Buna. Dupa ce am inceput sa fac fic anime, m-am mai gandit o data, sa fac si unul original cu creaturi magice. Sper sa va placa si sa numai lungesc atata iata primul capitol
Cartea din Alcov
De mult in vremuri îndepărtate, pe un tǎrâm ce omul nici azi nu-l ştia. Pe acel tǎrâm trăiau fiinţele magice, in armonie, pana când a ajuns Bosua, stăpânul tuturor demonilor, care a declarat război fiinţelor de acolo. Nimeni nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.
Citat din cartea din Alcov:
„ Ziua a patra a luni a cincia din anul lui Gie, armata centaurilor condusa ce Gaica, tocmai a fost răpusa de creaturile scârboase a lui Bosua. Creaturi cu aripi de liliac, foarte puternice, ce pot distruge si un munte. Pielea pământie, dura ca diamantul si rece ca, gheata, rezista la orice vraja, farmec, magie, săgeţi, săbii sau alte arme, nu-i atingea. Ochii roşi, ca focurile din Albosia, imprastiau moartea, distrugerea si suferinţa. Supravieţuitori armatei lui Gaica si restul centaurilor, s-au retras in Pădurea Neagra, sălaşul bătrânilor, puternicilor si intelepti elfi, care locuiau in oraşul Prusi. Un oraş antic, de demult, ridicat de primi elfi, ajuns pe acest tǎrâm.
Când au ajuns acolo, au văzut, ca Phoenix, pasările de foc, care renasc din propria cenuşa, au fost alungate din delta Calca, si ielele, femeile frumoase, ce seduceau barbati, facandu-i sclavi lor, au fugit speriate din golful Aja. Regele elfilor, Cobalt, era foarte fericit, ca, şotia lui, Marine, aşteaptă un copil, dar veştile aduse de centauri l-au înnegurat la fata.
- Cum!? Vocea lui răsuna in întreaga încăpere de piatra alba de râu. Demoni aceea vin spre Padurea Neagra? Faust! Striga la generalul suprem.
- Da, împărate atotputernic? Întreba, plin de sine, elful, cu plete arginti, prinse in coada si armura neagra de oax.
- Vreau sa o aduci aici pe Sultana, imediat, ii porunci împăratul.
Faust, se albi la fata, dar încuviinţa din cap. Lua unicornul cel mai rapid si porni spre mlaştina din partea de apus a păduri. Trei zile si trei nopţi a călărit, urmărit de nimfele cele crude si rele, şotiile demonilor. A patra dimineaţa, când si-a pierdut speranţa si o nimfa a vrut sa-l ucidă, o lumina puternica le-a nimicit si in fata lui, si-a făcut apariţia o elfa foarte frumoasa. Parul roşcat-arămiu, cădea in valuri pe spate pana la sold. Pielea bronzata ii scotea in evidenta ochii, galben-verzui, cu pupila puţin verticala. Urechile ţuguiate se iveau prin oceanul arămiu. Purta un pieptar din piele, maronie si o pereche de pantaloni, tot din miele maronie. Mergea desculţa. In spate avea o tolba cu săgeţi, cu pana de corb si la brâu un cuţit de vanatoare, cu teaca de piele. Când a văzut-o, Faust, s-a aruncat la picioarele ei si i-a spus cine este si ce vrea. Elfa fluiera o data si din desişul păduri isi făcu apariţia un cal negru, ca noaptea, cu coama fluturând in vânt si puternic ca un uragan. Femeia se urca pe el si porniră spre palat. Ajunşi la palat, Cobalt, i-a întâmpinat personal.
- Sultana avem nevoie de ajutorul tău…
- Ştiu, Cobalt, dar vreau, ca fiica ta, care se v-a naşte, sa fie ucenica mea, pana la vârsta de 25 de ani, asta daca vrei sa te ajut, ii spuse Sultana, privindu-l in ochii albaştri.
