Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Addeh]

Off, de ce nu ai aşteptat măcar să dau şi eu un comm la capitolul anterior ? Îl citisem chiar aseară, însă na`, tu te-ai grăbit să postezi. [-( Bineînţeles, nu că mi-ar parea rău. Dimpotrivă, e chiar bine că postezi mai mult; însă poate interpretai greşit şi credeai că nu mai îţi citesc ficul - că abandonez. -.- În niciun caz, OK ?
>:D<
Revenind la capitol/e. :]]
Mă bucur că ( , ) Kaoru nu l-a rănit foarte mult când era vorba să se hrănească. Bănuiam că o să se repeadă direct la gâtu` lui Natsuhi. :)) Dar iată, mai bine că ( , ) chiar el s-a " oferit ". Exact ca pe tavă. * laughs *
Well, now I`m glad. a know why ? Pentru că într-un final, m-ai lămurit cu faza cu tatăl " străin. " Acum nu mai e străin. ;))
Ehh, rămâne de văzut acum... xD
:-"

[LoLix]

Buna, sincer am trecut pe'aici de curiozitate si am inceput sa citesc. Am vazut ca nu e terminat(desii nu ma asteptam) si am hotarat sa las si eu un com sper ca nu te superi sau ca deranjez pe cineva. Pai in primul rand vreau sa spun ca ai multe greseli de tastare si in multe locuri adaugi cuvinte in plus care nu isi au rostul si in al doilea rand vreau sa spun ca imi place la nebunie cum scrii adica ma refer la faptul ca nu scrii din perspectiva unui perrsonaj ci ca si narator iar asta m-a atras cel mai mut la ficul tau. Tema cu vampiri nu e doar minunata e geniala si imi p[lace la nebunie. Daca nu te superi as fii foarte fericita daca ai pune o poza cu Natsuhi pentru ca ai pus deja cu Kaoru iar ei sunt personajele principale din cate vad. Pai eu cam atat am avut despus sper ca nu te-am suparat si astept u nerabdare next-ul bye bye.

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Iubita, draga mea, iarta-ma am fost in vacanta si nu am avut calculator, crezi ca ma poti ierta :((. Imi pare atat de rau ca Keito e suparata, dar eh sper sa-i treaca, mai ales ca am avut niste scene destul de perverse.
:perv: Ah, as vrea sa gust si eu din sangee lor. dar, din pacate eu nu pot. Trebe sa stau aici si sa ma infrupt din tot ce scri. Am o singura nelamurire, care e faza cu cel ales? Poate ma ajuti si tu un pic.
Astept nextul!

