Masca sufletului

[Small_pink_dragon]

asa... va spun toata povestea cum mi-a venit stralucita idee? pai dormeam. La TV era Naruto. Deodata ma scol in fund si incep sa tip: "Evrica! Am gasit ideea!" Si asa am trezit toata casa.-_-. Eeee... Macar a meritat.
Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

In acest capitol nu se vor intampla prea multe. Promit ca din al doilea cap. se vor intampla mai multe.

Cap. I: Prezenta ninja

Praful era maturat de vantul puternic . Pe cerul negru doar stelele mici, stralucitoare, isi acompaniau regina, pe Luna. Nici cel mai iscusit poet nu ar fi putut sa descrie minunea ce se intinde de cand lumea si pamantul. Arborii incearca sa atinga cerul. Un greiere isi face concertul monoton. Sunetul lui se auzea dintr-un tufis de trandafiri.

Eu mergeam alene pe stradutele serpuite din centrul orasului. Gandul imi era alt-undeva. Ma gandeam la... mine, la ce misiune mai nascocea Hokage. Ce era asa de important de' ne trezi-se la ora asta atat e tarzie? Ma opresc un pic in fata unei cladiri mari, darapanate. Sus, aproape de acoperis, era un ceas ruginit. Era doisprezece si jumatate, dupa apus. Am pornit din nou la drum. Din cativa copaci se auzii un sunet. Cred ca eram urmarita. Grabesc pasul, aproape ca alerg. Ochii mei se uita in stanga si in dreapta. Zgomotul se repeta. Ma opresc din mers, in tot ce faceam. Bataile inimii mi se maresc. Merg incet si apasat spre un copac. Ma rezem de trunchiul lui, si respir sacadat.

Ma sperii asa de repede din cauza unei legende pe care le-am auzit zilele trecute, de la un batran din sat. Ce ciudata sunt... Gata, e timpul sa ma opresc, sa-mi revin la normal. Ma ridic in picioare, si dau sa plec, dar deoata, in fata mea apare e nu stiu unde un baiat cu parul castaniu si cu ochii albastrii ca cerul la miezul zilei. Se tinea de crengile copacului cu picioarele, stan cu capul in jos. Cand l-am vazut m-am speriat foarte rau si am scos un tipat scurt.

-Buna, Mika-san! ma saluta el, sariind jos. Sa-ti fi vazut fata cand am aparut din senin! continua, incepand sa rada zgomotos.
-Ohhh... Rio! Ti-am spus sa nu ma mai sperii asa! ma rastesc eu.
-Nici macar un buna, Mika? Eeee, lasa, ca atunci ma saruti. zise baiatul, facandu-mi semn sa il sarut pe obraz.
-Sigur, Rio, "dragule". spun eu, trosnindu-mi degetele, in liniste.

Ma apropii de el, si in loc sa-l pup, i-am dat o palma. Si ce palma i-am mai dat. Era, saracu', pe jos, in fund, si pe obraz avea urma manei mele. Imi era mila de el, sau nu... Am zambit diabolesc, si la-ma tras de maneca dupa mine. Mi-am continuat drumul spre biroul lui Hokage, cu "catelusul" Rio.

-Stai, surioara, stai! Pot sa merg si singur! spuse el.
-Aha... Deci acum imi spui surioara, a? Las' ca vezi tu! zic eu si ma aplec spre el.

Eu si Rio nu suntem frati naturali, dar asa ne purtam. Ne certam mereu si semanam un pic.

Satenul isi acopera capul cu mainile, lucru care ma face sa rad. Ma ridic si merg in continuare. El ramasese umit de faptul ca nu-i facusem nimic. Privesc in gol, si nu stiu cum vedeam pe unde mergeam. Dar totusi am chibzuit si mi-am scuturat capul, revenindu-mi la starea mea normala, cu fata aceea inexpresiva. Numai conteaza de ce este chipul meu lipsit de sugestivitate.

In scurt timp am ajuns in fata unei cladiri cu multe coloane si scari. Am salutat gardienii si am urcat. Am ajuns ppe un hol lung. Am asteptat in fata unei usi mari, din lemn bine slefuit de cei mai mari mesteri din tara noastra. Rio ciocanii de trei ori, apoi astepta. Am auzit un ,,Intra" ferm si hotarat. Eu am deschis usa larg. Noi doi, am intrat in acelasi timp, si am spus la unison ,,Buna ziua". Cand ne-am dat seama ca ne-am "copiat" reciproc, am spus tot in acelasi timp ,, Nu ma mai imita!"

