Povestea incepe acum !

[Ƭσσ--- !Ʋиιզʋɛ ! - â˜]

Am ramas ... muta. Nu pot sa cred ca va place asa moolt ... [ desi ma bucur extrem ca va place ] ..

Ma gandeam ca voi primi cu tona de critici " nu-i bine " , " ce greseli stupide" sh etc .....


Si nici nu as fi crezut ca ideea va fi asa apreciata...

Sincera sa fiu e primul meu fic ... dar am citit multe altele inainte sh de obicei eu citesc moolt :D


DEsi am 12 ani [ in vara 13 :P ] nu credeam ca fic-ul meu va atrage atentia cuiva pe forum :| ....

dar ma bucur ca va place .... maine cred ca vin cu nextu` .... [ deja am niste idei pt capitolele viitoare , dar voi continua sa bag cv suspans in fiecare cap. .... asa va tin cu ochii pe fic ;) ]

[Zuzy Is Angell]

poi sa vedem.te-ai bucurat tu ca n-ai primit critici dar acum vine fanroma:))):)))"descrierea e varza,nici nu o vad,actiunea unde e cand ajunge la scoala,dialogul sec ca desertul,si explica si tu sentimentele aa da ideea e buna,astept continueare" :))):)) glumesc fat-o.
imi plc molt molt de tot,ideea mi se pare originala,n-am mai vazut vruna de genul asta.

next'ul :)

[Ƭσσ--- !Ʋиιզʋɛ ! - â˜]

Cap. 3 : Odihna ...


Vantul batea. Adierele reci ale aerului imi mangaiau chipul. Imi simteam pleoapele din ce in ce mai grele. Gandul imi era departe de realitate. Visam cu ochii deschisi , lucru care nu era ceva nou pentru mine. Imaginile din capul meu deveneau reale in ochii mei. Vedeam scenele intr-un fundal negru. Personajele erau slab conturate vazute frontal. Imi las capul pe spate pentru a aluneca mai usor in transa propriei minti , dar la aceasta miscare inceata totul se spulbera. Acum aveam doar cerul in fata. Daca mai continui mult asa voi inebuni. Ma fac mai comoda pe banca , intr-o pozitie mai lejera si il astept in liniste pe tanarul Uchiha. Rabdarea mea , in general , are limite usor de trecut , dar acum eram prea obosita , atat fizic cat si mintal. Antrenamentele din ultima perioada m-au solicitat destul de mult. Era ora 9:34. La 12 fix trebuia sa ma aflu la hotel pentru a primi scrisoarea. Ar fi bine sa se grabeasca odata Uchiha ala. Inchid ochii pentru cateva clipe. Clipele devin minute , minutele ore . Adormisem. Imi ridic usor sprancenele pentru a arata faptul ca sunt deranjata si continui sa dorm.Mai trec cateva minute bune si decid sa-mi ridic capul pentru a ma informa in legatura cu noutatile ce ma inconjoara. La vreo 5 centimetri de mine , un tanar ma veghea cu privirea. Incerc sa-l privesc in ochi , dar acesta se fereste. Eram ametita de-a dreptul , iar Uchiha venise. Nici nu ma puteam ridica , dapoi sa-i fac un tur. Imi las capul inapoi in jos si inchid ochii , lasandu-l in ceata pe baiat. Sincare sa fiu nu-mi mai pasa de el. Vroiam doar odihna de care aveam atata nevoie. Inca 2 ore trec in nestirea mea. Acum era prea de tot. Ma ridic de-a binelea si observ ca sunt tot pe banca , iar Sasuke in aceasi pozitie in care l-am zarit prima data.


-Uchiha ... huh ?

-Mdeah ... Sa presupunem. Dar tu , somnoroas-o ? Ti-a ajuns ?

-Nu te cunosc , habar nu am cine esti ... dar sunt prea epuizata sa-ti dau replica. Zimi cat e ceasul ...

- E trecut de 1 p.m.

-Aaaa ... WHAT ???? Am intarziat ... plicul.

-Ti-ai amintit .... hmm.

-Poftim ? Ce vrei sa spui ?

-Poftim plicul. Data viitoare sa nu se repete un asemenea incident.

-Wtf ?