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXXIV

Dupa ce pleca Natsuhi, Kaoru se intinse pe pat si ince sa-i fie somn, asa ca isi inchise ochii.
Brusc se simti ciudat. Privirea i se intetosa si nu-si mai simti corpul. Speriat, isi deschise ochii, dar nu se mai afla in camera lui.
" O noua viziune, un nou pas de a afla adevarul," auzi o voce in capul lui, o voce cunoscuta.
" <<Voci>> Asta era primul lucru pe care-l auzea. Multe voci. Nu stiam exact unde ma aflam, dar presupuneam ca era scoala. Si nu gresisem. Hainele pe care le purtau elevi, nu erau in anul din care venisem, asta era sigur.
Coridorul era total schimbat. Nu imi puteam da seama daca eram in alt secol dar speram sa nu.
Observ ca cateva priviri erau atintite spre mine. Oare eram fantoma?
Cercetez inprejurimile. Parterul Eu stateam chiar langa scarile ce duceau la etajul unu, singurul etaj pe care il avea cladirea.
Aud o usa deschizandu-se. Imi intorc privirea spre ea. De acolo iesi un adolescent imbracat sumbru. Parul ii era saten cu cateva suvite blonde si privirea agera. Vad cum o mana ii inconjoara talia. Dupa cateva secunde imi dau seama ca era ... Keito?
Barbatul ii sopti ceva la ureche. Nu stiu exact ce, dar presupuneam ca ceva romantic. Vampirul il linse pe gat, gest la care baiatul isi lasa capul putin pe spate. Chiar nu putea sa se abtina nici daca erau o multime de persoane care il priveau?
Ma uit mai atent la brunet. Mi se parea cunoscut, dar nu mai stiu de unde. Cand imi dau seama cine e, raman socat.
-Keito ... si tata? spun eu, mai mult pentru mine.
-Ce? aud o voce din spate.
Speriat ma intorc. Cel care vorbise era Natsuhi. Nu mai stiu ce sa spun.
-El e tatal tau? ma intreaba uimit.
-Nu. Cum sa fie tatal meu? Are optesprezece sau nousprezece ani. La cati ani m-a facut? La un an? ma apar eu.
-Ce a spus? interveni si Keito.
Nu mai stiam ce sa fac. De ce trebuia sa treaca pe langa mine chiar atunci? Vroiam sa ma trezesc si totul da fie doar un vis, dar asta nu se intampla cand spun eu.
Ajuns la o distanta acceptabila, Keito ma privi suspicios. Ma simteam ca un soarece intr-o capcana si nu era un sentiment prea placut.
-Ce-ai la gat? ma intreaba acesta.
Nimic, ii spun si imi acopar cu palma muscatura lasa-ta de Natsuhi.
Fac un pas in spate, dar nu era o miscare prea inteligenta, deoarece ii simt respiratia rece pe ceafa a lui Natsuhi.
-As vrea sa mai stau, dar am ceva treaba .... undeva, inventez o scuza patetica si incep sa fug spre iesire, dar nu inainte de a trage cu ochiul la asa zisul meu tata.
Nu ma uit in fata si deodata ma lovesc de cineva. Inainte ca eu sa cad, strainul ma prinse in brate. Privesc in sus si il vad pe Saisei. Mai asta imi lilpsea. Nu era desctul ca scapasem cu greu de intrebarile lui Keito?
Ii simt mana inconjurandu-mi talia. Nemernicul, unde vroia sa ajunga? Nu imi mai puteam controla coprul, ceea ce mi se parea ciudat. Aveam o presimtire ca Saisei facea asta, dar nu suta la suta.
Deodata, privirea mi se intetosa, ceea ce insemna ca ma trezesc." Si asa era.
Isi deschise rapid ochii de parca s-ar fi trezit dintr-un cosmar. Respira usurat si se ridica la marginra patului. Ce usurare pentru el ca a fost doar un vis. Un vis ciudat. Oare era ceva adevarat din el? Era oare posibil ca tatal lui si Keito sa fi fost impreuna? I se parea o prostie sa creada asta, sau poate era posibil pentru ca, cand vine Keito aici, tatal lui se comporta de parca s-ar fi cunoscut de mult timp.
Isi scutura capul, gandindu-se la atlceva. Isi intoarse privirea spre ceas. 12:15. Ce bine ca era sambata si in plus, nu trebuia sa meraga la lucru.
Se ridica de pe pat si merse spre dulap, cautandu-si haine.
O bluza gri cu un dragon rosu pe spate si o pereche de pantaloni negri. Se pieptana, isi facu patul dupa care iesi afara. Liniste ca de obicei. Cobora scarile si merse pana in fata usi de la bucatarie care era inchisa. Spre surprinderea lui, erau si cei trei frati vampiri. Ce mai cautau aici?
Privirile celor din incapere erau acum asupra lui. Kaoru il privi pe Natsuhi. Zambea. Nu intelegea de ce, dar nu-i pasa. Ii adora zambetele. De fapt, adora tot la el.
-Nu trebuia sa fi la lucru? il intreba tatal lui Kaoru.
-Doamna Akasaka a mers la un congres. Acum pot sa plec?
-I-a loc! il indemna tatal lui.
-E bine si-n picioare.
-Kaoru!
-Bine.
Baiatul vrand-nevrand se indrepta spre scaunul de la bar. Cand trecu pe langa Natsuhi, acesta il prinse de incheietura. Kaoru isi intoarse privirea spre el mirat. Nu era momentul perfect pentru asa ceva. In ochii lui putea citi iubirea care i-o purta, dar si ca vroia sa-l sarute.
Barbatul ii elibera bratul, iar Kaoru isi continua drumul pentru ca observa ca tatal lui avea dubi. Se aseza si astepta replica tatalui sau care, spre surprinderea lui nu asta crezu ca va spune.
-Sti cat e ceasul?
Kaoru se uita la ceasul de la incheietura, dupa care ii raspunse.
-12:30
-Si, ma rog, ce ai facut in camera?
-Ciesti.
Chipul barbatului se facu rosie de furie, iar Kaoru isi dadu seama ca facuse o gresala.
-Lasa-l Seishiro. E inca tanar si-si ocupa timpul cu cei place lui, interveni Keito incercand sa-l calmeze.
Dar nu-i permit sa-mi comenteze. Sunt tatal lui, ce dracu! ridica vocea Seichiro.
-Iubitule, nu vorbi asa in fata lui Kaoru, il certa sotia lui.