Cei prezenti in camerase uitam cu gura cascata la noi. Oare ce era? Hokage se ridica de pe scaun, enervata. Ochii ei caprui ne fulgerau. Can am vazut-o ca se iritase ne-am retras si am spus amandoi un scuze scurt si stins. Eu mi-am indreptat privirea spre doi adolescenti de aceeasi varsta cu noi. Unul era blond cu ochii de un albastru sters, iar cel e langa el era unul brunet cu ochii negrii ca si abisul.

-Rio, Mika, acestia sunt Naruto, blondul zapacit, iar celalalt Sasuke, brunetul tacut si dur. In curan ve-ti afla si misiunea.


Personaje:
Me*Mika*:

Rio:

[***candy bar***]

Yeheii! Fic nou si pare foarte dragut. Imi place de cei doi,par foarte ticniti si zapciti si sper sa le mentii caracterele la fel si pe restul ficului. BAnuiesc ca este Mikasasu nu?...oricum astept sa vad urmatorul capitol pentru ca nu mi-am dat seama de multe chestii din cap asta. Ai avut descriere multa si mia placut mult, dialogul nu a fost sec si nu ai excagerat in folosirea lui. Naratiunea mi-a placut deasemena si greseli de tastare nu am vazut. So...astept nextu' si sper sa fii rapida.:*

[Small_pink_dragon]

multumesc mult, ***candy bar***... o sa pun aacum nextul... iar mi-a venit inspiratia peste noapte... nu va voi spune daca este fic mikanaru sau mikasasu.... *pentru ca nici eu nu stiu* :))

Cap.II: Misiunea

-Rio, Mika, acestia sunt Naruto, blondul zapacit, iar celalalt Sasuke, brunetul tacut si dur. In curand ve-ti afla si misiunea.

Eu am ramas cu gura cascata. Naruto Uzumaki? Si Sasuke Uchiha, chiar aici? Intr-adevar, blondul si-a mai dezvoltat abilitatile, se vede cu ochiul liber. Muschii sunt mai mari, si sunt. Naruto purta o jacheta portocalie peste tricoul negru, si panatloni de aceeasi culoare ca si jacheta. Bandana era pe cap, ca de-obicei. Sasuke nu se schimbase de loc. Purta acelasi costum cu clanul sau.

Ma intorc spre oglinda de langa mine. Vreau sa vad cum arat pe langa ei. Aceam parul scurt, blond sters, ochii erau rosiatici si nu pentru ca nu am dormit, ci oentru ca asa este clanul meu. Hainele din satin, ceva ca si un kimono, iar pe dedesupt o bluza. Niste sosete pana la genunchi, si pe piciorul stang, bandana. Dar nu conteaza cum am hainele, conteaza puterea mea. Sunt mult prea... feminina!

Hokage tuseste in semn de ,, Ma ascultati?! " Atunci toti ceilalti ninja, inclusiv eu, ne-am intors spre ea. Tsunade lua o foaie in mana, o recitii, apoi spuse:

-Misiunea voastra este una importanta, de gradul B, poate chiar si A!
-Haide, Hokage, spune odata! Ne lasi cu semne de intrebare?! tipa Rio la ea.
-Hei, hei, hei! "Anstein", numai tipa la bunicuta Tsunade! striga Naruto la el.
-Pe cine faci tu Anstein si mai era si in ghilimele, cap-sec! protesta Rio.

Cei doi isi aruncau fulgere din priviri. Eu si Sasuke priveam scena, amuzati. Cei doi chiar sunt bufoni. Pe partea cealalta, Tsunade fierbea e nervi. Nu-i placea sa nu fie ascultata. Ma intreb... Oare ce simte cand se enerveaza? Adica se vedea de la o posta ca ochii i se intuneca. Sasuke facu un pas in fata, si cand piciorul atinse pamantul, un zgomot scurt i-a facut pe toti sa tresara, pana si pe Hokage.

-Sa revenim! Hokage, spune repede care este misiunea! Sunt nerabdator sa incepem. spuse Sas'ke, facandu-mi ochi dulci.

