19-11-2010, 06:11 PM
Disclaimer : Nu detin nici un personaj , inafara de cele create de mine , e ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor intamplari/personaje.
Cap. 1 : Pasii mei ...
Pasii mei ... Sunetele lor era singurul lucru care ma tinea in contact cu realitate.Linistea din jur ma sufoca.In ciuda meseriei mele ai zice ca sunt obisnuita cu o astfel de liniste atat de profunda , dar din experienta mea aparentele inseala ... cam prea mult.Lasand astfel de amanunte neinteresante deoparte , ar fi cazul sa trec la fapte si sa las vorbaria pe mai tarziu cand nu voi fi in pericol de moarte in fiecare secunda.Am marit viteza cu care alergam si m-am oprit in dreptul panoului central.Cuplez repede cablul de la calculatorul meu cu cel al panoului si introduc parola .Imi ia ceva timp pana sa decodez unitatea de baza din panuo , apoi ma indrept spre laborator , avand grija sa nu las nici o urma dupa mine.De aceasta data trebuie sa fiu mai lenta si atenta in miscari , deoarece oricine nu are somn la o ora asa tarzie ca aceasta ma poate vedea sau auzi si nu vreau sa fiu nevoita sa las cadavre si in aceasta misiune , mai ales ca e una usoara.Ar fi o prostie din partea mea sa o complic cu moartea unui nevinovat.Pfff ... nevinovat cica.In cele din urma ajung la destinatie , introduc CD-ul si imi copii toate datele necesare pe el , plus cateza dovezi importante si dispar din acel loc teribil , dar nu inainte de a bloca din nou computerul si a sterge orice amprenta pe care am lasat-o.Majoritatea folosesc manusi pentru a nu lasa astfel de urme dar pe mine ma incomodeaza , asa ca prefer sa folosesc spray-ul pentru a sterge urmele , dar doar daca timpul si spatiul misiunii in care ma aflu imi permite.Fara sa-mi dau seama am si ajuns in dreptul gardului , sar peste el cu usurinta si dusa am fost.Ca de obicei masina ma asteapta la cativa metri de intrare , ma urc in ea si soferul calca pedala de acceleratie fara a scoate vre-un cuvant.Fiind in siguranta imi scot masca care imi proteja identitatea si imi aranjez cu mana parul lung si rozaliu deschis care nu intarzie a-si face aparitia dupa ce imi eliberez chipul de stransoarea materialului acela negru.Fara a indrazni sa ma priveasca , barbatul de la volan , ma intreaba cum a decurs misiunea.
- Nu-mi spune ca te indoiesti de abilitatile mele , Yuro . spun scurt si incep sa rad usor
-Nici vorba , domnisoara Sakura ... nici nu se pune o astfel de problema.
-Mdeah ... ce bucurie.Scuteste-ma ... calc-o ! Cu cat ajung mai repede la sediu si ii predau CD-ul lui Neji , cu atat mai repede ajung acasa si-mi pot cheltui bani.
-Prea bine atunci .
Dupa rostirea acestor cuvinte , masina accelereaza.De obicei drumul nu dureaza mult si nu il pun pe Yuro sa se grabeasca, dar acum e o distanta mai mare decat cea normala si insist sa fiu punctuala indiferent de imprejurari.In jumatate de ora am ajuns si cobor fericita din auto-mobil , dar nu inainte de a-l mai " ruga " ceva pe tanar :
-Apropo ... maine potzi veni la 7:30 sa ma iei.
-Dar ... drumul dureaza 2 ore.Nu ve-ti ajunge la timp.
-Nu ma vei lua de acasa ci de la hotel.Vei primi adresa de la Neji , maine.
Spunand acestea m-am intors cu spatele la masina , fara sa ascult raspunsului tanarului si am intrat in cladire , apoi am intrat direct in biroul sefului meu fara a bate sau a ma anunta.
-Poftim ... tot ce ai nevoie se afla pe CD .
-Asa repede ... ?
-Ma stii doar .
-De asta am insistat sa preiei tu cazul.Banii ii vei incasa maine dupa ora 5 de la curier , si tot atunci vei primi si scrisoarea.
-Ok , am inteles ... dar inca ceva ...
-Spune.
-Care este mai exact contributia mea per total in cadrul desfasurarii anchetei ?
-70%
Ranjesc aprobator si ies din incapere dar nu inainte de a-mi saluta " politicos " seful .Ma indrept spre hotel , pe jos si incerc sa-mi adun gandurile pe drum.Desi particip in cazuri unde contributia imi revine mai mult de 50% nu sunt multumita de acel 70% nenorocit.Sincera sa fiu sunt printre putinii care au reusit sa treaca de 40%.Nimeni nu a reusit 100%.Doar un om , inca in viata a reusit maximul de 85% intr-o misiune de cel mai mare grad.Acela e chiar tatal meu.Sangele celui mai bun spion si locotenent al armatei imi curge prin vene.Adevarat , tatal meu a fost locotenent , si apoi spion dar eu am sarit peste primele doua ranguri obligatorii.Am fost depistata cu o celula " ANOS " care imi permite acces nelimitat in orice sector sau la orice rang posibil , deoarece abilitatile mele sunt cu mult superioare fata de ale celorlalti.Se spune ca am chiar si o trasatura speciala care tine de fizic , dar refuz sa cred pana nu vad.In lume nu exista decat doua persoane depistate cu aceasta celula , iar una sunt eu.Norocoasa ... nu ?Tare mi-ar placea sa vad daca sunt mai buna , mai puternica si mai dezvoltata decat cealalta persoana.Vorbind atat am ajuns la hotel , imi iau cheile , si urc la etajul care imi era special rezervat.