[LoLix]

Buna, i primul rand vreau sa iti multumesc ca m-ai anuntat sincer nu ma asteptam. Of ce mama protectiva are Kaoru,ce dragut. Sincer eu chiar cred ca Keito si cu tatal sau au avut ceva de impartasit dar ma mir ca el inca mai e in viata din cate am intelesa ceilalti inafara de unul au murit oricum Natsuhi sigur vroia sa il sarute pe Kaoru noroc ca erau acasa sau poate nu. Pai am vazut cateva greseli de tastare dar in rest e ok si astept next-ul.

A si nu uita sa ma anunti daca vrei. bye bye

[wilma eelskin]

ceeeeeeeeeeeeeeeeeeee.de ce te-ai oprit tocmai acolo.cum de indraznesti sa ne tii in suspans.deci a fost perfect.deabea astept sa vad ce o sa se mai intample mai alesc ca nu ai clarificat chestia cu tatal lui kaito.si ce reactii o sa aiba natsuhi la aflarea adevarului.orcum sper sa ne aduci next cat mai repede.sa ai inspiratie si noroc in continuare.

[Addeh]

Mamă mamă ! O_O Câte încurcături pe aici. *laughs*
First of all, mersi că m-ai anunţat [ aşa să faci mereu <3 ]... xD Oh, şi-mi cer scuze pentru întârzierea mea pe nepusă masăăă. T___T

Weeell, ma bucur că am trecut pe aici tocmai acum, când devine mai interesant; da, nu ştiu dacă am mai spus-o odată [ :)) ] dar mereu finalul e captivant. ^^
Hmm, greşeluţe... :-? Poate doar câteva... Ehh, am fost prea preocupată să citesc şi nu, nu glumesc. * no jokes today *
>:D<
Taică-su lui Kaoru mi se pare bizar, se poartă prea ciudat, iar acel vis sau eu ştiu ce era - m-a pus rău de tot pe gânduri... Well, it\'s your fic, Hasamy ! >:D<
*huuuugs*