-Acum deschidel ! In el vei gasi banii tai si datele urmatoarei misiuni. Te voi lua maine la ora 5 p.m.

-Tu ... unde , sa ce ? ... Huh ??

-Hmmm ... cum spuneam : Ai datele in plic. Pe curand.

-Uhm ... pa ...



Il vad cum se indeparteaza si dupa ce ma asigur ca nu-l mai pot zari deschid plicul , citind atenta continutul. Datele misiunii , banii , niste chitante si ... o scrisoare de la Neji. Blah , blah , blah ... Mai pe scurt , Uchiha il inlocuieste , iar faptul ca e noul meu " coleg " e un pretext pentru a ma cunoaste mai bine. Mare chestie. De parca m-ar interesa cine imi da banii , atata vreme cat ii primesc. Mdeah , ma ridic de pe banca si ma indrept spre hotel. Drumul nu e prea lung , iar in 10 minute am ajuns. Urc la etajul meu pe scari si intru in camera , unde ma trantesc numai de cat pe pat. Noroc ca sunt ordonata din fire , caci nu as fi suportat acum sa stau sa fac curat. Ei bine oboseala acumulata in saptamana asta si-a spus cuvantul , iar daca vreau sa rezist maine in misiunea aia tampita despre care nici nu am citit inca nimic , trebuie sa ma odihnesc.



Scuze ca e asa scurt dar sincera sa fiu .... mie cam somn =)) ... scuze si ca capitolul e asa banal dar nu pot avea mereu idei " geniale"... mii de scuze....

[Marina.]

Buna! Imi cer mii de scuze ca nu am mai dat vreun comentariu aici, insa am citit acum ceva timp primul capitol[si am impresia ca am dat comentariu, dar acum nu-l mai vad]
Asa: Ideea e originala. Adica...foarte originala. Nu am mai vazut-o pana acum in vreau fic din acesta sectiune si ma bucur nespus pentru asta. Eu chiar daca as fi stat ani sa ma gandesc, mintea nu mi-ar fi scornit asemenea idee, dar sa lasam mintea mea care e si asa seaca si sa continuam cu acest comentariu care presimt ca va fii cel mai mare care l-am dat aici vreodata:))
E adevarat, acest capitol a fost cam mic si nu mi-a satisfacut pe deplin pofta pentru ca atunci cand iti citesc ficul imi doesc sa nu se mai termine niciodata. Ai atata actiune, iar cu fiecare capitol ma impresionezi si mai mult si imi captezi atentia. Bravo! Te felicit pentru asta!

Nici nu ma gandeam ca Sasuke va sti de adevarata fata a Sakurei. Eu credem ca va fi un elev obisnuit care va afla pe parcurs cine e ea, dar ma bucur ca m-am inselat pentru ca asa mi-ai captat si mai tare atentia. Naratiunea e foarte buna. Nu am ce critica la ea, nu ca as avea la ce altceva sa critic. Lucrurile decurc asa de lin si nu sunt fugarite de nimic, din fericire. Naraze foarte bine incat nici nu-mi dau seama cand am terminat capitolul de citit. Atat de mult imi cuprinde interesul ficul tau incat nu mai sunt atenta la nimic altceva, desi... trebuie sa mentionez ca am vazut cateva greseli de tastare, insa... nu stiu daca au fost facaute pentru ca nu stii sau pentru ca... pur si simplu nu le-ai sesizat atunci cand ai recitit capitolul si stiu sigur ca l-ai recitit. Una dintre acele greseli pe care inca o am in minte este: zimi care se scrie zi-mi ca e ca si cum mi-ai zice mie. Adica zi + mie. Cratima s-a pus in locul lui î. Intelegi[doamne...daca m-ar vedea profa de romana ar fi mandra de mine...aha:))]
Si ai mai avut greseli, dar tot ca acestea. Alte greseli nu am mai vazut sau poate imi e mie pre somn acum, dar nu, nu cred ca e asta. Sigur nu mai sunt alte greseli, dar la cat de desprinsa e realitate am fost eu cand am citit, orice e posibil.

Dialogul-Chiar daca ocupa aproape, sau chiar jumatate din fic, pot spune cu mandrie ca nu e sec si ca e foarte bine gandit, doar ca ar merge si ceva naratiunea printre el. Ah, sa nu uit. Imi place ca lasi un rand liber intre fiecare dialog.