Scuze ca nu am putut scrie mai mult dar vreau mai intai sa vad ce gresesc si apoi sa scriu mai mult si mai bine ...
Cap. 1 : Pasii mei ...
Pasii mei ... Sunetele lor era singurul lucru care ma tinea in contact cu realitate.Linistea din jur ma sufoca.In ciuda meseriei mele ai zice ca sunt obisnuita cu o astfel de liniste atat de profunda , dar din experienta mea aparentele inseala ... cam prea mult.Lasand astfel de amanunte neinteresante deoparte , ar fi cazul sa trec la fapte si sa las vorbaria pe mai tarziu cand nu voi fi in pericol de moarte in fiecare secunda.Am marit viteza cu care alergam si m-am oprit in dreptul panoului central.Cuplez repede cablul de la calculatorul meu cu cel al panoului si introduc parola .Imi ia ceva timp pana sa decodez unitatea de baza din panuo , apoi ma indrept spre laborator , avand grija sa nu las nici o urma dupa mine.De aceasta data trebuie sa fiu mai lenta si atenta in miscari , deoarece oricine nu are somn la o ora asa tarzie ca aceasta ma poate vedea sau auzi si nu vreau sa fiu nevoita sa las cadavre si in aceasta misiune , mai ales ca e una usoara.Ar fi o prostie din partea mea sa o complic cu moartea unui nevinovat.Pfff ... nevinovat cica.In cele din urma ajung la destinatie , introduc CD-ul si imi copii toate datele necesare pe el , plus cateza dovezi importante si dispar din acel loc teribil , dar nu inainte de a bloca din nou computerul si a sterge orice amprenta pe care am lasat-o.Majoritatea folosesc manusi pentru a nu lasa astfel de urme dar pe mine ma incomodeaza , asa ca prefer sa folosesc spray-ul pentru a sterge urmele , dar doar daca timpul si spatiul misiunii in care ma aflu imi permite.Fara sa-mi dau seama am si ajuns in dreptul gardului , sar peste el cu usurinta si dusa am fost.Ca de obicei masina ma asteapta la cativa metri de intrare , ma urc in ea si soferul calca pedala de acceleratie fara a scoate vre-un cuvant.Fiind in siguranta imi scot masca care imi proteja identitatea si imi aranjez cu mana parul lung si rozaliu deschis care nu intarzie a-si face aparitia dupa ce imi eliberez chipul de stransoarea materialului acela negru.Fara a indrazni sa ma priveasca , barbatul de la volan , ma intreaba cum a decurs misiunea.
- Nu-mi spune ca te indoiesti de abilitatile mele , Yuro . spun scurt si incep sa rad usor
-Nici vorba , domnisoara Sakura ... nici nu se pune o astfel de problema.
-Mdeah ... ce bucurie.Scuteste-ma ... calc-o ! Cu cat ajung mai repede la sediu si ii predau CD-ul lui Neji , cu atat mai repede ajung acasa si-mi pot cheltui bani.
-Prea bine atunci .
Dupa rostirea acestor cuvinte , masina accelereaza.De obicei drumul nu dureaza mult si nu il pun pe Yuro sa se grabeasca, dar acum e o distanta mai mare decat cea normala si insist sa fiu punctuala indiferent de imprejurari.In jumatate de ora am ajuns si cobor fericita din auto-mobil , dar nu inainte de a-l mai " ruga " ceva pe tanar :
-Apropo ... maine potzi veni la 7:30 sa ma iei.
-Dar ... drumul dureaza 2 ore.Nu ve-ti ajunge la timp.
-Nu ma vei lua de acasa ci de la hotel.Vei primi adresa de la Neji , maine.
Spunand acestea m-am intors cu spatele la masina , fara sa ascult raspunsului tanarului si am intrat in cladire , apoi am intrat direct in biroul sefului meu fara a bate sau a ma anunta.
-Poftim ... tot ce ai nevoie se afla pe CD .
-Asa repede ... ?
-Ma stii doar .
-De asta am insistat sa preiei tu cazul.Banii ii vei incasa maine dupa ora 5 de la curier , si tot atunci vei primi si scrisoarea.
-Ok , am inteles ... dar inca ceva ...
-Spune.
-Care este mai exact contributia mea per total in cadrul desfasurarii anchetei ?
-70%
Ranjesc aprobator si ies din incapere dar nu inainte de a-mi saluta " politicos " seful .Ma indrept spre hotel , pe jos si incerc sa-mi adun gandurile pe drum.Desi particip in cazuri unde contributia imi revine mai mult de 50% nu sunt multumita de acel 70% nenorocit.Sincera sa fiu sunt printre putinii care au reusit sa treaca de 40%.Nimeni nu a reusit 100%.Doar un om , inca in viata a reusit maximul de 85% intr-o misiune de cel mai mare grad.Acela e chiar tatal meu.Sangele celui mai bun spion si locotenent al armatei imi curge prin vene.Adevarat , tatal meu a fost locotenent , si apoi spion dar eu am sarit peste primele doua ranguri obligatorii.Am fost depistata cu o celula " ANOS " care imi permite acces nelimitat in orice sector sau la orice rang posibil , deoarece abilitatile mele sunt cu mult superioare fata de ale celorlalti.Se spune ca am chiar si o trasatura speciala care tine de fizic , dar refuz sa cred pana nu vad.In lume nu exista decat doua persoane depistate cu aceasta celula , iar una sunt eu.Norocoasa ... nu ?Tare mi-ar placea sa vad daca sunt mai buna , mai puternica si mai dezvoltata decat cealalta persoana.Vorbind atat am ajuns la hotel , imi iau cheile , si urc la etajul care imi era special rezervat.
Scuze ca nu am putut scrie mai mult dar vreau mai intai sa vad ce gresesc si apoi sa scriu mai mult si mai bine ...