Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~

[Yaku-chin]

Observ ca nu prea e asa placut ficul meu:)) dar nu e nicio problema, eu postez....poate se indura careva:)) sa imi lase o parere....


Din nou el…
"Cat de dulce putea fi persoana ei , cat de dulce putea fi parfumul ei, cat de dulce putea fi simpla ei perezenta. Cat de minunati erau ochii ei, cat de catifelata putea fi pielea ei, cat de mirific era glasul ei, cat de senzuale erau buzele ele, cat de perfecta era prezenta ei. Cat de penibile puteau fi aceste aspecte, cand ea era doar o simpla panarama. Iar natura umana iar imi juca feste ca de fiecare data. Nu mai puteam avea incredere in niciun aspect. Nu imi venea sa cred ca fiinta care dormea in patul meu putea fi doar femeia oricui. Nu aveam dreptul de a o judeca , dar sunt sigur ca cu aspectul ei fizica care innebuneste orice barbat ar putea ajunge departe, foarte departe. Cred ca daca nu ar mai practica aceasta "meserie" poate..Dar cine sunt eu ca sa ma amestec in viata ei? Ma indrept spre ea si o zgaltai usor de umar, ochii sai se deschida, si las la iveala doua perle de culoare cenusie, ii dau hainele sa se imbrace si cu miscari lascive isi trage pe ea pantaloni si maieul, nu imi vine sa cred pe cat e de frumoasa poate fii o simpla curva. Ii analizez din nou corpul ce imi provoaca senzatii fierbinti, apoi imi iau portofelul si ii inmanez banii. As putea fi cu orice femeie, nu mi-ar trebui sa platesc pe niciuna ca sa imi ofere servici trupesti, insa aceasta fata din fata mea imi provoaca un interes subtil si puternic ce ma face sa o vreau din nou si din nou. Ne stim cred ca de aproximativ doi ani si inca practica aceasta meserie mizerabila. Degeaba ma rog de ea sa o lase, mereu imi spune cate un motiv banal, prostesc, ipocrit cu care se apara. M-am saturat sa tot o vad mereu plina de vanatai si plina de ura in ochii aceia cenusi. Nu imi pasa asa mult de viata ei, insa cred ca doar si-o risipeste cand pur si simplu ar putea face altceva. Ii spun sa iasa si ca o sa o chem eu cand o sa am nevoie de ea, vrea sa ma sarute, dar o resping. Uneori imi provoaca greata, si am motivele mele. Stie ce gandesc in aceste momente cand nu vreau sa ma atinga, dar mai stie si ca o sa imi treaca. Mereu imi trece. Nu pot sa fiu atat de puternic inca sa rezist impotriva ei, insa mi-as dori sa nu fie doar o usuratica. E mai mare ca mine, si totusi are mai putina minte. Nu i-am oferit ajutorul meu niciodata, insa daca mi l-ar cere i l-as da cu mare placere, insa astept ca ea sa hotarasca cand vrea sa iasa din lumea in care e si sa se faca respectata. Pana atunci nici eu nu o sa o respect.
Desi o consider o prietena buna, in realitate eu ii sunt doar unul dintre clienti ei fideli, ceea ce ma cam eneveaza de cele mai multe ori."
-Iesi mai repede. Am altceva de facut. I-a spus femeii din fata lui in timp ce tigara dintre buzele sale se termina.
Dupa cateva secunde o arunca pe geam si se uita cum ea se incalta cu pantofi cu toc prea mare, dupa parerea lui.
-Multe aspecte te dau de gol, in privinta a ceea ce esti. Stia prea bine ca o ataca cu acele vorbe, dar mai stia ca degeaba o face oricum ea nu avea de gand sa iasa din lumea in care era, deoarece daca ar fi vrut cu adevarat, si daca o dureau cu adevarat acele vorbe pleca de mult din bordelul in care se afla . Se ridica de pe fotoliu si se indrepta spre baie.