Mi-am dat ochii peste cap, uitand scena. Naruto nu a vazut ce a facut brunetul, dar Rio da, si cam isi iesise din pepeni. Tsunade zambii satisfacuta.

-Va trebui sa furati un pergament al cerului, de la un nobil din Satul Pamantului!
-Ce?! Din Satul Frunzei pana in cel al Pamantului? Bunica Tsunade, te-ai scrantit?! izbucni blondul.

Hokage dadu' din cap in semn negativ. Eu eram confuza. Ce sa caute un pergament al cerului la Pamant? Am spus aceasta intrebare tare, si se auzi inapoi, ca un ecou. Tsunade rase, impreuna cu Sasuke. Eu, blondul si satenul eram uimiti de gestul lor. Ce era oare asa de amuzant. Au chibzuit sa ne spuna de ce se amuza as e tare. A urmat explicatia rapida a lui Sas'ke:,, Pai Satul Pamantului are nevoie de pergamentul cerului pentru a fi in armonie." Am spus un simplu ,,Aha". Tsunade ne spuse sa ne pregatim. Peste cinci ore plecam. Am iesit toti in graba.

Mergeam intr-un rand, si nu vorbeam. Nici un sunet nu se auzea, doar pasul nostru si niste greieri ce cantau. Satenul isi ia la revedere si intra intr-o casa in stil vechi. Blondul se despartii de noi peste putin timp. Am ramas doar eu si brunet. De ce am un sentiment ca ceva o sa se intample?

cam atat

[* Luna *]

Dragut fic , imi place personalitatea lor , mai ales faza cand Sasuke i-a facut ochi dulci si ea nu l-a bagat in seama , clar cei doi bufoni sunt Naruto si Rio , am vazut pozele si amandoi arata foarte bine . Greseli nu mi-au sarit in ochi , naratiune ai , descriere binisor ( dar nu ai putea face capitolele putin mai lungi ?) Astept next-ul cat mai curand .

[sakura_haruno98]

Bravisimo!=D> Exceptional inceput! Se pare ca s-a nascut o noua stea in istoria ficurilor, o stea foarte talentata si stralucitoare. Imi place la nebunie ideea si vreau sa pun 2 intebari:
1) Vor aparea si celelalte personaje din Naruto?( Sakura, Neji, Hinata, TenTen, Ino etc)
2) Ce varsta au personajele? Nu cred ca ai precizat pe undeva.

Nu mi-o lua in nume de rau. Spor la scris si astept nextul.Chu&gambate:*:X

[Small_pink_dragon]

va voi raspunde la intrebari, dar prima data as vrea sa va multumesc pentru ca imi cititi ficul. Multumesc, sakura_haruno98 pentru "descrierea" pusa.
1.Nu, celalalte personaje nu vor aparea. defapt vor aparea, dar nu vor avea un rol prea interesant, si doua in cateva fragmente vor aparea.
2.Pai... da, nu am specificat, dar credeam ca va-ti dat seama. este in seria Shippuden, deci au 16 ani. :D

Inca o data multumesc! Cred ca mai pe seara voi pune cap. III... daca nu maine dimineata!

Ja ne!

[Small_pink_dragon]

Cap. III: Si plecarea

De ce am un sentiment ca ceva o sa se intample? Sper sa fie doar un sentiment, sa nu fie ceva real. Am auzit nenumarate zvonuri despre ultimul Uchiha. Ah, Doamne! Cat de naiva sunt! Gata, Mika, linisteste-te!

Am ajuns in fata casei mele. Stateam in fata portii din lemn de cires. Locuinta mea era una cu doua etaje. Era vopsita intr-un roz pal, si acoperisul era tipic zonelor de pe aici. In stanga casei era o gradina in care eu si Rio ne jucam cand eram mai mici. Pe saten il cunosc de la zece ani. Lasand la o parte detaliile plictisitoare, Sas'ke statea in fata mea, zambiind strengaresc. Il priveam, dar apoi m-am intors si am dat sa plec. El sarii gardul micut dupa mine, si ma prinse de incheietura, grabiind pasul. Atunci am facut un singur lucru:

-Sasuke! Da-mi drumul! tip eu nervoasa, tragandu-ma din mana lui.
-Iubito, haide, lasa circul. spuse el calm.