ÃŽmpăratul a fost de acord, dar s-a rugat in sinea lui, la zei, sa aibă băiat. Sultana făcu o vraja si distruse toÅ£i demoni si nimfele din Pădurea Neagra si ridica o bariera in jurul păduri, ca nici picior de demon sau nimfa sa nu intre, si daca intra, sa numai poate ieÅŸi.â€
Alt citat din cartea din Alcov:
„ După noua luni, imparateasa, consoarta împăratului, Cobalt, Rama, a născut un băiat pe care l-au numit Nari, la insistentele reginei. Băiatul avea parul maro-deschis asemenea scoarţei de copac si ochii albaştri ca safirele. După zece ani, Rama a născut, spre groaza bărbatului, o fetita, pe care au numit-o – blestem – Elyn. Doua zile mai târziu, Sultana a luat fata si a dus-o in adâncurile păduri, sa o crească in taina luptelor, magiei si elegantei elfice si naturi. De ciuda Cobalt, si-a trimis şotia in exil la Marea de gheata, intr-un palat de cleştar si a început sa-mi invete fiul cum sa vadă femeile si fetele, fara sa-i spună ca are o sora mai mica....
Ani au trecut, ca nori si Elyn a devenit o femeie foarte frumoasa si puternica. Oare ce ii v-a rezerva viitorul…â€
Dictionar: oax-minereu foarte tare, mai tare ca diamantul (nota: nu exista in realitate asa ceva:D)
Niste poze:
http://www.desktopwallpapers.ro/main.php...alNumber=2 – Cartea din Alcov
http://media.photobucket.com/image/demon...5.jpg?o=35 – Bosua, stapanul demonilor
http://ehudadams.files.wordpress.com/200...entaur.jpg - generoalul Gaica
http://www.fotomaramures.ro/d/53301-3/Prin+codru+5.jpg – Padurea Neagra
http://paizo.com/image/content/SecondDar...erTown.jpg - orasul Prusi
http://www.quizilla.com/user_images/F/fo...egolas.jpg - imparatul elfilor Cobalt
http://api.ning.com/files/3dOMuCZtKjWUpW...aven90.jpg - pasere Phoenix
http://media.photobucket.com/image/elf%2....jpg?o=219 – Sultana, dar imaginati-va parul roscat-aramiu si putin carliontat.
http://kaprice.files.wordpress.com/2009/...horse1.jpg - calul Sultanei
http://media.photobucket.com/image/elf%2...fGirl1.jpg - imparateasa Rama
http://media.photobucket.com/image/elf%2...1.jpg?o=11 – acesta este Nari pe la 10-12 ani, imaginati-va parul maro si ochii albastri:D
http://drlyana.files.wordpress.com/2009/...kale-1.jpg - Marea de gheata, unde a trimis-o Cobalt pe Rama
http://www.e-learn.ro/includes/tutorials...castel.jpg - palatul de clestar ( numai clestar nu e ïŒ)
http://wallpaper-s.org/18_~_Raina%2C_God...MMORPG.htm – Elyn la 24-25 de ani, care v-a aparea in capitolul urmator :D
Răspunsuri: 160
Subiecte: 8
Data înregistrării: Aug 2009
Reputație:
76
Zupi: 1.680 z
Misto fic sysule si o idee super faina. Pur si simplu il iubesc :x :x. Scrii f f f fain dar ai grija la greselile de tastare :D ca nu se inteleg unele cuvinte :D. apropo, vezi ca ai repeti unele cuvinte in aceeasi fraza sau in fraze alaturate. Si de cand e Legolas Cobalt :P ? Nush daca e cnv pe aici care nu a vazut stapanl inelelor. Apropo imi plac numele pe care le-ai gasit :D. BV BV BV. Spor la scris si astept nextu :D cat mai curand :x.
Răspunsuri: 294
Subiecte: 15
Data înregistrării: Jun 2009
Reputație:
225
Zupi: 3.951 z
Fic nou fic nou....stiu k am ajuns extrem de tarziu la el...dar eram rapusa de un val ingrozitor de lene :eto:
Deci capitolul...sa vedem de comentarii....:D
Mi s-a parut cam scurt...dar las k te revansezi u cu unul mai lung....nu`i asha?:-w
In primul capitol ai descris personajele shi locul actiunea etc....deci nu prea am ce comenta...
Un lucru abea astept nextul:pls:
Ja Ne shi spor la scris:8....shi dak nu vine intersiti cu imaginatie ii dau foc :grr:...nu ma lasa el pe mine fara capitol nou...:P
scz daca nu am postat pana acuma, dar lenea pe care o am - si de vanzare $-) - ma oprit sa scriu, dar nici un elf nu a venit cu o licoare cu imaginatie :yada: Dar acum l-am prins pe spiridus si am bauto toata >:)
Acesta este cap doi si vreau pareri despre poze si cantec sau cantece:D
Fântâna viitorului si întâlnirea
Partea 1
- Elyn unde eşti? Aud glasul blând si cristalin, prin Pădurea Neagra al Sultanei, chemându-mă acasă.
