Pierdut in intuneric

[Addeh]

Off, deci intr-un final, ai postat. :X Stii, chiar am fost uimita sa vad gestul lui Shar, acela de a-i linge... Doamne ! Asta e yaoi pur ! * laughs * Si ce fata avea Ciryl cand a facut asta. E un ingeras. ;o3 Bineinteles, doar mi-am imaginat. * all we need is fantasy * >:]
Acuum revin la capitol. ^^
Din nou apare Lerim. God, ce ingrijorat a fost pentru amicul sau. Da, cred si eu daca il considera pe Shar un pericol. Am impresia ca Lerim tine mai mult decat un prieten la Ciryl, poate de aceea reactioneaza astfel. :-? Ehh, ar fii multe intrebari in legatura cu acest lucru. :]] Btw de Lerim... Tot vreau sa aflu cine e cel care i-a rupt aripile. Presupun ca are un rol important, dar mai dureaza, cred, pana la acel moment. Momentul adevarului. :))
Off, nu mai pot astepta ! Sunt pe pioneze ! La propriuuu. :X * loveee *

[Beatrix LaVey]

Doamne, ma omori! Fiecare intarziere inseamna un capitol numai bun de devorat! <3 Mititelul de Ciryl e atat de scump, incat imi vine sa te mananc!
Aaa, I mean... Pe el! :))
Oh, Shar... Chiar trebuia sa strice el tot momentul si sa se comporte rautacios?! Ma cam tine pe jar felinosul asta si nu-mi convine! Desigur, e foarte bine realizata scriera <3 Nu incape indoiala <3
Si ingerasul, sa mearga dupa prietenul lui! Mai ca-mi vine sa pap din el, asa e de scump!
Am o mare nelamurire: Lerim e gelos sau doar mi se pare mie?
Ciryl e foarte scump, cum am mai spus,si il ador pe Shar. Bine, ce-i drept, uneori ma enerveaza, dar acum imi palce, cand il rotejeaza pe ingeras.
Lerim mi se pare prea posesiv si-mi vine sa-l chinui nitel, dar nu-mi vine sa cred ca i-a rupt o mana >:)

Oricum, a fost un capitol exceptional, demn de premiat. Mi-a placut la nebunie, a meritat toata asteptarea! Te felicit pentru aceasta inspiratie de care dai dovada!
Iti doresc spor la scris in continuare:*

[Rain]

My Yaoi Queen, my Iza, my idol, ai venit cu capitolul :x Nici nu stii cat de mult l-am asteptat. Aproape ca imi venea sa citesc pentru a sasea oara capitolul ala ca nu cumva sa mor aici de curiozitate. Oricum ma omori cu felul in care combini lucrurile, le complici, pui atat suflet in ceea ce scrii, iubesc felul in care descrii si restul... Dar stii deja asta!
Ei bine, indiferent de cat de lung a fost capitolul, nu imi vine sa cred ca te-ai oprit exact aici. Pana sa ajung la sfarsit, o voi lua cu inceputul si voi spune cate ceva.

Il ador pe Shar pentru ca nu cedeaza acelui comportament de misterios, pervers si bad guy pe care il are. Cred ca e primul personaj bad de care m-am indragostit :3
Umm... acele replici date de Ciryl, sau mai bine zis, acele intrebari, arata cat de naiv si nestiutor este tipul cu parul argintiu. Ca veni vorba de el, oh, cat de dragut ca s-a indragostit de Shar. Si tocmai de Shar...
Inca ma gandesc la Lerim si Shar, cum ca brunetul i-a putut lua aripile, dar pun pariu ca o sa ne surprinzi cu o veste si ca defapt nu este Shar, cum o faci de obicei. Ne faci sa credem ceva, dar nascocesti altceva si ne surprinzi ( stai calma, e de bine asta, sweety :* ).
Roscatul, cat de protector si grijuliu a devenit, cam ma scoate din sarite, mai ales ca ma enerveaza modul cu care se comporta cu Shar, pentru ca este constient cat de dur poate fi brunetul cu persoanele ( mai ales ingerii ) de la universitate. Si-o face singur cu mana lui, il provoaca, iar asta ma dispera pentru ca pe langa Ciryl si Shar, Lerim este unul din personajele preferate si nu vreau sa il pierd stiind ca Shar i-a rupt bratul sau mai stiu eu ce.
O spun din nou : am impresia sau Lerim e chiar gelos pe brunet? Nu stiu ce pot spune, poate vrea doar sa fie protector si sa il scoata din "belelele" lui Shar, insa prea de tot. Chiar daca devine mai asa, na, enervant ( cred ) tot imi place modul in care ii creezi comportamentul. Tu, doar esti Iza, ce pretentii sa am? Tu, faci totul perfect! Cred ca realizezi cat de mult ma omori ( si m-ai omorat ) cu ficurile tale. Din nou, vorbesc in sensul bun.

