Paralizia sufletului.

[Me†al.]

Şi eu care voiam să fiu primul :]] . Now, să comentez. O să încep cu alea rele că sunt eu malefic:]] .
First, ai nişte greşeli de exprimare sau de tastare puţin cam deranjante.

Aveam de gând să-l iert, chiar dacă făcusem asta deja; negam, şi-n mintea mea nu-l iertasem, dar adânc în suflet uitasem deja tot ce se întâmplase.

Sincer să fiu, n-am înţeles nimic din fraza asta. De fapt, am înţeles, dar după ce m-am chinuit puţin. Sună cam aiurea că l-ai iertat, dar aveai de gând să faci asta. Nu ştiu, dacă l-ai iertat, de ce ai mai avea de gând să faci asta ? Nu sună bine şi e puţintel cam ilogic, i say.

Adevărat, nu era un îngeraş, dar nici dracu-n picioare nu-l puteam numi

- Nu sună foarte bine. E prea... de stradă pentru a fi folosit într-o poveste. Chiar nu sună bine.

Şi-l credeam. N-am idee de ce o făceam, însă o făceam. Poate pentru că era aici, lângă mine, de ziua mea, ţinându-mă de mână şi făcându-mă să cred că toate visele şi dorinţele se împlinesc la un moment dat.

- Repetiţii peste repetiţii - veşnica problemă :]] . După ce am citit paragraful ăsta mă şi gândeam : ' wow, dar câte chestii face tipul ăsta ! ' . Eniuei, ai grijă la repetiţii.

M-am strâmbat urât la el,

- Pleonasm. Nu cred că există vreo strâmbătură frumoasă :]] . Usual, când te strâmbi e urât soooo... pleonasm :]] .

- Cât rămâi? L-am întrebat încet.
- Cât vrei tu să rămân. Mi-a răspuns îmbrăţisându-mă.

- So, după semnul întrebării [ în cazul de faţă ] sau semnul exclamării, începi să spui cine zice acel lucru cu literă mică. La fel şi în cazul unei propoziţii afirmative. După ce X spune ceva, pui virgulă şi zici că X a spus asta. De exemplu, în quote - ul meu ar fi :
- Cât rămâi? l-am întrebat încet.
- Cât vrei tu să rămân, mi-a răspuns îmbrăţişându-mă.

Puteai să bagi puţin mai multă descriere, însă. Chiar eram curios să îmi imaginez cum arăta lanţul, dar se pare că arată cum vreau eu :]] . Sper ca în viitor să adaugi mai multă :] .

Cam atât cu părţile rele şi, sper eu, să nu fi fost prea dur. Also, sper să ţii cont de sfaturile mele.
Acum, personajele.
Daria mi se pare puţintel cam credulă. Adică, îl crede din prima pe Eric că o iubeşte, fără să se gândească de două ori dacă el îi spune adevărul sau doar o joacă pe degete. Totuşi, sper ca pe parcurs ea să se schimbe [ în bine, ofc ] .
Eric mi se pare un personaj care ştie să îi joce pe ceilalţi pe degete. A convins-o pe mama lui să o accepte pe Daria şi, într-o clipită, a convins-o pe Daria că a înşelat-o din greşală. Genial tipul.

Capitolul a fost frumuşel, per total. Mi-a plăcut acţiunea şi este cu adevărat originală [ ideea ] . Este povestea de dragoste a doi oameni [ care poate să pară simplistă ] , dar care este relatată într-un mod unic şi genial.

Ei bine, eu te aştept cu continuarea [ te rog mai lungă! ] şi sper să vii repede cu ea !
Baftă, mah dear. :]