Sar dintr-un copac si păşesc pe apa, pana la coliba din mijlocul lacului Crasta. Pletele mele lungi pana la fund si auri, sclipeau in soarelui de dimineaţa. Purtam o rochie din mătase alba, care părea lichida. Era lunga pana in pamant si poate cu 2-3 centimetri mai lunga. Aveam pe ea aur si puţin argint, dar acest lucru nu mă interesa de fel. Aveam puţin parul împletit, dar in rest îl purtam liber. Eram desculţa. Urechile nu erau aşa de ţuguiate, dar aveam cercei in ele. Ajung la coliba si urc pe o rampa din trestie împletita si bat o data la uşa de lemn de brad. Coliba era cu etaj si avea si veranda, unde se afla o masuta si doua scaunele si o băncuţa si nişte flori in ghiveci. In spatele colibei, este o ramasita de pom, traznit de fulger si cu o craca inca zdravăna, pe care era legat leagănul meu. Intru in coliba si o vad pe Sultana, o femeie de vreo 60-79 de ani, dar arata de 26 de ani. Noi elfi, imbatraneam foarte greu si abia pe la 2000-3000 de ani, apăreau firele albe, dar puteam sa ne schimbam corpul, prin magie. Purta o rochie albastra foarte frumoasa, din mătase si mici imprimeuri florale din macrameu, colorat in diferite culori de albastru. Rochia ii dezgolea umeri si avea o crăpătura si era pana in pamant. Picioarele desculţe, atingeau lemnul de brad. Parul roşcat-arămiu, era prins intr-un coc foarte complicat si de gala. Niciodată nu am văzut-o aşa de aranjata, numai când mergeam la iele pentru poţiuni sau cele necesare, ca aproape de lacul Crasta, era un oraş al ielelor. Ridic o sprânceana din aur, dar preferam sa-mi ţin gandurile pentru mine, mai ales ca, noi puteam citi gândurile. Elfa se întoarse spre mine si îmi zâmbi trist, dar si puţin bucuroasa.
- Elyn, vreau sa te duci pana in Poiana Mare si aici este o lista cu ce sa te întorci si poftim aici, 20 de rale (monede de arginti la elfi. Rula – moneda de aur, ralǎ – moneda de argint si laylor – moneda din cupru), sa-ti cumperi ce vrei, îmi spuse dându-mi 20 de monede de arginti si pe langa o punguţa din piele si un pergament.
Mă îndrept spre camera mea si trag draperiile. Îmi dau jos rochia si îmi las la vedere trupul mlădios, cu sâni mari si moi. Îmi iau pe mine o pereche de pantaloni din piele, maronii, lungi pana la genunchi si cu fire negre, pe coapsa. Pe trup, îmi iau un pieptar, tot din piele maronie. In iau in mana, un bat, alb cu nişte rune pe el, dar acest bat, ascundea arma mea. In spate iau un rucsac si după ce bag bani in buzunar, ies din camera. O pup pe Sultana pe frunte si ies din coliba. Merg pe apa, desculţa, ca îmi plăcea sa simt sub tălpile mele, iarba si apa. Ma îndrept spre un pâlc de copaci. Ating un copac gros si mare.
- Foris (deschide), spun in limba elfilor, care o consideram sacra si o foloseam când vorbeam la judecata, ca nu puteam minţi, cu ea.
Sau când foloseam magia. O poarte din copac, se retrase in el si dădu la iveala, un grajd in interiorul sau, se aflau trei armăsari, frumoşi si puternici. Calul negru, cu coama bogata, care ii cădea pe o parte, ca o perdea neagra, de cărbune. Coada era ţesălata de un spiriduş, simpatic. De fapt de o spiriduşǎ simpatica foc. Avea doua gropite in obraji, putini rumeni. Nasul in vânt, ii dădeau un aer de cotoaranta, chiar daca nu era. Parul, maro, ca, scoarţa de copac, era împletit si ii ajungea pana la fund. Ochii albaştri, sclipeau ca doua safire, puse in lumina soarelui. Purta o bluza roşie si nişte pantaloni tot roşi, iar peste un fel de rochiţa verde, la fel si incaltamintele din pânza si căciula aceea haioasa. Când mă văzu, se inclina uşor si respectuos si eu îmi înclin capul uşor.