Haide ca deja aberez cam mult. Eu in principiu voiam doar sa las un comentariu scurt si sa spun cat de mult imi place naivitatea lui Ciryl si perversitatea lui Shar, dar uite cat de mare am facut comentariul asta. Nu stiu ce as putea spune decat bafta in continuare.
Stiu ca esti ocupata si de aceea nu te "cert" ca ai intarziat, eu mereu voi fi rabdatoare atata timp cat stiu ca va urma un capitol ca la carte.
Te pup dulce si iti multumesc ca ai adus capitolul asta <3

:bye:

[yaoi maniac]

Multe greseli, mai multe decat in alte fic-uri. Oricum, unele capitole nu sunt citite (mi se par mult prea dramatica si am ceva de ma apuca rasul si stanjeneala *aka rusinea* de nu mai pot sa continui sa fac ceea ce faceam). Mi se pare ca nu mai e mult din fic. Deci, inca ma intreb cum se cheama cel ce i-a furat virginilitatea lui Larem (Lorem sau cum il cheama) din rasa demon sau bestie sau chiar corcitura dintre asea doua.
Greselile au fost enumarate, iar stilul yaoi e mult prea binecunoscut (o.o'' habar n-am cum suna asta, mi se pare ca se intelege cand scrii tu un yaoi sau... sa scrii ceva obisnuit).

[Tiusca]

asa, am ajuns si eu, iar cum te-ai obisnuit, cred, numai cuvinte frumoase pentru modul cum scrii, pentru cum iti conturezi toate personajele alea, ah, si chiar se vede bine conturul o.o, dar si pentru idei. iti urez sa ai atat de multe incat sa nu mai stii ce sa faci cu ele! :)) nici sa n-apuci sa le scrii! (iar acum, in mintea ta ' deja mi se intamplaaa T^T')
nu, serios acum, chiar ai multe idei, si-mi place ca stii sa te folosesti bine de ele. plus ca regasesc destule din chestiutele ce-mi place sa le intalnesc in ceea ce citesc. :3 chiar n-am ce ma lega de continut, iar la ortografie/punctuatie cred ca am vazut doar undeva o scapare, in rest capitolul e curat, asa cum ne place. poate viitoarele capitole nu vor fi 'curate'. :-"
si chiar voiam sa te intreb... Ciryl isi mai are aripile? o.o I mean... a ejaculat. iar pentru el, un inger baiat fiind (:>), asta ar fi ca si cum s-ar fi culcat cu cineva. s-ar fi intamplat aceeasi chestie daca ar fi fost o fata. am dreptate sau nu am dreptate? sper ca nu ti-am incurcat treburile si chestii. .__.' iar Lerim da din protectie, in gelozie, parca. >.> cat despre Shar, are cam acelasi temperament, poate putin schimbat fata de Ciryl, iar asta in sensul bun. si da, da, a fost cumva inceputul. :33 chiar imi place Shar asta! :-?
eu te puup, sper sa vii in forte, eventual nu dupa asa multe zile :-s. chu~

[PervyTeoYaoi_Shinee]

