Primele raze ale soarelui strapung fereastra incapatandu-se sa ma faca sa ma ridic din patul, care era asa de comod, desi sunt treaza de ceva vreme tot nu vreau sa-l parasesc.
Se pare ca mai sunt in jur de doua saptamani si treminam si masterul, iar apoi vom putea face ceea ce vrem atat eu cat si colega mea de apartament si de facultate. Ea este cea mai buna prietena a mea din liceu, este singura persoana care a reusit sa ma cunoasca si careia i-a pasat mereu de mine, iar numele ei este Alexia.
Nici nu mai am timp sa mai gandesc ceva caci cineva da buzna in camera mea, agitandu-se, topaind si fredonand:
- Ridica-te, nu mai lenevi! Stii ce zi e astazi? intreaba tragandu-ma de mana.
II raspund ca este marti sau miercuri in timp ce ma amuzam de entuziasmul sau.
- Nu si nu, azi e ziua pe care o asteptam din liceeeeu!
Cand am realizat la ce se referee am inceput amandoua sa tipam si sa topaim in camera. Asa e, azi e ziua pe care o astept de aproape 8 ani.
Cand ne mai linistim, Alexia decide sa se duca sa se schimbe de pijamale, acelasi lucru facandu-l si eu. Dupa un dus revigorant, ma imbrac cu o rochita de vara mov cu galben si verde, scurta si ma incalt cu niste sandale albe cu toc de 10 cm, apoi ma machez cu putin tus mov si cu rimel, iar parul meu care imi ajunge pana la solduri il prind intr-un coc dezordonat lasand doua suvite rebele pe fata si ies din camera.
Ma indrept spre bucatarie de unde se aude muzica si chiar melodia mea preferata, pe care incep sa o fredonez, in timp ce intru in camera, unde se afla si prietena mea, ce poarta o rochita verde cu un trandafiras violet pe partea dreapta, o perche de sandale joase, iar parul il are prins intr-o codita tare simpatica pe o parte mai sus de ureche.
- Ce faci? Parca eu trebuia sa pregatesc masa! ii zic parand suparata.
- Lasa ca o sa pregatesti tu maine si poimaine! Acum hai sa mancam! imi zice si imi intinde o farfurie cu o felie de pizza si apoi imi aseaza langa mine si o ceasca de cafea.
Ii multumesc si incepem sa mancam grabite, caci inainte sa vina momentul pe care il asteptam cu atat de mare nerabdare, trebuie sa mergem la niste cumparaturi. Terminam repede cu masa si plecam sa achizitionam ceea ce ne va fi util in cateva ore. Ne urcam in masina mea si pornim spre locul cu pricina, unde ajungem destul de repede avand in vedere aglomeratia care este in Bucuresti.
Daca pana acum totul a mers repede, se pare ca aici este o coada destul de mare la care trebuie sa asteptam cateva minute bune sau poate ore, sper sa fie prima varianta si anume cea cu minutele, deoarece nu prea sunt o persoana rabdatoare, dar pentru ziua asta as face orice.
In timp ce asteptam si inaintam vorbeam cu Alexia despre seara asta care va fi uluitoare si memorabila, sper doar ca aceasta bucurie sa nu fie soarele dinaintea furtunii.
Incercand sa imi alung acel gand negativ ce mi se strecurase in minte, nu am observat ca ne-a venit randul sa cerem ceea ce dorim, dar colega mea a avut grija sa ma faca atenta intrebandu-ma daca sa ia si ceea ce tocmai imi arata. I-am raspuns ca daca ea considera ca ceea ce a luat pana acum nu ii este de ajuns poate achizitiona si acel lucru, apoi am platit ceea ce cerusem, acelasi lucru facandu-l si ea.
Se pare ca am pierdut aici in jur de 2 ore jumatate, acum fiind ora unu, deci avem timp si de o mica plimbare prin parc, asa ca lasam bagajele in masina, apoi plecam sa ne plimbam in parcul din apropiere.