- Buna ziua si o zi cu soare, îmi spuse spiriduşa, cu un zâmbet gigantic pe buze.
- Fara ploaie sau ghinioane, ii răspund la randu-l meu, zâmbindu-i, liliputanei de 1,25m inaltime.
- Îl iei pe Angelus (înger)? Ma întreba, continuând sa pieptene coada, armăsarului negru.
Ii răspund cu da si mă îndrept spre un unicorn, alb ca zăpada. Coama ii era ţesălata, la fel si coada. Ochii săi căprui, mă priveau cu bucurie. Botul sau catifelat si cald, mă mângâie drăgăstos pe obraz. Rad si apoi ii pun un căpăstru. Îl scot din grajd, dar nu a arunca o privire pegasului meu, Ventus (vânt), care era alb si avea aripile de înger, strânse pe langa trup. Pe el calaream, numai când trebuia sa ajung intr-un loc urgent, dar in rest, calaream pe Angelus. După ce ies din grajd, care se închise automat, ii spun lui Angelus, unde trebuie sa mergem, apoi mă urc in spatele lui, fara dificultate. Prefeream sa călăresc fara sa, fiindcă şaua, mă incomoda in mişcare. Armăsarul porneşte la galop, si trecem ca o fantasma a păduri. Razele soarelui, formau aure in jurul nostru si iarba ii ascundea, tropotul copitelor, calului. Pletele mele, auri, fluturau in vânt, înapoia mea, strălucind in lumina soarelui. După o jumătate de ora, intru pe un drum prăfuit de pădure, pe unde mergeau iele si elfi sau centauri, îndreptându-se spre Poiana Mare, care era un târg. Acolo veneau in fiecare zi, tot felul de creaturi magice, de la zâne, pana la pitici sau ciclopi pana la sirene. Ma uit pe pergament si vad ca îmi trebuia sa iau: chimbir, mătrăguna, lapte de iapa, mǎrari, scoici de mare, albustrie de peste, corali si purici de mare. M-am dus prima data la un grup de zane, care vindeau chimbir, mătrăguna, lapte de iapa si mǎrari. Când mă vazura, îmi zambira, cu dinţi lor, ca acele. Ştiam ca in acei dinţi aveau venin, foarte periculos pentru toate creaturile magice, mai puţin pentru demoni. După ce mă serviră, m-am îndreptat spre un lac sărat, unde se afla taraba sirenelor, care se odihneau pe pietre. După elfi, ele erau cele mai frumoasa creaturi magice. Cozile lor de peste, de toate culorile, străluceau la soarele după-amiezi. Parul lor de toate culorile, fiindcă culoarea parului si a ochilor, era precum a cozilor, făceau un curcubeu, viu. Sâni, mari, lăsau pe reprezentanţi sexului masculin, cu dare de saliva, la coltul guri. Sfârcurile lor, erau acoperiţi de solzi negri. Când mă vazura, şoptiră ceva intre ele, cu glas puţin strident si una veni spre mine, prin apa fireşte. Parul ei era bălai spălăcit, probabil si l-a vopsit. Avea o coada de toate culorile. Eu mă aplec spre ea, dar la oricare distanta, fiindcă răsuflarea lor era otrăvita.
- Mai, mai, pe cine avem noi aici? Pe câinele fidel a lui Sultana, cu calul ei, magic. Ce vrei blestemat-o? Se răsti la mine, parca as fi o boala, nu altceva.
- Morei, vreau scoici de mare, albustrie de peste, corali si purici de mare, i-am spus pe un ton, cald, dar distant si tăios.
- Bine, iţi aduc imediat, dar nu pune mana ta, infectata pe ceva de aici, ca îl blestemi, îmi spuse sirena, jicnindu-mă, dar am s-o i-o plătesc după ce primesc ce îmi trebuie.