OH, man! Ce tarziu am ajuns nu-mi vine sa cred. Cred ca timpul imi fuge de sub picioare.
De ce? De ce? :(( De ce trebuie sa vina Lerim mereu si sa strice totul, de ce imi faci asta? Si eu care speram la ceva romantic, ceva mirific .:(( Nu-i corect. Vad ca SHar se cam tine dupa ei, hmm :-? ma intreb de ce. Si mai e si Ciryl ce e atat de confuz saracu'. Eh lasa c-o sa-i treaca, mai devrema sau mai tarziu. Ma tot gandesc la o lupta dintre Shar si Lerim, dar nu ar avea rost deoarece Shar e mult mai puternic. Sper sa dipara Lerim din peisaj ca sa rasara soarele si eu sa mor in fanteziile mele :x.
Cam atat, tot ce pot sa iti mai zic e sa aduci nextu' pana nu voi face o griza mondiala inauntrul meu, so gambate!

[Yaoi Queen]

Ooook, sweethearts, aici e si nextul @_@ si sper ca ochii mei complet bagati in ceata si atat de terifiati din cauza filmelor horror, sa nu fi scapat prea multe greseli :)) (Bine, filmeze alea nu m-au inspaimantat chiar asaaaa de mult :-")
Anywazyz, ca sa stiti pe unde ati ramas

Kissez ^.^

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`
Nu avusese nevoie de mai mult de o singura miscare, caci prin viteza pe care Lerim nici nu visase a o atinge, Shar prinsese de mana stanga a roscatului, sucindu-i-o la spatele atat de brutal incat in urmatorul moment, putusem sa aud scrasnitul oaselor, apoi trosnirile lor violente. Vocea lui Lerim care urla, infundata de durerea care ii pusese stapanire pe corp in mai putin de o secunda, fusese pentru mine ca un topor in mijlocul pieptului de cum realizasem ca nici macar nu imi dadusem seama cand totul se intamplase...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Capitolul XIII

