Capitolul XIII
'' -Marco, ma inseli?''
''Acum suntem doi!'' gandi Kaoru, vrand sa spuna cu voce tare, dar oricum Natsuhi l-a auzit.
Nu imi placea asta, dar nu avea ce sa faca. Ofta.
Isi muta privirea spre Natsuhi si observa un zambet mic pe chip pe chipul lui.
-Daca te uiti asa la mine, nu ajungi niciunde, spuse baiatul vorbind serios.
-Inca nu, doar trebuie sa astept momentul potrivit.
-Te referi la tine? Si pentru ce momentul potrivit?
-O sa vezi! O sa vezi!
-Esti ciudat!
-M-i sa mai spus!
Isi intoarse capul spre perete, cautand ceva de facut. Vazand ca Natsuhi nu are chef sa vorbeasca, nu isi muta privirea, observand ceva lucitor. Era un televizor cu plasma, chiar pe peretele opus lui.
-A fost idea lui Shun! spuse Natsuhi, observand ca se uita la el.
Usa se deschise si Saisei intra. Cum de a ajuns atat de repede? Se apropie de Kaoru, care statea pe canapea, privindu-l mirat din nu stiu ce motiv. Isi puse mainile langa capul baiatul, ranjind:
-Te-a afectat aerul se afara sau sangele victimei a fost acru? intreaba brunetul ironic.
-Nu!
-Atunci? Natsuhi, e fratele tau, spune-i sa plece! Te rog!
-Daca ma rogi, ma duc.
Barbatul se apropie de gatul baiatului, sufland usor. Vrand sa-i vada ce reactie are, dar nu apuca ca se auzi strigat de Natsuhi si nu parea prea bucuros.
-Saisei!
-Numai tu sa te bucuri de el?
Natsuhi lua telecomanda in mana, apasand pe un buton verde. Nu vroia sa-i auda plangerile la adreasa lui.
Saisei isi aseza suparat mainile pe piept si se lasa pe spate. Nu avea rost sa-l enerveze pe fratele lui pentru ca stia ca acesta il va ignora toata ziua.
Pe ecranul din fata lor, doua siluete isi facura aparitia. Una de femeie si alta de barbat.
"-Te iubesc! vorbi femeia ptrintre gemete.
-Esti motivul pentru care traiesc, dragostea mea!
-Oh, iubitule! Cat mi-am dorit sa te am. Esti tot ce am mai scump pe lume!
Barbatul o saruta l;ung si ii mangaie parul galben ca spicele graului ca razele soarelului de vara.
Doar totul nu tinu prea mult. Cand usa se deschise, un barbat inalt, inbracat cu un maieu negru si o pereche de pantaloni se aceasi culoare dadu buzna inauntru. Parea dezamagit de ceea ce vede si nu-i venea sa creada.
-Marco, ma inseli? strigael speriat.
Privirile celor doi cazura asupra noului-venit.
-Jakob, nu e ceea ce crezi! se apara el. Noi doar...
-Te-ai batut joc de mine, Marco! Toate acele nopti in care ai spus ca ma iubesti si ca nu te vei culca cu nimeni in afara de mine au fost o minciuna. Te-am lasat sa ma patrunzi adanc in mine si tu mai tredat. Te-am crezut altfel. Toate acea durere pe care am simtitcat timp am fost inpreuna e in zadar. Am suferit degeaba sin cauza ta. Nu te mai iubesc! Dispari! Pleaca din viata mea pentru totdeauna!
Jakob fugi inapoi afara, lasand in urma o serie de lacrimi sarate.
-Ce se intampla aici, Marco? Cine era ala? Si de ce a spus ca te iubeste? Esti homosexual? Mai mintit! Nu vreau sa te mai vad niciodata!
-Si mi-a spus mama sa nu ma culc cu blundele!"
Spunand asta, incepu sa fuga dupa iubitul lui, moment in care Natsuhi schimba canalul.
-Hei! protesta Saisei. De ce ai mutat?
-M-am plictisit! De ce intrebi? Ai mai vazut reclama asta de o mie de ori pana acum. Ce mai vrei? Doar sti cum se termina!
-Da, stiu, doar vreau s-o vad mai o data.
-Aia era reclama? Am crezut ca e film. Si ce produs promova? interveni curios Kaoru.
-Prezervative! neni raspunsul lul Saisei.
Auzind la ce facea reclama, brunetul ranase tacut.
Din fericire, fu trezit la realitate se soneria telefonului. Il scoase din buzunar si se uita rapid peste ecran. Era doamna Akasaka. Raspunse fara prea mult entuziasm, dar nu apuca sa spuna ceva ca femeia incepu furioasa:
-Unde esti, copile! Te sun de zece minute si nu raspunzi. De aia te platesc? Sa stai la taclate cu clientii?
