bun, acesta este primul meu fic pe acest forum asa ca va rog sa fiti blanzi. Vreau doar sa spun ca exista destul de multe ,,neasemanari'' cu naruto, dar in mare este inspirat de acolo.
CAPITOLUL 1:
Cateva petale rozalii erau smulse de vantul caldut al primaverii si asezate cu gratie pe pergamentul deschis. Ochii caprui ai doamnei ce se afla in camera le urmareau atenti. Femeia isi imagina ca acele petale danseaza pur si simplu un balet mult prea complicat pentru ca ea sa il poata intelege. Visa sa fi putut fi si ea la fel de lipsita de griji cum pareau petalele ce s-au unduit cu cateva clipe in urma in bataia vantului.
Un ciocanit scurt in usa de mahon o intrerupse din scurta sa contemplatie. Se intoarse enervata spre usa si raspunse ciocanitului:
- Intra!
Usa se deschise, iar in incaperea bine luminata intra un barbat inalt, cu parul alb-argintiu si cu ochiul ce nu era ascuns in spatele mastii negru. Privii atent la fata femeii ce se afla in fata sa si, observand cu atentie cuta adanca dintre sprancene isi dadu seama ca este destul de grav. Tusi scurt si incepu cu un glas subtire, dar jos ce inspira calm:
- M-ati chemat, hokage?
-Da, Kakashi.
Femeia facu o scurta pauza dupa care continua cu vocea ca o soapta:
- Este vorba despre�fiica celui de al patrulea hokage.
-Chiyoko? Intreba barbatul parand surprins ca a fost chemat sa vorbeasca despre o persoana moarta.
-Da, Kakashi�Nu stiu cum sa iti spun, dar�.ei bine, s-a intors.
-Poftim? Dar e moarta, hokage. Cu tot respectul, dar cred ca ati fost inselata de persoana care vi-a spus asta.
- Nu, Kakashi. Vezi, tocmai asta este: am vazut-o cu ochii mei. Seamana perfect cu Yondaime si cu Haruka. Are ochii lui albastri si parul ei lung si negru. Daca ai vedea-o ai sti ca este ea, ca nu poate fi altcineva, ci doar copilul lor.
-Este imposibil, Tsunade. Se adresa Kakashi fara sa mai tina cont de formalitati.
- Asa am zis si eu, dar, pentru numele lui Dumnezeu, crede-ma! Se rasti ea, pierzandu-si calmul.
- Bine, sa zicem ca este Chiyoko, dar ce cauta aici? Ce vrea dupa atatia ani? Ce naiba, a fost plecata atatia ani, a fost ucisa de Akatsuki, cum sa mai fie in viata? Ne-au trimis corpul ei ca sa ne-o dovedeasca, acum 3 ani! Ce alta dovada mai vrei ca e moarta?
-Nu a fost corpul ei, ci al surorii ei. Au ucis-o pe sora sa pentru a ne pacali si noi am cazut in capcana lor. Acum vrea doar sa o protejam de Orochimaru, vrea sa se intoarca la viata ei de dinainte.
Kakashi inspira adanc. Pur si simplu nu putea crede ceea ce auzea. Ii venea asa de greu sa creada ca o persoana pana nu demult moarta, ingropata sub pamantul rece ar putea fi vie. Doar au primit cadavrul acum trei ani, vazandu-se clar ca a fost una dintre fiicele celui de al patrulea hokage si au inmormantat-o sub plopii din cimitir. Au plans mult timp dupa ea, crezand ca a fost ultima lor sansa sa se razbune, dar in final au acceptat moartea ei. Acum, in schimb vine Lady Tsunade si ii spune ca este vie si ca cea care a murit era de fapt sora sa.
Incepu sa isi miste picioarele pana reusi sa formeze niste pasi din miscarile ce nu pareau cordonate de creier. In final reusi sa se invarta in cerc. Se invartea privind in gol pana cand privirea ii cazu pe pergamentul deschis de pe biroul lui hokage. Atunci reveni in camera in care pana atunci a fost absent si intreba cu o voce stinsa:
- Si totusi, de ce m-ai chemat?