I-am aratat poarta. El se pare ca se conforma, si pleca. Cand ajunse aproape e straduta, isi intoarse capul si striga: ,,Maine dimineata, la prima ora, la academie!" Nu l-am ascultat si am intrat in casa. M-am descaltat la intrare, si am mers spre bucatarie. Mi-am pus o portie se sushi si am mers spre sufragerie, unde pe jos era o masuta joasa, si niste pernite. M-am asezat pe unul dintre "scaune" si am inceput sa mananc. Gandul imi era in alta parte. Ce a vrut brunetul este oare ce cred eu? Ochii mei priveau in gol. Camera era vopsita intr-un galben pai. Mobilierul era din lemn de cires. Scarile erau si ele dintr-un copac, dar ceva mai rezistent. Am terminat masa si am dus plita in bucatarie, apoi am urcat in camera mea. M-am schimbat si m-am bagat in pat.

Noaptea am avut numai cosmaruri despre ce o sa se intample in misiune si nu numai. Acelsi gand nenorocit imi bantuia mintea. Aceleasi cuvinte, aceeasi voce. Ma agitam, ma fataiam de pe o parte pe alta.
Eram intr-un vid. In orice parte ma uitam, acelsi lucru: intuneric. Dar totusi vedeam chiar foarte clar. Era ceva ce nu puteam sa-mi explic.
-Esti menita sa fi o statuie. Fata ta sa fie o masca ce ramene mereu la fel. Toti ninja au acelasi destin,Mika!

M-am trezit tipand. Soarele isi facuse aparitia pe cerul innorat. Azi-noapte ploase destul de rau. M-am sculat din pat si priveaam buimaca in jurul meu. M-am indreptat spre dulap. Mi-am luat aceleasi haine ca si in ziua anterioara. Mi-am pus intr-un rucsac niste haine, apoi am iesit. Am coborat scarile in graba. Nu am luat nici micul-dejun. Alergam ca disperata spre locul de intalnire. Cand am ajuns i-am vazut pe Rio si pe Naruto. I-am salutat apoi m-am asezat pe iarba. Il aseteptam pe Sas'ke. Blondul si satenul stateau in stanga si in dreapta mea, fiecare rezemat de-un copac. In scurt timp se vede o silueta de baiat. Sasuke aparu in fata noastra. Toti ne-am ridicat si Rio a spus rapid:

-Sa mergem! Daca ne grabim o sa ajungem pana la apus in Satul Pamantului!

Am aprobat, si fiecare a disparut intr-un nor de fum. Am ajuns pe crengile unor copaci. Saream toti in acelasi timp de pe o ramura pe alta. Deja ajunsesem la iesirea din sat. Ne-am dat jos si am mers spre poarta. Chiar cand am plecat din oras , a inceput sa ploua foarte tare. Imi era frig si tremuram. Baietii se pare ca erau bine mersi, asa ca nu m-au bagat in seama. Am continuat sa "mergem".

Cerul era tot dominat de norii plumburii, si trecusera deja doua ore de cand ne parasisem caminul. Rio se opreste de-odata. Aude ceva. Ne avertizeaza, si fiecare s-a pregatit. Eu mi-am scos katana, Sasuke a activat Sharinganul si blondul era pregatit pentru tehnica umbrelor

[***candy bar***]

Yeheii! Cat de mult imi mai place. Este un fic atat de plin de actiune si suspans si din vorbele tale reusesem sa imi imaginez chiar ce se intampla intr-u totul. Imi place foarte mult caracterul personajelor insa cred k lu sasuke i-ar sta mai bn ca bad boy...oricum imi place si asa. Descrierea a fost bunicica ...putina dar buna.Nu a fost un fic plin de descriere seaca si fara nici o logica. Dialogul a fost bun....nu a fost sec .Naratuiunea si ea buna , cu fraze ample si bine explicate. So...astept nextu' si spor la scris! :*:*:*

[Small_pink_dragon]

am revenit de pe caile norilor! defapt din pat. oricum... cum ma macina talentu' trebuie sa-l dau afara prin acest capitol! ok, scenele nu sunt din care credeti voi, dar sunt scene cu sange. asa ca +13 *nu am pus unul mai mare pentru ca oricum nu suntem in filme*