ÃŽmi aduse ce am cerut si mi le dăduse in aÅŸa fel incat, ca mă atingă. Când am simÅ£it pielea ei uda si lipicioasa, m-am dat rapid in spate, picând in fund. Morei, începu sa tipe la mine, ca am atins-o si am îmbolnăvit-o, de spurcăciune. M-am enervat si după ce am băgat in rucsac cumpărăturile, m-am întors cu spatele la ea. Am spus undo grandius (val mare) si un val uriaÅŸ, început de la ţǎrm, le baga sub apa, improscandu-le cu noroi. ToÅ£i cei de fata au început sa rada cu pofta. Am plecat de acolo si am trecut pe langa un grup de iele, imbracate in albastru si toate păreau niÅŸte copilite. Se păreau ca ele păzeau un lighean cu apa. M-am apropiat de ele si am văzut ca scria ceva in limba, togle (limba ce o vorbeau cu toÅ£i, pentru a se înÅ£elege intre ei, cum ar fi la noi oameni engleza). „VeniÅ£i si sa va vedeÅ£i viitorul spus de apa moarta de la lacul Iuj. Tine-ti minte, viitorul nu este bătut in cuieâ€, am citit in gând si am ridicat o sprânceana, aurie. Eu nu am crezut, nu cred si nici nu voi crede in preziceri. Ma apropii de ele si mă aÅŸteptam sa înceapă sa ÅŸuÅŸotească, ca sirenele, dar o ialÇŽ, îmi spuse sa mă apropii de margine si sa-mi spun numele.
M-am apropiat de margine si m-am aplecat asupra ligheanului. Apa se colora in negru si acolo apăru o femeie de aceeaşi vârsta cu mine si semăna izbitor de bine cu mine, dar avea parul negru si purta rochia, mea de dimineaţa, dar era neagra. Femeia spune ceva, si in minte îmi apare un glas, straniu si catifelat.
-„ PorÅ£i un destin greu. Vei întâlni dragostea in cineva, ce este duÅŸmanul tău, dar dragostea te v-a face sa-i uiÅ£i si sa-i negi originile lui. ÃŽncurând, vei afla origina ta si sângele albastru, care iÅ£i curge prin vene, dar te vei împotrivi unei decizi luate greÅŸite. Duci un destin potrivnic Å£ie, dar te vei lupta cu toate forÅ£ele pentru iubirea luiâ€, îmi mai spuse vocea si dispăru din mintea mea. Raman uimita.
Dragoste? Eu nu mă voi îndrăgosti niciodată, numai din forţa voi iubi, dar nu cu adevărat. O aud pe copilita si ii dau trei rule. Ma urc pe Angelus si pornesc la galop prin pădure. Aud un zgomot puternic si am crezut ca se crăpa cerul si apoi o bubuitura sonora, aproape de locul in care mă aflam. Calul se ridica in doua picioare si daca nu mă prindeam de coama lui, picam de pe el. După ce îl liniştesc, pornesc spre locul respectiv. Ajung si vad un copac rupt in doua. Vad cine l-a rupt si casc ochii de uimire. In fata mea se afla un…
Poze:
http://sorinalukacs.files.wordpress.com/...natura.jpg - casuta lui Elyn si a Sultanei. Nu am găsit pe apa, dar si asta e buna :D
http://www.biensavvy.ro/PozeCollectii/Fi...arin_a.jpg - rochia Sultanei
http://www.infomariaj.ro/foto/Coafura-nu...easa-1.jpg - freza Sultanei
http://www.acuarelle.ro/imagini/spiridus.png - spiriduÅŸa care are grija de cai
http://poze.interactiuni.ro/image_large....ri&id=5171 – din nou calul Sultanei
http://media.photobucket.com/image/unico...rn.jpg?o=9 – Angelus, unicornul lui Elyn
http://home.versatel.nl/l.salters/pegasus.bmp - Ventus, pegasul lui Elyn
http://media.photobucket.com/image/fairy...iry174.jpg - zânele sau zâna de la taraba
http://www.desktopwallpapers.ro/artistic...ene-1.jpeg - Morei, sirena
http://4.bp.blogspot.com/_sd9W4EytCuk/Sd...term11.jpg – ielele cu fântâna
http://3.bp.blogspot.com/_T6GR5-Tvvxw/Ru..._47820.jpg – Elyn când a ridicat privirea din fântâna ( ignoraţi hainele albe de pe blonda)
Melodiile de la capitol:
http://www.youtube.com/watch?v=iO-ZtcZ9w...re=related – acest cântec este pentru tot capitolul
http://www.youtube.com/watch?v=kjzXNtC7nC0 – acest cântec este pentru partea cu destinul
P.S. dupa cuvintele pe care le vedeti, urmeaza o paranteza cu traducerea, sa stiti, ca acele cuvinte sunt magice sau in limba elfilor, sunt scrise in latina. Lectura placuta :ang: >:D<
Răspunsuri: 294
Subiecte: 15
Data înregistrării: Jun 2009
Reputație:
225
Zupi: 3.951 z
HeLLo...am reaparut shi eu vesnica intarziata :eto:
Deci sa vedem...