Lerim cazuse in genunchi, sub privirea rece a brunetului care ramasese nemiscat fata de gemetele sale de durere, in timp ce eu ma grabisem inspaimantat spre roscat, care isi cuprinsese umarul cu mana stanga, scancind si respirand cu greutate.
-Dumnezeule! Lerim...! Lerim, esti bine? Intrebasem speriat, odata ce ma lasasem in genunchi inaintea sa, cuprinzandu-i chipul in palme. Insa el era deja palid, tremurand din cauza durerii pricinuite de brunet.
Il vedeam incercand sa isi retina sunetele care ii tradau suferinta si lacrimile ce amenintau sa ii curga pe obraji iar eu nu stiam ce ar fi trebuit sa fac... Ma simteam atat de inutil in fata prietenului meu ranit. Nu stiam daca trebuia sa il ating... De fapt eram mult prea ingrijorat pentru a ma gandi la ce trebuia sau nu facut. Pieptul ma durea atat de tare incat mi se pusese un nod in gat, iar ochii mi se incetosara.
-Cum ai putut sa faci asa ceva?! strigasem manios, ridicandu-mi privirea spre brunetul care ramasese nemiscat fata de evenimente.
-I-am prins mana si i-am intors-o la spate. Simplu! venise raspunsul sau ironic, privindu-ma plictisit.
Nu imi venea sa cred cat de nepasator era! Poate chiar ma inselasem in privinta lui... Era atat de crud...
-Oh, Doamne... rostisem pe un ton gatuit de lacrimile ce erau pe punctul de a-mi umezi obrajii. Lerim... Ce sa fac? spune-mi ce sa fac..! cerusem eu cand observasem starea deplorabila in care se afla.
-Nu plange, bine? Voi fi in regula... promit, rostise el cu o voce joasa, dupa care imi zambise indurerat, incercand sa ma calmeze astfel. insa cum puteam sa fac asta cand prietenul meu cel mai bun parca se scufunda in durerea tot mai necrutatoare? El devenea din ce in ce mai slabit, si ma panicasem... Nu stiam ce era de facut...
-Trebuie sa mergem. Sa ajungem la infirmerie! spusesem grabit, privind in jur.
-Mergeti pe poteca asta. Veti iesi imediat din padure, se auzise vocea brunetului care in urmatoarea secunda trecuse pe langa noi, adancindu-se din nou in padure.
-Cum poti sa pleci asa?!... Shar! strigasem in urma lui, simtind cum pe obraji incepura a mi se rostogoli lacrimi calde.
-Lasa-l, Ciryl. Nu am nevoie de ajutorul lui, intervenise Lerim, care voise a se ridica in picioare, insa reusise cu mare greutate, desi il ajutasem. Nu plange... ceru apoi, inconjurandu-ma cu bratul stang, tragandu-ma aproape de el. Un inger nu trebuie sa planga...
-Dar te-a ranit.Te simti rau din cauza mea. Iarta-ma... Te rog sa ma ierti ca nu te-am ascultat... Trebuia sa ascult... ma plansesem eu, incercand sa imi sterg ochii si obrajii umezi.
-Gata... Va fi bine... spuse incet, zambind din nou atat de chinuit. Hai sa mergem, ceru apoi, facand un semn din cap.
Inaintase, indemnandu-ma sa il urmez, incercand in acelasi timp a-mi sterge chipul cu antebratul drept si fiind atent la fiecare miscare pe care o facea, de teama ca nu cumva sa isi piarda echilibrul sau sa se intample ceva ce l-ar fi putut rani.
Stiam ca mana ii era rupta, nu piciorul sau alta parte a corpului, insa ingrijorarea fata de starea sa, imi preluase cea mai mare parte din ganduri...
Cealalta parte se afla la Shar, pe care in acel moment il condamnam pentru ca ii facuse un asemenea rau prietenului meu cel mai bun, insa nu aveam puterea necesara pentru a-l ura. Nu... acel sentiment, pentru acea persoana era un subiect intangibil in mintea mea.
Dupa cum spusese brunetul, iesisem din padure urmarind acel drum, apoi, in cateva minute, intraseram in universitate, unde il acompaniasem pe Lerim pana la infirmerie.
El o salutase politicos pe acea doamna care il privise ingrijorata inca de cum pasiseram in incapere, apoi o informase in legatura cu motivul pentru care ne aflam acolo.
-Ciryl, du-te la restul orelor, spuse roscatul, asezandu-se pe un pat cu asternuturi albe.
-Dar vreau sa stau aici... Sa stiu ca vei fi bine, rostisem incet, coborandu-mi privirea spre podea.
-Voi fi bine... Vorbim dupa ce termini orele, si vei vedea ca va fi totul in regula, spuse, cu acelasi zambet pe buze ce ii trada chinul la care era supus.
-Esti sigur...? Intrebasem apoi, apropiindu-ma de el.
-Normal ca sunt, spuse hotarat, intinzandu-si spre mine bratul stang, si strecurandu-si mana in spatele gatului meu.
Ii urmasem indemnul de a ma apropia mai mult si a-mi aseza fruntea pe umarul sau.
-Iarta-ma. Te rog iarta-ma... Promit ca am sa te ascult.
-Bine, micutule. Du-te la ore si nu iti face griji. Vom vorbi dupa aceea.
Aprobasem ascultator, apoi iesisem din incapere pentru a ma indrepta spre camera mea de unde imi luasem caiete si un creion.
Cand ajunsesem in fata usii clasei mele, inspirasem adanc, stiind ca ora incepuse probabil de ceva vreme, si de asemenea pentru a-mi face curajul de a trece inaintea ochilor lui Shar fara a-l privi inapoi.
Intrasem dupa ce ciocanisem de doua ori, apoi imi cerusem scuze pentru intarziere.
Cu capul plecat, inaintasem pana in dreptul bancii mele si ma asezasem pe scaun, expirand usurat. Shar nu venise la ore, ceea ce ma relaxase, deoarece nu as fi stiut cum sa reactionez inaintea sa. Ceea ce facuse ma dezamagise, dar inca nu voiam sa le dau dreptate celorlalti. Adevarat, era violent, imprevizibil si foarte usor de enervat, iar acea combinatie nu mi se parea una ideala. Cu toate acestea, mintea mea refuza sa ii atribuie doar acele adjective, avand in vedere dupa modul in care se purtase cu mine acolo, in inima padurii.
Notam pe caiet fiecare cuvant al profesorului, insa totul era mecanic. Nu gandeam ce anume scriam, ci pur si simplu creionam literele fara a le mai intelege.
De putinul timp in care ma aflam la universitatea aceea, totul devenise altfel pentru mine. Invatam lucruri noi, cunosteam persoane din celelalte rase... fiecare atat de diferite, incat parca nu mai eram pe aceeasi planeta.
Erau atat de multe persoane in acea universitate, insa nu intelegeam... De ce Shar? Cand dintre toti, Lerim ma averizase doar in privinta lui. Si nu il ascultasem. Ceva in mine implora sa stau in preajma brunetului, si nu doar curiozitatea de a ma documenta despre cei ca el.
Auzisem usa clasei trantindu-se zgomotos, ceea ce ma facu sa imi intorc brusc chipul spre acel loc. Shar intrase plictisit, fara a-si cere scuze profesorului, iar in timpul mersului sau imi atuncase una din privirile sale atat de sfidatoare pentru a se aseza imediat dupa aceea pe locul sau din spatele clasei.
Imi intorsesem cu rapiditate ochii spre geam, sprijinindu-mi capul in palma, iar cand vocea profesorului se facuse auzita din nou, imi indreptasem atentia asupra sa.
Puteam sa simt privirea ascutita a brunetului in spatele gatului meu si avususesem certitudinea ca nu avea sa se opreasca... La fel ca de fiecare data, de altfel.
Poate pe el nu il afectase cu nimic ceea ce facuse, insa pe mine da, si nu era vorba ca nu voiam sa il privesc... ci ca nu stiam cum sa o mai fac.

