Pure heart

[Akane Hime]

@MaDy-thx, si ai grija si tu cand comentezi...ca ti-am gasit si tie greseli de tastare :p...
@MyU- ti-am spus ca Mark al meu e mai diferit.... si in legatura cu antrenamentul....ai sa vezi acum.


Cap. 9


Cei doi tineri stateau pe o banca, incercand sa-si linisteasca bataile inimii care acuma erau frenetice. Mai ales ale lui Mark. Dupa ce s-au incalzit, Lara a spus ca este foarte necesar sa alerge pe terenul de maraton. El nu s-a impotrivit, asa ca au alergat trei ture, patru ture, aproape pana la cincisprezece ture. Brunetul la fina,l a fost foarte extenuat, in timp ce Lara parea ca ar mai putea sa faca dublu fata de cat a facut pana acum. Dupa ce s-au linistit, el a intrebat-o cat are intregul traseu. Iar ea a raspuns simplu,” patru kilometri”. Dar pe tonul cu care veni raspunsul ei, parea ca sunt doar cativa metri.
- Daca vrei sa devi un Inger al Elementelor, trebuie sa fi capabil de orice incercare fizica. Nu numa sa fi in stare sa alergi cateva ture, zise fata cu asprime catre baiat. Am vazut felul in care alegi, este destul de incet, adauga ea dand din umeri. Trebuie sa fi mult mai rapid daca vrei sa salvezi pe cineva. In ritmul tau, n-ar supravietui nimeni, precum acei doi, rosti lasandu-si capul sa coboare in pamant.

In acel moment linistea isi facu intrarea, impreuna cu Las care a ramas putin confuz de situatie. Lupul avea in gura un obiect care i-a starnit curiozitatea tanarului. Acesta intinse mana, iar lupul ii lasa in palma acel obiect care era defapt o amuleta.
- Cei asta, intreba Mark confuz.
- Aceasta este amuleta ta. Cu ajutorul ei, poti deveni un Inger al Elementelor.

Amuleta era formata dintr-un cristal albastru deschis, iar in jurul lui era un dragon de argint cu capul in partea dreapta. Datorita faptului ca dragonul era incolacit in jurul cristalului, acesta pare ca si cand il protejeaza. Mark se uita cu ochi mari la amuleta din mana sa. Tanarul intreba lupul cand va sosi momentul lui.
-Va veni cand vei simti acel moment, zise Las serios priviind cu coada ochiului catre fata. Aceasta ii comunica prin telepatie lupului in legatura cu ceilalti ingeri si ca nu dorea sa-si imagineze viitorul Pamantului fara ajutorul acestora. Daca ei nu vor fi gasiti, demoni si ingerii din adancuri se vor ridica si vor provoca haos printre oameni, dar acestia nu isi vor da seama decat dupa ceva vreme, cand v-a fi prea tarziu pentru a mai riposta. Acesti demoni au inceput deja sa se ridice, prin faptul ca devoreaza sufletele copiilor, care sunt foarte usor de manipulat.
-Cand v-a urma urmatorul antrenament? intreba Mark trezind-o pe Lara din gandurile sale foarte adanci.
-Cat de curand, raspunse scurt dupa care se intoarse si porni spre vestiar, lasandu-l pe bietul baiat confuz.
„Ma intreb cum a trait pana acuma. Atata tristete si griji in jur. Un lucru stiu, voi incerca din tot sufletul sa o fac fericita” gandi Mark din ce in ce mai vesel. Ceea ce el uitase, este ca lupul de langa el i-a auzit planul, dar el alesese sa pastreze tacerea si scutura usor din cap. Chiar daca Mark nu spusese nimic, el vazu cum in timp ce starile fetei se schimbau, o aura ciudata de culoarea mov. Aceasta parea sa lumineze din ce in ce mai puternic cu cat ea se supara si se infuria mai tare. Dar cand plecase de langa el, aura ei disparu ca si cum nu fusese niciodata acolo.
In sinea lui, tanarul era foarte confuz. Se comporta cu Lara de parca s-ar cunoaste de multa vreme. Avea acel sentiment ciudat, dar placut. Stia inauntrul sau ca era ceva, sau mai degraba stia ca sarutand-o o v-a calma, dar nu-si putea explica cum de stia acest lucru.

