05-09-2011, 10:21 PM
Am facut si eu o mica ''creatie'' din plictiseala, are doar un singur capitol :))
Voi povesti din perspectiva unui baiat :D
Hirisaji
Ma simt purtat de o adiere calda ce ma duce catre necunoscut, incerc sa deschid ochii dar o lumina orbitoare ma opreste, asa ca renunt. Ma las condus de acea putere ce ma va duce intr-un alt loc total necunoscut mie. O alta lume.
Nu dupa mult timp simt ca ma opresc imi deschid ochii de culoarea marii, iar in fata ochilor mi se infatiseaza un taram magic, desprins din basme si plin de culoare. Ma aflam pe un deal plin de verdeata si flori. Incep sa merg, catre? nici eu nu stiam unde, picioarele mele se deplasau de unele singure, fara voia mea. In jur nu se vedea nimic, nici-o casa, nici-un om, nimic. Oare in ce fel de vis am ajuns? Unul din care ma voi trezi curand? Unul bun sau unul rau? Atatea intrebari imi invadeaza mintea goala de amintiri, nu puteam sa imi aduc aminte nimic din ceea ce am facut, s-au cum am ajuns aici. Ajung intr-o ceata densa, din care nu reuseam sa vad nimic. Cu cat ma apropiam mai mult in fata mea imi apre o persoana. Nu am reusit sa ii disting prea bine trasaturile deoarceea eram la o distanta destul de mare.Incerc sa o strig,dar pur si simplu nu pot, sunetele nu vor sa imi iasa pe gura. Oare cum voi reusi sa ies din acest vis?, pentru ca realitate cu siguranta nu este. Picioarele mele isi recapata iar controlul iar eu incep sa alerg cat de repede pot spre persoana respectiva. Sa o strig tot nu pot, deci singura solutie este alergatul. Alerg tot mai tare pana vad ca ma propii, o umbra destul de mare imi apare in fata iar un chip de inger mi se arata. Acea fata pe care as recunoaste-o dintr-un milion, ochii aceea abisali, parul mov pe care il poti recunoaste oriunde. Era ea, imbracata inr-o rochie lunga de un alb imaculat, cu aripile roz la spate, era mai mult decat un inger. Aya, cum de reusesti sa imi invadezi pana si visurile? Acum imi este clar totul, fiecare amintire pe care o aveam mi se deruleaza acum in minte, fiecare gand, ficare sarut pe care l-am primit din partea ei.Credeam ca te-am pierdut, credeam ca toata lumea mea se prabusise in momentul in care tu ai disparut din viata mea, nu credeam ca voi mai iubi vreodata o alta persoana. Se apropie de mine si ma priveste cu ochii ei blanzi, aproape ca ma inec in acel abis intunecat plin de mistere ce asteapta sa fie descoperite. Imi mangaie chipul cu mana sa fina apoi ii aud vocea suava, calda si iubitoare.
- Hirisaji, poate ca nu mai exist cu trupul, dar cu mintea si sufletul voi fi mereu langa tine, tine mine ca nu te voi parasi niciodata, doar ti-am facut un juramant; si spunand aceste cuvinte ma saruta usor pe obraz dupa care o vad cum se indeparteaza.
Incerc sa o strig, sa aleg spre ea, dar nu reusesc, picioarele mele nu se misca iar glasul nu imi iese pe gura.
Ea se tot indepareaza, pana cand nu mai reusesc sa o vad in raza mea vizuala. Eu raman acolo, privind in gol. Nici eu nu stiu la ce ma gandesc, dar altceva nu pot face in acest moment. Inchid ochii o secunda pentru a analiza tot ce mi s-a intamplat mai devreme. Nu indrznesc sa ii deschid acum, pentru ca stiu ca ma voi trezi inapoi in patul meu, dar nici aici nu pot ramane. Incet incet pleoapele mi se deschid si privesc tavanul alb din camera mea. Totul este normal, nimic nu este schimbat, poate doar starea mea de spirit. Simt ca si cum cineva ar fi cu mine in acest moment, ca si cum ar vrea sa imi transmita ceva. Nici eu nu sunt sigur. Ma ridic usor din pat, si ma indrept spre oglina, instinctiv imi ating obrazul si il managai. ''Aya, nu te voi uita niciodata''.