-Vreau sa trimiti o echipa noua, formata din mai multi membri decat una obisnuita sa o protejeze. Daca ei o vaneaza, trebuie sa o protejam. Si ca sa recunoastem�este si o ocazie buna sa mai decimam organizatia Akatsuki. Ai permisiunea mea sa iei orice membru al oricarei echipe pentru a indeplini misiunea.
Kakashi se intoarse si iesi din incapere. Inchise usa in urma lui. Tsunade astepta sa auda pasii lui indepartandu-se pe coridorul lung si slab luminat dupa care, nemaiputand sa isi inlantuiasca lacrimile le lasa sa cada pur si simplu pe fata ei alba, prabusindu-se mai apoi pe pergamentul deschis, stergand lieterele scrise cu cerneala neagra.
*sper sa fie suficient de lung
*scz pt eventualele greseli de scriere, gramaticale
Imi place mult inceputul , sincer , dupa greseli nu m-am uitat si nici nu am vazut , cred ca se anunta a fi un fic interesant , capitolul e bine ( la lungime , daca era prea lung nu imi prea vine sa citesc , asa e perfect) , astept nerabdatoare urmatorul capitol si sper sa fie cat mai curand .
Multumesc pentru comm, Reva Alexys, ma bucur ca iti place
CAPITOLUL 2:
Parul lui blond stralucea in razele calde ale soarelui. Privea pe rand in ochii prietenilor lui. Nu isi dadea seama de ce erau toti acolo: el, Hinata, Sasuke, Sakura, Neji si Sai. Tot ceea ce stia era ca e legat de o misiune, dar totusi atat de multi, pentru o singura misiune i se parea exagerat. Prin minte ii trecura niste idei ciudate, dar se opri asupra faptului ca s-ar fi putut sa fie trimisi sa prinda un criminal de rang S sau sa distruga un sat.
Intradevar in mintea tuturor celor prezenti acolo faptul ca erau toti impreuna nu putea fi un lucru bun. Priveau unii la altii fara a spune un cuvant. Parul roz al Sakurei se unduia usor in vantul ce adia din cand in cand. Privi in ochii negri si lipsiti de expresie ai lui Sasuke si isi dadu seama ca era fericita ca ii putea privi din nou, era fericita ca ii are din nou alaturi. Deodata chipul lui fu luminat de un zambet discret. Ii auzi vocea si isi dadu seama ca si de aceasta i-a fost la fel de dor ca si de ochii lui negri:
- Ai intarziat, Kakashi. Spuse el dupa care zambetul sau pieri repede, la fel de repede ca si atunci cand aparu.
-Da si de data asta e doar vina mea. Se auzi vocea lui Kakashi in timp ce aparea dintr-un norisor de fum opac ce devenea tot mai transparent pe masura ce secundele treceau .
-Ce doriti, Kakashi-sensei? De ce ne-ati chemat? Intreba Neji pastrand o nota de respect in tonul lui calm.
- Am o misiune pentru voi….raspunse Kakashi sec.
-Pentru toti? Intreba Hinata uimita.
-Da.
Toti isi indreptara privirile spre Kakashi, devenind vizibil tot mai curiosi, inafara de Sai. Li se parea straniu, dar in acelasi timp interesant asa ca ii lasara timp barbatului din fata lor sa raspunda, dar neprimind nici un raspund, Naruto incepu sa vorbeasca parand fericit ca avea o misiune, dar in acelasi timp inspaimantat:
-Kakashi-sensei, ai de gand sa ne trimiti sa distrugem un sat? Sau vrei sa omoram pe cineva foarte periculos?
-Doamne, Naruto, ce copil poti fi! Cum poti sa spui asa ceva? Sa rasti Sakura la el, fiind foarte deranjata de iesirea copilareasca a lui Naruto.
Kakashi, usor amuzat de cearta dintre Naruto si Sakura continua, parand chiar ca il intelege pe Naruto mai mult decat si-ar fi dorit
- Nu, Naruto. Nu va trebui sa omorati pe nimeni. Veti fi, cum sa va zic….bodyguarzi.
