16-06-2009, 09:40 AM
Multumesc pentru comm, Reva Alexys, ma bucur ca iti place
CAPITOLUL 2:
Parul lui blond stralucea in razele calde ale soarelui. Privea pe rand in ochii prietenilor lui. Nu isi dadea seama de ce erau toti acolo: el, Hinata, Sasuke, Sakura, Neji si Sai. Tot ceea ce stia era ca e legat de o misiune, dar totusi atat de multi, pentru o singura misiune i se parea exagerat. Prin minte ii trecura niste idei ciudate, dar se opri asupra faptului ca s-ar fi putut sa fie trimisi sa prinda un criminal de rang S sau sa distruga un sat.
Intradevar in mintea tuturor celor prezenti acolo faptul ca erau toti impreuna nu putea fi un lucru bun. Priveau unii la altii fara a spune un cuvant. Parul roz al Sakurei se unduia usor in vantul ce adia din cand in cand. Privi in ochii negri si lipsiti de expresie ai lui Sasuke si isi dadu seama ca era fericita ca ii putea privi din nou, era fericita ca ii are din nou alaturi. Deodata chipul lui fu luminat de un zambet discret. Ii auzi vocea si isi dadu seama ca si de aceasta i-a fost la fel de dor ca si de ochii lui negri:
- Ai intarziat, Kakashi. Spuse el dupa care zambetul sau pieri repede, la fel de repede ca si atunci cand aparu.
-Da si de data asta e doar vina mea. Se auzi vocea lui Kakashi in timp ce aparea dintr-un norisor de fum opac ce devenea tot mai transparent pe masura ce secundele treceau .
-Ce doriti, Kakashi-sensei? De ce ne-ati chemat? Intreba Neji pastrand o nota de respect in tonul lui calm.
- Am o misiune pentru voi….raspunse Kakashi sec.
-Pentru toti? Intreba Hinata uimita.
-Da.
Toti isi indreptara privirile spre Kakashi, devenind vizibil tot mai curiosi, inafara de Sai. Li se parea straniu, dar in acelasi timp interesant asa ca ii lasara timp barbatului din fata lor sa raspunda, dar neprimind nici un raspund, Naruto incepu sa vorbeasca parand fericit ca avea o misiune, dar in acelasi timp inspaimantat:
-Kakashi-sensei, ai de gand sa ne trimiti sa distrugem un sat? Sau vrei sa omoram pe cineva foarte periculos?
-Doamne, Naruto, ce copil poti fi! Cum poti sa spui asa ceva? Sa rasti Sakura la el, fiind foarte deranjata de iesirea copilareasca a lui Naruto.
Kakashi, usor amuzat de cearta dintre Naruto si Sakura continua, parand chiar ca il intelege pe Naruto mai mult decat si-ar fi dorit
- Nu, Naruto. Nu va trebui sa omorati pe nimeni. Veti fi, cum sa va zic….bodyguarzi.
-Bodyguarzi? Intreba Sai, intrand brusc in conversatie. Vocea lui calma se auzea clar, iar sprancenele arcuite contrastau puternic cu calmul de care incerca sa dea dovada.
-Da.
-Kakashi-sensei, dar de cine vrei sa o pazim pe aceasta persoana? Nu suntem cam multi pentru a pazi o persoana? Intreba Neji, danad glas gandului ce trecea prin mintile tuturor.
-Ba da, dar aceasta nu este o simpla persoana. De fapt, ea este un om ca noi toti, dar este mai important de cine o protejati. Se pare ca este vanata de Akatsuki si de Orochimaru, care ar distruge tot satul pentru a pune mana pe ea.
-O persoana importanta, deci. Cine este? Continua Hinata discutia, glasul ei subtire si dulce fiind cu greu auzit de catre ceilalti.
-Chiyoko. O cheama Chiyoko si altceva nu va pot spune despre ea, ei bine, daca vreti sa stiti, intrebati-o pe Lady Tsunade, dar sa nu va asteptati la un raspuns multumitor.
-Kakashi, totusi, nu ar trebui sa stim pe cine pazim? Ce se intampla daca ne zici, de unde va sti bunica ca ne-ai spus? Intreba Naruto in timp ce un zambet isi facea loc pe fata lui.
-Naruto, crezi ca nu ti-as spune daca as putea? Zise senseiul cu amaraciune, parand dintr-o data cu zece ani mai batran. Maine la pranz sa fiti gata sa plecati. Locuieste in Padurea Blestemata si veti locui acolo. Nu cred ca, hokage nu crede ca trebuie sa purtati costume de ninja, deci puteti purta haine obisnuite. A zis ca asa ar fi indicat, de fapt. Cam atat pot sa va spun, copii.
