunoscut.Era o zi obisnuita ca oricare alta intr-o tara foarte speciala. In acel moment eram o fata normala,dar,dupa ce mi s-a intamplat,ma consider cea mai mare ciudata de pe pamant.Daca nu l-as fi cunoscut nu as fi ajuns in halul in care sunt acum,dar,nu am cum sa dau timpul inapoi sa-mi indrept gresala.Dar nici macar nu stiu ce gresala as putea sa indrept pentru ca,greseala de a ma indragosti de el nu as putea s-o sterg cu buretele si sa consider ca el nu a existat niciodata.Chiar daca povestea mea s-a terminat tragic,ea incepe asa:
Romania,tara unde ti se poate intampla orice!De la a muri in spitale din cauza ca doctorii erau in pauza de masa si nu vroiau sa faca nimic,pana la a fi jefuit in sectia de politie.Altceva mai rau nu ti se poate intampla Eu eram o fata obisnuita pentru prietenii mei care ascultau rock dar pentru manelisti eram ciudata secolului dar sincer nu imi pasa.In sfarsit scapasem de scoala genrala si intrasem la liceul
Capitolul I: Cand te-am vazut pentru prima oara...
Nu pot sa cred ca s-a intamplat asa ceva! Chiar daca au trecut patru luni de cand el nu mai este ,eu nu vreau sa accept asta,dar nu am ce sa fac! El nu mai exista si eu trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu am sa il mai vad si ca nu o sa imi mai zambeasca niciodata.Chiar daca a trecut atat de mult timp inca imi aduc aminte ziua in care l-am cunoscut.Era o zi obisnuita ca oricare alta intr-o tara foarte speciala. In acel moment eram o fata normala,dar,dupa ce mi s-a intamplat,ma consider cea mai mare ciudata de pe pamant.Daca nu l-as fi cunoscut nu as fi ajuns in halul in care sunt acum,dar,nu am cum sa dau timpul inapoi sa-mi indrept gresala.Dar nici macar nu stiu ce gresala as putea sa indrept pentru ca,greseala de a ma indragosti de el nu as putea s-o sterg cu buretele si sa consider ca el nu a existat niciodata.Chiar daca povestea mea s-a terminat tragic,ea incepe asa:
Romania,tara unde ti se poate intampla orice!De la a muri in spitale din cauza ca doctorii erau in pauza de masa si nu vroiau sa faca nimic,pana la a fi jefuit in sectia de politie.Altceva mai rau nu ti se poate intampla Eu eram o fata obisnuita pentru prietenii mei care ascultau rock dar pentru manelisti eram ciudata secolului dar sincer nu imi pasa.In sfarsit scapasem de scoala genrala si intrasem la liceul