Estetica imi place, imi place chiar foarte mult si imi place si foontul cu care scrii.

Pfff... sa fiu sincera, nu mai stiu ce sa spun si cred ca acest comentariu e cel mai mare[defapt sunt sigura ca e cel mai mare] pe care l-am postat vreodata aici, pe acest forum, dar nu stiu, ficul tau mi-a dat o pofta nebuna de comentat si...am atatea cuvinte de lauda pentru tine incat as fi in stare sa fac un comentariu mai mare decat capitolul tau, insa, fiindca nu vreau sta, iti spun succes in continuare si sa pui cat mai repede continuarea pentru ca acest fic este foarte promitator. Imi place foarte mult!

[Ƭσσ--- !Ʋиιզʋɛ ! - â˜]

O lauda asa imensa ca a ta merita o rasplata pe masura ;) ... eu nu stiu alt mod inafara de next :D [ si app.... eu nu recitesc nici un capitol =)) si ti-o spun cu toata sinceritatea mea.... ideile vin pur si simplu . cred ca e un dar =)) ...avand in vedere faptul ca scriu poezii si particip la olimpiade la romana de cand ma stiu :) ]




Cap. 4 : Linistea dinaintea furtunii



Aerul proaspat si parfumat imi inunda narile. Pot simti oxigenul cum imi imbata corpul cu energie si fericire. Dimineata imi ofera linistea si cel mai bun prilej pentru a ma relaxa. Ma ridic lenes de pe pat si adopt o pozitie mai dreapta si corecta pentru a-mi dezmorta oasele. Involuntar imi dau jos hainele ponosite , si imi dezmierd parul , lasandu-l sa alunece pe umerii mei goi. Intru in cabina de dus , unde imi incalzesc trupul cu ajutorul picaturilor de apa ce se revarsau iar si iar pe corpul meu. Stau destul de putin in acel loc umed , dar indeajuns de mult pentru a-mi elibera corpul de greutatea retinuta de pori. Nu ma mai obosesc cu prosoape sau uscator de par. Prefer sa-mi las corpul infasurat de straturile subtiri de apa , peste care arunc niste haine cu marimi mai mari decat cele purtate de mine in general. Ma las usor pe spate in pat si citesc mai atenta decat in ziua precedenta , tot ce se afla in plic. Acum constientizez si eu continutul , dar nu mi-e atat de mare mirarea. Imi atintesc ochii pe ceas si observ ca e ora 4. Ei bine daca nu ma grabesc voi incepe cu stangul relatia "angajat" - sef , cu Uchiha. De obicei sunt punctuala dar astazi prefer sa intarzii chiar si intentionat. Ma ridic si merg lenesa spre oglinda. Eram uda , iar hainele se mulau usor pe corpul meu , evidentiindu-l. Imi arunc nepasatoare niste lucruri prin geanta si cobor in fata hotelului cu 30 minute mai devreme. Ma asez intr-un colt de pe o treapta a scarilor imense si privesc spre parcare. Dupa vre-o cateva minute vad masina si ma indrept spre ea. Cand ajung in dreptul ei vreau sa-l salut pe Yuro , si mare imi e mirarea cand zaresc pe altcineva in locul lui. Pana aici mi-a fost ! Ca Uchiha l-a inlocuit pe Neji nu ma intereseaza in mod special ... dar cand imi schimba soferul de-o viata , atunci e razboi ! Ma urc numaidecat in masina si " ii poruncesc " , in adevaratul sens al cuvantului , soferului sa accelereze. Ajung la sediu in cel mai scurt timp posibil si intru val - vartej in cladire. Ma indrept spre birou dar ... supriza. Si ala e mutat. Cate poate schimba un om intr-o zi ?! Incep sa tip ca descreierata pe holuri " Uchiha !!! " , asteptand parca chiar sa-mi raspunda. In urma cautarilor mele am nimerit in cele din urma sala potrivita.


-Uchiha !!! Cum naiba iti permiti sa-mi inlocuiesti soferul fara acordul meu ?

