Sacrificii si Iubire. Krakura Tinutul pierdut (+18)

[Yuki]

Buna deci m-am gandit sa va fac un cadou de Paste si sa fac un fic nou
pls nu ma criticati prea mult pe descriere pentru ca nu mai stiu de unde sa o scot si nici nu am prea avut timp




Capitolul 1 - Inchisa in colivie

Yume POV.

Mereu m-am intrebat de ce nu ma intelege nimeni? Mereu m-am intrebat de ce sunt singura in aceasta jungla de beton, dar nu mai s-a raspuns si sunt sigura ca nici eu nu voi gasi raspunsul. De ce sunt aceste fiinte uracioase si dispretuitoare fata de cei diferiti? Cred ca nu voi stii niciodata, dar oare de ce as vrea sa stiu toate astea? Zilnic vad la aceste fiinte numite oameni, tot felul de obiceiuri ciudate, cum e ascultatul sunetelor in bucata aia de metal numita telefon sau cum sunt concursurile din fiecare seara cu navetele alea ciudate numite scutere. Oare cum ar fi sa fiu iar om? Se pare ca eu una mi-am pierdut aceasta sansa demult, dar conform stelelor se apropie o noua sansa. Si va trebui sa profit din plin pentru a scapa din aceasta cusca de blana. Viata mea este o poveste veche presarata cu lupte impotriva raului si aventuri paranormale, eram un erou in adevaratul sens al cuvantului. Abilitatile mele devenindu-mi arme fidele si jocul meu devenindu-mi slujba. Eram foarte buna, chiar cea mai buna din echipa mea, dar totusi am clacat crezand o iubire falsa si un mincinos. Iar acum sunt inchisa in corpul unei biete pisici maidaneze, cu blana neagra si lucioasa, cu ochii verzi-galbui si cu niste gheare ascutite, utile pentru a-mi pregati un festin de imparati zilnic. La inceput mi-a placut, puteam umbla oriunde imi poftea inima, dar am constatat ce periculos este sa umbli singura drumuri lungi asa ca m-am alaturat unui grup, defapt ei m-au gasit si m-au chemat cu ei, dar acum nu mai conteaza deloc. Numele meu...e putin ciudat ca acest corp mic si blanos a primit un nume total paralel cu numele meu real, caci Yume inseamna speranta, iar eu numai asta nu sunt. Grupul care m-a salvat a inceput sa se micsoreze, disparand incetul cu incetul si lasandu-ma iar singura. Dar dupa 300 de ani te obijnuiesti cu singuratatea si incepi sa te imprietenesti cu ea, doar ca ea nu-ti va raspunde la intrebari si nu te va salva de la moarte nici acum nici altadata. Dar gandul ca voi putea scapa din aceasta colivie cu blana imi apare mai mereu pe limbuta mica, gadilandu-ma pana in varful ghearelor. Nu a fost asa rau sa fiu pisica, dar abia astept sa devin iar om. Acest gand ma bantuie de ceva timp si chiar vreau sa reusesc de data asta. Daca ratez si aceasta sansa va trebui sa astept iar 200 de ani pana ce alta cometa va vizita sistemul solar. Am pierdut o data aceasta sansa si nu o voi pierde iar, nu acum! Chiar daca lumea s-a schimbat mult de acum 300 de ani tot cred ca voi gasi o cale sa revin la forma mea initiala. Chiar daca odata cu inchiderea mea in acest trup numit Yume, Hetrofils mi-a luat toate puterile si a incercat sa le ascunda de prefacutul si mincinosul de Xirtaeb, dandu-le unei fetite nou nascuta, mie nu-mi pasa atata timp cat ies din aceasta cusca cu coada. Cu putin noroc as putea deveni un om normal, doar Xirtaeb a fost ucis, nu-i asa? Raul lui nu avea cum sa traiasca dupa 300 de ani, nu? Chiar daca am disparut si am fost crezuta moarta de majoritatea lumii, am fost numita un erou, deci sunt mandra de mine, dar as vrea ca toti oamenii sa stie de existenta magiei si ca toate miturile sunt adevarate, ma rog aproape toate.
Dupa calculele mele fenomenul astrologic se v-a intampla in 3 zile, deci nu mai am mult la dispozitie sa-mi gasesc un stapan dornic sa-mi dea drumul.


scz ca e scurt da asta e :* bye si pls comuri

[Flash]

aşa şi ăsta ce caută aici ? e legat de anime ? *moved to original* -> daca e din anime sorry never heard of it.