-Afara ploua si Keito a ...
-Poftim? Ai spus Keito?
-Da!
-Atunci imi cer scuze ca te-am deranjat. Trimitei salutarile mele!
-Acum e putin ocupat! O sa ii spun cand se intoarce de la cumparaturi.
-Bine! Mai vorbim!
Aseza telefonul ibn buzunar, dar aparatul suna din nou.
"Sper sa nu fie din nou doamna Akasaka" gandi brunetul.
Il puse la ureche si asculta cu atentie vocea persoanei de la celalalt capat.
-Nu renunti niciodata? vorbi brunetul si ii inchide telefonul in nas.
Il puse pe vibratii, dupa care il arunca in buzunar.
Saisei il privi mirat si il intreba:
-Iubita sau iubitul?
Natsuhi incepu sa maraie discret, cu o privire de iti ingheta sangele in vene.
Observand reactia lui, Saisei continua:
-Gelos?
-Bineinteles ca nu! Ma simt absolut perfeci, raspunse Natsuhi pe un ton dur.
-Serios? Se vede de la o posta ca il placi! Uita-te la tine! Mori de ciuda cand Keito se apropie de el.
-Nu e adevarat! Eu nu fac asa ceva!
"Da, de parca tu nu ai aseasi reactie cand Natsuhi ma priveste cu dragoste sau se apropie de mine!" vorbi in gand Kaoru.
-Asta chear nu e adevarat! protesta Saisei.
-Da, uite cine vorbeste! adauga fratele mai mic.
-Eu orcum nu pot ca ma compar cu tine! vorbi mijlociul catre celalalt.
-Te recunosti invins?
-Nu! Niciodata!
-Oricum, Natsuhi are mai multe sanse decat tine si Keito. Ups! Nu trebuia sa spun asta! vorbi brunetul dadandu-si seama ca facuse o gresala.
Pe chipul lui Natsuhi aparu un zambet dragalas. Saisei ii privi cand pe unul cand pe altul, gandindu-se ca nu are nici o sansa cu baiatul.
Brunetul nu mai stia ce sa spuna. Ce va crede Natsuhi despre el? Desi incepea sa-i placa de el, nu putea sa-i spuna direct, asa cum o facea Shun. Se simtea rusinat ca rostise acea propozitie si nu vroia sa ajunga ca Shun.
Replica lui Saisei il ajuta sa coboare din nori si sa observe dragostea cu care il privea Natsuhi.
-Ooo, se pare ca eu sunt in plus aici. Cat as vrea sa va las singuri, iubaretilor, dar nu ma lasa inima.
Natsuhi vru sa spuna ceva, dar aparitia celor doi indregostiti de la etaj ii strica planul. Keito il tinea de mijloc pe Shun sa nu cada si amandoi inainteau lent si se oprira in tocul usii.
-Arati teribil! exclama Saisei.
-De parca tu arati mai bine. Eu am fost cel calarit ore intregi, nu tu. Asa ca nu te baga in treburile altora.
-Vai, ce descoperire! Pustiul stie sa vorbeasca!
Roscatul se uitaserios la el si continua:
-Eu detin ironia aici. Ai inteles batrane?
Barbatul rase si hotara ca Shun nu era o persoana care sa merite atentia lui. Il ignora si isi trecu privirea asupra fratelui mai mare. Keito parea multumit, dar cevail deranja. Ar fi frut sa fie inpreuna cu Kaoru, nu cu Shun. Desi ii placea compania roscatului si momentul de maxima placere dintre ei, si-ar fi dorit ca Shun sa-i impartaseasca dreagostea. Stia ca avea pe altcineva, poate mai multi, dar nu avea de gand sa renunte la el asa usor. Stia ca il va trada si ca va fi nevoit sa faca ce e bine pentru toti. Dar acel moment era departe de a se intampla. Cand va veni clipa, va face ce trebuie. Orice, indiferent de consecinte.
Insa o intrebare ii rascolea mintea: cine il trimitea pe Shun la el? Avea el o presupunere, dar avea nevoie de dovezi solide pentru a fi sigur. Trebuia sa mai astrpte si sa aiba rabdare.
-Au fost minunate cele doua ore petrecute cu tine! vorbi Shun.
-De fapt trei! il corecta Kaoru.
-Am vorbit cumva cu tine, mucosule!
Dupa ce isitermina propozitia, toti ramasesera pe ultima fraza a roscatului cand, fara nici un semn, lumina disparu, pur si simplu, din incapere.
http://www.youtube.com/watch?v=Dww9UjJ4Dt8 - soneris telefonului lui Kaoru
Lectura placuta.