Orele trecura atat de greu, incat as fi crezut ca nu aveau sa se mai termine. Voiam doar sa il vad pe Lerim si sa stiu ca era bine, iar de cum ajunsesem in camera, imi asezasem caietele pe masuta, apoi voisem sa pornesc in cautarea amicului meu.
Nu fusese nevoie, insa. De cum imi deschisesem usa camerei, il vazusem pe el in prag. Mana drepta ii era infasurata cu ghips de la incheietura pana aproape de umar si suspendata cu o fasie de pansament care ii era prinsa de dupa gat.
-Lerim! Esti bine?... Cum te simti? Intrebasem alarmat, poftindu-l imediat inauntru.
-Sunt bine. Ti-am spus ca voi fi. E un lucru bun ca aici la infirmeria universitatii au toate instrumentele si cunostintele necesare.
Ma asezasem pe pat odata cu el si oftasem, indreptandu-mi privirea spre ochii sai verzi.
-Imi pare rau. Sincer... rostisem, plecandu-mi usor capul.
-Nu e vina ta... Poate ca nu ar fi trebuit sa merg acolo... A fost prea tarziu oricum, spuse cu regret in voce, intorcandu-si privirea spre un punct fix pe perete.
-Cum adica? Intrebasem confuz, incruntandu-ma la incercarea de a intelege.
-Te-a avut, nu-i asa? Ai fost al lui deja... iar eu nu am putut sa opresc asta.
-Cum? Lerim, nu inteleg ce vrei sa spui... Cum sa ma aibe? Am fost acolo, la oaza doar...
-Adica i te-ai daruit, Ciryl! replicase imediat, privindu-ma ochii aceia care parca ma condamnau, nevinovat fiind.
-Poftim?! Cum! Nu! Doamne... Nu! sarisem in picioare, surprins cand in sfarsit intelesesem la ce anume se referea.
-Cum? Dar el a spus...
-Tot ceea ce s-a intamplat acolo... Adica, el nu facea decat sa ma invete. M-a invatat sa... sa ma sarut, spusesem cand imi simtisem obrajii deja incalziti in amintirea acelor clipe.
-Sa te saruti! venira imediat vorbele sale neincrezatoare, cu o ridicare sceptica dintr-o spranceana. Deci pana la urma tot te-a atins!
-Cum altfel m-ar fi putut invata? Tu nu ai vrut, dar nu m-am suparat.... Shar a facut-o in locul tau...
Il vazusem expirand parca extenuat, asezandu-si apoi fruntea in palma stanga.
In acel moment, cand ma gandisem la diferenta dintre cei doi, ma bucurasem ca Lerim refuzase a ma invata. Imi placuse sa ii simt gustul brunetului... Dar nici macar imaginatia mea nu il putea aduce pe Lerim in acea pozitie de a ma invata astfel. Ideea ca buzele sa imi fie atinse de ale roscatului nu m-ar fi incantat...