[Ichigo.]

hey. Ce titlu interesant xD
Imi place. Dar trebuia ceva mai multa descriere la inceput, ceva filosofie, chiar.
Ideea e draguta dar mi se pare ciudat sa stai inchis intr-un corp de pisica. Zici ca e in basme.
Puteai sa pui si un prolog, ceva.
Oricum m-ai facut curioasa.
"Cu putin noroc as putea deveni un om normal, doar Xirtaeb a fost ucis,nu-i asa? Raul lui nu avea cum sa traiasca dupa 300 de ani, nu?"
astea au fost greselile. Nu stiu daca am scapat ceva:-??
bafta la scris si sa mai dezvolti
Zbai, xoxo.

[Dragonz Eyez]

Heya ^^
Cand am citit "Krakura" credeam ca e Karakura din Bleach. Si d-aia am aterizat aici :))
Desi nu vorba de Bleach, mi-a placut mult primul capitol. Intr'adevar a fost mult prea scurt, dar sper ca urmatorul va compensa.
Normal ca trebuia sa gasesc eu o greseala...
obijnuiesti- obisnuiesti
Povestea e foarte atractiva. Imi place mult ideea si abea astept sa vad cum o vei dezvolta.
Trecutul lu' Yume e curios. Sa vedem ce o sa aflam despre fetita aia cu puteri. Mai traieste? Adica pana la urma asta se intamplase cu 300 de ani in urma, deci... Desi eu o vreau vie :))
Deci mai sunt trei zile pana incepe adevarata actiune... O sa incerc sa astept :P
Si vorba lu' Ichigo. putina filosofie n-ar strica.
Poate ceva descriere mai trebuia dar e foarte bine si asa.
Spor la scris, astept sa ma uimesti inca o data cu un nou capitol.
Cya ^^

[Yuki]

dragilor uite noul capitol
scz pt greseli si sper ca ma veti ierta, dar nu mai pot posta un timp din cauza examenelor de sfarsit de a 8-a
sper sa va placa si sa ma iertati pentru urmatoarea absenta

Capitolul 2 - Noul stapan

Hiroto POV.