-Bodyguarzi? Intreba Sai, intrand brusc in conversatie. Vocea lui calma se auzea clar, iar sprancenele arcuite contrastau puternic cu calmul de care incerca sa dea dovada.
-Da.
-Kakashi-sensei, dar de cine vrei sa o pazim pe aceasta persoana? Nu suntem cam multi pentru a pazi o persoana? Intreba Neji, danad glas gandului ce trecea prin mintile tuturor.
-Ba da, dar aceasta nu este o simpla persoana. De fapt, ea este un om ca noi toti, dar este mai important de cine o protejati. Se pare ca este vanata de Akatsuki si de Orochimaru, care ar distruge tot satul pentru a pune mana pe ea.
-O persoana importanta, deci. Cine este? Continua Hinata discutia, glasul ei subtire si dulce fiind cu greu auzit de catre ceilalti.
-Chiyoko. O cheama Chiyoko si altceva nu va pot spune despre ea, ei bine, daca vreti sa stiti, intrebati-o pe Lady Tsunade, dar sa nu va asteptati la un raspuns multumitor.
-Kakashi, totusi, nu ar trebui sa stim pe cine pazim? Ce se intampla daca ne zici, de unde va sti bunica ca ne-ai spus? Intreba Naruto in timp ce un zambet isi facea loc pe fata lui.
-Naruto, crezi ca nu ti-as spune daca as putea? Zise senseiul cu amaraciune, parand dintr-o data cu zece ani mai batran. Maine la pranz sa fiti gata sa plecati. Locuieste in Padurea Blestemata si veti locui acolo. Nu cred ca, hokage nu crede ca trebuie sa purtati costume de ninja, deci puteti purta haine obisnuite. A zis ca asa ar fi indicat, de fapt. Cam atat pot sa va spun, copii.
- Deci, ne intalnim maine la pranz aici, Kakashi-sensei? Intreba brusc Sakura alarmata de faptul ca nu putea sti mai multe.
- Nu, veti merge singuri, dar toti o data. Nu stiu de ce, dar are o problema cu cei ce par a fi ninja. Sper sa aveti noroc. Raspunse Kakashi cu un ton trist ca si cand s-ar fi pregatit de o inmormantare.
Ramase putin privind in gol ca si cand copii nu ar fi fost acolo si incepu sa mearga cu pasi marunti spre sat. Nu stia ce sa creada. Poate ca acei copii deabea iesiti de pe bancile scolii vor reusi sa ii infranga pe cei mai temuti criminali. In gandul sau aceasta era o idee iesita din comun si rase scurt. Pentru el era prea greu sa accepte asa ceva. Era aproape sigur ca in scurt timp ii va vedea pe toti in fata unor gropi adanci sapate in pamantul tare, gata sa intre acolo pentru totdeauna.
Cei sase care au ramas acolo, privind la Kakashi cum se indeparteaza, dar neindraznind sa scoata vreun cuvant erau uimiti de faptul ca pleca asa. Niciunul dintre ei nu isi amintea sa il fi vazut pe Kakashi venind sau plecand de la o intalnire cu cei ce trebuiau sa indeplineasca o misiune fara a folosi ninjutsul sau. Au inceput sa se imprastie, fiecare plecand spre locuinta sa.
,,Am plecat si i-am lasat acolo ca pe un sacrificiu…’’ erau ultimele ganduri ale lui Kakashi inainte de a se face nevazut printre cladirile mari ale satului. Mergea sa ii spune lui Tsunade ca au acceptat misiunea, daca acela a fost un ,,Da, acceptam!’’.
Pana si cerul incepu sa planga pentru sacrificiu. Picaturi mari de apa cadeau pe pamantul uscat, pe rufele intinse la soare si pe parul tuturor ce erau afara. La inceput cadeau incet, rostogolindu-se alene spre pamant, dar apoi au prins viteza venind una dupa alta, puternice, vrand parca sa fie sigure ca nimic nu va fugi din imbratisarea lor uda. Pareau nervoase, iar la scurt timp cerul incepu sa se vaite, vaicarelile sale auzindu-se pana departe. Ploua….
mi-a placut capitolul , dar , totusi , Kakashi mi se pare un pic cam pesimist , doar el i-a antrenat pe 3 din ei , nu ? , ar trebui sa aiba mai multa incredere , mai ales ca cativa dintre ei sunt puternici , lungimea capitolului a fost perfecta , vreau sa te intreb daca va fi si o poveste de dragoste in ficul tau . sper ca urmatorul capitol sa fie postat mai repede .