- Deci, ne intalnim maine la pranz aici, Kakashi-sensei? Intreba brusc Sakura alarmata de faptul ca nu putea sti mai multe.
- Nu, veti merge singuri, dar toti o data. Nu stiu de ce, dar are o problema cu cei ce par a fi ninja. Sper sa aveti noroc. Raspunse Kakashi cu un ton trist ca si cand s-ar fi pregatit de o inmormantare.
Ramase putin privind in gol ca si cand copii nu ar fi fost acolo si incepu sa mearga cu pasi marunti spre sat. Nu stia ce sa creada. Poate ca acei copii deabea iesiti de pe bancile scolii vor reusi sa ii infranga pe cei mai temuti criminali. In gandul sau aceasta era o idee iesita din comun si rase scurt. Pentru el era prea greu sa accepte asa ceva. Era aproape sigur ca in scurt timp ii va vedea pe toti in fata unor gropi adanci sapate in pamantul tare, gata sa intre acolo pentru totdeauna.
Cei sase care au ramas acolo, privind la Kakashi cum se indeparteaza, dar neindraznind sa scoata vreun cuvant erau uimiti de faptul ca pleca asa. Niciunul dintre ei nu isi amintea sa il fi vazut pe Kakashi venind sau plecand de la o intalnire cu cei ce trebuiau sa indeplineasca o misiune fara a folosi ninjutsul sau. Au inceput sa se imprastie, fiecare plecand spre locuinta sa.
,,Am plecat si i-am lasat acolo ca pe un sacrificiu…’’ erau ultimele ganduri ale lui Kakashi inainte de a se face nevazut printre cladirile mari ale satului. Mergea sa ii spune lui Tsunade ca au acceptat misiunea, daca acela a fost un ,,Da, acceptam!’’.
Pana si cerul incepu sa planga pentru sacrificiu. Picaturi mari de apa cadeau pe pamantul uscat, pe rufele intinse la soare si pe parul tuturor ce erau afara. La inceput cadeau incet, rostogolindu-se alene spre pamant, dar apoi au prins viteza venind una dupa alta, puternice, vrand parca sa fie sigure ca nimic nu va fugi din imbratisarea lor uda. Pareau nervoase, iar la scurt timp cerul incepu sa se vaite, vaicarelile sale auzindu-se pana departe. Ploua….
CAPITOLUL 2:
Parul lui blond stralucea in razele calde ale soarelui. Privea pe rand in ochii prietenilor lui. Nu isi dadea seama de ce erau toti acolo: el, Hinata, Sasuke, Sakura, Neji si Sai. Tot ceea ce stia era ca e legat de o misiune, dar totusi atat de multi, pentru o singura misiune i se parea exagerat. Prin minte ii trecura niste idei ciudate, dar se opri asupra faptului ca s-ar fi putut sa fie trimisi sa prinda un criminal de rang S sau sa distruga un sat.
Intradevar in mintea tuturor celor prezenti acolo faptul ca erau toti impreuna nu putea fi un lucru bun. Priveau unii la altii fara a spune un cuvant. Parul roz al Sakurei se unduia usor in vantul ce adia din cand in cand. Privi in ochii negri si lipsiti de expresie ai lui Sasuke si isi dadu seama ca era fericita ca ii putea privi din nou, era fericita ca ii are din nou alaturi. Deodata chipul lui fu luminat de un zambet discret. Ii auzi vocea si isi dadu seama ca si de aceasta i-a fost la fel de dor ca si de ochii lui negri:
- Ai intarziat, Kakashi. Spuse el dupa care zambetul sau pieri repede, la fel de repede ca si atunci cand aparu.
-Da si de data asta e doar vina mea. Se auzi vocea lui Kakashi in timp ce aparea dintr-un norisor de fum opac ce devenea tot mai transparent pe masura ce secundele treceau .
-Ce doriti, Kakashi-sensei? De ce ne-ati chemat? Intreba Neji pastrand o nota de respect in tonul lui calm.
- Am o misiune pentru voi….raspunse Kakashi sec.
-Pentru toti? Intreba Hinata uimita.
-Da.
Toti isi indreptara privirile spre Kakashi, devenind vizibil tot mai curiosi, inafara de Sai. Li se parea straniu, dar in acelasi timp interesant asa ca ii lasara timp barbatului din fata lor sa raspunda, dar neprimind nici un raspund, Naruto incepu sa vorbeasca parand fericit ca avea o misiune, dar in acelasi timp inspaimantat:
-Kakashi-sensei, ai de gand sa ne trimiti sa distrugem un sat? Sau vrei sa omoram pe cineva foarte periculos?