Descreire si naratiune: se imbina armonios
Dialogul nu e sec, e bine plasat
Actiunea: e tinuta in lesa, la pas:bv:
Greseli de tastare: deci sa vedem ai avut ceva greseli....aici trebuie facute niste concedieri...greselile de gramatica nu sunt strict necesare...so concediaza`le pana nu vin yo peste ele >:)
Acum sa vedem...imaginatie, misca`te aici...deci to rog frumos trenul cu imaginatie sper sa ajunga cat de curand....dak nu i dau foc :grr:
Ja Ne :bye:
Am venit cu nextul, fiindca Elyn mi-a facut o vraja si mi-a venit inspiratia cu intersiti.
Vreau pareri despre poze si melodie.
Fântâna viitorului si întâlnirea
Partea a II-a
In fata mea se afla un demon, rănit. Vai, deci aşa arata un demon? Avea parul negru, ca smoala, si la vârfuri, puţin roşu. Aripile de liliac, erau rănite si sângerau. Avea un corp destul de bine făcut. Muşchi puternici, se vedeau prin maioul rosul, tot murdar si rupt pe care îl purta. La încheieturi, avea cătuşe si lanţuri, semn ca evadase de undeva. Urechile ţuguiate, erau mai ascuţite, decât la noi, elfi. Intr-una din urechi avea un cercel, din argint. Coada, care ii ieşea din pantaloni si cu suliţa in vârf, bătea spasmatic, pe pamant, dând de inteles, ca el, este grav rănit. Ce sa fac? Sa-l las aici, sa-l mănânce animalele sau sa-l iau, si sa-l duc in casuta in copacul, care servea drept grajd cailor. Oftez si descalec de pe Angelus si mă îndrept cu frica spre demon, cu bâtul alb in mana si îndreptat spre el. Când am ajuns aproape de el, îl împung uşor cu bâtul in burta si vad ca nu are nici o reacţie, mă aplec sa vad, daca are plus sau nu, când eram la cativa centimetri de mana lui, demonul mă prinde de încheietura si ochii săi, roşi de foc, se intersectară cu ai mei.
- Ajuta-mă… te rog, îmi şopti, cu glas stins si secătuit de putere.
Buzele se umplură automat de sânge. Acum trebuia sa-l ajut, fie ca vroiam sau nu. Aud voci, prin pădure si asta însemna ca trebuie sa mă grăbesc. L-am luat in spate si l-am pus pe unicorn. Angelus a vrut sa se mişte, dar gândurile mele l-au oprit sa se mişte. Ţinându-l de mijloc, sa nu pice, am început sa fug pe langa, calul, care alerga la galop, dar puteam tine cu uşurinţa pasul cu armăsarul. Din când in când demonul suspina de durere sau când calul isi scutura capul neplăcându-i mirosul de sulf si sânge sărat. Doamne, cat mai aveam pana la casuta? După jumătate de ora, ne-am oprit la casuta si deja mă apuca răul sa vad, ca trebuia sa-l ridic tocmai aproape de vârf. Am chemat la mine, frânghia, prin magie si îl leg de mijloc, apoi încep sa-l trag sus. Asta cântarea, cat un cal sau poate mai mult. Când am fost sigura, ca a ajuns pe scânduri, am desfăcut frânghia cu ajutorul magiei si apoi, l-am băgat pe cal, in grajd. Spiriduşa plecase deja, deci, nu avea cine sa-mi pună întrebări ce caut pe acolo. Trebuia sa-i îngrijesc rănile, dar mai intai sa-i las Sultanei ce am cumpărat. Ma îndrept spre casa si după ce traversez lacul, intru in camera si ii dau elfei ce am cumpărat. Ma duc in camera mea si îmi iau de acolo nişte pergamente, cu vrăji medicinale, pansamente si ies, cu ele in rucsac si ii spun roşcatei, ca plec in pădure, sa desenez. Fur din cămara nişte ierburi medicinale si mă îndrept spre casuta. Ma catar, cu agilitate in copac si intru printr-o trapa, din podea in casa. Demonul isi lingea rănile de pe o aripa, intr-un colt si când mă vǎzut, începu sa mârâie, ca un câine, arătându-si canini ascuţit.