-Nu credeam ca va ridica atatea probleme. Sincer sa fiu credeam ca esti un agent in adevaratul sens al cuvantului. Stii ca nu ai voie sa te atasezi emotional de persoanele care sunt in slujba ta si ...

-Scuteste-ma tu pe mine cu disurcursurile tale ! Cu cine crezi ca vorbesti aici ? Te fac una cu pamantul daca nu il aduci inapoi pe Yuro ! Ce alegi ?

-Care era prima varinta ? ...



Pana aici i-a mers. Tipul asta a trecut de mult granita limitelor mele. Ma napustesc asupra lui vrand sa-l atac , dar nenorocitul contraataca. Se pare ca impactul m-a izbit in perete. Dar cum e posibil ? Ce monstru mai e si asta ? Cat poate indura oare daca la o asemenea lovitura de-amea abea daca reactioneaza.Nu imi pot explica. Ma uit la el de-a dreptul stupefiata.


-Daca insisti ... Il aduc inapoi pe Yuro ca sofer al tau , insa cu o contidite.

-Si anume ?

-Vei indeplini toate misiunile cu grad de contributie in urcare la diferenta de 5.

-Hmm ... prea bine. Doi iepuri dintr-o lovitura. Tu nu faci altceva decat sa ma ajuti sa-mi indeplinesc scopul.

-Nu-ti sunt dusman pentru a te impiedica. Chiar dimpotriva. Fac ce este bine pentru tine si pentru toata lumea.

-Iti dai seama ce Sfant o-i fi tu ...

-Mdeah ... nu astept laude. Vreau doar sa-ti faci datoria.

-Asta fac mereu.

-Sa speram ...

-Acum ma vei trimite in misiune ?

-Da !


Fara a saluta am plecat. Mi-am luat echipamentul si am pornit spre destinatie. Nu era prea departe , iar misiunea era prea usoara. Trebuie sa fur niste copii ale unor fise cu ce naiba au in ele. Drumul a fost plictisitor. Cand am ajuns in fata cladirii masina s-a oprit brusc. Ce manevre face si tipu` asta de la volan. Cobor si fug spre intrare. Deblochez sistemul de securitate cu care sunt familiarizata de ani buni. Intru , caut biroul central si de aici treaba e floare la ureche.
Fara sa-si dea seama tanarul din fata , m-am si urcat in masina cu copii cu tot.


- Misiune indeplinita , Uchiha !


Am pornit inapoi spre locul de unde am plecat si dupa ce Uchiha imi da contributia si mai stau la un scurt schimb de replici , am fugit spre casa mea. Nici nu ma mai interesau lucrurile lasate la hotel. Eram acasa. Acum doar un somn adanc ma mai desparte de urmatoarea zi de scoala.




Cap. 5 : Caldura din spatele mastii


Brrrrr. Imi suna ceasul , insa prea tarziu. Eram deja gata pentru o noua zi de adolescenta normala. Imi fac un mic retus in fata oglinzii si ies din casa. Era o zi superba , care se asocia perfect cu starea mea de spirit.Privesc putin imprejurimile si spre surprinderea mea il zaresc pe Uchiha la volanul unei masini. Ma indrept se el si il salut. Acesta ma roaga sa-l insotesc , iar eu accept. Mergeam amandoi spre aceasi destinatie , si chiar daca mi-am propus sa merg pe jos nu ma deranjeaza cu nimic compania lui.


-Multumesc , dar cum de esti asa matinal ?


Nu primesc nici un raspuns , doar un zambet de baiat rau in coltul gurii din partea lui. Zambesc la randul meu si imi indrept privirea spre sosea. In scurt timp ajungem si coboram amandoi. Dupa ce mergem jumatate din drumul pana in curtea scolii , mainile noastre se impreuneaza instinctv. Nici eu , nici el , nu ne opunem. Zambim unul catre celalalt ca doi copii. Imi era dor de o senzatie ca asta. Ma simteam fericita , protejata , ... iubita. Eciudat cum o persoana asa rece la exterior iti poate transmite o asemenea caldura doar printr-o simpla atingere. Fara sa ne dam seama am ajuns in sala de clasa. Dupa intrarea in incapere , degetele noastre s-au desprins lent si cu greu , eu indreptadu-ma spre ultima banca de pe randul din mijloc , pe partea dreapta , iar el pe cea stanga. Ne-am asejat unul langa celalalt , si desi nu vorbea niciunul ne intelegeam perfect unul cu celalalt. Am putut citi totul in ochii lui. E o persoana calda si iubitoare in ciuda faptului ca nu a primit nici caldura , nici iubire. Stie cand sa renunte la masca sa rece in favoarea unui comportament sentimental. Abea acum pot zice cat de cat ca-l cunosc. Tare mi-ar placea sa stiu ce crede el despre mine.