"Si asa a fost descoperita America, desi unii cercetatori sustin ca nordicii au ajuns primii pe acest pamant, in istorie Colum este descoperitorul Lumii Noi..." Hmm se pare ca mai sunt doar 36 de secunde din ora. Ah si ce ora!? majoritatea clasei este cu capul pe banca si pun pariu ca multi ar dormi demult, daca nu ar fi doamna profesoara. Ei trebuie sa recunosc ca si eu fac parte dintre ei, dar ce?, nu sunt eu devina ca o fiinta atat de plictisitoare arata atat de bine, ho mai ales cand poarta fusta scurta si tocurile alea de 10 centimetri, exact ca acum. Stau cu capul rezemat in mana stanga si privesc plictisti in jurul meu, se pare ca a sunat si nici nu am observat. Profa e vinovata! Wow cand am ramas singur in clasa? Stiu ca e ultima zii si ca maine e festivitatea si alea alea, dar chiar asa sa fuga toti? Cred ca nici daca ar veni sfarsitul lumii nu ar pleca nimeni asa de repede. Eu ma ridic lenes din banca mea, ultima de langa fereastra si imi iau ghiosdanul nepasator, pe un umar. Ies din clasa in care mi-am pierdut ultimii 8 ani din vieata si inchid usa dupa mine. Privesc nostalgic scrisul mare si auriu "Clasa XII B", apoi inaintez pe coridorul scolii in pas alert.
Ajung la scari si incep sa fug pentru ultima data inainte de a le parasi, dar nu stiu cum alunec si ma lovesc chiar de unul dintre colegii mei. Acesta are inaltimea in jur de 1,82, adica cu 2 centimetri mai scund decat mine. Parul lui are suvite roscate, dandui un aer rebel, dar lenes si plictisit in aceelas timp. Acesta se ridica usor de pe jos intinzandu-mi si mie o mana pentru a ma putea ridica. Ochii lui caprui-roscat imi facura semn spre iesire, ceea ce insemna un singur lucru: Pacostea de Lizzy ma astepta in fata scolii. Ma ridic rapid si observ ca prietenul meu Yamaki inca poarta uniforma. Deci inca nu iesise din scoala, dar de ce? Oare ma cauta pe mine? Nah nu cred...! Oricum mereu am stiut ca e ciudat. Il salut si fug rapid sa gasesc alta iesire. Merg incet ca sa nu fiu descoperit de catre vreun guraliv, pana ajung in fata salii de sport. Intru in ritm alert si incep sa fug spre usa din spate, o deschid si sunt liber. Gata!! Am scapat din acea cladire enervanta si de Pacoste in acelasi timp. Doi iepuri dintr-o lovitura! Trebuie sa-i multumesc lui Yamaki pentru ajutor, in fond daca nu aparea el nu stiam despre Pacoste. Merg incet pe strada mea ocolitoare, ferindu-ma de agliomeratia din centru. Ajung la o rascruce si decit totusi sa o iau spre centru pentru a ajunge acasa mai tarziu. Nu-mi sta in fire sa merg pe acea strada, dar azi ceva ciudat ma indeamna sa o iau pe acolo. daca tot veni vorva chiar m-am simtit ciudat astazi. Am senzatia ca ceva uluitor se va intampla, ca sunt un mic fluture inchis intr-un borcan si ca azi voi evada. Si eu ziceam ca Yamaki e ciudat!
Ajung aproape de o trecere de pietoni. Semaforul indica verde. incep sa alerg pentru a mai apuca sa trec strada si ajung. Trec impreuna cu inca vreo cinci oameni, dintre care o fata cu esarfa rosie imi atrage privirea. Aceasta alearga pe langa mine depasindu-ma. Nici nu am apucat sa-i vad chipul, dar sunt sigur ca nu e din zona, adica hainele ei deosebite vorbesc de la sine. Fara sa-mi dau seama incep sa o urmaresc, trezindu-ma mai apoi intr-o strada infundata. In fata mea se afla o silueta acoperita de vesminte ciudate, avand capul acoperit cu o esarfa rosie. Nu stiu daca e fata sau baiat, eu cred ca e fata si sper sa nu ma insel, dar imbracamintea ei e foarte ciudata, nici nu pot explica in cuvinte tinuta acestei fapturi. Are tot felul de curele, o mantie, bucati de blana neagra in loc de bratari, niste manusi de piele negre, care stau sa sde rupa din cauza unghiilor crescute iprea mari. Si mai mult nu am putut observa, deoarece chiar in fata mea a sarit cu usurinta peste zidul de cel putin doi metri jumatate.

Yume POV.