Se pare ca mai sunt in jur de doua saptamani si treminam si masterul, iar apoi vom putea face ceea ce vrem atat eu cat si colega mea de apartament si de facultate. Ea este cea mai buna prietena a mea din liceu, este singura persoana care a reusit sa ma cunoasca si careia i-a pasat mereu de mine, iar numele ei este Alexia.
Nici nu mai am timp sa mai gandesc ceva caci cineva da buzna in camera mea, agitandu-se, topaind si fredonand:
- Ridica-te, nu mai lenevi! Stii ce zi e astazi? intreaba tragandu-ma de mana.
II raspund ca este marti sau miercuri in timp ce ma amuzam de entuziasmul sau.
- Nu si nu, azi e ziua pe care o asteptam din liceeeeu!
Cand am realizat la ce se referee am inceput amandoua sa tipam si sa topaim in camera. Asa e, azi e ziua pe care o astept de aproape 8 ani.
Cand ne mai linistim, Alexia decide sa se duca sa se schimbe de pijamale, acelasi lucru facandu-l si eu. Dupa un dus revigorant, ma imbrac cu o rochita de vara mov cu galben si verde, scurta si ma incalt cu niste sandale albe cu toc de 10 cm, apoi ma machez cu putin tus mov si cu rimel, iar parul meu care imi ajunge pana la solduri il prind intr-un coc dezordonat lasand doua suvite rebele pe fata si ies din camera.
Ma indrept spre bucatarie de unde se aude muzica si chiar melodia mea preferata, pe care incep sa o fredonez, in timp ce intru in camera, unde se afla si prietena mea, ce poarta o rochita verde cu un trandafiras violet pe partea dreapta, o perche de sandale joase, iar parul il are prins intr-o codita tare simpatica pe o parte mai sus de ureche.
- Ce faci? Parca eu trebuia sa pregatesc masa! ii zic parand suparata.
- Lasa ca o sa pregatesti tu maine si poimaine! Acum hai sa mancam! imi zice si imi intinde o farfurie cu o felie de pizza si apoi imi aseaza langa mine si o ceasca de cafea.
Ii multumesc si incepem sa mancam grabite, caci inainte sa vina momentul pe care il asteptam cu atat de mare nerabdare, trebuie sa mergem la niste cumparaturi. Terminam repede cu masa si plecam sa achizitionam ceea ce ne va fi util in cateva ore. Ne urcam in masina mea si pornim spre locul cu pricina, unde ajungem destul de repede avand in vedere aglomeratia care este in Bucuresti.
Daca pana acum totul a mers repede, se pare ca aici este o coada destul de mare la care trebuie sa asteptam cateva minute bune sau poate ore, sper sa fie prima varianta si anume cea cu minutele, deoarece nu prea sunt o persoana rabdatoare, dar pentru ziua asta as face orice.
In timp ce asteptam si inaintam vorbeam cu Alexia despre seara asta care va fi uluitoare si memorabila, sper doar ca aceasta bucurie sa nu fie soarele dinaintea furtunii.
Incercand sa imi alung acel gand negativ ce mi se strecurase in minte, nu am observat ca ne-a venit randul sa cerem ceea ce dorim, dar colega mea a avut grija sa ma faca atenta intrebandu-ma daca sa ia si ceea ce tocmai imi arata. I-am raspuns ca daca ea considera ca ceea ce a luat pana acum nu ii este de ajuns poate achizitiona si acel lucru, apoi am platit ceea ce cerusem, acelasi lucru facandu-l si ea.
Se pare ca am pierdut aici in jur de 2 ore jumatate, acum fiind ora unu, deci avem timp si de o mica plimbare prin parc, asa ca lasam bagajele in masina, apoi plecam sa ne plimbam in parcul din apropiere.
Nimeni nu`mi poate fura zambetu` care imi apare atunci cand ma gandesc la tine!`;x