~

Privirea ei e atat de calda. M-am lasat asa moale in fata ei. Nu inteleg de ce tocmai acum , dupa 4 ani arat ceva caldura si iubire , si nici de ce pentru ea. Sper doar sa nu inteleaga gresit comportamentul meu. Sper ca-si da seama ca dupa aceste momente voi reveni la ce trebuie sa fiu. Nu pot si nici nu imi permit sa fiu asa atent si cald decat foarte rar. Maine in misiune totul se ve spulbera. Imi pare rau daca intelegi gresit , Sakura !

[Marina.]

Buna! Nici nu-ti imaginezi cat te pot adora! Doua capitole, defapt trei intr-o zi? Esti un geniu ce sa mai. Uh, de acum, am sa postez doar comentarii imense pentru a ma rasplatii cu cate un capitol sau, de ce nu, si cu doua:>

Capitolul 4: A fost mare, adica...avand in vedere in ce interval de timp l-ai facut, e extrem de mare. Si zici ca nu corectezi capitolul inainte de a-l posta, nu? Pai... asta e ciudat pentru ca eu am gasit doar doua greseli de tastare si anume:
disurcursurile=discursurile[greseala asta, sa-ti spun sincer, m-a amuzat foarte tare, mi-a luat ceva timp sa citesc acest cuvant]
de-amea=de-a mea
In acest capitol, cam astea ar fi greselile de tastare.
Naratiunea, ca intotdeauna mi-a placut foarte mult. Narezi asa... lin si ma pierd printre randuri[in sensul bun:))] Imi place ca nu grabesti actiunea, desii...sa-ti spun sincer, la partea in care Sakura s-a dus in misiune, trebuiaa sa dai mai multe detalii. Mi s-a parut ca s-a intamplat prea rapid totul.
Dialogul e bunicel, doar ca in unele parti inclina spre sec. Ai putea sa-l mai inlocuiesti cu naratiunea, ar fi mai bine. Nu spun ca asa nu e bine, insa nu foarte^^
Descrierea...pai ce as mai putea spune? Mie, personal mi-a placut, chiar mi-a placut, doar ca nu ar mai strica putin mai mult, dar daca nu poti, nu poti, nu ma deranjeaza chiar deloc.
Cu estetica stai bine. Chiar foarte bine, dupa parerea mea.

Uh, imi place faza in care Sasuke se cearta cu Sakura! Auzi... ce mai tupeu pe el. Sa-i schimbe soferul fara acordul ei. Asta e revoltator!

Capitolul 5: Titlul capitolului a fost foarte inspirat si bine ales. Exact ca in capitolul precedent, aici tot doua greseli de tastare ai si anume:
eciudat=e ciudat
vorbea=vorbeam
Dupa cum vezi, aceste doua greseli sunt minore, iar dat fiind ca tu spui ca nu corectezi capitolul e foarte bine. Eu si dupa ce il corectez tot am mai multe greseli de tastare ca tine.
Greseli gramaticale n-am vazut. Felicitari!
Ca si in capitolul precedent, si aici mi-a placut estetica si...dupa cum am spus si in celalalt comentariu, ador ca lasi un rand liber dupa fiecare dialog. Vad ca incerci a lasi spatiu dupa semnele de punctuatie, doar ca uneri iti mai scapa. Asa faceam si eu acum ceva timp, dar acum mi-a intrat in instinc. Fii fara grija, te vei obisnuii si tu!
Cred ca nu mai are rost sa vorbesc despre figurile de stil pentru ca, asa ca intotdeauna sunt superbe!