Cred ca intr-o zi voi vrea sa renunt si sa-mi iau o bine meritata vacanta, probabil pe o insula tropicala, dar acum trebuie mai mult ca niciodata sa lupt, sa storc ultimul strop de putere pe care il am si sa redevin om. Ahh...Nu pot sa cred ca pustiu a putut tine pasu cu mine atata timp, parea ca nici nu a obosit. Oare se poate sa aiba ceva magic in el? Nah! Imposibil, desi trebuie sa recunosc ca era destul de frumos baiatu. Bun acum trebuie sa-l vrajesc si sa-l fac sa ma elibereze din corpul numit Yume. Dar cum? Am folosit ultimul strop de magie pe care-l am pentru a deveni om timp de 20 de minute. Ah sunt asa de slabita, dar trebuie sa-l gasesc iar. E ceva ciudat le el, imi parea atat de familiara energia lui, nu stiu inca de unde. Dar nu mai apuc sa ma gandesc la nimic, deoarece ma prabusesc la pamant. Imi simt corpul din ce in ce mai greu, pleoapele mi se inchid fara voia mea, inima mi se opreste odata cu inchiderea lor. Parca am ramas blocata in timp. Dupa cateva clipe care au trecut precum un secol, imi deschid ochii si observ ca totul s-a terminat. Iar sunt o biata mata, doar ca mai batrana cu trei vieti ca inainte.
Acum e ultima mea sansa sa redevin ce am fost candva. Mai am doar o sansa si daca dau gres voi muri cu adevarat de data asta. Mi-am epuizat toate vietile de pisica ramase cu aceasta transformare, iar asta e ultima, deci daca nu scap din acest corp pana maine la rasarit voi deveni praf. Daca il gasesc pe cel ce m-a urmarit totul va fi floare la ureche. Dar usor de zis, greu de facut. Va trebui sa ma ajut de acest corp batran si de instinctele sale. Si uite asa am pornit adulmecand mirosul energiei sale pe strazile din Tokio. Jur ca nu ma las pana nu il gasesc. Voi risca totul, totul absolut totul pentru a deveni om.

Hiroto POV.

Ce ciudat! Dar nu e treaba mea! Maine e festivitatea si trebuie sa ma odihnesc, dar totusi...Nici nu stiam ca exista asa persoane, cu asa abilitati. Ahhh...
Merg incet, dar ma simt urmarit, nu ma intorc in spate si o iau la goana pe strazile aglomerate. Ajung la o trecere de pietoni si trec in viteza mare, iar apoi instinctiv ma intorc sa vad cine e in spatele meu. Raman uimit cand vad ca o pisicuta neagra prafuita, dar totusi adorabila ma urmarea defapt. Ce barbat sunt eu, daca fug de o mata maidaneza? Vreau sa merg mai departe, dar o bubuitura ma face sa ma intorc. Se pare ca era cat pe ce sa fie un accident, ma uit in jur, dar nici urma de pisica. Asa ca ma intorc in pas grabit spre locul respectiv. Vad un baietel plangand toinand in brate ceva negru si blanos. Ia stai! Negru si blanos? Ma apropi de el si il ridic ajutandu-l sa vina pe partea cealalta a strazii. Ajuns in siguranta acesta isi sterge lacrimile si se opreste din tremurat, punand jos acel ghemotoc de blana neagra. Se inotarce catre mine si imi zambeste.
- Multumesc mult senpai. Pisica dumneavoastra mi-a salvat viata. Raman stupefiat si incerc sa-i spun ca nu e pisica mea si sa fie mai atent cum circula. Baietelul aproba din cap si isi cere scuze vrand sa plece.
- Stai putin! De ce ai crezut ca e pisica mea? Baiatul isi intoarce chipul inocent spre pisica si imi spune ca aceasta m-a urmarit tot drumul si ca el a vrut sa o mangaie, motiv pentru care a urmarit-o pe trecerea de pieton.
Dau din cap in semn ca am inteles tot si ii spun sa aiba grija de acum in colo. Ma uit la ghemotocul de blana si vreau sa plec, dar mieunatul ei ma face sa ma intorc si uite asa am ajuns sa duc acasa o pisica mai repede decat o fata. Mamei ii plac pisicile, deci cred ca va fi bucuroasa.

Yume POV.