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXXV

Chipul barbatului se facu rosu de furie, iar Kaoru isi dadu seama ca facuse o gresala.
-Lasa-l, Seishiro. E inca tanar si isi ocupa timpul cu cei place lui, interveni Keito incercand sa-l calmeze.
-Dar nu-i permit sa-mi comenteze. Sunt tatal lui, ce dracu! ridica vocea Seichiro.
-Iubitule, nu vorbi asa in fata lui Kaoru, il certa sotia lui.
-Ma lasi? De parca nu a auzit asa ceva pana acum.
-Daca a auzit, nu trebuie sa spui si tu.
-Bine! Sa ne linistim cu toti, interveni Keito.
Un moment de liniste. Nimeni nu scoase un cuvant. Kaoru observa ca Natsuhi il priveste intens. Era obisnuit cu asta. Vru sa plece, dar nu i se parea un moment perfect. In plus, ii era si foame. Ii privi pe toti. Acum nimeni nu era atent la ce se intampla, departe de realitate.
Femeia isi puse mana pe burta, simtind cum copilul se misca. Zambi in sinea ei si astepta cu nerabdare ziua in care nou-nascutul va vedea lumina zilei.
Deodata, simti o mana asezandu-i-se peste a ei. Isi ridica privirea. Era Seichiro. Il iubea enorm de mult pe sotul ei, iar el stia asta. Barbatul isi apropie fata de a ei, sarutand-o scurt pe buze.
Si conversatia continua. Se parea ca acel sarut il mai linistise putin pe Seichiro. Intr-un fel era bine ca il facuse sa uite ca era suparat pe Kaoru, dar nu uita de tot, pentru ca in privirea lui se vedea ca era furios.
Baiatul, in tot timpul acesta, se plictisea de moarte. Mai bine statea in camera lui, deoarece acolo iși gasea de lucru. Si oricum, daca ar fi vrut sa plece si parinti lui sa nu stie, iesea pe fereastra si cand se intorcea primea o pedeapsa.
Discutia deveni mai interesanta, fiindca vorbeau despre trecut.
" Acum e momentul potrivit sa aflu daca e adevarat " gandi baiatul, intr-un fel bucuros.
-Mai ti minte cum iti spuneau copii la scoala? il intreba Keito pe Seichiro.
-Cum as putea sa uit. " Rape " sau " The raper ". Nici acum nu inteleg de ce, raspunse acesta.
-Dar macar sti ce inseamna? interveni Kaoru.
-Da. Face si mama ta cateodata, veni raspunsul negandit al tatalui sau.
-Femeile nu pot sa faca asa ceva, il contrazise Kaoru.
-Ba da
-Ai vazut sau auzit undeva ca o femeie sa violeze un barbat? intreba baiatul asteptand replica lui.
Intrebarea lui ii facura sa ramana faca cuvinte pe cei din incapere. Cel mai surprins fiind chiar tatal lui. Cum putea sa vorbeasca asa in fata musafirilor? Nu spunea sa spuna ca, cand era el la scoala nu vorbea nici el prea frumos, dar nu in fata invitatilor. Si oricum, nu se prea descurcat pe cand era la scoala cu engleza, trecand chiar la limita. In plus, cateodata mai incurca cuvintele care incepeau cu aceasi litera, dar nu ii pasa.
-Despre ce vorbesti? intreba confuz Seichiro.
-Dupa ultimele cercatari care erau si pe vremea ta, " The raper " inseamna " vilolatorul ". Cred ca confuzi " rape" cu " rice" , adica orez, ii explica Kaoru.
Seichiro se gandi mai bine si isi dadu seama ca are dreptate, dar nu avea de gand sa ii dea dreptate.
-De cand ai devenit tu asa de destept? se interesa barbatul.
-De ceva timp.
-Pai, atunci ti se potriveste numele, spusesera in cor Keito si mama lui Kaoru.
Amandoi se privira uimiti. Cum de se gandeau la aceasi lucru?
-Multumesc pentru compliment, Kotori, Keito, spuse ironic Seichiro.
Barbatukui ii veni o idee cum sa isi faca baiatul sa se jeneze. Doar pentru distractie.
Kaoru observa in ochii tatalui sau o sclipire neobisnuita. Si Kotori la fel.
-Va mai amintiti cand a trebuit sa mergem la psiholog? intreba Seichiro.
-Atunci cand ai gresit usa? Cum sa nu-mi amintesc ? vorbi Keito.
-Asta nu-i nimic pe langa ce a facut Kaoru.
-Kaoru zici? Asta ma intereseaza.
Vampirul isi intoarse privirea spre el, aruncandu-i un ranjet.
Natsuhi si Saisei ii urma exemplul, dar spre deosebire de Keito, il doar priveau curiosi.
Kaoru ramase putin pe ganduri ca sa-si aduca aminte. Avea destule probleme pe cap, dar stia ca ceea ce era haios pentru tatal, lui era jenant pentru persoana despre care se vorbea. Si acea persoana era chiar el. Vroia sa-l opreasca, dar nu stia cum.
Brusc, incepu sa-si aminteasca cate ceva.
-Acum un an, directoarea ma sunat ca fiecare elev a primit o fisa ce trebuia completata de un psiholog si ca al lui Kaoru nu a primit-o. M-am dus sa vad de ce nu ne-a dat-o, dar nu era in camera lui si in plus era seara.
Pana la urma, a doua zi ne-a dat-o si am plecat la psiholog. Dupa ce a iesit, psiholoaga ne-a chemat sa vorbeasca cu noi. Am intrat si atunci ne-a spusca la intrebat daca se drogheaza, bea, iar el i-a raspuns ca astazi nu. Amandoi nu mai stiam ce sa spunem.
-Nu am fost prea atent la ce m-a intrebat, bine? se apara baiatul.
Kaoru era suparat, iar Natsuhi observa asta. Ar fi vrut sa-l imbratiseze, dar momentan nu putea. Ii era dor sa-i simta buzele moi presandu-le pe ale sale si tanjea dupa atingerile lui, chiar daca unele nu era intentionate. Toata scena acea il amuza, stiind ca nu se droga. Il cunostea de ceva timp.
Kaoru se ridica de pe scaun si porni spre usa.
-Unde te duci? il intreba tatal lui.
-In camera mea, raspunse scurt baiatul.
Crezu ca-l va opri, dar spre surprinderea lui, Seichiro nici nu ridica un deget ca sa-l opreasca.

[LoLix]

Buna, mersi mult ca m-ai anuntat si uite ca am venit si eu cu un com. Pai capitolul asta a fost amuzant mai ales tatal lui Kaoru care avea o porecla amuzanta. Pai nu prea a fost frumos din partea tatalui lui sa se razbune asa pe saracul baiat adica si eu am fost la psiholog si nici eu nu am inteles sensul intrebarilor si la multe din ele am raspuns aiurea iar ai mei s-au in grijorat crezad ca ma droghez si eu nu m-am drogat niciodata (sau cel putin nu cu intentie). Oricum revenind la fic nu am vazut greseli de exprimare iar de tastare nu era decat o virgula pusa aiurea in rest e ok deci astept nerabdatoare next-ul bye bye.