Pot spune cu sinceritata ca, atunci can am citit capitolul 5, am avut fluturi in stomac. A fost... emotionatn, chiar daca mi-as fi dorit sa fie mai mult. Imi place atitudinea asta a lui Sasuke, insa imi place si mai mult ca nu si-o arata mereu, in cazul acesta , doar in fata Sakurei.
Ah, si am mai observat ceva. Acolo, cand ai zis "4 ani". De acum sa scrii cifrele cu cifre. E mai estetic asa.

Pai... iata noul meu comentariu imens. Al doilea in istorie.:))
Pa-pa si succes in continuare!!!

[Aly]

@too unique,

Te rog frumos sa nu mai scrii cu italic, nu scrii in latina, nu scrii cu caractere grecesti, nu pui in evidenta nimica daca scrii cu italic, scrie cu default-ul de la site, se vede destul de bine si daca vrei sa pui italic, il poti utiliza la ceva din trecut, gen dialog sau ceva intre ghilimele ce este preluat din ceva, dar nu scrie tot capitolul. Si de imi servesti si mie replica cu mama e profesoara si nu stiu ce, te-as ruga sa te duci sa o intrebi de stilistica unui text si vei vedea cand scrii cu italic.

[Ƭσσ--- !Ʋиιզʋɛ ! - â˜]

Off... eu nu ma prind care e problema cu scrisul asta 8-| ... dar daca nu se poate si nu se poate , atunci prea bine ... voi scrie cum vreti voi [ si chestia cu " mama e profesoara " nu inteleg ce mai are de-a face :| ... ] scrisul italic nu se foloseste doar in naratiunile la trecut , adica eu asa stiu.


Deja asta dureaza de prea mult timp ... nu credeam ca faptul ca scriu italic va deranja pe cineva si din moment ce nu pot multumi pe toata lumea de acum incolo voi folosi default-ul de la site [ asa nu se va mai supara nimeni ... sper ] ...


Acum vreau sa stiu daca aveti obiectii pentru continutul fic-ului ... :D






Cap. 6 : Hehehe !


Primele ore de curs au trecut pe nesimtite pentru mine. Ceasul imi fura ochii doar cu 5 minute inainte de a se suna de pauza. Geamul era larg deschis , iar aerul rece imi invaluia din plin corpul facandu-l sa tremure. Din cand in cand , Uchiha observa acest lucru , si chiar daca incerca sa ma convinga sa iau eu locul lui sau sa inchid geamul , il refuzam de fiecare data , cu un simplu , amarat si scurt " nu ". Simteam cu fiecare gura de aer trasa cu putere in piept , cum se apropie iarna. Dupa parerea mea e un anotimp mirific , fermecator dar si misterios. Abea astept prima ninsoare. Ma simt asa de vie. Pot simti si cea mai mica adiere a vantului , as fi in stare sa inhalez tot oxigenul din incapere. Din pacate visarea mea se oprise brusc cand diriginta inchise fereastra. As fi fost in stare sa o sfasii in mii de bucatele pentru gestul ei , iar Uchiha urma dupa ea. Tanarul se abtinea cu greu sa nu izbucneasca in ras. De ce sunt toti impotriva mea , si chiar in ziua aceasta cand ma simt asa bine. Stiam ca la inceputul zilei totul era prea perfect pentru a fi adevarat. Pana la sfarsit ma voi trezi cu vre-o zece pisici negre prin fata ochilor. Din cate tin eu minte , maine parca aveam o misiune legata de nu stiu ce chestii nucleare , aflate la naiba stie cati metri sub pamant. Oare unde se va desfasura totul ? Acum era ora de dirigentie si ceasul era 11:26. As muri de curiozitate pana la pauza , si ii dau lui Uchiha un cot , fara a sta pe ganduri. Imi apropii buzelele de urechea lui si il intreb in soapta unde va avea loc misiunea. Rasuflu parca usurata de aflarea raspunsului , si ma indepartez de colegul meu de banca pentru a nu starni atentia , si asa atintita asupra mea , a doamnei diriginte. Ma fac mai comoda in banca si astept sunatul clopotelului , care in cele din urma nu intarzie prea mult sa-si faca auzita prezenta. Ma ridic de pe scaun lejer , si in urmatoare secunda alerg deja pe coridor , tragandu-l pe si pe Uchiha dupa mine. Tanarul nu mai intelege nimic. Adevarul era ca vroiam prea mult sa ies si sa ma bucur de aerul curat , pentru a sta in clasa , inconjurata de tot praful ala nenorocit de creta. Trebuie sa-mi oxigenez si eu putin mintea. Ajunsi in curtea scolii ma las purtata de val , invartindu-ma peste tot.