Cap.IV:Musafiri nepoftiti

Eu mi-am scos katana, Sasuke a activat Sharinganul si blondul era pregatit pentru tehnica umbrelor. Sunt sigura ce este: inamici! Vor sa ne opreasca sa aajungem la destinatie. Spiritele se incinsera. Aerul devenea greu de respirat, chiar daca eram in mijlocul naturii. Sus, pe-o ramura, cateva pasari isi scuturau penele. Imi venea sa tip, caci numai rezistam. Din tufisuri paru un om. Ne fixa cu privirea. De deasupra noastra aparu altul. Eram deja depasiti la numar. Daca as aproxima, sunt cam o suta de dusmani, fiecare inarmat cu un kunai care, dupa miros, pare a avea otrava pe taisul lui. Ma uit pe furis la Naruto. Chakra lui numai era. Rio se apropie de el si cu o miscare, puse mana pe umarul lui. Imediat deschise ochii, nelinistit.

-Nu este bine! Sas'ke, Mika, aveti voi grija de inamici? striga el.
-Sigur! Dar Naruto ce are? intreb eu, neuitandu-ma la ei.
-Se pare ca pe nesimtite a fost intepat cu kunaiul cu otrava.

Era adevarat, Rio este un bun medic jutsu. Se retrase cu Naruto dupa el, in adancul padurii, si din nou eu am ramas cu brunetul. Oare de ce soarta ma pedepseste asa de crud? Si cat imi plangeam de mila, spre mine se napustira zece inamici.

Am reactionat la timp. Mi-am scos katana din teaca, aratandu-i lama ce lucea in lumina. Cu o miscare mai mult ca un dans am rotit arma, si am infipt-o in inima unuia dintre ei, apoi am scos-o. Inamicul cazu la pamant, intr-o balta de sange. Alti sase ma atacara pe la spate. M-am lasat in jos, lasandu-i pe ei in fata. I-am impins unul in altul, apoi am profitat de timpul cat se dezmeticeau ei, si-am scos un kunai ce la prima vedere parea normal, dar avea otrava ce nu avea culoare sau miros. I-am intepat pe fiecare in umarul drept. Veninul acesta era unul ce in zece secunde isi facea efectul. Si asa a si fost. Si ceva mai bun: daca atinge pe un camarad, si acela moare. Unul dintre ei a fost asa de imprudent ca s-a apropiat de ceilalti trei. Eu am sarit pe o creanga, uitanu-ma la Sasuke, care facea Chidori. A nimerit douazeci de-o data. Sangele lor ii pateaza bluza, si cateva picaturi ajung si pe fata mea. Oare de ce ma simt in minioritate. Brunetul vine langa mine, ia o mini-bomba, o arunca, si ma prinde de incheietura.

-Sa mergem, Mika-chan! spuse el si sare din copac in copac, cu mine.

Numai spun nimic. Intru in ritm si incep sa merg si singura. Ma intreb unde este Rio si Naruto. Dupa cinci minute de alergat, am ajuns in fata unui arbore mare, cu o scorbura. La baza copacului era satenul, foarte nelinistit. Naruto era pe un cearsaf, cu o punga cu apa rece pe frunte. Am alergat spre blond. M-am asezat in genunchi, privindu-l. In spatele meu Rio si Sas'ke se uitau la mine. Mana ninjaului nezmetic ardea, si era alb la fata. Lacrimile s-au zarit in ochii mei. Nu am voie sa plang! Nu pot! Si imi pun mainile la ochi. Naruto se agita, chiar daca lesinase din cauza febrei. Cu o voce stinsa, Rio ne informa ca otrava se imprastie mult prea repede in corp.

_cam atat

[Annya_Anna]

Imi place foarte mult capitolul asta chiar daca a fost prea mic. Pe parcurs incearca sa le faci mai mari, ok?

Descrierea mi-a placut foarte mult, a fost chiar draguta^^

Dialogul a fost putin si buna si asta imi place si mai mult!

Naratiunea a fost foarte byna din punctul meu de vedere^^

Greseli de tastare nu ai avut, sau am fost eu chioara si nu le-am vazut>.<

Ideea e originala si e foarte interesanta.

Nici nu mai stiu ce sa zic...adica da...era sa uit ce e mai important>.<

Voiam sa spun ca ficul tau e mirific, splendido, extraordinaro si ce mai vrei tu ^^

Abea astept conrinuarea si sper sa o pui cat mai repede, ok, ca de nu ma supy pe tine^^

Bye-Bye and Kiss you^^