-Ok, frumosule, eu am plecat. Sa ma cauti cand ai nevoie de mine.
El dadu absent din cap, iar ea ofta . Se apropie de el , isi puse ambele maini pe obraji sai si ii apropie capul de al ei sarutandu-l usor pe frunte.
-Giulian, sti bine ca eu nu am cum sa plec de acolo. Nu mai fi suparat pe mine, am vorbit de multe ori despre asta. El inca nu o baga in seama, se saturase de scuzele sale, era deja mult prea plictisit, toate acele vorbe erau goale, nu semnificau nimic, erau spuse asa degeaba, nu aveau nicun rost.
-Nu sunt suparat pe tine, draga. Cu ce as putea fi eu suparat pe o parasuta? Serios vorbind, nu imi pasa de tine, nu ma interesezi prea mult . Asa ca valea mai repde din apartamentul meu, ti-am zis am sa te caut eu cand o sa am nevoie de tine, acum pleaca, nu mai vreau sa stai aici niciun minut.
Ea zambi si il mai saruta inca o data pe frunte, apoi iesi pe usa masiva. El ofta si intra in baie. Daduse drumul la dus spalandu-se cu apa rece. Trebuia sa se trezeasca bine dupa mahmureala de aseara. Dupa ce termina isi infasura corpul intr-un prosop mare si albastru. Se duse in dormitor trantindu-se in pat. Inca mai era mirosul ei mult prea tare si prea dulce. Se ridica din pat tragand de cearsaful ce se afla acolo bagandu-l la spatal. Pusese altul in loc. Dupa ce terminase de aranjat isi sterse corpul bine si isi usca parul. Se imbraca apoi cu un tricou rosu si o pereche de pantaloni albi scurti. Isi lua telefonul ce se afla pe pat si se duse in sfuragerie. Inspecta apartamentul si totul era perfect. Cauta in agenda telefonului un numar si suna. Dupa cateva secunda o voce se auzi in micutul aparat.
-Inteleg… Pai vino la mine! Da, adu-i si pe aia. Nu ma deranjeaza. Aham, sigur. Da. Mark? Nu. Ce ai, frate? Esti nebun? Nu imi place tipu. E bun, dar nu. Nu cred ca ai sanse cu el. Ok, ok. Vine si...? Ah...nu! Nici o problema. Poti sa il aduci. Intrebam doar. Aha, va astept.
Inchise telefonul vizibil deranjat de ceva.
Youji..
O durere de cap pusese stapanire pe el, se tranti pe canapea asteptandu-si invitati. Agitat fiindca isi lua telefonul sunand din nou pe altcineva, insa nu raspunsese nimeni. Enervat arunca micul aparat in perete, acela spargandu-se in mici bucatele. Tocmai atunci soneria usii se auzi.
-E deschis! spuse destul de tare facandu-se astfel auzit. In apartament intrara doi baieti bruneti, unul saten, si trei blonzi. Giulian dadu mana cu fiecare, apoi se asezasera cu toti pe unde apucara.
- Hei, Giulian nu ne-am mai vazut de mult.
-Asa e, spuse Giulian cu o tonalitate plictisita. Dar nu cred ca va era asa dor de mine, nu baieti? isi indrepta privirea spre cei doi bruneti si cei trei blonzi.
-Spune-mi Youji, se adresa unuia dintre bruneti, ce dorinta arzatoare te aduce in apartamentul meu?
-Frate,doar nu credeaia ca sunt suparat intradevar pe tine. ce Dumenezu!? Ne cunostem de mici.
Giulian zambi sarcastic. Stia sigur ca Youji se afla acolo numai ca sa ii strice dispozitia, si reusea.
-Dar te vad cam enervat Giuly, spuse tipu saten, ai patit ceva?
Giulian dadu negativ din cap si se indrepta spre bucatarie. Deschise frigideru si lua de acolo sase cutii de bere inmanad cate una fiecaruia. Aprinsese televizorul, lasand pe un program de muzica.