~

O vedeam atat de fericita. Cine ar fi crezut ca doar aerul pe care il respira o poate face atat de plina da viata. Era intradevar o fata speciala. Pretuieste pana si cel mai mic amanunt , si nu considera nimic neimportant pe lumea asta. E o persoana foarte interesanta , despre care poti afla oricand lucruri noi. Se indreapta spre mine si imi zambeste cu subinteles. Era foarte clar ... Tanara nu mai dorea sa piarda timpul la ore. Ii satisfac dorinta pornind spre masina. Vreau sa deschid portiera , dar mana ei calda ma opreste , iar ochii ei imi cer sa o pornim la plimbare pe jos. Nu puteam sa o refuz si oricum nimeni nu ne grabea. Deci pana la urma m-am trezit in mijlocul lui noiembrie , plimbadu-ma prin parcuri cu o persoana asa incantatoare ca Sakura. Eu care nu ma induram sa fac doi pasi inafara casei si a biroului nici vara. Deja am inebunit. Vorbesc de mine la trecut de parca as fi murit si acum , cu ea , am ajuns in rai. Imi intorc incet privirea spre ea si imi zambeste larg. Ce n-as da sa pot prelungi aceste momente la nesfarsit. Cu cineva ca ea , chiar merita sa-ti pierzi cel putin o zi. Doar o simpla privire de-a ei iti poate dezvalui aproape orice. O privesc din nou , ca un fel de argument pentru cea ce tocmai am spus , si din nefericire , spre surprinderea mea o vad putin ingandurata. Nu ma pot abtine , trebuie sa o intreb despre ce este vorba.

-Sakura ...

-Da , sunt ingandurata. Te rog nu intreba de ce.

-Nu inteleg ... care ar putea fi problema ?

-Lasa ... doar mi-am adus aminte de ceva. Nu mai conteaza.

-Bine ... Nu voi insista acum.


Ne indreptam incet spre , dar sigur , spre o banca. In dreptul ei , Sakura , ofteaza puternic si se aseaza. Presimt deja ca va urma o lunga discutie filozofica , pornind de la rozalie.


-Stii , Sasuke ... chiar imi placi ! Nu credeam ca esti asa in realitate.

- ... Nici eu ...

-Imi pare rau ca te-am judecat gresit ... Nici nu m-am gandit ca tu in timpul tau liber , chiar daca nu e prea mult , totusi esti asa bine dispus si asa relaxat. In timpul serviciului , doar iti faci datoria ... Esti la fel ca mine ... oarecum. Exceptand faptul ca tu nu omori oamenii ...

-Ei bine din cauza celor ca mine esti tu nevoita sa ii ucizi. Practic vina mea ocupa o parte mai mare , decat a ta.

-Merci ! Deja ma simt mai bine ... hehehe !

[♥«- -»тε αm♥»--»♥]

Il iubescccc!!!!:love::love:...imi place mult de tot ficul tau:chuu::chuu:.....
:smart: Insa as avea o rugaminte:smart:...te rog sa scrii mai mult,e cam putin cat scrii:cry::cry:.....sa nu te supy:sry::sry:
Sa aduci nextuu:pls::pls:
Pa-pa!!:bye::bye:

[Anuţ]

Hey , vreau sa va spun pt inceput ca voi posta de acum incolo de pe contul asta , deoarece pe celalalt nu mai pot intra si nu stiu de ce [nu e banat sau altceva , pur si simplu nu ma lasa pc meu ... ]

Scuze ca a durat asa de mult dar mi-a mai venit o idee intre timp [ - Nu e destinul ! - ] , dar o voi continua si pe asta .. ;]



Cap. 7 : Itachi !?


Beep ! Beep ! Beep !

- Alo ?!

- Sakura , imi pare rau ca te-am trezit , sunt Neji.

- Neji ? ... Nu e nici o problema , dar care e motivul ? Vreo problema ?