Acesta se intoarce si isi da ochii peste cap, dupa care trage aer in piept si ofteaza dandu-si ghiozdanul jos. Oare ce vrea sa faca? Dintr-o data simt cum sunt ridicata de ceafa si tot ce vad este cum sunt bagata in chestia aia numita ghiozdan. Eu incep sa miaun cand vad ca vrea sa inchida fermoarul. Are de gand sa ma omoare? Nu stie ca nu o sa am aer aici? Acesta isi cere scuze si lasa loc cat sa-mi incapa capul, apoi spunandu-mi sa stau acolo pana ajungem acasa. Ia stai! Acasa? Asta inseamna ca....Nu pot sa cred!! Sunt atat de bucuroasa incat imi vine sa vorbesc, dar mai bine nu-l speriu pe noul meu stapan pana ce nu ajungem la noua mea casa. Deci a mers, pana acum a mers. Dar daca nu vrea sa ma elibereze, daca saruta alta fata cat timp e stapanul meu voi deveni praf. Dar acum chiar nu mai conteaza atata timp cat am reusit.

[Yuki]

Capitolul 3 - Shock

Hiroto POV.

Ahh nu-mi vine sa cred ca fac asta. Adica nimeni nu ar crede daca ar vedea ca in spate am o mata neagra si prafuita. Garantat ii voi face o baie cum ajung acasa, doar ca e putin ciudata pisica asta, adica are blana asemanatoare cu cea a creaturii pe care am urmarit-o ma rog eu tot cred ca era o fata. Dar ca veni vorba de ea... Insa nu apuc sa-mi insir ideeile deoarece ghemotocul asta prafuit din spatele meu se tot agita si reuseste sa ma acata cu ghearele de spate. Auci!!!! Cum Doamne a reusit mata asta sa ma sgarie prin ghiozdan si camasa alba de la uniforma. Ma opresc pret de cateva clipe si deschid "mica ei cusca". O privesc atent si observ o rosata la gat, ma uit mai bine si observ si un lantisor putin cam omenesc. Cred ca am facut o gresala caci se pare ca e pisica cuiva. Dar privirea imi fu atrasa iar de rosata de la gat. Ating usor blana, dar se pare ca nu e sange si ca nu are nici o rana, ar atunci.... O nu...doar nu a.... Ma uitmai atent in ghiozdan si observ penarul desfacut. Daci e clar de ce m-a zgariat s-a speriat cand s-a deschis penarul si rosata trebuie sa fie de la carioci sau cerneala mea rosie sau....

Yume P.O.V.

Ce se intampla? Am ajuns deja? Acesta ma ia de ceafa si priveste lantisorul meu. O nu cu toata agitatia asta a iesit de sub blana si acum va crede ca am deja stapan. Ce sa fac? Ce sa fac? Acesta ma pune pe trotuarul prafos, se ridica si incepe iar sa mearga. Fug dupa el dar acesta incepe sa alerge. Cred ca vrea sa scoata sufletul din mine. Norocul meu cu o trecere unde se opreste si il ajung. Tanarul ma observa si incepe sa ma alunge zicandu-mi sa plec la stapanul meu si sa nu-l mai urmaresc. Se pare ca strada e goala, deci nimeni nu l-a auzit tipand ca nebunul. Oh nu pot rata sansa asta din cauza unui lantisor si a unui stapan fraier! Acesta continua sa ma alunge, dar eu cum ma enervez repede de firea mea, imi pierd cumpanul si uit cel mai important lucru: animalele nu vorbesc cu oamenii! Si asa fraiera de mine incepe sa vorbeasca, speriindul pe bietul baiat.
- Stop! De ce tot ma alungi? Nu ti-am facut nici un rau! La auzul acestor vorbe acesta ramane cu gura cascata si ma priveste fara a vorbi.

Hiroto POV.