Luna Kira mersi de comm, dar din pacate capitolu trei este in prelucrare, deci va trebui sa mai astepti si da, va fi si o poveste de dragoste strecurata pe undeva desi nu foarte curand. da, Kakshi ia antrenat si nu este prea pesimist, dar totusi el crede ca ....era sa ma dau de gol, o sa vezi in capitolu urmator. Si ma bucur ca iti place :D
se pare ca nu a mai comentat nimeni...Mai are rost sa continui? Va rog sa spuneti daca mai are vreun rost sa fac asta ca sa nu mai irosesc timpul meu si al vostru fara nici un rost. Pana o sa raspundeti va las capitolul 3:
CAPITOLUL 3:
Se privea cu atentie in oglinda gandindu-se daca este imbracata cum trebuie. Isi privea cu atentie maieul roz care cadea peste fustita alba, plisata. Se privies inca o data cu foarte mare atentie in oglinda dupa care s-a indreptat spre dulap si a scos de acolo o pereche de sandale roz ce se legau pe glezna. Aveau un toc micut, dar nu se simtea rau din cauza acestuia si s-a gandit ca este bine asa, caci trebuiau sa se imbrace cat mai normal, nu? Isi luase si o geaca de piele alba, subtire. Trecuse de cateva ori piaptanul prin parul ei roz. Acum se aseza in fata oglinzii pentru a admira opera complete.
- Da, cred ca este bine asa. Zise Sakura catre imaginea din oglinda ca sic and s-ar fi asteptat ca aceasta sa raspunda.
Isi lua rucsacul, asezandu-l cu grija in spate si pleca, poate in cea mai periculoasa dintre misiunile pe care le avea de indeplinit dupa spusele lui Kakashi. Inchise usa cu grija in urma ei, lasand in mica camera amintirile anilor copilariei. Pornise repede, cu pasi mari spre usa, increzatoare. Dupa ce iesi pasii au inceput sa ii faca din ce in ce mai mici, incercand sa evite pe cat posibil momentul intalnirii.
Dupa aproximativ zece minute de mers ajunse la locul stabilit pentru intalnire. O asteptau Hinata si Neji. Hinata purta o pereche de blugi cu talia joasa, stramti in partea sis us si largi acolo unde atingeau pamantul. Tricoul pe care il mai purta sub bluzita transparent, cu o usoara nuanta de mov era si el mov, dar mult mai inchis decat bluzita. Pe umeri avea si ea un rucsac, dar acesta era albastru si era putin mai mic decat cel al Sakurei; tinuta ei era completata de o pereche de sandale. Heji purta o pereche de blugi si o camasa alba cu un simbol al iubirii asezat discret pe spate, iar in picioare purta o pereche de adidasi negri.
Se aseza langa ei si o tacere brusca s-a asezat peste toti dupa ce s-au asezat si s-au salutat. O soapta s-a desprins de pe buzele Hinatei spunand ca ceilalti intarzie, dar nu apuca de terminat ultimele cuvinte ca in fata lor s-au asezat Sai si Sasuke. Sai purta o pereche de blugi si un tricou negru ce era de aceasi culoare ca si adidasii ce ii avea in picioare. In mana tinea si el un rucsac albastru, asemanator cu blugii. Sasuke era imbracat intr-o pereche de blugi negri destul de stramti si o camasa neagra, descheiata la primii nasturi, lasand la vederea pectoralii tari.
Mai trebuia sa vina Naruto. Priveau in toate directile, asteptand sa apara. Dupa mai mult de cinci minute a aparut in fatal or. Era imbracat intr-o pereche de blugi treisferturi, albastru inchis si un tricou rosu pe spatele caruia scria Konoha. Avea o pereche de tenisi negri cu doua dungi rosii si nelipsitul rucsac. Pe fata ii era afisat obisnuitul zambet si zise galagios catre amicii sai:
- Deci, e timpul sa mergem! Ma intreb ce bunica avem de pazit acum.