- Nu , doar pura curiozitate ... Ce mai faci ? Cum e cu inlocuitorul ?

- Inlocuitorul ...

- Da , adica noul tau sef pana ma intorc , Itachi !

- Itachi ??

- Iisuse , trebuie sa-ti silabisesc , Sakura ?

- Nu ...

- Deci ? Astept un raspuns aici ...

- E bine. Dar de ce ai plecat ?

- Nu ai primit scrisoarea ? Ten Ten a ramas insarcinata si ne-am casatorit acum o saptamana , deci suntem in luna de miere.

- Nu pot sa cred ! Cand va naste ?

- Luna viitoare.

- Felicitari , lasa-ma sa vorbesc cu ea , te rog. Oricum nu am mai vazut-o de vre-un an. Macar sa o aud.

- Sigur ...

- Ten Ten !

- Saku , draga mea , ma bucur sa te aud.

- Doamne , felicitari pentru nunta si pentru copil , de asemenea.

- Multumesc , draga mea.

- Cand va intoarce-ti ?

- Cat mai curand posibil , vreau sa sarbatoresc cu voi toti inainte sa se nasca copilul. Sper ca vii la petrecere. Vei primi o invitatie peste cateva zile.

- Nu as rata asta pentru nimic in lume. Voi fi acolo cu siguranta. Scuza-ma acum dar trebuie sa inchid , mai vorbim si felicitari din nou.

- Multumesc , bye.


Nu stiu de ce sunt mai socata. De faptul ca Sasuke , adica Itachi , sau cine o fi , m-a mintit , sau ca in sfarsit Neji a cerut-o in casatorie pe Ten Ten. Oh , presimt ca va fi o zi lunga. Ma dau jos din pat cu o energie nefireasca mie si cobor in bucatarie. Inainte sa imi pregatesc micul dejun , imi verific mesajele. Cred ca am vreo suta de apeuri de la sediu pentru ca am intarziat , deci ma razgandesc repede in ceea ce priveste verificarea mesajelor si imi bag capul in frigider. Mdeah , nimic ... comestibil. Daca tot am intarziat 2 ore la birou , ce mai conteaza inca una ? Voi lua masa la un restaurant , si dupa ce-mi umplu stomacul ma ocup si de munca. Ma indrept spre baie si intru in cabina de dus. Ma las putin purtata de magia picaturilor de apa , dar ies destul de repede dintre ele si ma imbrac cu hainele pregatite de ieri. Nimic special , doar o pereche de jeansi negri si un tricou cu vreo 2 marimi mai mari decat cele pe care obisnuiesc sa le port. Imi iau geanta si ies , dar nu inainte sa incui usa. Nici eu nu stiu de ce , dar eram foarte bine dispusa si asta se observa usor , avand in vedere ca le zambeam tuturor trecatorilor de pe strada. Ajung repede la cel mai apropiata terasa , dar nu apuc sa intru in ea ca vad intr-un colt de bloc masina " sefului meu ". Nici nu-i mai pot spune pe nume din moment ce nu-l stiu pe cel adevarat. N-am nici cel mai mic chef de o posibila cearta cu el , asa ca ma intorc cu spatele si o iau in directia opusa cu speranta de a nu ma zari. Nici nu fac 5 pasi intregi ca aud un " Sakura " care rasuna iritant in mintea mea.

- Sefule , cu ce ocazie pe aici ? spun cu un zambet tampit pe fata.

- Ce'i cu tine , Sakura ? Iti vine sa glumesti , avand in vedere ca nu ai venit azi la sediu ?

- Sa stii ca da. Chiar am chef sa rad ... Itachi !

- Poftim ?? Ce-ti veni ....

- Te rog pleaca , nu am chef sa vorbesc astfel de lucruri acum.

- Ce lucruri ?

- Tu ma crezi proasta ? M-ai mintit. Nu esti Sasuke Uchiha , iar daca negi eu am sters-o pentru ca nu am chef sa ma cert azi.

- Bine , bine ... nu neg nimic. Doar stai ...

- Pentru ce ?

- Ai dreptate , nu sunt Sasuke. Sunt fratele sau , Itachi Uchiha.


Scuze ca e scurt , dar voi posta mai des ...