Cine a vorbit? Nu pot sa cred ca acest ghemotoc de blana a vorbit, deci trebuie sa fie altcineva, dar cine caci suntem singuri pe aceasta strada. Privesc nedumerit ghemotocul negru din fata mea. Sigur am halucinatii! Dar fara sa-mi dau seama curiozitatea mea a inceput sa vorbeasca.
- Tu...ai vorbit? E o farsa nu-i asa? Dar aceasta imi spune ca ea a vorbit. Minunat! In ritmul asta de azi incolo va trebui sa merg la nebuni! Ohhh m-am simtin de dimineata ciudat si am avut presimtiri ciudate, dar sa inebunesc?
- Sunt nebun? Ghemotocul imi raspunse ca nu, dar apoi zise chicotind depine. Ce tot zic eu aici? Cum sa vorbeasca? Animalele nu vorbesc! dar totusi...Ma intorc spre ea si o mai intreb o data foarte serios daca ea a vorbit, iar aceasta imi spune poutin iritata ca da. Bun deci acum nu halucinez, dar atunci cum e posibil sa vorbeasca? O fi posedata sau robot sau chiar extraterestru? Dar gandurile imi fu intrerupte de o voce feminina destul de draguta asa ca ma intorc.
- Uite stiu ca esti socat, dar eu am vorbit si am nevoie urgenta de ajutorul tau. Nu sunt o pisica defapt si nici robot sau extraterestru si nici fantoma sau mai stiu eu la ce te-ai gandit cand m-ai auzit.
- Dar atunci ...ce esti? O privesc putin speriat de raspunsul ce avea sa iasa din gura ei.
- Sunt....eu sunt... Oh haide sa nu vorbim in mijlocul strazii ok? A si te rog ajuta-ma si nu spune nimanui ca vorbesc. Eu ma uit mirat la ea si o intreb cu ce as putea sa o ajut si ce vrea de la mine, dar aceasta lasa privirea in jos si incepe sa spuna. Ahh nu cred ca ma voi obijnui cu asta, dar intr-un fel sau altul e putin amuzant sa ai o pisica vorbitoare.
- Vreau sa fi stapanul meu! La auzul acestui lucru m-am cutremurat. Cum adica? Deci de aia ma urmarea? Nu stiu de ce dar tot ce tine cont de aceasta intamplare ma duce cu gandul la fata aia ciudata care a sarit peste un gard de mai bine de doi metri jumate.

Yume POV.

Of Doamne ce am facut? Stiu ca e socat, dar daca nu ma duce, daca ma duce la ceva institut de cercetare? Ce ma fac?Dar firul gandurilor si al temerilor fura intrerupt de vocea tanarului.
- Bine. Sa zicem ca voi fi stapanul tau, dar eu cu ce ma aleg? Bineinteles ca in afara de faza in care tu imi explici totul si juri ca nu vrei sa ma omori sau geva de genul.
Si stop cadru! Cum adica cu ce se alege? Of mata bleaga la asta nu te-ai gandit. Ce sa fac? Nu-i pot spune ca voi deveni om inainte sa ajung acasa la el. Dar ce sa fac? gata nu mai am nici o scapare!
- Vei vedea cand vei afla toata povestea. Incep eu sa-i zic, dar acesta ma opreste si-mi spune pe un ton ciudat, nu imi amintesc bine dar cred ca acum 258 de ani am mai auzit asa ceva.
- Ok, dar daca nu te cred iti iei adio de la faza cu stapanul! Dar ma enervez si incep sa vorbesc fara a ganid, ca de obicei. Cred ca am ridicat si tonul putin..putin cam mult.
- Sa nu ma crezi? Alo vorbesti cu o pisica si nu e halucinatie! Mai puti sa nu crezi ce-ti voi spune? Te rog! Dar gata sa cadem de acord pe un lucru.

Hiroto POV.