[Beatrix LaVey]

Scumpa mea, in sfarsit ai ajuns! :X Iarta-ma daca am intarziat, tocmai sunt capie dupa examenul la mate:)) Ce ma bucur sa te vad <3
Ah, si nextul! DA!
Doamne, deci esti uimitoare. Plina de inspiratie ca intotdeauna, ne-ai daruit un next formidabil si ma bucur enorm ca l-ai pus! :] Nu-mi prea vine sa cred ce s-a intamplat, stii insa cum sa ne tii pe jar, ceea ce iubesc la tine! [ Bine, si altceva:-" Pedepsele... ]
Asa:-? Forbidabil, Iza, formidabil! CEva mai frumos nici ca putea fi! Plus dialogul dintre Lerim si Ciryl, si ingerasul e atat de inocent, ca-ti vine sa-l mananci :)) Faza cu avutul m-a pus pe mine pe jar! >:)
Ah, iar ne-ai lasat in suspans! Vreau sa stiu ce se intampla!!! Lerim o sa-l sarute?
Oh, te rog, nextul, rapid! :((
FElicitari pentru talentul tau si pentru nextul formidabil si, te rog, nu ne lasa sa asteptam pre mult! :3

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Cel putin acum nu mai sunt printre ultimi. :X
Saracul Lenin chiar mi-e mila de el. Nu merita toate astea, nu a vrut doar sa-l protejeze pe Ciryl, chiar daca intr-un mod ciudat. Eh, faptul ca inca Shar nu l-a avut pe micutul meu inger ma intristeaza (lol, vreau yaoi :perv:), dar va veni si timpul ala. La Shar imi place mult ca e serios, in felul asta lui Ciryl o sa-i ia ceva sa-i ajunga cu adevarat la inima. :yes: Asa cum a zis si Gaby, vreau si eu sa stiu ce fel de iubire simte Lerim pentru Ciryl si daca o sa se apuce sa-l sarute sau nu. Oricum se vedeca Lerim se cearta cu Shar pentru inocenta lui Ciryl. Mhhh da :-?, nu stiu ce sa zic e ceva putred la mijloc.
Un capitol extra-super, mafta, genial, etc. :X So I want the next, sweety!
Gambate! :bye:

[Tiusca]

dupa cum ti-am spus, 'as fi omorat' pentru capitolul asta. :3 nu mai aveam rabdareee! ca si gabytsswh, si eu dupa examen, doar ca inca buimaca. ~.~ iar capitolul asta e un fel de rasplata ori ceva? :>
asa, si deci ce-mi place mult la Ciryl, e ca, desi e oarecum confuz de sentimentele lui, stie totusi ce vrea. >.> i mean.. e sigur ca Shar a fost 'dascalul' cel mai potrivit, si mai stie si ca nu-l uraste, deci automat isi da seama ca simte ceva cu el, caci daca l-ai fi sarutat Lerim, n-ar fi fost la fel! =))) n-are logica ce spun? :'3 ofc ca are! si tot nu am inteleeeees... Ciryl isi mai are aripile alea? >.< a fost ingeras rau, si nu i-a povestit tot ce s-a intamplat pe acolo. ;;) sau asta trebuia sa fie socul lui cand va afla? o.o ar fi o idee! si uite cum iti stric eu pe aici treburileee. :3 gomene, am sa-ncerc sa ma abtin. :'] iar Shar, cu toate ca-mi place mult mult personajul, mi se pare putin ciudatel comportamentul lui... era atat de tandru si atent cu Ciryl, iar apoi fhrbeygbrejfvyfr! si n-a mai fost! >.> poate asta mi se pare si interesant la el. o.o am sa-ti tot repet, ideea povestii si modul cum se desfasoara sunt geniale, sincer. :o3
ok, sunt cateva intrebari in mintea mea, dar le tin pentru mine de data asta. vezi ce faci cu continuarea aia. <3 chu~ :*