*In acelasi timp*

In timp ce Lara se schimba de hainele transpirate, se gandea la tot ce s-a intamplat pana acum. „Trebuie neaaparat sa ii gasim si pe ceilalti ingeri, ca de nu... nu stiu ce se va intampla. Am pierdut-o pe May din cauza nesabuintei mele, crezand ca voi dobori acel oponent. Dar el m-a doborat pe mine. gandi fata in timp ce scoase un oftat foarte lung. „ Nu ar trebui sa las astfel de lucruri sa-mi tulbure mintea. Ar trebui sa-i gasesc, dar cum?” se intreba ea, in timp ce o imagine cu Mark ii aparu in minte. Cand realiza ca se gandi-se la el, isi scutura capul violent incercand sa scape de acea imagine sacaitaoare. Trebuia sa-i gaseasca pe ceilalti orice ar fi. In loc sa se schimbe cu haine normale, ea se imbraca in hainele ei pentru jogging si isi lua de asemea si mp3-ul. Dupa cateva minute aceasta era langa cei doi, dupa care l-au condus pe Mark pana la usa, de unde si-au luat ramas bun. In tot acest timp, Las ii urmari miscarile cu coltul ochiului, constient ca Lara stia acest lucru. Dupa ce Mark disparu cu tot din campul lor vizual, ea se intoarse catre lup, aruncandu-i niste vorbe scurte si rapide.
-Merg la jogging. Nu veni, zise ea dupa care iesi si inchise usa in urma ei.
Las care era de partea cealalta a usii, isi scutura capul involuntar. Ce am sa ma fac cu fata asta oare..., gandi el in timp ce mergea in camera fetei, unde se aseza pe patul acesteia.

Motivul pentru care Lara adora sa faca jogging este ca poate asculta muzica cat dorea si cat de tare vroia. La un colt de alee, fata o lua catre stanga pentru a ajunge la a doua alee a parcului. Se pare ca nu prea e nimeni prin parc la ora asta si este abia ora sapte seara, gandi ea, incetinind putin pasul. Aceasta s-a oprit la prima banca pentru a sa odihni putin.
De la capatul aleii se auzi niste sunete ce pareau a proveni de la niste adolescenti. In cateva minute, un grup de baieti se oprira la cativa pasi de locul unde statea Lara. Unii o examinau din cap pana in picioare, iar altii planuiau ceva. Ea ofta si se ridica de pe banca. De nicaieri, fata observa ca era inconjurata de acei baieti.
-Unde vrei sa pleci asa de repede frumoaso? Intreba unul dintre ei, avand un ranjet de-ti venea greata. Si colac peste pupaza,toti ranjeau la fel.
-Ce se intampla aici? Rasuna o voce puternica si impunatoare, cei pare foarte familiara fetei.
Trei dintre baieti se dadura la o parte pentru a vedea cine le intrerupe „jocul”. Persoana care i-a intrerup jocul avea parul rosu sangeriu, impreuna cu o pereche de ochi ce ardeau de furie. Acesta avea o imbracaminte putin asemanatoare cu cea a Larei.
-Jason?! Facu fata putin uimita. Cand auzira baieti din jurul ei acel nume, s-au ingrozit de parca insusi moarte era pe urmele lor. In mai putin de cateva minute, singuri care ramasesera in parc erau Lara si Jason.
-Hah! Facu el dezgustat. Ce lasi. Au fugit cu coada intre picioare.
-Sunt de acord, zise fata intorcandu-se cu spatele catre el.
-Unde crezi ca pleci? zise Jason, tragand-o pe fata in bratele sale. Ea ramase inghetata in loc din cauza actiunii acestuia.
Si bineinteles, el a profitat de ocazie prin faptul de a-si lipi usor buzele de ale ei. Aceasta miscare a trezit-o cu totul din visare. Cu puterea pe care o avea, il impinse de pe ea. Cu scarba, isi sterse gura cu maneca bluzei.
-Pentru ce a fost asta? Intreba acesta inocent.
-Pentru ca esti un obsedat! Tipa ea. El ramase tacut, iar Lara o lua la fuga in directia opusa. Jason vazand ca fuge si el fuga dupa ea.
Calea ei fu oprita de un glob de lumina foarte puternic. Ea se opri instant si privi cu mare atentie globul. Cand disparu, in locul lui aparu o fata ce purta o armura leita ca si a Larei. Singura diferenta era ca armura aceasta in loc sa fie mov, era verde. Iar parul acelui inger era de un maro castaniu foarte lung cu suvite de culoarea armurii ei.
Un gand puternic ii rasuna in mintea Larei: Inger al Elementelor.

Asta e tot. Ne vom mai intalni si alta data. Pana atunci...

Ciao