Nu-mi place s-o spun, dar are dreptate. Adica si daca imi spune ca e defapt om sau si mai si o vrajitoare, cred ca tot as crede. Dar ultimul lucru spus de ea e interesant, asa ca am intrebet-o la ce se refera si ea mi-a spus ca dupa aflarea povesti pot sa ii cer orice ca sa fim chit. Iar fac o prostie fara sa gandesc si ma trezesc dand afirmativ din cap. Aceasta ma roaga sa mergem acasa ca sa-mi pooata povesti. Fac doi pasi si ma opresc intorcandu-mi privirea spre ea.
- Jura-mi! Inainte sa ajungem jura ca orice ar fi nu imi vei face probleme si ca imi vei spune adevarul, oricat de ireal va fi acesta. Aceasta jura si pornim. Dupa vreo 4 minute ajungem pe strada, de unde imi puteam vedea casa deja.
O casa mare si frumoasa, cu etaj, zugravita in culoarea lamailor, avand o poarta de fier neagra. In curtea din fata aveam un trotuar si niste flori, preferatele mamei. Aveam si o terasa pe care imi perteceam zilele de vara, care era prezenta si in partea din apate a casei, unde aveam un iaz in stil japonez. Fara sa-mi dau seama deja ajunsesem, asa ca ii spun pisicii o ultima chestie: sa nu vorbesti cu mama. Doar cu ea locuiam, deoarece tatal meu a murit intr-un accident cand m-am nascut eu. Nu l-am cunoscut, dar mama zice ca ii seman leit la fire, caci la trup sunt varianta ei masculina. Sau cum imi zice ea" copia la indigo".

[Bonnie]

Helloo! Ce e aici? Deci si prin urmare imi place.
Ai talent. Iti multumesc foarte mult ca miai spus de fic, e genial.
Asa deci eu incerc sa facu un com care leaga toate capitolele de pana acum. Deci sa vedem ce imi iese.
Daca am inteles eu bine este vorba de o fata care in trecut lupta cu raul si a fost transformata in mata. Pisica asta asteapta cometa aia care apare la 200 de ani...si din fericire pentru mata cometa o sa iti faca aparitia peste 3 zile. Nam inteles faza cu stapanul. Ea trebuie sa iti gaseasca un stapan si la gasit...si pe urma? Trebuie sa il/o sarute ? Sau sai dea drumul...ca nu inteleg asta. Oricum ficul este +18 asa ca nu mai discutam. Deci cei doi vor fi un cuplu? Hm... totul se va termina cu bine? O'i trai si o'i vedea.
Eu mai stiu ceva..hi hi hi Merita sa continui ficul! E minunat, genial, frumos, este este... mai lasat masca. Daca nu vad next-ul intr un minut si douazeci si noua de secunde nush ce nu iti fac.
Astept next'ul scumpoo! Spor la scris. Sunt cu ochi pe tine. Si daca nu te superi sa ma anunti si pe mine cand pui next'ul.

Ja'ne

[Miky sweetie :3]

So... De fiecare data cand am vrut sa las comm, serverele erau full X-( Dar nu e nik, iti las comm acum ;)

:-? Capitolele: cam scurtute. Dar aici nu ma bag. Este de datoria ta sa faci capitolele mai lungi, mai scurte, mai... pe placul tau ;)

Despre titlul celui de'al treilea capitol pot sa spun ca mergea scris doar SOC sau Soc, cum iti pofteste inima, sau poate doar Shoc (SHOC). Partea aceea cu ck suna oarecum a limbaj de mess. Poate ca si prima parte cu sh suna un pic a limbaj de mes, dar nu la fel de tare. Trecem peste asta :-j

In principal, felul tau de a povesti e o piatra SEACA. Ce vreau sa spun prin asta? Gandeste-te ca ai un glob de sticla prin care se vad o multime de fulgi de zapada. Si gandeste-te ca ti s-a pus tie pata pe un fulg si i-ai dat nume. Dupa ce il scuturi bine de tot, mai gasesti fulgul ala? E modul meu de ati spune ca ne introduci dintr-o intamplare in alta, dar care are o oarecare legatura, iar noi nici nu ne dam seama cand tu ai scuturat globul :D Iar asta e de bine. Imi place.

De asemenea, iubesc numele personajelor :x

Next!!