-Doamne, Naruto, ce copil poti fi! Cum poti sa spui asa ceva? Sa rasti Sakura la el, fiind foarte deranjata de iesirea copilareasca a lui Naruto.
Kakashi, usor amuzat de cearta dintre Naruto si Sakura continua, parand chiar ca il intelege pe Naruto mai mult decat si-ar fi dorit
- Nu, Naruto. Nu va trebui sa omorati pe nimeni. Veti fi, cum sa va zic….bodyguarzi.
-Bodyguarzi? Intreba Sai, intrand brusc in conversatie. Vocea lui calma se auzea clar, iar sprancenele arcuite contrastau puternic cu calmul de care incerca sa dea dovada.
-Da.
-Kakashi-sensei, dar de cine vrei sa o pazim pe aceasta persoana? Nu suntem cam multi pentru a pazi o persoana? Intreba Neji, danad glas gandului ce trecea prin mintile tuturor.
-Ba da, dar aceasta nu este o simpla persoana. De fapt, ea este un om ca noi toti, dar este mai important de cine o protejati. Se pare ca este vanata de Akatsuki si de Orochimaru, care ar distruge tot satul pentru a pune mana pe ea.
-O persoana importanta, deci. Cine este? Continua Hinata discutia, glasul ei subtire si dulce fiind cu greu auzit de catre ceilalti.
-Chiyoko. O cheama Chiyoko si altceva nu va pot spune despre ea, ei bine, daca vreti sa stiti, intrebati-o pe Lady Tsunade, dar sa nu va asteptati la un raspuns multumitor.
-Kakashi, totusi, nu ar trebui sa stim pe cine pazim? Ce se intampla daca ne zici, de unde va sti bunica ca ne-ai spus? Intreba Naruto in timp ce un zambet isi facea loc pe fata lui.
-Naruto, crezi ca nu ti-as spune daca as putea? Zise senseiul cu amaraciune, parand dintr-o data cu zece ani mai batran. Maine la pranz sa fiti gata sa plecati. Locuieste in Padurea Blestemata si veti locui acolo. Nu cred ca, hokage nu crede ca trebuie sa purtati costume de ninja, deci puteti purta haine obisnuite. A zis ca asa ar fi indicat, de fapt. Cam atat pot sa va spun, copii.
- Deci, ne intalnim maine la pranz aici, Kakashi-sensei? Intreba brusc Sakura alarmata de faptul ca nu putea sti mai multe.
- Nu, veti merge singuri, dar toti o data. Nu stiu de ce, dar are o problema cu cei ce par a fi ninja. Sper sa aveti noroc. Raspunse Kakashi cu un ton trist ca si cand s-ar fi pregatit de o inmormantare.
Ramase putin privind in gol ca si cand copii nu ar fi fost acolo si incepu sa mearga cu pasi marunti spre sat. Nu stia ce sa creada. Poate ca acei copii deabea iesiti de pe bancile scolii vor reusi sa ii infranga pe cei mai temuti criminali. In gandul sau aceasta era o idee iesita din comun si rase scurt. Pentru el era prea greu sa accepte asa ceva. Era aproape sigur ca in scurt timp ii va vedea pe toti in fata unor gropi adanci sapate in pamantul tare, gata sa intre acolo pentru totdeauna.
Cei sase care au ramas acolo, privind la Kakashi cum se indeparteaza, dar neindraznind sa scoata vreun cuvant erau uimiti de faptul ca pleca asa. Niciunul dintre ei nu isi amintea sa il fi vazut pe Kakashi venind sau plecand de la o intalnire cu cei ce trebuiau sa indeplineasca o misiune fara a folosi ninjutsul sau. Au inceput sa se imprastie, fiecare plecand spre locuinta sa.
,,Am plecat si i-am lasat acolo ca pe un sacrificiu…’’ erau ultimele ganduri ale lui Kakashi inainte de a se face nevazut printre cladirile mari ale satului. Mergea sa ii spune lui Tsunade ca au acceptat misiunea, daca acela a fost un ,,Da, acceptam!’’.
Pana si cerul incepu sa planga pentru sacrificiu. Picaturi mari de apa cadeau pe pamantul uscat, pe rufele intinse la soare si pe parul tuturor ce erau afara. La inceput cadeau incet, rostogolindu-se alene spre pamant, dar apoi au prins viteza venind una dupa alta, puternice, vrand parca sa fie sigure ca nimic nu va fugi din imbratisarea lor uda. Pareau nervoase, iar la scurt timp cerul incepu sa se vaite, vaicarelile sale auzindu-se pana departe. Ploua….