Cam atat, astept critici si pareri :D
Voi povesti din perspectiva unui baiat :D
Hirisaji
Ma simt purtat de o adiere calda ce ma duce catre necunoscut, incerc sa deschid ochii dar o lumina orbitoare ma opreste, asa ca renunt. Ma las condus de acea putere ce ma va duce intr-un alt loc total necunoscut mie. O alta lume.
Nu dupa mult timp simt ca ma opresc imi deschid ochii de culoarea marii, iar in fata ochilor mi se infatiseaza un taram magic, desprins din basme si plin de culoare. Ma aflam pe un deal plin de verdeata si flori. Incep sa merg, catre? nici eu nu stiam unde, picioarele mele se deplasau de unele singure, fara voia mea. In jur nu se vedea nimic, nici-o casa, nici-un om, nimic. Oare in ce fel de vis am ajuns? Unul din care ma voi trezi curand? Unul bun sau unul rau? Atatea intrebari imi invadeaza mintea goala de amintiri, nu puteam sa imi aduc aminte nimic din ceea ce am facut, s-au cum am ajuns aici. Ajung intr-o ceata densa, din care nu reuseam sa vad nimic. Cu cat ma apropiam mai mult in fata mea imi apre o persoana. Nu am reusit sa ii disting prea bine trasaturile deoarceea eram la o distanta destul de mare.Incerc sa o strig,dar pur si simplu nu pot, sunetele nu vor sa imi iasa pe gura. Oare cum voi reusi sa ies din acest vis?, pentru ca realitate cu siguranta nu este. Picioarele mele isi recapata iar controlul iar eu incep sa alerg cat de repede pot spre persoana respectiva. Sa o strig tot nu pot, deci singura solutie este alergatul. Alerg tot mai tare pana vad ca ma propii, o umbra destul de mare imi apare in fata iar un chip de inger mi se arata. Acea fata pe care as recunoaste-o dintr-un milion, ochii aceea abisali, parul mov pe care il poti recunoaste oriunde. Era ea, imbracata inr-o rochie lunga de un alb imaculat, cu aripile roz la spate, era mai mult decat un inger. Aya, cum de reusesti sa imi invadezi pana si visurile? Acum imi este clar totul, fiecare amintire pe care o aveam mi se deruleaza acum in minte, fiecare gand, ficare sarut pe care l-am primit din partea ei.Credeam ca te-am pierdut, credeam ca toata lumea mea se prabusise in momentul in care tu ai disparut din viata mea, nu credeam ca voi mai iubi vreodata o alta persoana. Se apropie de mine si ma priveste cu ochii ei blanzi, aproape ca ma inec in acel abis intunecat plin de mistere ce asteapta sa fie descoperite. Imi mangaie chipul cu mana sa fina apoi ii aud vocea suava, calda si iubitoare.
- Hirisaji, poate ca nu mai exist cu trupul, dar cu mintea si sufletul voi fi mereu langa tine, tine mine ca nu te voi parasi niciodata, doar ti-am facut un juramant; si spunand aceste cuvinte ma saruta usor pe obraz dupa care o vad cum se indeparteaza.
Incerc sa o strig, sa aleg spre ea, dar nu reusesc, picioarele mele nu se misca iar glasul nu imi iese pe gura.
Ea se tot indepareaza, pana cand nu mai reusesc sa o vad in raza mea vizuala. Eu raman acolo, privind in gol. Nici eu nu stiu la ce ma gandesc, dar altceva nu pot face in acest moment. Inchid ochii o secunda pentru a analiza tot ce mi s-a intamplat mai devreme. Nu indrznesc sa ii deschid acum, pentru ca stiu ca ma voi trezi inapoi in patul meu, dar nici aici nu pot ramane. Incet incet pleoapele mi se deschid si privesc tavanul alb din camera mea. Totul este normal, nimic nu este schimbat, poate doar starea mea de spirit. Simt ca si cum cineva ar fi cu mine in acest moment, ca si cum ar vrea sa imi transmita ceva. Nici eu nu sunt sigur. Ma ridic usor din pat, si ma indrept spre oglina, instinctiv imi ating obrazul si il managai. ''Aya, nu te voi uita niciodata''.
Cam atat, astept critici si pareri :D