- Asculta aici, drăcuşor, eu te-am salvat, aşa ca numai raia ca un lup rănit si lasǎ-mǎ sa te ajut, am spus puţin supărata, ca a mârâit la mine.
El înceta sa mai mârâie, dar ochii săi de foc, nu mă scăpau nici o clipa, pana am preparat doctoriile si i-am bandajat rănile pe care le avea. Pe cele de la aripi si coada, i-am vindecat cu magie. Mana mea dreapta se plimba uşor, strălucind in alb, deasupra rănilor, pe care le avea pe aripi. După ce am terminat cu ele, le-am pipăit. Membrana lor, era subţire, ca foita de ceapa si calda, ca plăcintele scoase din cuptor. Erau catifelate, arătând, ca aveau mici peri, de culoarea neagra, incat îmi amintea de botul catifelat al cailor. Am vrut sa mai pipai materialul acela fascinant, dar coada, mă prinse de încheieturi si o mana de-a lui se baga in parul meu, iar la cealaltă crescură gheare in loc de unghi. Ghearele se apropiau rapid de gatul meu, pentru al sfârteca. Din ochii mei izvorâră, apa sărata si cristalina, care picau pe ghearele albe si periculoase. Degetele sale lungi, mă prinse de gat, cu voinţa de a mă ucide, dar alunecară, uşor in jos, si mă zgârie superficial pe piele. Mana din par dispăru, dar coada, îmi ţinea la fel de strâns, încheieturile.
- Tu mi-ai salvat si eu sunt sclavul tău, domnita, îmi spuse pe un ton răguşit si încet.
- Când te-am găsit, tu m-ai rugat sa te ajut si acum vreau sa te ajut, dar tu nu mă laşi sa te ajut, da-mi drumul la mâini te rog, mă dor, am spus pe un ton plangaret.
- Îmi pare rău stăpâna, îmi spuse si mă elibera si după îngenunche in fata mea. Fiindcă mi-aţi salvat viata, dumneavoastră îmi sunteţi stăpâna pana la moarte. Numele meu este Utonio si acum trăiesc pentru a va servi si îmi voi da viata pentru dumneavoastră, spuse, dintr-o suflare, facandu-ma sa mă întreb, cum de nu a rămas fara aer.
- Utonio, cred ca nu am nevoie de un servitor, dar mi-ar plăcea sa devenim prieteni foarte buni si te v-a deranja, daca iţi spun Uto si daca iţi schimbi infatisarea, intr-una mai elficǎ? L-am întrebat, gândindu-mă daca el poate sa folosească magia.
Acesta închise ochii si fusese înconjurat de o lumina slaba. Parul ii crescu, dar era tăiat in trepte, dar prins la baza gatului. Ochii roşi, deveniseră albaştri si urechile se facura ca la elf. Aripile si coada, dispărură si acum arata foarte frumos, arata normal. Trebuia sa-i fac rost de haine noi si ştiam unde sa Ma duc. Coboram din copac si ne îndreptam spre pădure, dar in fata apăru Sultana, foarte furioasa pe mine. Când o văzu, Uto mă trase in spatele lui si se apleca de mijloc si isi scoase ghearele, pregătit sa o atace, daca mă ataca.
- Elyn, tine-ti in frâu animalul de companie si unde vroiai sa mergi cu el? Ma întreba Sultana, supărata foc, cu o săgeata îndreptata spre mine.
- Vroiam sa-i fac rost de nişte haine si apoi nu ştiu, am spus, plecându-mi privirea in pamant de ruşine, ca nu i-am spus adevărul de la început.
- Elyn şti foarte bine, ca acum eşti o trǎdǎtoare pentru poporul nostru, ca ai ajutat un demon, mă înştiinţa femeia si ochii mei se umplură cu lacrimi.