Toti izbucnira in ras, desi nici unul nu se compara cu rasul zgomotos al lui Naruto. Dupa ce valul de veselie a trecut au aprobat si au plecat. Au intrat in Padurea Blestemata ca sic and ar fi fost orice alta padure obisnuita. Priveau locurile care le starneau aminitiri placute sau mai putin placute pentru altii din timpul examenului chunin. Cate un fior rece ii strabatu pe acei calatori ce strabateau curajosi padurea in cautarea casutei lui Chiyoko.
In timp ce copacii treceau pe langa ei in mare viteza, pierzandu-se mai apoi, Hinata spuse cu o voce subtirica, tremurata, pentru ca ei ii venea destul de greu sa alerge pe tocurile mici ale sandalelor ce ii impodobeau picioarele:
- Cum credeti ca arata aceasta Chiyoko?
- Mai mult ca sigur este ca si bunica. SI probabil ca folosesti un jutsu ca sapara mai tanara. Raspunse Naruto sigur pe el.
- Si de ce esti asa de sigur in aceasta privinta, Naruto? Se auzi vocea lui Sasuke din fata lor.
- Ce, crezi ca ne-a trimis sa pazim pe o fata frumoasa, tanara. Hai sa fim seriosi, Sasuke! De c ear cauta Akatsuki pe cineva de varsta noastra, pe o persoana tanara?
- Poate ca din acelasi motiv pentru care te cauta sip e tine! Rasuna rece vocea lui Sai din spatele unei crengi.
- Crezi ca este un Biiju? Se auzi din nou vocea Hinatei.
- Se prea poate. Totusi, cred ca nu ar explica de ce o cauta si Orochimaru. Adica din cate stim noi Orochimaru nu mai are aceleasi planuri ca si atuncicand era in Akatsuki. Zise Heji meditativ.
Se oprira brusc din discutia lor, privind inainte. In fatal or se deschidea o poienita pe care nu au mai vazut-o inainte. In mijlocul poienitei era construita o casa mare, din lemn vopsit in maro inchis, iar in fata erau flori multicolore.
- Sigur acesta e locul? Intreba Sakura privind fascinate la florile din fata casutei. Cu totii se oprisera pe o creanga groasa in fata casei.
- Da, acesta e locul. Raspunse Neji oarecum uimit.
- Dar nu pare un loc care trebuie pazit…. Adica e atat de vesel. Adauga Naruto.
*scz de greselile de scriere pe care stiu ca le am, dar nu mai am timp sa ma corectez chiar daca evacanta eu sunt in criza de timp :(
Răspunsuri: 51
Subiecte: 0
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
17
Zupi: 241 z
Ce!!!!!!!!! NORMAL ca mai are rost sa-l continui. Este super tare ficul.
Asa, greseli:
privies-privise
complete-completa
sic and- si cand
rucsacul-ruxacul
in partea sis us -in partea de sus
fatal or-fata lor
Nu am corectat toate greselile deoarece sunt putin grabita.In rest totul este OK dupa parerea mea.Il ador.
Astept continuarea cat mai repede. :bye::bye::bye:
Si sa nu cumva sa renunti ca nu stiu ce-ti fac.
Doamne!!! Ai innebunit??!! Cum sa renunti?
Ti-am citit ficul de la primul capitol, dar nu prea am avut timp de comentarii si imi pare rau acum. :(( Nu imi vine sa cred ca vrei sa renunti. E super ideea si e si super modul in care te exprimi deci nu vad de ce ai renunta. Sa iti fie clar: daca renunti vin la tine sa te omor, sa te strang de gat(ce ironie ca nici macar nu stiu unde stai) :)).
Deci, te rog frumos nu renunta ca e original ficu si frumos. Mai ai tu pe ici pe colo niste greselute, dar nu conteaza ca doar toata lumea le are, nu?
Ja ne!
|