-De ce nu facem si noi ceva ? Spuse unul dintre blonzi. Si in acel moment il saruta pe cel ce se afla langa el.
Giulian nu spusese nimic. Ii lasa pe prieteni sai sa se distreze.
Se puse pe canapea ascultand muzica.
-Uite, faceti ce vreti! Dormitorul stiti unde e. Dar eu nu am chef de nimic azi.
-Ti-ai petrecut seara cu Aiiko, si e normal sa nu ai chef de noi astazi.
Giulian ar fi vrut sa protesteze dar vazuse ca deja patru dintre prieteni sai deja se indreptau spre dormitor.
-Eu ma duc sa imi i-au niste tigari, spuse tipul saten.
-Du-te, vocea ferma a lui Youji se auzi clar. Giulian trasari un pic la auzul ei dar apoi se calma, crezuse ca si el plecase cu ceilalti in dormitor.
Tanarul brunet se aseza si el pe canapea unde se afla si Giulian.
-Se cam vede ca nu mai ai chef de noi. Compania lui Aiiko e mai buna ca a noastra?
Nu spuse nimic. Ce rost avea? Oricum Youji intelegea ce voia. Nu mai avea rost sa ii dea lui explicati. Mai ales lui. Nu intelegea ce tot voia de la el.
-Imi e indiferenta compania oricui. Ori a lui Aiiko, ori a voastra . Nu ma deranjeaza niciuna, dar nici nu ma incanta. Si oricum daca nu as fi vrut sa fiu azi cu voi, cred ca nu v-as fi sunat, nu?
-L-ai sunat pe Chiyuu, spuse Youji facand referire la baiatul saten, nu pe noi toti, nu pe mine.
-Da asa e, aveam mai multa nevoie de Yuu decat de voi, dar ti-am zis: nu ma deranjeaza ca ati venit. Isi indrepta privirea spre brunet, si regreta ca o facuse, un val de amintiri ii invadase mintea, o imagine ametitoare il capturase.
-Sa inteleg ca nu mai simti nimic pentru mine, Giulian? Se apropie mai mult de roscat punandu-i mana pe piciorul drept. Giulian atinti cu privirea mana lui. Si incepu sa rada. Youji il lovise peste obrazul drept si apo zambi.
-Mi-e scarba de tine Giulian, mare scarba.
-Atunci de ce vi in apartamentul meu, de ce ma urmaresti, de ce imi ceri socoteala pe faptele mele, daca ti-e scarba de mine? Dispari din viata mea si nu mai intra inapoi, fiindca eu nu am nevoie de tine. Niciodata nu am avut si nici nu o sa am.
Youji incepu sa rada.
-Ma satisface sa te vad suferind, ma satisface sa stiu ca prezenta mea iti face rau.
Desi spunea aceste vorbe ochii ii erau inlacrimati. Se ridica de langa Giulian si vru sa plece, dar roscatul il prinse tragandu-l la piept si sarutandu-l.
Dupa ce acel sarut se termina. Giulian primi inca o palma.
-Ai ramas la fel, dar oricum nu ma interesezi Giulian, esti mai rau ca Aiiko si simte-te mandru fiindca a fost un compliment.
Pleca trantind usa.
De ce faci asta?
Se aseza din nou pe canapea punandu-si o perna in cap si dand volumul muzici mai tare incercand sa isi distraga atentia de la zgomotele din camera sa si incerc sa uite atingerea buzelor lui Youjii.
La portile inchise din interiorul intimelor si sacrelor mele ganduri se afla imaginea ta . Ceata mintii mele ma face indecis. In minte imi stau intrebari cu privinta la esenta mirosului tau ce imi invadeaza inca simturile. O pelicula mica de durere ma apasa cu o greutate enorma si inteleg ca e din cauza ta, desi sa fiu un pic ipocrit vreau sa spun ca nu ma interesezi, ca ma incanti pentru o secunda si apoi devi banal, plictisitor si ma lasi total dezinteresat. Doar ma prefac...