- Pot măcar sa-l iau pe Angelus si pe Ventus si lucrurile mele…
- Nu, Ventus ramane cu mine, dar pe Angelus si Acerbus (întuneric), calul meu, îl puteţi lua. Aici sunt lucrurile tale, draga mea – si îmi indica un rucsac cu lucrurile mele, dar mai erau doua bocele – si nişte haine pentru animalul tău de companie. înhămaţi cai, pana nu vin aici soldaţi lui Cobalt si ne ucid. Mergi cu bine, copila, îmi spuse elfa si dispăru, la fel cum apăru.
Am scos cei doi cai din grajd si am mângâiat pentru ultima data pegasului alb si frumos. In timp ce înhămam caii, Uto se schimbase de hainele cu care l-am găsit. Acuma purta o camasa din in, alba cu mânici vaporoase si o vesta din piele neagra peste. Purta o pereche de pantaloni din piele neagra si isi pansa cu o pânza neagra tare, talpa piciorului si fluierul. Se urca in şaua lui Acerbus si îmi dădea impresia, ca ar fi cavalerul negru fara suflet, din balada lui Arcus. Stătea drept si maiestos, parca s-ar fi născut in şaua calului. M-am urcat si eu in şaua lui Angelus si cu rucsacul in spate si bâtul, sub el am pornit la galop, prin pădure, urmărita din aproape de brunet, care mana calul cu o singura mana. Parul sau negru, strălucea uşor in lumina soarelui, dându-i o aura misterioasa in jurul sau. Doamne chiar erau frumoşi demoni, trebuia sa-i dau dreptate lui Focus, piticul care a scris Povestea Andoarei – elfa din munţi. Trebuia sa mergem undeva, unde sa stăm, pana stabilim unde fugim, ca in pădure, numai puteam sa stăm, ca din greşeala putea sa dea gărzile tatălui meu, Cobalt. Atunci mi-a picat fisa. Puteam sa mergem in munţi Viridis (verde), unde locuia fratele Sultanei, Merlin.
I-am spus lui Uto unde vom merge si acesta doar a aprobat din cap si am început sa ne îndreptam spre munţi Viridis, care se inaltau ca nişte titani deasupra tuturor, spărgând cu vârfurile lor ascuţite, nori de pe cer. Simţeam ca îmi vine rău, numai când ii urmăream cu privirea, dar cum era sa trăieşti acolo sus? Era timpul sa aflam. Intram in pădurea de brazi, veşnici tineri si nemuritori, pierdandu-ne urma si îndreptându-ne spre necunoscut….
Pozele:
http://www.9am.ro/files/uploads/treehouse5.jpg - casuta din copac
http://media.photobucket.com/image/demon...5.jpg?o=56 – Uto sau Utonio, in forma de demon
http://media.photobucket.com/image/anime...y.jpg?o=42 – Uto in forma de elf.
http://patratosu.files.wordpress.com/200...urmele.jpg - munţi Viridis
Cântecul:
http://www.youtube.com/watch?v=SUiCGR5JHqA – cântecul pentru acest capitol.
Astept comenturi si se yaa :bye:
Răspunsuri: 160
Subiecte: 8
Data înregistrării: Aug 2009
Reputație:
76
Zupi: 1.680 z
URAAA!!! SUNT PRIMA!!!! Minunat ficul sysu :x :X :x.... mereu ne daruiesti cv minunat :*. Acum criticile :P.
Descrierea: minunata ca intotdeauna ...ce pot zice altcv decat ca te pricepi :*.
Actiunea: biata de ea ai fugarito cu bata...ei bn nici chiar dar suna funny :D. A fost putin grabita actiunea de data asta... Unde ai lasat testoasa constipata?
Dialogul: nu e sec si nu a fost niciodata :P.
Imi place mult sysule :*. Spor la scris si astept nextu cat de curand. Ja ne :* !
Răspunsuri: 294
Subiecte: 15
Data înregistrării: Jun 2009
Reputație:
225
Zupi: 3.951 z
Deci...am revenit shi eu vesnica intarziata :eto:
Sa vedem critica...
Pey descrierea shi naratiunea s`au imbinat armonios
Dialogul: numai sec nu s`a putut numi
Actiunea: A fost tinuta in lesa... pe undeva parca parca a incercat sa scape dar e bine :bv:
Greseli de tastare...de data asta au fost concediate la timp :D
Altceva ce sa mai spun....imaginetia misca aici...hai cutzu cutzu cutzu...dak nu vii iei shi tu foc :grr:
Deci abea astept next :pls: Ja Ne :*
|